Muschii agonisti si antagonisti

Contractia izotonica/izometrica
Muschii agonisti si antagonisti
În fiecare mișcare efectuată în timpul exercițiilor noastre
fizice, mușchii îndeplinesc diferite funcții. Și principalele
funcții ale executării complete a mișcării sunt funcțiile
mușchilor agonist și antagonist.
Destul de simplu, diferența dintre mușchiul agonist și
antagonist este că acestea lucrează în direcții opuse în timpul
unui exercițiu. În timp ce unul contractează, celălalt se întinde.
În fiecare mișcare efectuată în timpul exercițiilor noastre
fizice, mușchii îndeplinesc diferite funcții. Și principalele
funcții ale executării complete a mișcării sunt funcțiile
mușchilor agonist și antagonist. Destul de simplu, diferența
dintre ei este că aceștia lucrează în direcții opuse în timpul
unui exercițiu. În timp ce unul contractează, celălalt se întinde.
 Diferențele agonist-antagonist
Mușchii agonist și antagonist lucrează împreună pentru a
realiza o mare varietate de mișcări și acțiuni. Masele
agoniste reacționează pentru a răspunde la stimulii
voluntari sau involuntați și pentru a crea mișcarea necesară
pentru a îndeplini o sarcină. Antagonistul, la rândul său,
acționează în contradicție cu mușchiul agonist și ajută la
readucerea membrului exercitat la poziția inițială după
terminarea mișcării. Mușchiul agonist întotdeauna se
contractează pentru inițierea mișcării, iar antagonistul se
întinde și se întinde permițând circulația.
Cu toate acestea, este posibil să se definească rolul
jucat de fiecare mușchi dacă fiecare acțiune este
evaluată, deoarece același mușchi poate fi agonist într-
o singură mișcare și antagonist în altul. Pentru a muta
partea corpului înapoi în poziția sa normală, mușchiul
agonist, care a inițiat mișcarea, devine antagonist.
Funcțiile sunt apoi inversate.
Mușchiul agonist este numit și agentul motor, prin
inițierea contracției necesare mișcării unui membru. Și
antagonistul este reacționar. Se întinde și se întinde
astfel încât agonistul să poată termina acțiunea.
Relatia agonist-antagonist
Relatia dintre musculatura cu rol agonist si cea cu rol
antagonist este descrisa de catre Tudor Sbenghe in
Kinetologia profilactica,terapeutica si de recuperare
[1987,p. ] in termenii urmatori: „Muschii agonisti si
antagonisti actioneaza totdeauna simultan, insa rolul
lor este opus:
- cand agonistii lucreaza, tensiunea lor de contractie
este egalata de relaxarea antagonistilor, care
controleaza efectuarea uniforma si lina a miscarii, prin
reglarea vitezei, amplitudinii si directiei;
- cand tensiunea antagonistilor creste, miscarea initiata
si produsa de agonisti inceteaza.
Astfel, prin jocul reciproc, echilibrat, dintre agonisti si
antagonisti rezulta o miscare precisa.
Agonistii si antagonistii desemneaza o miscare
concreta, dar actiunea lor se poate inversa in functie de
grupul muscular considerat si de miscarea care este
initiata si care se desfasoara in mod controlat (n.a.).
Interactiunea dintre agonisti si antagonisti mareste
precizia miscarii, cu atat mai mult cu cat este angrenat
un numar mai mare de muschi. Cu cat relaxarea
antagonistilor este mai mare, cu atat miscarea este mai
rapida si mai puternica.
 Ce este contractia izometrica
Prin acest tip de contractie se realizeaza numai
cresterea tensiunii interne fara modificarea
dimensiunilor muschiului, prin urmare fara a
efectua un lucru mecanic.
Contractia izometrica este intalnita in efectuarea
unor actiuni precum: gravitatia, tinerea unei
greutati intr-o pozitie fixa sau mentinerea
pozitiei corpului (deci pentru prevenirea
deplasarii), de aceea se mai numeste “contractie
statica”.
