Contracia muscular

Agonistii sunt muschii principali care genereaza miscarea. In "echipa" cu ei se afla muschii sinergisti, care ii
asista in timpul miscarii.
Antagonistii sunt muschii opusi agonistilor. Spre exemplu, atunci cand faceti flexia antebratului pe brat cu
gantera, bicepsul brahial este agonist, brahioradialul este sinergist, iar tricepsul brahial este antagonist.
Muschii antagonisti trebuie sa se relaxeze in timpul actiunii agonistilor, pentru ca miscarea sa se realizeze
cu usurinta. Acest aspect este coordonat de catre sistemul nervos central prin intermediul reflexului de
inhibitie reciproca. Antagonistii au si un rol protector, ei moduland forta contractiei agonistilor. Cand bicepsul
se contracta foarte puternic, tricepsul se contracta si el intr-o oarecare masura pentru a preveni smulgerea
tendonului bicepsului si pentru a controla miscarea.
Fiecare exercitiu presupune existenta a 3 faze.
Prima faza, numita si concentrica, reprezinta contractia propriu-zisa a muschiului. Mai este denumita si
"faza pozitiva". In aceasta faza muschiul isi micsoreaza volumul prin contractie, iar segmentele corpului
implicate in miscare se apropie. La finalul acestei faze, muschiul este intr-o contractie completa.
A doua faza este numita si faza de tranzitie sau "varful contractiei". Practic aici se face tranzitia intre
ridicarea si coborarea greutatii. Una dintre tehnicile de intensitate presupune mentinerea contractiei in acest
punct timp de 1-2 secunde. Este vorba de o contractie izometrica, in care muschiul este tinut in tensiune,
fara sa isi mai modifice dimensiunile.
Urmatoarea faza, numita excentrica (sau "negativa") reprezinta revenirea muschiului la starea de relaxare.
Si in faza excentrica muschiul este mentinut in tensiune. Specialistii sunt de acord ca o miscare lenta
descendenta, cu mentinerea muschiului in tensiune este mai productiva decat revenirea rapida la starea de
relaxare. In ceea ce priveste momentul de relaxare, unii sportivi il elimina pur si simplu, mentinand muschiul
intr-o stare permanenta de tensiune. Spre exemplu, la flexii cu bara pentru biceps, faza excentrica nu este
finalizata, practic haltera nu este coborata pana in punctul in care antebratul ajunge in extensie maxima.
Pentru a fi eficienti la antrenamente este nevoie ca la fiecare exercitiu sa fiti atenti la corecta executie a
celor trei faze. Cele mai intalnite greseli sunt: lipsa fazei de tranzitie - practic se trece de la faza concentrica
la cea excentrica fara pauza si contractie la varf; coborarea rapida a greutatii in faza excentrica si
"smulgerea" greutatii in faza concentrica - adica folosirea fortei inertiale in miscare
Executati exercitii de stretching la finalul incalzirii, intre serii si in perioada de revenire dupa efort. Aceste
exercitii sunt importante in special dupa antrenamente, avand capacitatea de a reduce perioada de refacere
intre antrenamente.
De mentionat si faptul ca stretchingul ajuta la revenirea in pozitie de repaus a fibrelor de actina si miozina
(care se suprapun in contractie) si optimizeaza procesele metabolice

