Fiziologia musculară-contracția

mușchilor
Musculatura este elementul activ care controleaza deplasarea structurilor
osoase si mișcarile altor structuri. Mișcarile mușchilor se bazează pe capacitatea
fibrelor musculare de a utiliza energia chimica creată in procesele metabolice,
care se scurtează și revine la dimensiunile inițiale.

Țesutul muscular este aproximativ jumatate din greutatea corpului și

funcționeaza permanent, pentru a menține bătăile inimii sau pentru a permite
trecerea alimentelor prin intestin.

Mușchiul este țesutul care are capacitatea de a se contracta. Există 2 tipuri

de mușchi: involuntari si voluntari.

Mușchii voluntari sau scheletici au contracția controlată conștient, tipul

acesta de mușchi este legat de parțile scheletului și produce mișcarea fizică.

Mușchii striați sunt mușchii care mișcă oasele, au un aspect striat și

constau în benzi de fibre întrepătrunse strâns, fiecare fibră este formată dintr-o
celulă cu mai multe nuclee care se întinde de la un capăt la celălalt al
mușchiului. Fiecare fibră e alcătuită din mai multe benzi subțiri și lungi numite
miofibrile, ele la rândul lor sunt alcătuite din 2 filamente subțiri, intrepătrunse,
de actină și miozină. Ele dau aspectul striat al mușchiului iar benzile învecinate
de miofibrile se ordonează așa fel încât fibra în ansamblu pare striată.

Mușchii involuntari nu sunt controlați conștient de creier, sunt controlați

automat de o parte a sistemului nervos și sunt pozitionați in alte parți ale
corpului decât scheletul.

Contracția musculară:
Mușchiul se contractă când este stimulat de un impuls nervos, care
declanşează procese chimice complexe in fibrele musculare. Fiecare grup de
filamente se află intr-un compartiment mic, numit sarcomer, în care filamentele
fine de actină sunt legate la capete între ele. Filamentele groase de miozină se
găsesc între cele de actină, la mijlocul sarcomerului.
Când sunt aprovizionate cu energie de obicei obţinută din glicogen
depozitat in muşchi ele formează legături chimice cu filamentele de actina şi
aceste punţi sunt rupte permanent şi refăcute în continuare. In acest fel,
filamentele de miozină pătrund între filamentele de actina ca nişte clichete,
având ca rezultat scurtarea şi ingroşarea întregului sarcomer.
Când muşchiul nu mai este stimulat, legăturile chimice se rup. Punţile dintre
filamente nu se mai formează şi muşchiul se relaxează.

Contracția fibrei musculare implica trei etape succesive:

1. EXCITAȚIA FIBREI;

2. CUPLAJUL EXCITAȚIE-CONTRACȚIE;

3. CONTRACȚIA PROPRIU-ZISĂ A FIBREI;

1. Excitația. Nervul motor mielinizat are ramuri terminale

nemielinizate. Acestea parcurg o formațiune specializată a sarcolemei
formând sinapse neuro-musculare. La nivelul acestor sinapse începe excitația
fibrei musculare prin eliberarea moleculelor de mediator chimic (acetilcolina)
din terminația nervoasă în urma unui impuls nervos. Moleculele de acetilcolină
se fixează pe moleculele receptoare ale membranei postsinaptice, determinând
deschiderea unor canale cationice ale acesteia. Cationii intra în fibra, interiorul
acesteia devine local pozitiv și in felul acesta se produce potentialul de acțiune.
Acesta se deplasează prin sarcolema in lungul fibrei, iar prin membrana tubilor
transversali in profunzime.

2. Cuplajul excitație-contracție. Tubulii transversali fac legătura

cu cisternele reticolului sarcoplasmic. Depolarizarea tubulilor conduce, in
momentul in care potențialul de acțiune ajunge in dreptul cisternelor, la
deschiderea canalelor de Ca. Ionii de Ca++ sunt eliberați din cisterne, iar
concentrația lor in sarcoplasma crește de la cca 0,1 µM la 10 µM. Troponina
fixeaza ionii de Ca si in urma unei modificari conformaționale deplasează
moleculele de tropomiozină din sanțurile filamentului subțire astfel încat
locurile de legare ale actinei cu miozina nu mai sunt mascate.

