Kinetoterapia activă

Mobilizarea activa liberă sau activă pură = mişc.

executată de către pacient, fără aport facilitator sau de frânare din
exterior, cu excepţia gravitaţiei.
Parametri :

- direcţie
- amplitudine
- ritm
- durată,
- poziţia din care se execută,
- cu/ fără comanda verbală a FT
 Mobilizarea activă asistată
(activo-pasivă)

• Se realizează cu aport exterior (dar fără a substitui forţa mobilizatoare)

- când Fm este de grad 2-3,

- în caz de mobilitate redusă
- mişcarea activă liberă se produce pe direcţii deviate, datorită unor
cauze osteoarticulare sau neurologice
- scop creşterea amplitudinii articulare.

• Pacientul iniţiază activ mişcarea, însă nu o poate realiza pe toată

amplitudinea, fiind necesar un ajutor din afară spre finalul mişcării.
Condiţii de bază pentru realizarea mobilizărilor active asistate

• F ext. va fi aplicată pe direcţia de mişcare

• F. ext. nu este aceeaşi pe toată amplitudinea mişcării: este
mai mare la începutul şi sfârşitul cursei

Forţa exterioară de asistare poate fi realizată prin:

1. ajutor manual de către FT

2. corzi elastice sau contragreutăţile instalaţiilor cu scripeţi

3. utilizarea membrului sănătos sau a unui baston

4. executarea în apă

5.suspendarea în chingi, pentru suprimarea gravitaţiei

Mobilizarea activă cu rezistenţă

-mişcarea realizată contra unei opoziţii exterioare, cu scopul

de a creşte forţa şi/sau rezistenţa musculară.
Reguli de aplicare:
•Rez. se aplică pe tot parcursul mişcării active
•Rez. va fi mai mică decât Fm
•Rez. va fi pe faţa segm. de mobilizat, pt.că pres. exercitată
va stimula exteroceptorii şi implicit mişcarea.
•După fiecare mişc. cu rez. urmează o pauză de relaxare
• Ritmul va fi în funcţie de rezistenţa aplicată, starea
pacientului:vârstă, boli asociate, grad de antrenament
•Poziţia de start trebuie să confere cea mai bună stabilitate
pentru segmentul mobilizat.
Tipuri de rezistente:

1. rezistenţa prin scripete cu greutăţi- pt. gr. musculare ale membrelor, uneori
pentru trunchi
2. rezistenţa prin greutăţi este uşor de realizat; are aplicaţii ca şi prima
variantă: saci de nisip, discuri metalice, gantere, mingi medicinale, bile de
plumb etc. Important este ca atunci când sunt utilizate să fie cunoscute
valorile acestor greutăţi , pentru a aprecia progresiunea creşterii forţei
3. rezistenţa prin arcuri sau materiale elastice are o mai mică întrebuinţare în
practica medicală, deoarece aceată rezistenţă este greu de adaptat.
F orţa de rezistenţă a arcului creşte pe măsură ce este întins, comportându-se
invers cu forţa musculară fiziologică a muşchiului.

O serie de mici aparate cu arcuri sau elastice pentru recuperarea mobilităţii sau
Fm a piciorului.
Pentru recuperarea prehensiunii se folosesc inele de cauciuc, bureţi sau mingi
mici de cauciuc.
 Tipuri de rezistente:
4. rezistenţa prin mat. maleabile : ceară, lut, plastilină, nisip ud,chit- utilizată pt. recup.
Mâinii/degetelor, care modelează şi remodelează diverse forme din aceste materiale.
5. rezistenţa prin apă .
- este cu atât mai mare cu cât S segmentului sau corpului care se mişcă este mai mare
şi ritmul sau viteza de execuţie este mai crescută.

Pentru mărirea S se aplică pe membrul respectiv diverse palete, flotoare, scuturi, iar pentru
creşterea rezistenţei opuse de apă, se adaugă diverse substanţe ce cresc vâscozitatea.

6. rezistenţa realizată de FKT este cea mai bună tehnică, deoarece se poate grada în
funcţie de F muşchiului în anumite puncte ale arcului de mişcare.

 Variantele 5 şi 6 devin obositoare pentru fiziokinetoterapeut, când forţa musculară a

muşchilor pentru care se lucrează are valoare mare.

6. rezistenţa opusă de pacient (autorezistenţă) prin membrul sănătos sau prin greutatea
propriului corp.
Suspensoterapia
Tehnică terapeutică, de tip mecanic, care permite suprimarea în scop terapeutic
a frecărilor și acțiunii gravitației asupra corpului sau a unui segment al acestuia
 

Necesita

- puncte fixe de suspensie, respectiv cârlige de agăţare

- elemente de suspensie reglabile: extensibile (arcuri elastice, resorturi, benzi
sau cordoane elastice) şi inextensibile (corzi)
-elemente de susţinere confortabilă a membrelor sau a corpului (chingi, eşarfe
etc)

Poate fi:

-generală (când este supendat tot corpul)