Contracia izotonic - dinamica este aceea n care tensiunea rmne constant, dar variaz lungimea.
Este caracteristic majoritii muchilor scheletici. Realizeaz lucru mecanic i produce micare. Muschiul
se alungeste si se scurteaza.
n activitatea obinuit, muchiul trece prin faze de contracie izometric i izotonic, iniierea oricrei
contracii fiind, de obicei, izometric.
Contractia izotonica - este cea mai obisnuita contractie musculara. Se produce cu modificarea lungimii
muschiului, determina miscarea articulara, de aceea este considerata o contractie dinamica. Pe tot
parcursul miscarii, tensiunea de contractie ramane teoretic aceeasi.
Contractia izotonica simpla, fara incarcare (deci fara greutate suplimentara) nu determina cresterea fortei
musculare si nici a masei musculare. Exista 2 tipuri de contractie izotonica: concentrica si excentrica.
Contractia izotonica concentrica presupune scurtarea in lungime a muschiului si este posibila doar daca
incarcatura este mai mica decat potentialul maxim al individului. (Exemplu: flexia antebratului pe brat). Cu
alte cuvinte nu veti putea face niciodata o contractie izotonica completa cu o greutate mai mare decat cea
cu care puteti face o repetare maximala.
Contractia izotonica excentrica (sau negativa) este inversul unei contractii concentrice si readuce muschiul
la pozitia de start (exemplu: coborarea halterei dupa o flexie a antebratului pe brat). Desi muschii se
alungesc, ei tot genereaza forta
Contractia excentrica este cea mai eficienta din punct de vedere al castigului de forta musculara, pentru ca
poate fi utilizata incarcatura mai mare decat potentialul maxim al sportivului (raportat la o contractie
concentrica), insa este folosita doar ca tehnica de intensitate in cadrul antrenamentului, studiile aratand ca
poate provoca degradari serioase la nivel muscular cand se depaseste tensiunea de contractie.
Contractiile dinamice contra unei rezistente (exercitiile cu greutati) asigura nu numai o crestere a fortei, ci si
o crestere a rezistentei musculare la efort.
Conform cercetarilor, solicitarea musculara nu se realizeaza pe toata durata contractiei, ci doar in momentul
cand muschiul este alungit. Pe masura ce muschiul se scurteaza, tensiunea scade si astfel isi pierde
valoarea de "excitant". De aceea, antrenamentul trebuie sa fie alcatuit din contractii dinamice rezistive
repetate pentru a creste forta, rezistenta si pentru a declansa hipertrofia musculara.
Pentru a creste forta trebuie sa fie implicat un numar cat mai mare de unitati motorii simultan, iar acest lucru
nu se intampla decat atunci cand solicitarea este importanta, respectiv o greutate de lucru semnificativa.
Repetarea miscarilor contra unei rezistente va induce oboseala musculara, ceea ce va conduce la
recrutarea a tot mai multe unitati motorii pentru a face fata solicitarii. Datorita oboselii acumulate, rezistenta
moderata de la inceput va ajunge sa fie aproape maximala, de aici si importanta ultimelor repetari dintr-o
serie. Stresul metabolic generat de oboseala va declansa procese anabolice ce determina cresterea fortei si
hipertrofie musculara.
Contracia izometric modific tensiunea muchiului, dar lungimea rmne constant. Caracterizeaz
musculatura postural. Nu produce lucru mecanic, ci cldur.
Contractia izometrica - in timpul acestui tip de contractii musculare, tensiunea in muschi creste, dar fibrele
musculare nu isi modifica lungimea, de aceea se mai numesc si statice. Unghiul articulatiilor nu se modifica.
Spre exemplu, atunci cand impingeti un perete sau incercati sa ridicati un obiect deosebit de greu, muschii
sunt implicati in contractie izometrica. Tensiunea care se dezvolta in muschi in aceste contractii este mai
mare decat in cele izotonice. In timpul contractiilor izometrice, muschiul intra in "datorie de oxigen" datorita
faptului ca circulatia musculara este partial intrerupta si se acumuleaza metaboliti. Aceste fenomene
declanseaza un fenomen de rebound in momentul cand muschiul se relaxeaza, ceea ce inseamna ca
circulatia musculara este reluata si crescuta cu 40% fata de cea din repaus, metabolismul este stimulat, iar

sinteza proteica este accelerata, ceea ce conduce la hipertrofie musculara (contrar opiniilor mai vechi,
conform carora contractiile izometrice nu produc hipertrofie). Antrenamentul izometric prezinta ca principal
dezavantaj suprasolicitarea cardiaca (cu cresterea travaliului ventriculului stang, a frecventiei cardiace si a
tensiunii arteriale.)
Contractia izokinetica - este un tip de contractie dinamica in care muschii se contracta la capacitate
maxima pe intreaga amplitudine de miscare. Banuiesc ca ati observat ca atunci cand va antrenati bicepsul
cu haltera, greutatea pare diferita in diversele puncte ale traiectoriei sale.
Folosind echipament special (spre exemplu aparatele cu scripeti din sala de forta) viteza de executie va
ramane constanta pe tot parcursul miscarii. Rezistenta pe care o genereaza aparatul va fi egala atat in faza
concentrica, cat si in cea excentrica a miscarii. Beneficiul principal este dat de faptul ca acest tip de
antrenament permite muschiului sa lucreze maximal pe tot parcursul miscarii. Se elimina acel punct slab
existent in toate miscarile.
Studiile comparative arata ca antrenamentul cu contractii izokinetice dezvolta mai repede forta musculara
decat cel cu contractii izotonice.
Oboseala muscular. Se manifest prin diminuarea capacitii de travaliu muscular. Se datoreaz scderii
randamentului energetic, acumulrii de acid lactic, lipsei de O2, epuizrii substanelor macroergice i a
mediatorilor chimici la nivelul plcilor motorii.
Manifestrile termice ale contraciei. Energia chimic eliberat n timpul contraciei este convertit circa
30% n lucru mecanic i circa 70% n energie caloric. Muchii sunt principalii generatori de cldur, att
prin tonusul muscular, ct i prin contracii mici i fracvente numite frisoane, declanate n mod reflex la
expunerea la frig.
Deosebim o cldur de repaus, component a termogenezei, degajat tot timpul de muchi, i o cldur de
activitate, eliberat n timpul contraciei.
Tonusul muscular este starea de contracie permanent, dar parial, a musculaturii. n fiecare moment, un
mic numr de fibre musculare din totalul fibrelor unui muchi se afl n contracie i determin o stare de
uoar tensiune a musculaturii, caracteristic pentru stare de veghe.
Prin contracia succesiv a unor grupe de fibre se asigur permanena tonusului muscular, cu rol esenial n
meninerea posturii normale, n mimic, n termoreglare etc.
Tonusul muscular, fenomen de natur reflex, este meninut de impulsuri provenite de la SNC prin nervii
motori, pe baza informaiilor primite de la proprioceptori.
Asigurarea poziiei normale a corpului se realizeaz prin contracii tonice posturale. Tonusul postural este un
proces reflex complex, controlat de SNC i relizat prin aciunea unor grupe musculare tensoare i
extensoare, agoniste i antagoniste, cu participare unor prghii osteoarticulare.
Locomoia i orostatismul sunt rezeultatul activitii fiziologice conjugate a componentelor biomecanice
pasve (sistemul osteoarticular) i active (sistemul mucular), areceptorilor, nervilor i centrilor nervoi.
Realizarea actului locomotor presupune succesiunea unor evenimente informaionale i efectoare: mesaj
senzitiv, mesaj motor reflex sau voluntar, contracie muscular i mobilizarea componentelor osteoarticulare.
Grupele de muchi argoniti i antagoniti acioneaz ntr-o anumit succesiune i sincronizare, realizat
reflex sau voluntar, cu meninerea proieciei centrului de greutate n poligonul de sprijin al corpului. n cazul
eforturilor de mare intesitate se instaleaz hipoxia.

Exercitiul de tip anaerob, foloseste energia rezultata in urma proceselor chimice, la nivelul muschilor care
transforma glicogenul (inmagazinarea,acumularea energiei necesare pentru un antrenament) in energie.
Importanta exercitiului anaerob in procesul de slabire nu trebuie subestimata deoarece reprezinta
modalitatea principala prin care se poate creste masa musculara, rezultand cresterea ratei metabolice si de
aici o ardere mai mare de calorii.
Muschii sunt foarte benefici pentru slabire, fiind un tesut metabolic activ, ard caloriile doar existand.
Un antrenament cu greutati bine facut, creste rata metabolica(implica un consum mai mare de calorii)
pentru mult timp dupa terminarea lui, pana la 72 de ore, spre deosebire de antrenamentul de tip aerob, in
care putem vorbi la finalul lui de o accelerare a ratei metabolice timp de numai o ora-doua.
Cei care isi doresc masa musculara, forta, trebuie sa solicite organismul folosindu-se de exercitiul fizic
anaerob.
Dimensiunea unui muschi, stim cu totii, creste atunci cand este supus unui antrenament de forta. Pot fi mai
puternici si mai masivi oamenii care au un numar mai mare de fibre musculare decat cei cu un numar redus
de fibre musculare. Numarul fibrelor musculare este diferit de la o persoana la alta(intervine mostenirea
genetica a fiecaruia). Structura muschiului nu este deloc simpla. Muschiul striat este alcatuit din fascicule de
fibre iar fasciculele, din fibre musculare striate.Exercitiul anaerob are capacitatea de a mari numarul acestor
fibre musculare striate, facand posibila o crestere in dimensiune a muschilor, in imbaj popular muschi mari
sau plini, hipertrofie musculara.
Probabil ca fiecare v-ati pus intrebarea cum cresc muschii? Raspunsul este urmatorul:

o alimentatie corespunzatoare;
un program de odihna necesar refacerii tesutului muscular in urma solicitarii lui la antrenament;
precum si rabdare, rezultatele nu vor putea fi pe masura asteptarilor daca ne grabim.