3. Contracția. Din acest moment se formează complexul actomiozinic

si începe contracția. Contracția implică eliberarea energiei chimice necesare și a
fenomenelor mecanice care constau în producerea forței și a scurtării fibrei.

Etapele sunt:

- În urma rearanjării troponinei și tropomiozinei extremitatea globulară

S1 a miozinei care dispune de 2 locuri de legare, unul pentru actină și unul
pentru ATP care se fixează pe locul de legare actinic. După cum am spus mai
înainte, miozina scindează ATP în ADP și Pi și în repaus, dar eliberarea lor este
foarte lentă. Complexul ATP- miozina are mare afinitate pentru G-actină.

- Prin formarea complexului actomiozinic activitatea ATP-azică crește de

250 de ori, produșii de scindare sunt eliberați rapid și se eliberează energie,
eliberarea Pi induce o modificare conformațională a S2, iar puntea (in poziție
perpendiculară atunci când produșii de scindare a ATP nu au fost înca eliberați)
se înclină cu 45 de grade față de filament. Prin această înclinare ea antrenează
filamentul subțire, deplasându-l axial cu 7,5 nm în direcția zonei mediane,iar
sarcomerul este scurtat. Se dezvoltă forța.

- Locul de legare rămâne liber, o nouă moleculă de ATP se atașează (după

10 s) și aceasta comandă desprinderea punții de filamentul subțire. ATP-ul este
-3

din nou scindat, iar puntea se leaga din nou de filament într-o poziție apropiată
de linia Z, procesul repetându-se.

În felul acesta, punțile transversale se comportă ca vaslele unei bărci și

sarcomerul se scurtează. Hidroliza ATP este mai rapidă ca în repaus. Turnoverul
crește la cca. 10/s. În felul acesta ciclul biochimic al miozinei este continuat,
când începe contracția, de cel actomiozinic.

Observație: În timpul scurtării sarcomerelor nu se scurtează

filamentele, ele se întrepătrund (se glisează). Teoria glisării a fost elaborată în
mod independent de către A. F. Huxley și H.E. Huxley in 1954.

În lipsa ATP, cum se întampla în cazul morții, ciclul se întrerupe în faza

în care puntea este legată de filamentul subțire, fiind înclinată la 45 de grade,
legătura actomiozinică devenind permanentă. Apare rigor mortis(rigiditatea
cadaverică).

Relaxarea
După încetarea excitației se produce relaxarea care are următoarele etape:
- se inchid canalele de Ca++ din cisterne, se reface concentrația de 103 ori
mai mare în cisterne decât în sarcoplasmă, datorită pompei de Ca.
-prin scăderea concentrației calciului, proteinele filamentelor subțiri
(troponina) își reiau conformația, tropomiozina maschează locurile de
legare.
-atât contracția cât și menținerea stării de repaus se fac cu consum de
energie.
-există mușchi ale căror sisteme contractile sunt reglate de ionii de
Ca++ prin acțiunea acestora asupra miozinei și nu prin intermediul
sistemului troponina-tropomiozină, așa cum există și mușchi care pot
apela la ambele sisteme de reglare a funcției contractile.

Bibliografie

http://www.corpul-uman.com/2011/11/contractia-musculara.html

http://www.esanatos.com/anatomie/sistemul-muscular/Biofizica-contractiei-
muscular12698.php

https://studylib.net/doc/9410005/steps-of-a-muscle-contraction

https://www.google.ro/search?q=chemical+process+in+muscle+contraction&so
urce=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwirtbLojs3fAhU0iaYKHQhLDjEQ
_AUIDigB&biw=1920&bih=889#imgrc=yunVwrHGf_DQHM: