NEURONUL

• Este unitatea de bază a sistemului nervos (SN) - Santiago Ramon y Cajal (1906 - Premiul
Nobel) / Gheorghe Marinescu (1909);
• Dimensiuni - între 100-200 µm și 4-8 µm
• Număr - 15-17 miliarde / 40 miliarde / 100 miliarde
• Este format din:
➢ corp celular (somatic)
➢ procese protoplasmatice (dendrite şi axoni)

Corpul celular

• nucleul
➢ este mic, dispus central, cu unul/doi nucleoli, secretă ARN
➢ nucleoplasma, cromatina, nucleol sI satelit nucleolar (numai pentru femei);
• citoplasma
➢ conține organite celulare:
➢ Mitocondriile - produc energie, ATP, intervin în creșterea și moartea celulei; disfuncțiile
➢ mitocondriei sunt asociate cu disfuncțiile cardiace, stopul cardiac și autismul
➢ Aparatul Golgi - procesează proteine necesare în secreția de substanțe;
➢ Lizozomi - degradarea polimerilor, secreție de substanțe, metabolism;
➢ Ribozomi - sinteza proteinelor și a ADN-ului (transcriere);
➢ Reticul (“rețea”) endoplasmic - neted și rugos (conține ribozomi); implicat în sinteza
lipidelor, proteinelor, glicozilare;
➢ Corpusculi Nissl - mase compacte de ARN și proteine, implicate în metabolismul
proteinelor; sunt legate, de asemenea, de reticulul endoplasmic rugos; nu apar în axon;

• membrana celulara (neurilema):

➢ Este trilaminată;
➢ Are trei caracteristici:
1. Semipermeabilitate
2. echilibru osmotic
3. electroneutralitate între exterior și interior;
➢ Conține canale (active) și porți (pasive) ionice.
Procesele Protoplasmatice
 1. Dendritele

• Dendritele sunt scurte şi transportă impulsurile către corpul celular.

• Pot fi netede sau ramificate.
• Întotdeauna transportă impulsul nervos centripet (spre corpul neuronului).
• Rareori depăşesc lungimea de un milimetru.

2. Axonul
• variază în lungime de la câtiva nanometri la 1 metru;
• nu conține corpusculi Nissl;
• transporta impulsurile nervoase de la corp celular către periferie (centrifug);
• în interiorul lor există două fluxuri axoplasmice:
✓ transportul axonal anterograd de la corpul celular către terminațiile axonului);
✓ transportul axonal retrograd (de la terminația distală a axonului către corpul
neuronal), având funcţia de returnare a materialelor utilizate sau depreciate
pentru a fi refăcute.
• Atenţie! Este calea prin care toxinele și vitaminele sunt transportate dinspre periferie
spre SNC.
Axonii pot fi:
o mielinizați
o nemielinizați
• Mielina = fosfolipid dispus în mai multe straturi, situat în interiorul celulelor de susținere
axonală. Este produsă de celulele de susţinere (Schwann și oligodendrocite).
• Cu cât stratul de mielină este mai gros, cu atât viteza de conducere a impulsului nervos
este mai mare.
• Demielinizarea - pierderea mielinei din jurul tecii axonice conduce la reducerea/
pierderea capacității de transmitere a influxului nervos; consecința: scleroza multiplă /
polineuropatia demielinizantă inflamatorie cronică
• scleroza multiplă
• polineuropatia demielinizantă inflamatorie cronică

Geneza formării mielinei

• = proliferarea tecilor de mielină în sistemul nervos, în special în SNC;

• se produce în mare măsură după naștere, la majoritatea mamiferelor;
• primele zone mielinizate
➢ cortexul motor,
➢ cortexul olfactiv,
➢ cortexul somatosenzorial;
• ultimele zone
➢ cortexul cingulat anterior
➢ cortexul inferior temporal
 ➢ cortexul prefrontal dorsolateral;
• responsabile de producerea mielinei - celulele de susținere Schwann (SNP) și oligodendrocitele
(SNC);
• etape:
1. Fixarea pe axon;
2. Producerea de gene de către celula glială;
3. Depunerea în spirală a mielinei produse (întâi prin crearea lamelelor, apoi prin umplerea
acestora cu mielina propriu-zisă);
4. Maturarea.
• Semnificație clinică - demielinizarea masivă produce Scleroză multiplă.