Puteti incerca, in sala de antrenament, sa va luati pulsul in timpul antrenamentului,daca pulsul ajunge pana
la 60-70% din pulsul maxim atunci inseamna ca faceti exercitii de tip anaerobic. Atunci cand pulsul este mai
mare de 60-70% inseamna ca faceti exercitii de tip aerobic.
Este de preferat ca ambele tipuri de exercitii sa faca parte din activitatile dumneavoastra. Exercitiul anaerob
se bazeaza pe rezistenta, iar ca un alt beneficiu este cel de intarire a rezistentei musculare si osoase.
Exercitiul de tip aerob sta la baza arderilor grasimilor din organism.
Cresterea conditiei fizice este determinata de frecventa, intensitatea si durata exercitiilor aerobice.
Fiecare sesiune ar trebui sa dureze intre 20 si 60 min, efectuate de 3 sau 5 ori pe saptamana la un nivel de
intensitate calculat in functie de rata batailor maxime ale inimii (60-90%) conform Colegiului American de
Sport si Medicina.
In primele 15 min de exercitiu aerobic, glucoza sau zaharul din muschi este folosit pentru energie. Arderea
grasimilor incepe abia dupa 15-20 de minute de activitate aerobica. De aceea este important ca sesiunea
de aerobic sa dureze cel putin 30 min.
La sesiunea de aerobic cu o durata mai mare de o ora, grasimile continua sa se arda, in prezenta
oxigenului, dar intr-o cantitate mai mica decat in prima ora.

Sesiunea de aerobic mai mare de o ora, creste riscul de accidentare din cauza oboselii. Crescand frecventa
sesiunilor ( mai mult de 5 ori pe saptamana) nu se acorda corpului sansa de a-si reveni complet si poate
rezulta o scadere a sistemului imunitar. Este important sa ascultam ceea ce corpul nostru incearca sa ne
spuna. Odihna, somnul adecvat (intre orele 21.00-02.00), alimentatia sanatoasa, toate devin mai
importante cand, cererile asupra corpului nostru, sunt peste limita normala a nivelului de stres zilnic.
In timpul sarcinii nu este recomandat nici un fel de exercitiu fizic efectuat din pozitia ghemuit, dupa luna a
patra de sarcina. Bataile inimii nu ar trebui sa depaseasca 140 batai/min. Evitati exercitiile care contin flexia
sau extensia extrema a articulatiilor, aceasta pentru ca articulatiile sunt slabite in a doua perioada a sarcinii.
Deasemenea, sunt excluse exercitiile in care se executa saritul. Este important sa mentinem nivelul de
conditie fizica pe timpul sarcinii si nu sa crestem sau sa imbunatatim acest nivel. Timpul in care putem face
acest lucru este inainte de sarcina, si nu in timpul ei. Astfel, rezumati-va la exercitiile si miscarile de baza,
simple. Mentineti exercitiul intens pana la o perioada de 15 minute o data. Este foarte important sa evitam
Valsalva maneuver ( tinerea respiratiei) in timpul exercitului. Nu numai ca afecteaza bebelusul, dar priveaza
muschii de oxigen si produce crampe musculare.
Antrenamentele metabolice sunt cele mai eficiente pentru cresterea tonusului muscular i arderea grsimii.
Acest tip de antrenament are proprietatea de a-i mri rata metabolic (consumul caloric al corpului tu n
stare de repaos) o lung perioad dup ncheierea efortului fizic.
Antrenamentul metabolic este indicat s fie efectuat sub supravegherea unui specialist i este potrivit doar
persoanelor cu o form fizic peste medie cu o stare de sntate optim.
Structura antrenamentului metabolic se bazeaz pe urmatoarele principii:
1. Lucreaz in sistem de circuit.
Circuitele ce includ exerciii care solicit toate grupele musculare mari, fr pauze ntre exerciii (sau pauze
de maxim 30 sec, ct schimbi aparatul) sunt cea mai bun modalitate de a te asigura c antrenamentul tu
este unul metabolic.
2. Lucreaz toate grupele musculare mari, la fiecare antrenament.
Pentru a creste consumul energetic pe parcursul antrenamentului, trebuie s lucrezi toate grupele
musculare mari i ct mai multe fibre musculare. Asta presupune c trebuie s-i construieti antrenamentul
pe exerciii compuse care lucreaz mai multe grupe musculare simultan i s accesezi din unghiuri diferite
fiecare grup muscular n parte. Pentru ca efectul antrenamentelor s fie complet este indicat s ai 3-4
antrenamente pe sptmn cu o zi pauz ntre antrenamente pentru a da suficient timp corpului s se
refac.
3. F mai multe repetri, ntr-un timp ct mai scurt.
Mai multe repetri, pauze mai scurte i un nivel de efort ct mai apropiat de maximul pe care l poi tu duce
este principiul de baz al antrenamentelor metabolice. Pe o scar de la 1-10, nivelul de efort pe care l
depui n timpul acestor antrenamente este 7-9. Efectul de accelerare a metabolismului se datoreaz fisurilor
musculare care se produc n timpul unui astfel de efort fizic. Pentru ca organismul s i regenereze fibrele
musculare rupte i totodat s capete mai mult for, va consuma o cantitate mai mare de calorii chiar i
n stare de repaos.
4. Alterneaz exerciiile anaerobice intense cu antrenamentul aerobic.
ncepe antrenamentul cu 20 de minute de cardio care s fie compuse din intervale maximale (perioade mari
de timp la o intensitate mare alternate cu perioade mici la o intensitate mic). Aceast strategie de
antrenament va mri cantitatea de oxigen pe care corpul tu o va consuma n urmtoarele 48 de ore dup

antrenament, mecanism numit i the afterburn effect. Acest lucru are loc deoarece n timpul
antrenamentului, dai un oc corpului tu i creezi un deficit de oxigen, astfel pentru a reveni la starea de
dinainte de antrenament corpul este nevoit s activeze fore metabolice care vor fi active chiar i n timpul
somnului.
20 de minute de antrenament cardiovascular nainte de circuitele de exerciii anaerobe menite s i
creasc fora i s creeze tonus muscular, i vor accelera chiar i mai mult rata metabolic.
Antrenamentele metabolice nu sunt pentru oricine. Sunt antrenamentele cele mai eficiente, a cror rezultate
vor fi vizibile n cel mai scurt timp posibil. Dar pentru aceste antrenamente e nevoie de un stil de via
sntos, s fii disciplinat i s ai o voin de fier, iar nu n ultimul rnd s ai o alimentaie adecvat care s
poat susine efortul fizic i s favorizeze arderile.
i la final de articol, vin cu promisiunea c voi posta curnd un model de antrenament metabolic, alternativ
pentru femei i brbai.
Agonistii sunt muschii principali care genereaza miscarea. In "echipa" cu ei se afla muschii sinergisti, care ii
asista in timpul miscarii.
Antagonistii sunt muschii opusi agonistilor. Spre exemplu, atunci cand faceti flexia antebratului pe brat cu
gantera, bicepsul brahial este agonist, brahioradialul este sinergist, iar tricepsul brahial este antagonist.
Muschii antagonisti trebuie sa se relaxeze in timpul actiunii agonistilor, pentru ca miscarea sa se realizeze
cu usurinta. Acest aspect este coordonat de catre sistemul nervos central prin intermediul reflexului de
inhibitie reciproca. Antagonistii au si un rol protector, ei moduland forta contractiei agonistilor. Cand bicepsul
se contracta foarte puternic, tricepsul se contracta si el intr-o oarecare masura pentru a preveni smulgerea
tendonului bicepsului si pentru a controla miscarea.
Exista mai multe tipuri de contractie musculara.
PROPRIETILE MUCHILOR
SCHELETICI
Contractilitatea
Contractilitatea se reflect n capacitatea muchiului
de a dezvolta o tensiune mecanic la extremitile sale,
nsoit sau nu de scurtarea lungimii muchiului i de alte
manifestri fizico-chimice (electrice, biochimice, termice)
i histomorfologice care pregtesc, nsoesc i urmeaz
procesul de contracie propriu-zise.
Troficitatea
Troficitatea este capacitatea muchiului de a crete n
dimensiuni i for. Hipertrofia muscular este nsoit,
n general, i de creterea eficienei contraciei
musculare.
Elasticitatea
Elasticitatea este capacitatea muchiului de a se
alungi n anumite limite ce-i caracterizeaz
extensibilitatea, ct i revenirea la dimensiunea iniial
dup ncetarea forei de ntindere.
Tonicitatea
Tonicitatea reprezint stare de tensiune, de
semicontracie caracteristic muchilor. La ntreinerea