Pentru ca nu apare fenomenul de deplasare, nu
se produce un travaliu sau un lucru mecanic
extern, in sens fizic, in sens fiziologic,
contractia izometrica are loc cu cheltuieli
energetice, fenomen apreciat ca un travaliu, dar
intern.
 Particularitati fiziologice
Contractia musculara izometrica este insotita de
aspecte specifice de natura mecanica, biochimica si
mai ales functionala (la nivelul marilor functii ale
organismului: respiratie, circulatie, sistem nervos).
Ele trebuie cunoscute bine pentru a putea fi prevenite
unele consecinte negative ce ar putea aparea ca urmare
a utilizarii in exces a acestui tip de contractie. In
culturism, contractia izometrica este des intalnita si
utilizata in mod inconstient de cele mai multe ori.
Spre deosebire de contractia izotonica, unde relaxarea
si contractia muschilor constiutuie o “pompa
circulatorie”, in contractia izometrica, circulatia
sangelui la nivel muscular este obstructionata prin
comprimarea vaselor sangvine, mai ales a capilarelor
din pricina dilatarii excesive a fibrelor musculare.
Aceasta duce la o slaba aprovizionare a muschiului cu
oxigen, determinand lucrul in conditii de “datorie de
oxigen” care va fi “platita” inediat dupa efort.
 Consecinte
Cresterea volumului fibrelor musculare ca
urmare a contractiilor izometrice are cateva
particularitati:
- timpul necesar obtinerii hipertrofiei este mult
redus, comparative cu contractia izotonica, ca
urmare a duratei mentinerii tensiunii maxime
(10-12 secunde fata de cateva milisecunde)
- calitativ, fibra musculara hipertrofiata prin
contractii izometrice este mai bogata in
sarcoplasma si in special in mioglobina,
structura ce se aseamana cu profilul fibrelor
tonice care obosesc mai greu si sunt lente.
Un efort izometric intens mentine o stare de
excitatie maxima a celulelor corticale pe toata
perioada contractiei (10-12 secunde); deci
putem spune ca sunt influentate chiar si celulele
nervoase.
 Ce este contractia izotonica
 Contractia izotonica este cea mai
obisnuita contractie musculara. Se
produce cu modificarea lungimii
muschiului, determina miscarea
articulara, de aceea este considerata o
contractie dinamica. Pe tot parcursul
miscarii, tensiunea de contractie
ramane teoretic aceeasi.
Contractia izotonica simpla, fara
incarcare (deci fara greutate
suplimentara) nu determina cresterea
fortei musculare si nici a masei
musculare. Exista 2 tipuri de
contractie izotonica:concentrica si
excentrica.
 Contractia excentrica
Contractia izotonica excentrica (sau
negativa) este inversul unei contractii
concentrice si readuce muschiul la pozitia de
start (exemplu: coborarea halterei dupa o
flexie a antebratului pe brat). Desi muschii se
alungesc, ei tot genereaza forta. Contractia
excentrica este cea mai eficienta din punct de
vedere al castigului de forta musculara,
pentru ca poate fi utilizata incarcatura mai
mare decat potentialul maxim al sportivului
(raportat la o contractie concentrica), insa
este folosita doar ca tehnica de intensitate in
cadrul antrenamentului, studiile aratand ca
poate provoca degradari serioase la nivel
muscular cand se depaseste tensiunea de
contractie.
Contractia concentrica
Contractia izotonica concentrica
presupune scurtarea in lungime a
muschiului si este posibila doar daca
incarcatura este mai mica decat
potentialul maxim al individului.
(Exemplu: flexia antebratului pe brat)..
Conform cercetarilor, solicitarea
musculara nu se realizeaza pe toata
durata contractiei, ci doar in momentul
cand muschiul este alungit. Pe masura
ce muschiul se scurteaza, tensiunea
scade si astfel isi pierde valoarea de
"excitant".
