SUB NR 2: NEUROPLASTICITATE1

Reprezinta un fenomen prezent permanent la nivelul sistemului nervos:

Cuprinde mai multe aspecte:

 dezvoltarea prenatala

 dezvoltarea postnatala:

► maturarea creierului

► achizitionarea de noi acte motorii

► adaptarea in conditiile unei leziuni cerebrale

Dezvoltarea prenatala

► Inaintea formarii placi neurale celulele sunt nediferentiate (celule stem) capabile sa se
trensforme in orice tip de celula in functie de zona din embrion in care sunt dispuse.

► Odata formata placa neurala celulele componente devin “programate” sa devina

neuroni

Momente importante ale dezvoltarii cerebrale

► Proliferarea neuronala (devine extrem de importanta dupa formarea tubului neural.

► Migrarea si agregarea (se produce dinspre zona ventriculara spre exterior);

► astfel primele formate sunt straturile profunde si ulterior prin penetrarea acestora se
formeaza si straturile superficiale.

Migrarea – teorii

1. Chemoafinitate – celula postsinaptica emite semnale chimice

2. Marcaj (Blueprint hypothesis) – prezenta unor molecule de adeziune care ghideaza

traseul neuronului catre destinatie

3. Gradientul Topografic – axonii sunt ghidati de anumite gradiente chimice sau/si

electrice

Agregarea
 ► Odata ajunsi la destinatie neuronii trebuie sa agrege pentru formarea structurilor
neuronale specifice.

► Pentru aceasta intervin moleculele de adeziune celulara (neural cell adhesion molecules
– NCAMs)

Moartea celulara activa

 In procesul de dezvoltare 50 % din neuroni mor.

 40% apare in primii 2 ani de viata, fiind apoi reactivata in perioada adolescentei.
(eliberarea hormonala realizeaza finisajul “final sculpting”.

 Este esentiala deoarece multe din celulele respective nu sunt incluse in anumite circuite
sau sunt nefolositoare.

 Migrarea gresita, neatingerea tintelor, limitarea numarului de neuroni per tinta sunt
factori care favorizeaza moartea neuronala.

Dezvoltarea cerebrala postnatala

► Creierul uman prezinta un ritm de crestere mai lent comparativ cu alte specii atingand
dezvoltarea completa spre sfarsitul pubertatii.

► Volumul cerebral creste de 4 ori de la nastere la maturitate; cresterea se datoreaza in

special cresterii numarului de sinapse, mielinizarii axonale si cresterii arborizatiilor
dendritice.

► In particular, cortexul prefrontal este ultima regiune cerebrala care atinge maturitatea

Sinaptogeneza

► Reprezinta suportul abilitatii analitice

► Se dezvolta diferit in diferite regiuni cerebrale
► Astfel la nivelul cortexului vizual se definitiveaza aproximativ la 4 luni postnatal in timp
ce la nivelul cortexului prefrontal densitatea maxima este atinsa in al doilea an de viata.
► Tipuri:
Sinapsa clasica
Sinapse reciproce
Sinapse electrice

Mielinizarea

► Creste viteza conducerii nervoase

 ► Apare in primele luni pentru ariile senzitive si motorii in timp ce mielinizarea cortexului
prefrontal este finalizata in perioada adolescentei.
► Multe sinapse formate in perioada de dezvoltare timpurie se pierd; supraproductia de
sinapse la nivelul creierului imatur poate contribui la cresterea plasticitatii cerebrale.

Neurogeneza si plasticitatea la adult

► Date relativ recente sustin existenta neurogenezei in creierul adult.

► Aceasta a fost demonstrata in hipocamp, bulbul olfactiv si cortexul de asociatie.

► Reorganizarea functionala poate fi evidentiata in conditiile achizitiei de noi scheme

motorii sau in conditii patologice prin distrugerea sau inactivarea unor structuri
cerebrale.

► Multi ani plasticitatea a fost considerata ca o caracteristica a perioadei de maturare

cerebrala.

► Ultimii ani prin tehnicile de neurofiziologie si imagerie functionala s-a pus in evidenta ca
si la nivelul creierului adult exista fenomenul de plasticitate.