tonusului muscular particip, n mod direct sau indirect,

un numr mare de structuri nervoase: aferenele
senzoriale, exteroceptive i proprioceptive, formaiunea
reticulat din sistemul nervos, cile nervoase de
conexiune precum i cele de conducere
Mini lectia de anatomie
Sistemul osos
Scheletul uman este alcatuit din peste 200 de oase de toate formele si dimensiunile, fiecare dintre acestea
constituind doar o veriga dintr-o structura complexa. Scheletul nostrum este o entitate functionala, ingenios
construita , cu functii deosebite indeplinite de fiecare os in parte, cu o structura interna speciala, bazate pe
relatii de interdependenta.
Scheletul nu poate functiona insa fara ajutorul muschilor si articulatiilor. Impreuna cu articulatiile si oasele ,
musculatura ne permite sa efectuam cele mai complexe miscari , sa fim in forma si sa avem rezistenta cat
mai buna.
Bineinteles ca in afara de oase , articulatiile , tendoanele si muschii, creierul, nervii si organele de simt ,
participa la realizarea celor mai fine miscari. Totodata, scheletul protejeaza partile moi si ofera puncte de
prindere pentru musculatura. Oasele sunt puncte rigide, componente ale scheletului, care indeplinesc mai
multe roluri functionale, ca de exemplu:
1. rol de parghii ale aparatului locomotor;
2. rol de protectie a unor organe vitale;
3. rol antitoxic;
4. rol de sediu principal al organelor hematopoietice;
5. rol in metabolismul calciului, fosforului si electrolitilor.
Scheletul si muschii formeaza impreuna aparatul locomotor. In ansamblu, oasele si articulatiile formeaza
aparatul locomotor pasiv. Scheletul se misca cu ajutorul aparatului locomotor activ, alcatuit din musculatura
scheletului.
Sistemul osos, este dispus in cele patru segmente ale corpului, conferindu-le posibilitatea de miscare, baza
de sustinere si forma:
1) trunchi;
2) membrele (extremitatile) superioare;
3) bazin;
4) membrele (extremitatile) inferioare.
1) Trunchiul din care face parte craniul , coloana vertebrala si toracele.
Craniul
Oasele craniului au rol de a preoteja creierul,ochii si urechea interna. O parte din ele constituie scheletul
pentru maxilar si mandibula, precum si pentru ochi,nas etc.
Coloana vertebrala este alcatuita din 33-34 vertebre, grupate in 5 regiuni:
a. Regiunea cervicala ( 7 vertebre), C7 fiind mai proieminenta;
b. Regiunea toracala (12 vertebre) ;
c. Regiunea lombara( 5 vertebre);
d. Regiunea sacrala(5 vertebre), sunt sudate intre ele;
e. Regiunea coccigiana (4-5 vertebre), sudate intre ele.

Toracele
12 perechi de coaste , alcatuiesc impreuna cu vertebrele toracice si sternul,toracele.
Coastele sunt legate intre ele prin intermediul articulatiilor si cartilagiilor. Coastele sunt in numar de 12
perechi(10 perechi fiind fixe, iar ultimele 2 perechi sunt mobile) si se impart in 3 categorii:
adevarate;
false;
flotante.
Ele sunt fixate in partea posterioara de segmentul toracal al coloanei vertebrale si in partea anterioara se
fixeaza pe stern , foarmand cutia toracica.
2) Membrele (extremitatile) superioare
Sunt legate de trunchi prin intermediul centuri scapulare. Ele incep din articulatia umarului , sunt compuse
din osul bratului sau humerusul , oasele antebratului (ulna si radius) si oasele maini 27 de oase
( carp,metacarp, falange ).
3) Bazinul
Este alcatuit din segmentul sacral al coloanei vertebrale si doua oase coxale.
Osul coxal este un os lat de forma unui patrulater neregulat comparat cu o elice. Fiecare coxal este format
din 3 oase : ilion,ischion si pubis.
4) Membrele (extremitatile) inferioare
Membrele inferoiare sunt strans legate de centura pelvina prin articulatia soldului. Din aceasta grupa fac
parte urmatoarele oase: (in zona coapsei avem) femur, (in zona gambei) tibia si peroneu, (iar la picior) avem
26 de oase: tars,metatars si falange. Intre femur si tibie se afla rotula.