Clasificarea neuronilor (1)

• Unipolari – celulele cu con și bastonaș;

• Pseudounipolari – în ganglionii medulari spinali și în nervii cranieni;
• Bipolari – căile vizuale, auditive și vestibulare;
• Multipolari – toți ceilalți.
 Clasificarea neuronilor (2)

• Senzitivi - transmit excitațiile stimulilor din mediul extern și le conduc mai departe în sistemul
nervos (neuroni unipolari și bipolari);
• Motori - transmit impulsul nervos prin axon până la organele
efectoare (mușchi, glande) - neuroni multipolari. Ex: neuroni piramidali, celule Purkinje;
• De asociație - preiau informația de la neuronii senzoriali, o analizează și elaborează o reacție de
răspuns pe care o transmit către neuronii motori;
• Secretori - secretă neurohormoni (ex. neuronii din hipotalamus).

Funcționarea Neuronului

Proprietăți funcționale
➢ Excitabilitatea - proprietatea de a intra în activitate sub acțiunea unui stimul;
➢ Conductibilitatea - proprietatea de a conduce impulsuri (60-120 m/s; 3-14 m/s; 0,5-2
m/s);
➢ Degenerescența - degradarea neuronului în condițiile lezării axonului;
➢ Regenerarea - proprietatea de refacere după leziuni;
➢ Activitatea sinaptică - proprietatea de codare chimică a informației și de transmitere a
acesteia prin sinapse;

Sinapsele

➢ reprezintă joncțiunea dintre terminația axonală şi neuron, celula musculară sau

glandulară;
➢ între terminația axonului şi cealaltă parte există un spațiu numit fantă sinaptică;
principala ei caracteristică este polarizarea (impulsul nervos este întotdeauna dirijat de la
axon la următorul neuron din circuit);
➢ în fanta sinaptică sunt eliberați neurotransmițătorii, sintetizați şi eliberați de neuron /
celule de susținere pentru a produce un răspuns la nivel postsinaptic;

• Butonul terminal al axonului conţine câteva vezicule mici (20-40 nm) cu rol important
în transmiterea nervoasă, pentru că au în interior moleculele unei substanţe
transmiţătoare.
• Membrana pre-sinaptică este separată de cea post-sinaptică de o fantă de 30-40 nm.
Membrana post-sinaptică apare la microscop mai groasă şi mai densă decât cea pre-
sinaptică.
• Prezenţa veziculelor sinaptice, precum şi îngroşarea post-sinaptică permit determinarea
polarităţii fiziologice, adică transmiterea impulsului nervos într-un singur sens, de la
membrana pre-sinaptică la cea post-sinaptică.
 • Există multe tipuri de sinapse – o estimare rezonabilă ar fi că, în SN, există 1014 tipuri
de sinapse (sinapse clasice, sinapse electrice, sinapse temporare –“varicozităţi”,
sinapse reciproce, sinapse “în grup”)

Funcția secretorie a neuronilor

- neurotransmițătorii -

Neurotransmițătorii pot fi:

• excitatori (celula musculară / glandă)
• excitatori / inhibitori (conexiune cu nervii)
Au un rol fundamental în realizarea tuturor funcțiilor sistemului nervos central.
Sunt cinci categorii de neurotransmițători:
1. aminoacizii - GABA, glutamat
2. neuropeptidele (somatostatină, vasopresină etc);
3. aminele biogene - norepinefrină, dopamină, serotonină, etc;
4. purinele - adenozină și ATP;
5. acetilcolina

I. Acetilcolina (ACh)
• Singurul neurotransmiţător care nu este aminoacid sau derivat al acestuia;
• Este secretată de neuroni din cortexul motor, ganglioni bazali, motoneuroni etc;
• Au fost identificate două sisteme colinergice -reticulat
-limbic
Acţiunea centrală: activarea corticală şi comportamentală (şi datorită legăturilor cu sistemul
reticulat);
• În doze mici: ACh exercită efecte de facilitare a transmisiei sinaptice centrale şi periferice;
• În doze mari: efecte puternic excitatorii, dar şi inhibitor (ex. inhibiţia cordului de către nervii
vagi);
• Studiile arată că pacienţii amnezici au un deficit marcat de Ach; deficitul de Ach produce efecte
de tip amnezie anterogradă;
• Deficitul transmisiei de acetilcolină la nivel muscular - Miastenia gravis (corpul produce
anticorpi împotriva acetilcolinei, ceea ce distruge efectul acesteia în nerv);

II. Neuropeptidele
• Opioidele - endorfine, enkefalină, corticotropină;
• Neurohipofizarele - angiotensină / vasopresină (ADH), oxitocină;
• Somatostatină:
➢ Inhibă producerea hormonului de creștere;
➢ Inhibă secreția de insulină și glucagon;
• Colecistokinină / pancreozimina (CCK)
 ➢ stimulează secreția de enzime pancreatice și bilă
➢ suprimă foamea;
• Gastrină
➢ stimulează secreția de acid clorhidric din stomac, motilitatea gastrică și regenerarea
epiteliului gastric;

III. Endorfinele
• Morfine endogene, produse de SNC și de glanda pituitară
• Tipuri: endorfine α - β - γ
• Rol:
➢ inhibarea transmiterii semnalelor de durere;
➢ producerea unei stări de euforie foarte similare celei produse de opioide;
• Implicată în - producerea tulburării de depersonalizare/ derealizare (sentiment de detașare de
propriul corp).

