Neuronul - elementul de construcție al sistemului nervos

1) DEFINIȚIA NEURONULUI
Neuronul este unitatea morfo-funcțională, fiziopatologică, genetică și
trofică a sistemului nervos. Este o celulă specializată în generarea și transmiterea
impulsului nervos.

2) SCURT ISTORIC AL DESCOPERIRII NEURONULUI

Termenul de neuron a fost introdus de biologul german Henrich Wilhelm
Valdeyer (1863).
Conceptul de neuroni, ca unitate principală a sistemului nervos a fost
introdusă de anatomistul spaniol Santiago Ramón y Cajal - părintele
neuroștiinței moderne (în apropierea anului 1900). El a arătat ca neuronii sunt
celule individuale care comunică între ele. O contribuție fundamentală la
cunoașterea celulei nervoase în stare normală și patologică a constituit-o la
vremea sa grandioasa monografie a lui Gheorghe Marinescu, La cellule
nerveuse (1909).

3) FORMA ȘI DIMENSIUNEA NEURONULUI

Din punct de vedere al formei și dimensiunii, neuronii sunt foarte diferiți.
Forma neuronilor este variabilă:
- stelată (în coarnele anterioare ale măduvei)
- sferică sau ovalară (în ganglionii spinali)
- fusiformă (în stratul profund al scoarței cerebrale).
De asemenea, din punct de vedere al dimensiunii, neuronii au mărimi
cuprinse între 100-200 μm și 4-8 μm.

4) CLASIFICAREA NEURONILOR
a) În funcție de numărul prelungirilor, neuronii pot fi:
- UNIPOLARI - cu aspect globular și nu prezintă dendrite (ex: celule cu conuri
și bastonașe)
- BIPOLARI - formă rotundă, ovală sau fusiformă, prezintă o singură dendrită
(ex: neuronii din ganglionul spinal Corti și vestibular Scarpa, neuronii din
retină)
- MULTIPOLARI - formă stelată, piramidală sau piriformă și prezintă
numeroase
 prelungiri dendritice (ex: neuroni senzitivi)
- PSEUDOPOLARI - au o prelungire care se divide in T, dendrita se distribuie la
periferie, iar axonul pătrunde în SNC (ex: neuronii din ganglionul spinal).

b) Dupa funcția pe care o îndeplinesc, neuronii se împart în:

- SENZITIVI (receptori) - primesc excitații de la stimuli externi (ex: receptori
termici, dureroși). Astfel de neuroni sunt cei pseudopolari și bipolari.
- MOTORI (efectori) - transmit impulsul nervos până la efectori. Majoritatea
neuronilor motori sunt multipolari.
- INTERCALARI (de asociație) - preiau informația de la neuronii senzitivi, o
analizează și produc o reacție de răspuns pe care o transmit neuronilor
motori.
- SECRETORI - secretă neurohormoni (ex: neuronii hipotalamusului).

5) STRUCTURA NEURONULUI
Neuronul este alcătuit din:
- corpul neuronal - numit si pericarion
- prelungiri citoplasmatice:
- axonul - o prelungire unică a neuronului, numit și cilindrax
- dendrita - variabile ca număr și lungime.

CORPUL NEURONULUI
- din punct de vedere structural, este o celulă obișnuită formată din: membrană
celulară (neurilemă), citoplasmă (neuroplasmă) și nucleu.
- neurilema este subțire, delimitează neuronul și are o structură lipoproteică.
- neuroplasma conține organite celulare comune (reticul endoplasmatic, aparat
Golgi, mitocondrii, lizozomi, ribozomi, CU EXCEPȚIA CENTROZOMULUI
deoarece neuronul NU se divide), incluziuni pigmentare și organite celulare
specifice (corpii Nissl și neurofibrile).
- corpii Nissl (prezent în corpul neural) au rol important în procesele metabolice
- sinteza proteinelor neuronale, unele refac proteinele uzate din neuron, iar altele
au rol funcțional.
- Neurofibrilele (prezente în toată structura neuronului) au rol de transport
neural și axonal dar și în conducerea impulsului nervos.
- celulele nervoase motorii senzitive și de asociație prezintă un nucleu unic, cu
1-2 nucleoli. Celulele vegetative prezintă un nucleu excentric și pot avea nuclei
dubli sau multipli.
DENDRITELE
- în porțiunea inițială sunt mai groase apoi se subțiază către periferie
- sunt foarte puternic ramificate
- conțin: reticul endoplasmatic, mitocondrii, corpi tigroizi și neurofibrile

AXONUL
- prelungire unică ce poate ajunge uneori până la 1m
- este format dintr-o citoplasmă numita axoplasmă ce conține: neurofibrile,
lizozomi și mitocondrii.
- membrana sau axolema are un rol important în transmiterea impulsului nervos.
Ea prezintă în porțiunea terminală ultimele ramificații numite butoni terminali
ce conțin neurofibrile, mitocondrii și vezicule pline cu mediatori chimici - rol
în transmiterea impulsului la nivelul sinapselor. Dinspre interior spre exterior,
membrana axonală este acoperită de 3 teci suprapuse: teaca de mielină, teaca
Schwann și teaca Henle.
- teaca de mielină este situată deasupra axolemei. Este formată dintr-un înveliș
lipo-proteic întrerupt din loc în loc de nodurile Ranvier. Internodul reprezintă
zona de contiguitate între celulele Schwann învecinate. ROL: protecția și nutriția
axonului, izolarea eletrică a fibrei nervoase de impulsuri conduse de fibre vecine
și în conducerea impulsului nervos.
- teaca Schwann situată deasupra tecii de mielină. Este formată din celule gliale
cu rol în secreția tecii de mielină. ROL: trofic și de protecție.
- teaca Henle situată deasupra tecii Schwann. Este formată dintr-un înveliș
continuu ce prezintă fibre conjunctive de colagen și reticulină. Acoperă axonul
până pe toată lungimea sa. ROL: trofic și de protecție.