Articulatiile
Din punct de vedere structural, articulatia reprezinta ansamblul elementelor moi prin care se unesc doua
sau mai multe oase invecinate, aceste elemente fiind capsula articulara, ligamentele, tendoanele , muschii
si capetele osoase implicate.
In corpul omenesc exista 200 de articulatii.
Articulatia are doua functii majore:
Permite miscarea scheletului si a unui segment fata de altul;
Transmite forte de la un segment la altul.
Exista mai multe clasificari ale articulatiilor
Din punct de vedre al modalitatilor de unire;
Din punct de vedere al miscarii;
Din punc de vedere al configuratiei suprafetelor.

Articulatia umarului leaga centura scapulara de membrul superior liber.

Articulatia cotului este o articulatie complexa fiind alcatuita din 3 articulatii:
articulatia humero-ulnara;
articulatia humero-radiala;
articulatia radio-cubitala proximala.
Articulatia Radiocarpiana este articulatia dintre epifiza distala a radiusului si oasele carpiene din randul
proximal.
Articulatia craniului cu coloana vertebrala
Craniul se articuleaza cu coloana vertebrala prin intermediul a doua articulatii:
una superioara numita articulatia atlanto-occipitala;
alta inferioara numita articulatia atlanto-axoidiana ( aceasta este articulatia intre atlas si axis).
Articulatia coloanei vertebrale se clasifica in:
articulatiile corpilor vertebrali;
articulatiile apofizelor articulare;
articulatiile lamelelor vertebrale;
articulatiile apofizelor transverse;
articulatiile apofizelor spinoase.
Articulatiile toracelui se clasifica in:
articulatii costo-transversare;
aerticulatii costo condrale;
articulatii costo- sternale.
Articulatiile sacro-iliace sunt semimobile si in numar de doua, respective dreapt a si stanga.
Articulatia soldului ( coxo-femurala) aceasta articulatie leaga membrul inferior de coxal. Suprafetele
articulare sunt prezentate de :
suprafata articulara a capului femural, de forma sferica;
acetabulul, care prezinta suprafata articulara a coxului.
Articulatia genunchiului este formata de articulatia femuro- tibiala si femuro- patelara.
Articulatia genunchiului este cea mai mare articulatie din corpul uman.
Suprafetele articulare sunt reprezentate de :
suprafetele articulare ale codililor femurali si trohleea femurala (proximal);
suprafata articulara a platoului tibial (distal).
Articulatia Talo-crurala suprafetele sale articulare sunt reprezentate de fata articulara a scoabei tibioperoniere si fata articulara superioara.
Muschii
Muasculatura reprezinta partea activa a aparatului locomotor. Functia sa este de a permite corpului sa se
miste.
La originea musculaturi se afla celulele musculare, care se contracta in lungime atunci cand primesc
impulsuri nervoase. In celulele musculare se afla fibre contractile ( miofibrile).
La receptarea impulsurilor nervoase, ele reactioneaza contractandu-se, apoi se relaxeaza, intorcandu-se la
forma lor initiala.
In functie de rolul lor, muschii se impart in trei categorii:
muschi sceletici sau voluntari(striati);