IV. Aminoacizii
• Excitatori - Glutamat, Gentamat, Aspartat;
• Inhibitori - GABA (acid gama-amino-butiric), Glicină;

a) Glutamat:
• cel mai frecvent întâlnit neurotransmițător din SN (90% din totalul acestora), fiind principalul
neurotransmițător din cerebel (celulele granulate);
• este implicat în numeroase activități cognitive (învățare și memorie);
• are rol important în plasticitatea sinaptică - potențarea pe termen lung în hipocamp și scoarța
cerebrală (glutamatul eliberat dintr-o sinapsă se acumulează în sinapsele vecine și amplifică
semnalul transmis);

b) GABA:
• reduce excitabilitatea neuronală;
• este produsă de celule specializate din SN (în special în măduva spinării);
• Are efect de inhibare rapidă sau lentă a transmiterii influxului nervos.

V. Aminele biogene

• Catecolamine - noradrenalină (norepinefrină), adrenalină (epinefrină), dopamină;

• Serotonină;
• Melatonină;
• Histamină.

Dopamina
• Face parte din clasa catecolaminelor;
• Are trei căi:
 1. de la substanţa neagră la ganglionii bazali
➢ implicată în boala Parkinson
2. din apropierea substanței negre până la bulbul olfactive
➢ reglează cogniţia, emoţia, memoria şi învăţarea
➢ lezarea produce episoade echivalente celui schizofrenic);
3. în hipotalamus
➢ implicată în secreţia glandei hipofize
• Implicată în:
➢ (nivel crescut) - funcțiile executive (atenție), control motor, motivație, activare,
premiere ca efect al unei activități intelectuale;
➢ (nivel scăzut) - lactație, gratificație sexuală, amețeală.

Norepinefrina (noradrenalina)
• În greaca veche “la rinichi”;
• Provine din dopamină (catecolamină);
• În sistemul nervos este produsă în Locus caeruleus (punte) - SNV
• Căile adrenergice cerebrale:
• ventrală (bulb, punte, subst. reticulată, spre hipotalamus);

• dorsală (punte, amigdală, hipocamp, cortex);

• Reglează răspunsul la stres (“fight-or-flight-or-freeze”), memoria (engramarea și
reactualizarea), atenția, crește nivelul anxietății;
• Patologia asociată cu adrenalina: stresul, reacția anxioasă, ADHD, căderea sistemului autonom.

Serotonina (5-HT - penta hidroxitriptamină)

• Secretată de nucleii rafeului din trunchiul cerebral (+ tractul intestinal + celulele Merkel din
piele)
• Variația cantității este mai puţin studiată, pentru că lipsesc medicamentele care să stimuleze /
inhibe sistemul serotoninergic;
• Scăderea secreției de serotonină: insomnie, hiperactivitate, explozivitate;
• Creşterea secreției de serotonină: sindrom serotoninergic (tremur, mişcări lente, ale corpului,
diminuarea ratei alimentare); apare în condițiile supradozării cu antidepresive în combinații
(MAOI - SSRI); efect - potențial letal;
• Controlează: cogniția, dispoziția emoțională, anxietatea / echilibrul psihic, inducerea somnului,
răsplata, învățarea, memoria (+ vasoconstricția, vomitatul);
• Medicamentele antidepresive, antipsihotice, antiemetice, antimigrenă (plus drogurile
psihedelice) țintesc sistemul 5-HT.

În afară de neurotransmițători, neuronii secretă și:

• Cotransmițătorii:
 ✓ se eliberează concomitent cu neurotransmițătorii;
✓ sunt implicați în modularea răspunsului postsinaptic și în reglarea cantității de
neurotransmițător;

• Neuromodulatorii:

✓ nu acționează direct în producerea răspunsului postsinaptic dar produc modificări de

durată ale sensibilității membranei postsinaptice.

Fazele transmiterii impulsului nervos

• Potențial de repaus
• Potențial de acțiune
• Depolarizare
✓ Ca urmare a acțiunii influxului nervos, se inversează circulația Na+ și K+, adică sunt
introduși în celulă ioni de Na+ și sunt expulzați cei de K+, inversându-sepolaritatea
celulei;
✓ Astfel, membrana devine mai pozitivă în interior, comparativ cu exteriorul ei.
• Repolarizare
✓ Treptat, dar rapid, canalele ionice își reiau funcționalitatea din starea de repaus,
expulzând activ Na+ și lăsând K+ să intre pasiv.