 Proteine implicate in contractia izotonica
 Studiile au demonstrat ca exista 2 tipuri
principale de proteine ​găsite în mușchi
sunt responsabile pentru contracțiile
izotonice. Acestea sunt proteinele actinei
și miozinei. În timpul contracțiilor
izotonice, toroanele groase de miozina și
firul subțire de actină se deplasează
reciproc. Această mișcare de alunecare
duce la o reducere a dimensiunii în
fiecare celulă musculară individuală și în
ansamblul mușchiului
Studii referitoare la contractia izometrica
/izotonica
1)Cercetatorii germani Th.Hettinger si E.A. Muller au stabilit in anul
1953 ca gradul cel mai inalt de dezvoltare a fortei se obtine prin folosirea
contractiilor izometrice, dar ca acestea sunt insotite de unele aspecte
mecanice si mai ales functionale ce devin daunatoare (la nivelul marilor
functii ale organismului: respiratie, circulatie, sistem nervos), mai ales
daca durata efortului isometric depaseste un maxim de 10 secunde.
Contractiile musculare izometrice pot aparea sub trei forme:
- contractii izometrice scurte, care sunt maximale sau submaximale de
scurta durata (doua secunde)
- contractii izometrice mentinute, care realizeaza un “travaliu static
continuu”, sunt contractii obositoare
- contractii izometrice intrerupte sunt contractii de durata limitata,
separate de pauze, creandu-se astfel conditii metabolice favorabile
continuarii efortului
2)Un alt studiu realizat de José M. Gálvez, Juan P. Alonso
, Luis A. Sangrador si Gonzalo Navarro a vrut sa
demonstreze efectul contractiei izometrice asupra ritmului
cardiac. Acestia spun urmatoarele lucruri:
,,Am efectuat un studiu experimental pe un eșantion de 28
de bărbați sănătoși cu vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani.
Fumătorii, subiecții obezi și cei care aveau rezistenta
fizica redusa au fost excluși din studiu. Participanții au
exercitat două tipuri de contracții izometrice diferite .
Ambele au fost susținute până la epuizare. La experiment
au participat 25 de persoane. Frecvența cardiacă a crescut
cu o medie de 15,1 bătăi pe minut la primul exercitiu și
20,7 bătăi pe minut la al doilea exercitiu. “
3)Rarick și Larsen au împărțit treizeci de băieți în două grupuri
experimentale care au fost supusi timp de patru săptămâni la o
flexie izometrică a încheieturii mâinii drepte. Rezultatul a indicat
faptul că un exercițiu izometric de șase secunde efectuat zilnic la
două treimi din efort a fost la fel de benefic pentru dezvoltarea
forței, la fel ca exercițiile izotonice repetate mai frecvent la
niveluri mai ridicate de tensiune.
4) O sută douăzeci de bărbați de la colegiul Springfield au fost
supusi sa exercite de două, trei, patru și cinci ori pe săptămână
exercitii izometrice si izotonice . Rezultatele acestei investigații
i-au determinat pe Mathews și Kruse să presupună că exercițiile
izometrice au determinat un număr mai mare de subiecți să
câștige mai multa forță decât cei care au efectuat exercițiile
izotone. Au concluzionat în continuare că programul de cinci zile
pe săptămână a fost cel mai benefic în ceea ce privește castigul
de forta si masa musculara.
5. Alt studiu a fost efectuat la
Wolbersand Sill pe două grupuri de
elevi de liceu la începutul și sfârșitul
unei perioade de antrenament de opt
săptămâni. Grupul experimental a
efectuat exerciții izometrice pentru
picioare și a obținut rezultate mai
bune la indreptari si fandari . Din
rezultatele datelor colectate în acest
proiect, autorii au concluzionat că
izometria musculara pentru o
perioadă de șase secunde la fiecare
exercitiu ar provoca câștiguri
semnificative de forță.
Proiect realizat de Tocu Andrei
Specializare: FEC , MASTER
ANUL 1