TEHNICI KINETICE-DINAMICE

(REFLEXE SI VOLUNTARE)

Cuvinte cheie:

tehnici kinetice,
exercitiu fizic,
mobilitate,
mobilizare activa,
recuperare .

Principalul mijloc al recuperarii in afectiunile

aparatului locomotor este exercitiul fizic, sub multiplele
lui forme. Numai prin practica exercitiului fizic se pot
recapata forma si calitatile unui segment afectat de
imobilizare prelungita sau de un tratament medical
prea indelungat. Mobilitatea unei articulatii este
recuperabila numai prin miscari cu amplitudine
crescanda, din ce in ce mai apropiata de normal, iar
atonia si atrofia musculara nu pot fi combatute decat
prin exercitii cu rezistenta din ce in ce mai mare.
Corectarea posturii si aliniamentului corpului utilizeaza
ca si tehnici postura corectata/hipercorectat, mentinuta
prin diverse metode de fixare, miscari pasive, active
asistate( activo-pasive) si active, contractii izometrice,
diverse tehnici de facilitare proprioceptiva.

In decursul evolutiei terapiei prin miscare, de-a lungul secolelor au fost

imaginate un numar imens de tipuri de exercitii, unele avand o
fundamentare anatomofiziologica, altele una terapeutica, la nivelul
cunostintelor medicale dintr-o perioada data, altele fiind absolut
fanteziste, fara vreo justificare reala. Pe masura ce conceptiile evoluau,
autorii preluau unele tehnici ale exercitiului fizic de la predecesori si
adaugau altele, mai mult sau mai putin adecvate noilor vederi. In paralel,
apareau scoli exclusiviste, care dezvoltau doar o latura a tehnicilor de
kinetoterapie.
Epoca moderna a incercat sa ordoneze acest conglomerat de notiuni
mostenite, dar unele confuzii intre conceptul de tehnica, exercitiu, metoda
si obiectiv al kinetologiei fac si astazi sa se vorbeasca de-a valma de
izometrie, miscare pasiva, asuplizare, scripetoterapie, tonifiere,
facilitare etc. Miscarea activa reprezinta totalitatea actelor motorii pe
care individul le executa in mod constient.
Asadar, miscarile active constituie mijloace de baza in cadrul tehnicilor de
evaluare clinica globala si/sau analitice; aceste tehnici oferind informatii
ce conduc la stabilirea nivelului functional al pacientului.

 In toate aceste tehnici

elementul definitoriu il
constituie miscarea si/sau
contractia musculara.
Dupa cum le recomanda si
denumirea, aceste tehnici
au la baza miscarea sub
toate formele ei. Tehnicile
dinamice se realizeaza cu
sau fara contractie
musculara, ceea ce
transeaza de la inceput
diferenta dintre tehnicile
active si cele pasive.

1.Mobilizarea activa reflexa este realizata de contractii musculare

reflexe neconrolate si necomandate voluntar de pacient, aparand
defapt ca raspuns la un stimul senzorial in cadrul arcurilor reflexe
motorii. Desigur ca individul realizeaza ca s-au produs in
organismul lui aceste contractii, desi el nu le-a comandat. Aceasta
activitate motorie reflexa poate fi stimulata in mod dirijat si
utilizata in scop kinetoterapeutic, pentru facilitarea sau
ameliorarea unei miscari sau posturari.
Exista cateva metode de a provoca contractia reflexa prin:
Reflexul de intindere (stretch-reflex ). Intinderea brusca a unui
muschi inervat determina contractia acestuia pentru echilibrarea
fortei de intindere. Daca se aplica o forta rezistiva contra efectului
(miscarii) acestei contractii, se realizeaza o tensiune crescuta in
muschi, o contractie de calitate mai buna. Concomitent, muschii
antagonisti sunt inhibati pentru a permite miscarea determinata de
contractie. Reflexul de intindere se datoreaza stimularii fusurilor
musculare.

Reactiile de echilibrare reprezinta o suita

de reflexe ce se decalnseaza in vederea
restabilirii echilibrului corpului, cand
acesta se pierde prin interventia unei forte
exterioare. Pentru evitarea caderii coprului
se produc o serie de miscari complexe,
menite sa-l readuca in stare de echilibru.
Aceste miscari sunt reflexe , involuntare.
Reflexe de pozitie. Pozitia ortostatica este
mentinuta printr-un joc continuu de
contractii musculare declansate involuntar
pe baza unor reflexe cu punct de plecare
in muschi, labirint, structuri articulare, ca
si in perceptia cutanata ( a talpilor).

2.Mobilizarea activa voluntara reprezinta

dintotdeauna fondul oricarui program
kinetologic profilactic, terapeutic sau de
recuperare si, bineinteles, sta la baza intregii
noastre existente.
Caracteristica acestei tehnici este deci miscarea
voluntara, comandata, ce se realizeaza prin
contractie musculara, prin consum energetic. In
miscarea voluntara contractia este izotona,
dinamica, muschiul modificandu-si lungimea,
capetele de insertie apropiindu-se prin
deplasarea segmentului.

