TONUSUL MUSCULAR

Din considerente clinice, tonusul muscular poate fi definit ca o rezistenta

la miscari pasive a unui membru. Tonusul muscular depinde de gradul de
contractie musculara si de proprietatile mecanice ale muschiului si tesutului
conjunctiv. Gradul contractiei musculare depinde la randul sau de activitatea
neuronilor cornului anterior, care este guvernata de mecanismele spinale si
supraspinale. Tonusul muscular este evaluat prin observarea pozitiei
extremitatilor in repaos, prin palparea muschilor, si in special prin
determinarea rezistentei la intindere si miscari pasive. Dereglarile posturale
pot rezulta din acitivitatea crescuta a anumitor grupuri musculare cauzata de
tulburarea functiilor reflexe, cum este cazul posturii hemiplegice tipice –
flexia membrului superior si extensia membrului inferior ipsilateral – la
multi pacienti cu un AVC. Pentru evaluarea rezistentei la miscari pasive,
pacientul este rugat sa se relaxeze in timp ce fiecare membru este examinat
prin miscarea pasiva, imprimandu-i intregul spectru de miscari depline de
care este capabil cu viteze diferite si estimand daca forta necesara este mai
mare sau mai mica.

Hipertonia

Pot fi distinse doua tipuri de hipertonie:

- Spasticitatea – Spasticitatea consta in cresterea tonusului muscular care

afecteaza diferite grupuri musculare in masura diferita. In maini, tonusul este
crescut intr-o masura mai mare in muschii flexori decat cei extensori; in
membrele inferioare, tonusul este crescut intr-o masura mai mare in muschii
extensori decat in cei flexori. Mai mult, rezistenta muschilor afectati nu este
aceeasi pe intreaga durata a miscarilor pasive dar tinde sa fie mult mai
pronuntata la initierea miscarilor pasive, dupa care diminueaza odata cu
continuarea miscarii (fenomenul lamei de briceag). Cresterea tonusului
muscular este dependenta de velocitate (viteza miscarii), astfel ca miscarile
pasive cu o velocitate crescuta – insa nu cele cu o viteza mai mica – pot fi
intimpinate cu o rezistenta crescuta. Spasticitatea este cauzata de leziunea
neuronului motor superior, cum ar fi accidentul vascular cerebral care
implica cortexul motor suplimentar sau tractul corticospinal. Totusi,
spasticitatea poate sa nu fie evidenta pe parcursul a catorva zile dupa debutul
leziunii acute.

- Rigiditatea – Rigiditatea este determinata de cresterea rezistentei la

miscari pasive care este independenta de directia miscarii membrului, adica
aceasta afecteaza grupurile musculare agoniste si antagoniste intr-o masura
egala. Ca urmare hipertonusul rezultat este constant pe intreaga durata a
miscarii. In scopuri descriptive au fost propusi termenii „rigiditate plastica”,
„de ceara”, „in tub de plumb”. Termenul „rigiditate in roata dintata” este
utilizat pentru a descrie rigiditatea sacadata, cu intreruperi, care probabil este
datorata suprapunerii tremorului. In general, rigiditatea, atat cea plastica cat
si in roata dintata, indica afectarea sistemului extrapiramidal si este datorata
leziunii ganglionolor bazali (boala Parkinson).

Hipotonia(flaciditate)

Hipotonia este caracterizata printr-o flaciditate excesiva – o reducere a

rezistentei la miscari pasive. In membrele hipotonice este frecvent posibil de
a hiperextinde membrele, iar bosele musculare pot aparea aplatizate si mult
mai moi la palpare decat de obicei. Ca regula hipotonia ne vorbeste despre
afectarea neuronului motor inferior. Totusi, aceasta poat aparea si in
afectarea musculara primara, lezarea caii aferente (senzitive) a arcului reflex,
maladiile cerebelare si in unele patologii extrapiramidale asa ca maladia
Huntington, la fel ca si in stadiul acut al leziunilor piramidale.

Paratonia

Unii pacienti dau impresia de incapacitate de a se relaxa si vor incerca sa

miste sau sa opuna rezistenta in timpul miscarilor pasive ale membrului de
catre examinator, in ciuda instructiunilor contrare. In cazurile mai avansate,
se poate observa rigiditate in timpul miscarilor pasive rapide a membrelor si
normotonie in timpul miscarilor mai lente. Aceste fenomen – paratonia –
apare in special la pacientii cu patologii a lobului frontal sau cerebrale
difuze.

VALOAREA TONUSULUI MUSCULAR

Tensiunii musculare tonice - stare fiziologică normală a corpului uman,

care se realizează la nivel reflex. Fără ea, ar fi imposibil de a efectua mai
multe mișcări, precum și pentru a menține poziția corpului. Tonusul
muscular menține corpul în pregătire pentru acțiune. Acesta este scopul
principal al acesteia.

Care este mecanismul de tonusului muscular normal? Dacă în timpul

deplasării implică toate fibrele materialului, restul ei urmează reciproc. În
timp ce unul tensionat, alții odihnă. Este interesant faptul că în procesul
afectează în mod direct starea psiho-emoțională a unei persoane. De
exemplu, o scădere a tonusului muscular reduce eficiența și are loc în
principal în timpul somnului. Statul este însoțită de seninătatea naturală:
reduce semnificativ emoție excesivă.