-segmentară (când este vizat doar un segment)
Principii fundamentale
 Principiul mecanic. Rezistența și frecările pot fi ajustate în
raport cu situația, gravitația si frecările ținute sub control
 Principiul fiziologic- prin dozarea efortului, funcția
neuromotorie poate fi ameliorată
 Principiul psihologic-făcându-se sub supravegherea
terapeutului, pacientul își poate evalua singur performanțele
și progresul
Exercițiile pot fi:
1. mișcări în suspendare liberă
2. mișcări de balans în suspendare liberă
3. mișcări în suspendare dirijată
Mișcări în suspendare liberă
 Pornind din pozitia de repaus, pacientul deplaseaza segmental de membru
printr-o contractie a m.agonisti, apoi lasa membrul sa revina in mod pasiv
la pozitia de repaus. Exercitiul se repeta de mai multe ori
Mișcări de balans în suspendare liberă
 Pornind din poz.de repaus,
pacientul deplaseaza segm.de mb
printr-o contractie a m.agonisti,
lasa mb.sa revina la poz.de repaus
si prin contractia antagonistilor
depaseste poz de repaus,
revenind apoi la poz.initiala
Mișcări în suspendare dirijată
Pornind de la poz.de repaus,
pacientul deplasaeaza segm de
membru printr-o contractie
a m.agonisti si printr-o contractie
a muschilor antagonisti dirijeaza
membrul in mod activ
spre o pozitie situata dincolo
de pozitia de repaus
Ordinea exercițiilor
Exercițiile în suspendare permit o amploare lentă și sigură,
respectând:
a.mișcări cu sprijin din partea terapeutului, în care rolul gravitației
este nul
b.mișcări în care rolul gravitației este nul, fără sprijin din partea
terapeutului
c.mișcări contra gravitației, încheiate cu o imobilizare într-un
anumit punct al arcului de mișcre - c.izometrică
d.mișcări contra gravitației, cu rezistență adițională manuală sau
mecanică- contragreutate,resorturi
 Suspensiile segmentare fixe
 suspensia pendulară (verticală) se realizează când
pct. de suspensie,
elem. de susţinere (chinga) plasate pe direcţie verticală
coarda la niv. extrem. distale a
segm. suspendat.

Coarda menţine segmentul în poziţie orizontală, de echilibru.

Mişcările se execută numai de o parte şi de alta a poziţiei de echilibru.

 Metodologia de realizare a suspensiilor segmentare

- Segmentul se suspendă în poziţie orizontală, poziţie din care poate fi

mobilizat numai într-un plan paralel cu suprafaţa de sprijin;

- Pct. de suspensie, se plasează deasupra seg. suspendat, în div. pct, în

fctie de efectele care trebuie induse asupra artic. respective

- Rezultanta dintre F de tracţiune a corzii şi F de gravitaţie, se calculează

după regula paralelogramului şi este dependentă de locul de amplasare
al punctului de suspensie

-Cu cât direcţia de tracţiune a corzii face un unghi mai obtuz cu vectorul
forţei gravitaţionale, cu atât tracţiunea este mai mică
Suspendarea pendulară
folosește cabluri perpendiculare pe extremitatea distală a segmentului de tratat
montajul seamănă cu cel al unui pendul simplu

mișcările de oscilație au loc începând

dintr-o poziție de echilibru, în care cablul

de suspensie este vertical
pendularea reprezintă o traiectorie

care trece prin centrul de greutate al membrului

cablul nu se deplasează într-un singur plan,

din cauza poziției punctelor fixe

(de ancorare, respectiv pivotul articular)
unul față de celălalt
Suspensia pendulară (verticală)
Aplicaţii terapeutice:

-reantrenarea musculară, când forţa are valoarea 2;

-progresia exerc. se realizează prin modificarea amplitudinii
mişcării sau adăugarea unei rezistenţe şi alternarea tipului
contracţiei musculare:concentrică, izometrică şi excentrică

-relaxarea muşchilor articulaţiei interesate prin oscilaţii de

mică amplitudine
 Suspensia axiala
 se realizează când :
- pct de suspensie este plasat
pe direcţie verticală,
la nivelul articulaţiei de tratat
- elementul de susţinere (chinga) distal.
Coarda menţine segmentul
în poziţie orizontală şi
asigură mobilizări în plan paralel
cu suprafaţa de sprijin.
Forţa rezultată acţionează spre articulaţie,
centripet , având efect coaptant,
de compresie axială.
Suspendarea axială

suspendare cu cabluri centrate și fixate perpendicular pe

articulațiile de tratat, asigurându-se deplasarea în plan orizontal
Deplasările =pentru ca deplasarea să aibă loc în plan orizontal,
este necesar ca punctul de ancorare să se situeze pe o axă
verticală, care coincide cu axa de rotație a segmentului
Forțele= -văzută din perspectiva planului de suspendare, descompunerea forțelor
care își exercită acțiunea asupra segmentului de tratat ne arată că forțelor de
ridicare(E) li se adaugă forțele de compresiune axială(C)
Suspendarea axială
Aplicații terapeutice:

recuperarea funcției neuromusculare la Fm mai mică de 2

mobilizarea activă în caz de leziuni ale aparatului locomotor in
caz de consolidare
relaxarea musculară în contracturile musculare periferice și
centrale
conservarea funcție articulare sau creșterea amplitudinii
articulare
Suspendările elastice
Suspendările elastice
Se caracterizează prin susținerea segmentului de tratat cu ajutorul unor elemente cu lungime
variabilă, pornind dintr-o pozișie de echilibru 
Aplicații tearpeutice:
mobilizarea membrelor în mișcări de mare amplitudine
eliberarea terapeutului de a susține greutatea membrului de tratat, pentru a
executa mobilizări pasive sau active asistate sau cu rezistență
adoptarea unor poziții odihnitoare

creșteri ale amplitudinii articulare prin aplicarea tehnicii de contracție-

relaxare
relaxarea musculară prin oscilații repetate

facilitarea sau inhibarea mișcării

declanșarea unui reflex de contracție provocat de revenirea elastică a

resorturilor
Suspensia excentrica
 se realizează când
- punctul de suspensie este situat oriunde în afara proiecţiei
membrului suspendat,
-elementul de susţinere (chinga), distal de articulaţia asupra
căreia acţionăm.
-Forţa rezultată acţionează centrifug, având efect decoaptant.

Aplicaţii terapeutice:
-fracturi cu înfundare
-fracturi cu deplasare
SCRIPETOTERAPIA
 The. Ter. a mecanoterapiei care utilizează sist. formate din
scripeți, greutăți și cabluri.
Scripetele
 disc mobil, care se învârte în jurul

unei axe, perpendicular

pe planul acestuia,
susținut de niște suporți laterali.
La extremitățile cablului acționează
forțele F și G. Când F=G,
sistemul se află în echilibru.
Scripetoterapia
Un montaj de scripeti este compus din:
1.Scripeti- 1-3 scripeti- permit modif. directiei unei forte
2.Coarda (corzi)- 2-4 m, in fct de grd. de mob. al artic.
3.Sisteme de prindere - plasate distal de art. de mobilizat
4.Greutati (contragreutati)

In practica se recomanda asocierea scripeto- cu suspensoterapia

Circuitele
un segment sau un membru (M)
un cablu (c)

 unul sau mai mulți scripeți (s)

o rezistență G≥0 sau G≤0,

extrinsecă ( sarcină adițională)

sau intrinsecă (furnizată de subiectul însuși)
o forță activă F care acționează asupra unei rezistențe G

Un scripete din circuit = scripete de tracțiune ( fix sau mobil), ceilalți sunt
denumiți scripeți de reflexie, fără importanță sub aspect mecanic.
Tipuri de circuite
 Circuit ajutător
 -rezistența G facilitează abducția umărului,
 -F ≤G sau G≤0, G extrinsecă
Tipuri de circuite
 Circuit rezistent
 Rezistența G se opune abducției umărului
 F≥G sau G≥0, G extrinsecă
Tipuri de circuite
 Circuit autopasiv
 G facilitează abducția umărului, -F ≤G sau G≤0, G intrinsecă
 Poate fi: SIMETRIC ASIMETRIC
Scripetele cu tracțiune fix
 scripetele de tracțiune este fixat
direct de un punct de ancorare
 este tipul de montaj cel mai
folosit
 aigură transmiterea nemijlocită
spre mb.tratat a unei forțe
extrinseci cunoscute: F=G. Pt ca
sist. să se afle în echilibru,
reactia R a axului trebuie
absorbită de punctul de
ancorare A
Scripetele de tracțiune mobil
 este considerat mobil atunci când este fixat de una
dintre extremitățile circuitului: segmentul sau
contragreutatea
 Principiile de montaj 
Poziția scripetelui de tracțiune
Planul de instalare. Pentru a
anula componentele cu efecte
deviante asupra mișcării, forța G
trebuie să fie aplicată în planul
mișcării. Astfel, scripetele de
tracțiune trebuie sa fie în planul
mișcării.
Poziția cablului și a scripetelui
de tracțiune- Rezistența este
maximă când cablul este
perpendicular pe segment
 
Aplicații practice 
Condițiile de desfășurare a exercițiilor
Forța musculară și amplitudinea articulară. Montajele auotopasive și ajutătoare sunt
posibile indiferent de forța musculară. Montajele rezistentesunt recomandate pentru
mușchii cu Fm mai mare sau egală cu 3
Repetarea exercițiilor. Este permisă repetarea și executarea în ritmul dorit

Intervenția terapeutului

-realizează bilanturiele

- explică exercițiile: direcția, intensitatea,amplitudinea, ritmul și durata

-explică principiul montajului

-supraveghează executarea corectă a exercițiilor, precum și buna funcționare a circuitului

Intervenția pacientului – poate realiza doar mișcările pe care le înțelege și le

controlează, ceea ce presupune o excelentă coordonare motorie
Circuitul cu scripete de tracțiune fix

circuit rezistent pt extensia G de la 90 la 0

circuit ajutător pentru flexie șoldului de la 0 la 90

circuit autopasiv pentru flexia genunchiului:simetric sau asimetric

Circuitul cu scripete de tracțiune mobil

 circuite ajutătoare

 circuite rezistente

 circuite autopasive: simetrice și asimetrice