► Aceasta intervine atat la subiectii sanatosi in procesul de invatare cit si in cazul

recuperarii dupa leziuni cerebrale.

Mecanisme ale neuroplasticitatii

 Legea Hebb

 Plasticitatea sinaptica

 Sinaptogeneza

 Cresterea axonala si regenerarea

 Neuroplasticitatea cortexului senzitiv

 Neuroplasticitatea cortexului motor

Legea Hebb (1949): Stimularea repetata sau persistenta a celulei A fata de B determina
modificari metabolice in unul sau ambii neuroni si eventual axodendritice care moduleaza
eficienta transmisiei sinaptice.

Factori care contribuie la neuroplasticitate

  recrutarea de căi diferite anatomic dar similare funcţional (de ex. fibrele
corticospinale neincrucisate)

 Crearea unor căi noi : sinaptogeneza, arborizarea dendritică, înmugurirea

neuronilor restanţi.

 Întărirea unor căi sinaptice preexistente dar “mute” funcţional (mai ales la
periferia leziunii). Potenţarea sinaptică.

 Proliferare astrocitică

Mecanisme implicate:

 Modificări ale excitabilităţii membranare

 Dispariţia inhibiţiei

 Creşterea transmiterii sinaptice (posibil datorită potenţării de lungă durată)

 Dispariţia inhibiţiei GABAergice perilezionale (posibil prin diminuarea activităţii

receptorilor GABAA)

 Creşterea activităţii glutamatergice;

Factori neurotrofici

► Reprezinta o familie de proteine implicata in cresterea si supravietuirea neuronala in

timpul dezvoltarii neuronale dar si mentinerea troficitatii neuronilor adulti.

► Ei sunt implicati deasemenea in regenerarea neuronala dupa leziuni.

Canalele ionice

Canalele ionice voltaj dependente - sunt modulate de diferenta de potential de o parte si de

alta a membranei celulare.

Canalele ligand dependente - se deschid sub influenta unor molecule specifice care prin
atasarea la receptori extracelulari determina modificari specifice ale canalului care conduc la
deschiderea acestuia.

Efectul modificarii permeabilitatii diferitelor canale ionice asupra potentialului de membrana

 Modificarea permeabilitatii Potentialul de membrana

K Creste Hiperpolarizare (IPSP)

Scade Depolarizare (EPSP)

Na Creste Depolarizare (EPSP)

Scade Hiperpolarizare (IPSP)

Cl Creste Mentine membrana aproape de potentialul de repaus

Scade Modificari minime

Efectele “experientei” asupra dezvoltarii

1. Activitatea neuronala regleaza expresia genelor care dirijeaza sinteza moleculelor de

adeziune moleculara.

2. Activitatea neuronala regleaza eliberarea de neurotrofine (NGF) la nivelul

terminatiilor dendritice.

► Complexitatea organizarii functionale cerebrale constitue un suport pentru plasticitate.

► Tehnicile de microstimulare intracorticala permit trasarea hartilor cerebrale si au

evidentiat marea variabilitate a proiectiilor corticale.
Plasticitatea si durerea

► Durerea nu reprezinta doar o simpla integrare aferenta a stimulilor nociceptivi.

► Fenomenele de senzitizare, alodinia sau teoria portii pot fi explicate prin procese de
neuroplasticitate.

► Modificarile plastice pot avea loc la nivel periferic sau central (maduva spinarii, trunchiul
cerebral, structuri cerebrale superioare).

► Aceste modificari moduleaza magnitudinea raspunsului fara a avea intotdeauna un efect

favorabil. Ele pot sta la baza aparitiei sindroamelor dureroase cronice.

Plasticitatea cortexului motor

► S-a demonstrat ca fiecare teritoriu muscular poate avea multiple proiectii corticale care
se pot suprapune partial.

► Diferitele regiuni corticale comunica prin interemdiul unei vaste retele neuronale
orizontale.

► In cadrul plasticitatii cerebrale se considera ca tocmai aceste conexiuni orizontale se pot

modifica in cadrul procedului de invatare inducind astfel schimbari la nivelul hartilor
motorii.

Reorganizarea functionala la nivelul ariei motorii primare

► Invatarea unei anumite scheme motorii prin repetare.

► Achizitia de noi performante motorii.