Reglarea tonusului muscular se realizează folosind alfa- și gama-

motoneuronilor și afferents fusiforme. Impulsurile vine de la creier. Pentru
menținerea tonusului muscular satisface ganglionilor bazali, cerebel,
mezencefal (nucleul roșu, substantia nigra, quadrigemina, formarea
reticulară). În cazul în care afectează neuronii responsabili pentru tensiunea
tonică apar încălcarea: hipotensiune arterială sau hipertensiune mușchilor.

TIPURI ȘI CAUZE ALE HIPER DEZVOLTĂRII SALE

Creșterea tonusului muscular se poate manifesta în diferite moduri. Experți

distinge între:

-Spasticitate - se dezvoltă din cauza traumatice creierului si leziuni ale

coloanei vertebrale, meningita, encefalopatie, paralizie cerebrală, scleroză
multiplă, accident vascular cerebral. Caracterizat de distribuția inegală a
hipertonia, spasm atunci când sunt expuse la numai anumite grupe de
mușchi.

-Rigiditatea - o creștere bruscă a tonusului muscular scheletic, ea apare de

boli ale sistemului nervos, acțiunea toxică a anumitor otrăvuri.

-Gegenhalten - sporind în mod semnificativ rezistența mușchilor în timpul

mișcărilor pasive de orice fel. Ea apare în legătură cu leziuni ale tractului
corticospinal sau mixt în regiunile frontale ale creierului.

-Myotonia - se caracterizează printr-o încetinire relaxarea musculaturii

tensionate dupa miscari active.

-Psihogenă tensiunii arteriale - in timpul crizei a format un „arc isteric.“

-Copiii sunt cauza traumei nașterii hiper, hipoxie in timpul travaliului,

efectele negative asupra sistemului nervos si a creierului, meningita,
iritabilitate excesiva sau hiperactivitate.

SIMPTOME DE HIPER

Hipertensiunea este exprimat în mușchiul de stres excesiv într-o stare

relaxată. Boala poate fi identificat prin următoarele caracteristici:

-scăderea funcției motorii, rigiditate în mușchi;

-sigilii;

-senzație de tensiune constantă;

-durere;

-crampe;

-rezistență considerabilă la mușchii în timpul mișcărilor pasive;

-copii strigînd, iritabilitate, rezistență musculară crescută în timpul

mișcărilor de flexie-extensie repetate;

-în poziție verticală, cu picioarele de sprijin pe piciorul presează copilul

devenind în vîrful picioarelor;

-decelerare de dezvoltare motorie a copilului (nu se contracta, nu se târască,

nu merge la pus de vârstă).

In scopul cresterii tonusului muscular, antrenamentul trebuie sa fie bazat

pe exercitii intense de aerobic, apromixativ 20-30 de minute de exercitii (la o
intensitate de 50-70 % din capacitatea maxima de efort), de 3-4 ori pe
saptamana. Acest antrenament poate fi urmat apoi de alte tipuri de exercitii
fizice (jogging, mars, inot, etc). Exercitiile aerobice, sunt foarte eficiente atat
pentru cresterea tonusului muscular dar cat si din alte motive:

– activitatea musculara activeaza metabolismul, arde un numar mare de

calorii, lipide si glucide (zaharuri);

– exercitiile aerobice mentin chiar si cresc tonusul cat volumul muscular,

deaorece folosesc ca substrat energetic glucidele si lipidele;

– exercitiile aerobice cresc si mentin conditia fizica generala;

– previn anumite boli, precum diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala,

boala cardiaca ischemica, etc.

– in plus, sunt considerate un antidepresiv extrem de eficient, dealtfel ca si

orice miscare, si combat stresul emotional sau cotidian, etc.

Majoritatea specilaistilor, folosesc in antrenamentele pentru cresterea

tonusului muscular doua ,,strategii”:

Strategia 1:

– 5-10 minute de incalzire (exercitii usoare), urmate de 30-45 de activitate

aerobica continua (precum inotul, ciclismul, dansul, joggingul) de 3-5 ori pe
saptamana;

– este de asemenea indicata asocierea exercitiilor de stretching, pentru

mentinerea unei mobilitati articulare corespunzatoare;

– se pot asocia exercitiile la sala de forta, care pot sa tonifice grupele

musculare mai putin antrenate.

Strategia 2:

– desfasurarea unei activitati fizice moderat-intense, cu o durata de

aproximativ 30 de minute, zilnic;

– acest tip de efort fizic este recomandat in randul persoanelor cu un

program incarcat, care nu gasesc suficient timp sa ajunga la sala de forta sau
la aerobic;

– in primul rand se recomanda introducerea unor eforturi fizice mai mari in

cadrul activitatilor cotidiene (urcatul treptelor in locul folosirii ascensorului,
mersul pe jos in locul celui cu masina, spalarea manuala a automobilului,
etc.)

– se pot efectua, de asemenea, o serie de exercitii fizice de intensitate mai

mare, pentru un timp de 10-15 minute (dimineata sau seara, in functie de
bioritmul fiecarei persoane).

Popa Michael