 muschi netezi;
muschiul cardiac.
Muschii scheletici sau voluntari sunt responsabili pentru toate miscarile constiente dar si-n
reflexele automate. Actiunea lor de a exercita fortele necesare deplasari unor oase sau a unor segmente ,
chiar a intregului corp, se realizeaza prin scurtarea lungimi lor, process denumit ,, contractie .
Muschii scheletici se clasifica dupa forma lor in muschi:
lungi cei ai membrelor;
scurti ca cei din structura trunchiului;
muschi lati ca cei din structura abdominala;
muschi circulari ai ploapelor si buzelor.
Majoritatea muschilor se ataseaza la doua oase, intre care exista o articulatie.
- Stapediusul este considerat cel mai mic muschi din corpul nostru ( are numai 1 mm) si asigura miscarea
scaritei din urechea medie;
muschiul Gluteus Maximus (marele fesier) este considerat cel mai voluminous si puternic muschi din
corpul omenesc;
ca suprafata muschiul marele dorsal este cel mai extins;
muschiul croitor este cel mai lung muschi din corp, legand pelvisul de genunchi.
Muschii umarului cuprind:
muschii deltoid;
supraspinos;
infraspinos;
rotund mic;
rotund mare ;
subscapular.
Muschiul deltoid este cel mai superficial si cel mai voluminous muschi din aceasta grupa.
Muschii bratului se clasifica in:
-muschi regiuni anterioare unde avem: -muschiul biceps brachial;
-muschiul coracobrahial;
-muschiul brachial.
muschi regiuni posterioare unde avem: -muschiul triceps brachial;
-muschiul anconeu.
Muschii anteriori ai antebratului in aceasta regiune, muschii sunt dispusi in 4 planuri:
a. planul superficial: -muschi rotund pronator;
-muschi flexor radial al carpului;
-muschiul palmar lung;
-muschiul flexor ulnar al carpului.
b. planul al doilea: muschiul flexor superficial al degetelor.
c. planul al treilea : muschiul flexor profound al degetelor;
-muschiul flexor lung al policelui.
d. planul profound : muschiul patrat pronator.
Muschii spatelui

Aici avem :
muschiul trapez;
muschiul latissimus dorsi (marele dorsal)
muschiul rhomboid mare;
muschiul rhomboid mic;
muschiul levator scapulae;
muschiul dintat postero-superior;
muschiul dintat postero- inferior.
Muschii erectori ai trunchiului aici avem:
- muschii erectori spinali ( se mai numesc autohtoni sau ai jgheburilor vertebrale);
muschii toracelui dupa origine,asezare si actiune acestia se clasifica in:
a) superficiali: muschiul pectoral mare;
-muschiul pectoral mic;
-muschiul subclavicular;
-muschiul dintat anterior,
b) profunzi sau respiratori: muschii intercostali externi;
muschii intercostali interni;
-muschii ridicatori ai coastelor;
-muschii subcostali;
muschii intercostali intimi;
-muschiul transvers thoracic.
Muschii abdomenului
Pentru fiecare jumatate de abdomen se afla cate 6 muschi:
muschiul drept al abdomenului (rectus abdominis);
muschiul piramidal;
muschiul oblic extern al abdomenului;
muschiul oblic intern al abdomenului;
muschiul transvers al abdomenului;
muschiul patrat al lombelor.
Muschii bazinului
Muschii bazinului se impart in :
- muschii intriseci , care formeaza diafragma pelvina:
muschii extrinseci.
Aici mai avem :
muschiul iliopsoas;
muschiul psoas mare;
muschiul psoas mic;
muschiul iliac.
Muschiul fesier mare este cel mai voluminous muschi al fesei.
Muschiul fesier mijlociu

Muschiul fesier mic

Muschii membrului inferior
Aici avem urmatorii muschii :
muschiul tensor al fasciei lata ;
muschiul croitor ;
muschiul cvadriceps femoral ;
muschiul pectineu ;
muschiul adductor lung ;
muschiul adductor scurt ;
muschiul adductor mare ;
muschiul gracilis ;
muschiul biceps femoral ;
muschiul semitendinos ;
muschiul semimembranos ;
muschiul tibial anterior ;
muschiul lung extensor al degetelor;
muschiul extensor lung al halucelui ;
muschiul al treilea peronier ;
muschiul lung peronier ;
muschiul scurt peronier ;
muschiul triceps sural ;
muschiul gastrocnemian ;
muschiul solear ;
muschiul plantar.

Muschii netezi intra in structura organelor interne: stomac ,intestine, vase de sange, etc.
Indeplinesc anumite roluri , precum deplasarea alimentelor ingerate, de-a lungul tubului digestiv, contractia
uterului, dilatarea si contractarea vaselor sanguine, etc.
Acesti muschi sunt formati din celule alungite ce formeaza fibra musculara neteda.
Muschiul cardiac se gaseste exclusiv la nivelul inimii are structura asemanatoare cu cea a muschilor
scheletici, dar fibrele sunt mai scurte si mai ingrosate. Se contracta rapid si este foarte puternic. Acest
muschi poseda un sistem propriu de autoexcitare care da impulsurile necesare contractiilor inimi pentru
trimiterea sangelui in tot corpul.