1) Pompa Na-K
• Este responsabilă pentru expulzarea ionilor de Na+ și introducerea ionilor de K+ în celula
nervoasă;
• Pentru fiecare 3 ioni de Na+ expulzați sunt introduși 2 ioni de K+;
• Acest mecanism asigură menținerea exteriorului celulei mai pozitiv decât interiorul
(diferență de potențial - 50-70mV) ÎN STAREA DE REPAUS;
• Consumă aproximativ o cincime din energia celulară;
• Mecanismul este numit adenozin-tri-fosfazic (ATP);

Celulele de susţinere

Exista trei tipuri de celule de susținere:

A. Ependimale – tapeteaza cavitățile pline cu fluid din interiorul sistemului nervos (ventriculii
cerebrali și canalul central al măduvei spinarii).
B. Microgliale – sunt fagocite și înglobeaza resturile care rezultă din lezarea, infecțiile sau bolile
sistemului nervos central; provin din celule macrogliale.
C. Macrogliale – cuprind patru tipuri celulare:
• astrocite (SNC)
• oligodendrocite (SNC)

• celule Schwann (SNP)

• celule capsulare (SNP)

a. ASTROCITELE
• Sunt cele mai numeroase in sistemul nervos central;
• Sunt de 5 tipuri (protoplasmatice / fibroase);
• Au forma stelară (spongioasă);
• Îmbracă exteriorul creierului sau măduvei spinarii (membrana glială) sau
înconjoară capilarele sangvine formând bariera hemato-encefalică;
• Funcții
➢ de menținere a stabilității barierei hemato-encefalice
➢ recaptarea și eliberarea neurotransmițătorilor
➢ reglarea concentrației ionilor din spațiul extracelular (Ca2+)
➢ modularea transmiterii sinaptice (glutamat)
➢ stimulare a activității de mielinizare a oligodendrocitelor;
• Sunt primele celule afectate prin trauma sau iradierea SNC;
• Sunt foarte susceptibile la formarea neoplasmelor;
• Sunt implicate în:
➢ Scleroza laterală amiotrofică
➢ Boala Alzheimer
➢ Boala Huntington
➢ Boala Parkinson
➢ Boala Alexander
➢ Degenerescența neurofibrilară
➢ astrocitoame.

b. OLIGODENDROCITELE
• contribuie la formarea și menţinerea mielinei - reprezintă principalele lor funcţii in sistemul
nervos central;
• produc, de asemenea, factorii neutrotrofi (care pot promova creșterea axonilor afectaţi sau
lezaţi)
c. Celulele Schwann = neurolemocite
➢ de două feluri:
• mielinizante
• nemielinizante
➢ Sunt principalele celule de susținere din SNP, alături de:
• celulele satelit
• celulele scut olfactive
• celulele gliale enterice
• celulele gliale aferente terminațiilorsenzoriale din piele;
➢ Corespund oligodendrocitelor din SNC;
➢ Înconjoară partial axonul mielinizat;
➢ Formeaza straturi succesive de lamele de mielina (stratul extern – neurolema);
➢ Între două celule Schwann exista o întrerupere – strangulaţie Ranvier;
➢ Au rol și în regenerarea neuronilor distruşi (celulele Schwann din partea distală
formeaza o structura tubulară care se uneşte cu corpul neuronului).
➢ Tulburări asociate cu disfuncția celulelor mielinizante - neuropatiile care implică
celulele Schwann;
➢ Exemple:
• tulburarea Charcot-Marie-Tooth (boală genetică ce afectează diverse grupe de
mușchi)
• sindromul autoimun Guillan-Barre (de tip poliradiculopatie demielilizantă
acută inflamatorie)
 • lepra / Boala Hansen
➢ Transplantarea celulelor Schwann în SNC este considerată, în acest moment, una
dintre cele mai promițătoare terapii în Scleroza Multiplă, refacerea măduvei spinării
după secționare etc.

d. Celulele capsulare:

- înconjoară ganglionii spinali și ai nervilor autonomi.

Dispunerea neuronilor

• Neuronii sunt dispuși longitudinal sau serial;

• Prin dispunere longitudinală se formează nervi;
• Prin dispunere serială se formează două tipuri de circuite:
• Reflex- transportă impulsuri care conduc la un răspuns involuntar (contracția
mușchilor / secreție glandulară);
• Releu (somatic aferent general)- se referă la:
➢ Circuitul somatic general aferent,
➢ calea funcțională - căile de releu /senzoriale
➢ calea motorie – căile mișcării voluntare
Calea funcțională este formată din mii / milioane de neuroni.
• Corpii neuronali formează aglomerări numite nuclei
• Axonii formează structuri numite tracturi, fascicule, nervi.
NEUROPSIHOLOGIE
SEMESTRUL I
UNIBUC