► Modificarile somato-sensoriale induse de leziunile cerebrale.

► Modificarile somatosenzoriale induse prin reducerea input (amputatii).

► În cazul unor leziuni, pot apare:

► Reorganizarea regiunilor afectate şi a altor regiuni din emisferul bolnav,

► Modificări localizate în emisferul sănătos

Tehnici folosite pentru evidentierea modificarilor functionale corticale:

► IRM funcţional

► PET

► Magnetoencefalografia

► Stimularea magnetică transcraniană

Compararea diferitelor tehnici imagistice cerebrale

► Cea mai scumpa: MEG

► Urmatoarea: PET

► Urmatoarea: fMRI

► Cea mai ieftina: EEG

Imaginea prin rezonanta magnetica functionala (fMRI).

► Reprezinta o tehnica neinvaziva care permite aprecierea activitatii cerebrale.

► Ea nu apreciaza direct metabolismul tesutului neural ci indirect prin aprecierea

modificarilor hemodinamice.

► Rezolutie temporala 10 secunde (superioara fata de PET si inferioara fata de MEG)

► Investigatie costisitoare

► Neinvaziva

► Aprecierea debitelor sanguine cerebrale

Tomografia cu emisie de pozitroni (PET)

 Foloseste trasori radioactivi (oxigen sau fluoroglucoza) care permit aprecierea activitatii
metabolice la nivelul tesutului cerebral.

 Rezolutie temporala de 40 sec.

 Administrarea de radiotrasor

 Investigatie mai costisitoare decat fMRI

 Mare variatie interindividuala

  Studiile arata rezultate contradictorii privind corelatia evolutiei clinice fata de
modificarea hartii motorii.

Magnetoencefalografie(MEG)

► Rezolutie temporala de ordinul milisecundelor

► Rezolutie spatiala inferioara

► Extrem de costisitoare

► Propagarea potentialului de actiune in neuroni genereaza campuri magnetice de

intensitate foarte mica.

► SQUIDs - Superconducting Quantum Interference Devices

► Semnalele magnetice emise de creier sunt extrem de mici.

► Necesita o camera extrem de bine izolata electromagnetic

Stimularea corticală transcraniană

► Stimularea electrică transcraniană

 Excitaţie directă a axonilor cortico-spinali

► Stimulare magnetică transcraniană

 Generează un flux de curent orientat în principal orizontal, neuronii

corticospinali fiind excitaţi transsinaptic prin intermediul interneuronilor

 Poate fi folosită pentru a genera o hartă corticală bidimensională

► Excitarea zonelor motorii provoacă o contracţie periferică (evidentă şi pe EMG –

potenţial evocat motor PEM)

► Poate fi utilizată pentru evaluarea unei intensităţi prag a stimulării, latenţei apariţiei
PEM, timpului de conducere central.

► Urmărirea acestor parametri în dinamică poate oferi informaţii asupra proceselor

corticale – excitabilitate, dimensiunile ariilor motorii

Stimularea magnetică transcraniană (TMS)

► 1985 Barker & al. reuşeşte stimularea corticală neinvazivă şi nedureroasă folosind
câmpul magnetic.
► 1988 David Cohen şi Shoogo Ueno au realizat primul coil (bobina magnetica) in formă de
8 (care permite o stimulare focala).

► 1987/1988 Cadwell Laboratories Inc. Au realizat stimularea repetitivă folosind un coil cu

răcire cu apă.

Tipuri de stimulare magnetică

► Puls unic - se aplica un puls unic.

► Puls pereche se folosesc doua aparate cuplate pe acelaşi coil reuşindu-se descărcarea a
doua pulsuri la intervale de ordinul ms.

► Stimulare repetitivă:

 < 1 Hz frecvenţă scăzută (efect în principal inhibitor)

 > 1 Hz frecvenţa ridicată (efect în principal facilitator)

Concluzii

► Plasticitatea cerebrala reprezinta un fenomen continuu de-a lungul vietii.

► Permite invatarea de scheme noi dar si adaptarea la noi situatii.

► Apare atat in conditii normale cat si patologice.

► Nu inseamna intotdeauna un fenomen pozitiv.

► Poate fi evidentiata prin variate tehnici de imagerie functionala