6) PROPRIETĂȚILE NEURONULUI
a) EXCITABILITATEA este proprietatea neuronului de a răspunde la
acțiunea unui stimul nespecific prin manifestări specifice, stare activă indusă de
un stimul prag și manifestată prin creșterea permeabilității membranare pentru
anumiți ioni.
În REPAUS, permeabilitatea membranei față de ionii de Na este nulă în
timp ce pentru ionii de K și Cl atinge valori foarte mari. Această distribuție
inegală de sarcini pe cele două fețe ale membranei determină membrana să fie
polarizata NEGATIV la INTERIOR și POZITIV la EXTERIOR. Rezulta astfel
un potențial de repaus cu valori de -70-90 mV.
 Acțiunea oricărui tip de STIMUL, duce la creșterea bruscă a
permeabilității membranei pentru ionii de Na si la apariția depolarizării. În
momentul în care stimulul determină o depolarizare cu valori de 10-15 mV se
declanșeaza potențialul de acțiune ce se propagă cu aceeași viteză si intensitate
pe toată lungimea membranei. Acesta ajunge la valori de 110-120 mV
producându-se inversarea completă a sarcinilor electrice.
Odată cu pozitivarea interiorului celulei, membrana oprește influxul de Na
iar permeabilitatea membranei revine la valoarea de repaus. Sarcinile pozitive
din interior sunt eliminate către exterior, proces numit repolarizare. Ea duce la
refacerea potențialului de repaus și a compoziției ionice inițiale a celulei.

b) CONDUCTIBILITATEA este proprietatea neuronului de a transmite

la distanță potențialul de acțiune generat de un stimul, calitate a membranei de a
conduce unda de depolarizare.
Mecanismele conducerii impulsului se realizează prin:
- CURENȚII LOCALI HERMAN - propagarea influxului nervos se realizează
prin depolarizări și repolarizări succesive, cu cheltuială de energie mare,
și cu viteză de transmitere mică. Este caracteristică fibrelor nervoase
amielinice (fibre somatice subțiri și fibre vegetative postganglionare).
- PROPAGARE SALTATORIE - de la o strangulație Ranvier la alta și se
realizează cu o viteză de transmitere foarte mare în comparație cu
fibrele amielinice, și cu consum energetic mic. Este caracteristică
fibrelor mielinice (majoritatea fibrelor somatice și fibrelor vegetative
preganglionare).
Viteza de conducere a impulsului nervos variază în funcție de nerv, fibră
dar și de caracteristicile morfo-funcționale fibrilare - prezența tecii de mielină,
diamentrul fibrei nervoase și lungimea internodului.

c) STOCAREA INFORMAȚIEI sau MEMORIA este proprietatea

neuronului de a reține și conserva informațiile și de a le reactualiza în funcție de
necesități.
Majoritatea informațiilor ajunse la nivelul rețelelor neuronale corticale
sunt stocate, în timp ce doar o mică parte dintre ele duc la apariția unui răspuns.
Conform datelor actuale, proprietatea memoriei este asigurată prin sinapse.
Memoria este clasificată în funcție de mecanismele funcționale care stau
la bază, în 3 tipuri:
- memorie de reținere momentană
- memorie de scurtă durată
- memorie de lungă durată.

Memoria de scurtă durată are la bază prezenta circuitelor reverberante -

modalități de prelungire a semnalului prin rețeaua neuronală dupa ce semanlul
aferent s-a terminat. În realizarea memoriei de scurtă durată sunt implicate și
sinapsele - legătura funcțională dintre neuroni sau dintre aceștia și efectori
(mușchi, glande). Potrivit teoriei sinaptice a memoriei, engramarea ar avea loc
într-un complex de modele specifice spațio-temporale, formate prin întipărirea și
activarea aceluiași model sinaptic funcțional spațio-temporal.
Memoria de lungă durată are la bază inițial aceleași mecanisme de
reverberație, dar ulterior permeabilizarea circuitului determină modificări cu
caracter permanent în structura chimică a neuroproteinelor. Aceste modificări
apar după un interval de timp de la experiența de memorizat, stocarea fiind
dependentăde timp. Substanța care îndeplinește rolul de MOLECULĂ A
MEMORIEI este macromolecula de ARN ce conține în structura ei o capacitate
foarte mare de depozitare a informației codificate, determinând si controlând
forma specifică de proteine sintetizate de neuroni. Pe lângă acest mecanism, în
cadrul memoriei de lungă durată, intervin și modificări de tipul creșterii
axonilor, dendritelor și înmulțirea numărului de sinapse.

7) FUNCȚIILE NEURONULUI
Prin componentele sale morfo-funcționale, neuronul contribuie la
realizarea unor funcții importante precum:
- primirea de informații de la alți neuroni
- conducerea potențialelor de acțiune de-a lungul ramificațiilor sale
- realizarea computerizării potențialelor excitatorii și inhibitorii ajunse la nivel
neuronal
- transferarea informațiilor altor neuroni sau celulelor efectoare
- asigurarea secreției de mediatori chimici la nivelul sinapsei și secreției de
neurohormoni.

Bibliografie:
- Popescu A.D., Fiziologie. Sisteme de integrare, editura Bren, 2013, p. 149-161
- Cristescu D., Sălăvăstru C., Voiculescu B., Niculescu C., Cârmaciu R., Manual
de biologie clasa a XI-a, editura Corint, p. 13-14.
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Neuron