Cresterea sau mentinerea amplitudinii

miscarii unei articulatii
Cresterea sau mentinerea fortei
musculare
Recapatarea sau dezvoltarea coordonarii
neuromusculare
Mentinerea unei circulatii normale
Mentinerea sau cresterea ventilatiei
pulmonare
Ameliorarea conditiei psihice

MODALITATI TEHNICE DE
MOBILIZARE ACTIVA VOLUNTARA
a) Mobilizarea libera (activa pura). Miscarea este
executata fara nici o interventie facilitatoare sau
opozanta exterioara, in afara, eventual, a gravitatiei.
Miscarea se desfasoara dupa o serie de reguli dictate
de scopul urmarit, avand ca parametri: directia de
miscare, amplitudinea, ritmul, forta, durata, ca si
pozitia in care se executa.
b) Mobilizarea activo-pasiva (activa asistata).
Cand forta musculara are o valoare intre coeficientii
2-3, miscarea activa va fi ajutata. Aceste ajutor
poate sa fie acordat pentru protejarea fortei
musculare a pacientului necesara unui exercitiu dat,
pentru a sustine si pozitiona segmentului mobilizat
sau a realiza concomitent o miscare combinata,
complexa.

c)

Mobilizarea activa cu rezistenta. Spre

deosebire de mobilizarea activa asistata, in care
forta exeterioara intervenea ajutand-o, in cazul
acesta forta exterioara se opune partial fortei
mobilizatoare proprii. In acest fel musculatura
va dezvolta un travaliu mai crescut decat ar
cere-o miscarea segmentului. Tensiunea in
muschi este marita si drept urmare forta
acestuia va creste odata cu hipertrofierea lui,
proces in directa corelare cu valoarea cresterii
tensiunii musculare.Principalul obiectiv al
acestei tehnici este acela de crestere a fortei si
(sau) rezistentei musculare, uneori fiind utilizata
si pentru o mai buna dirijare a miscarii.

Variante de mobilizare
activa contra unei
rezistente
1. Rezistenta prin scripete cu greutati. Se poate utiliza in
principiu pentru aproape toate grupele musculare
principale, inclusiv ale trunchiului; in mod special
beneficiind , segmentele mari ale membrelor superioare si
inferioare.
2. Rezistenta prin greutati. Este cea mai simpla si cea mai
utilizata tehnica din metodologia de tonifiere musculara. Ca
si precedenta, este folosita pentru musculatura membrelor.
Se intrebuinteaza o gama foarte larga de greutati: saci de
nisip, discuri metalice, bile de plumb, gantere, mingi
medicinale etc. in functie de pozitia corpului, acest gen de
rezistenta nu ramane constanta pe parcursul miscarii. In
pozitia sezand sau in ortostatism rezistenta creste cand
miscarea se face de la planul vertical spre cel orizontal(+900
). Spre exemplu, extensia genunchiului din sezand, cu o
greutate prinsa de picior, se face cu solicitare crescanda
pentru cvadriceps, caci bratul fortei creste mereu.

-Schema cresterii (R)

opuse cvadricepsului
pe masura ce se executa
extensia genunchiului
(distanta dintre liniile R si
F creste treptat:
FRa<FRb<FRc).

3.

Rezistenta prin arcuri sau materiale elastice,

desi mult utilizata in gimnastica generala de
intretinere si sportiva, este mai putin recomandata in
kinetologia terapeutica sau de recuperare, deoarece
este foarte greu de adaptat rezistenta arcului sau
elasticului la valoarea muschiului. Totusi, instalatiile
cu arcuri sau cordoane elastice pot fi deosebit de
utile, atat pentru facilitarea unor miscari pe directia
strangerii arcului.
4. Rezistenta prin materiale maleabile. O serie de
materiale cu mare plasticitate cum ar fi lutul, chitul,
plastilina, ceara, nisipul ud etc.- necesita o anumita
forta pentru a fi deformate. Sunt utilizate pentru
recuperarea mainii, a degetelor care fac si refac
mereu diverse forme din aceste materiale maleabile

5. Rezistenta prin apa. Rezistenta opusa de apa unei miscari

este cu atat mai mare , cu cat(a) suprafata corpului care se
misca este mai mare si (b) ritmul (viteza) de deplasare a
corpului este mai rapid. Directia in care se executa miscarea
are o mare importanta, caci daca ea este pe verticala, de jos
in sus, se pierde o mare parte din aceasta rezistenta, datorita
fortei ascendente a apei.
6. Rezistenta realizata de kinetoterapeut este cea mai
valoroasa tehnica, deoarece se poate grada in functie de forta
muschiului in sine si de forta aceestuia la diverse niveluri pe
sectorul de miscare. Cand forta muschiului este foarte slaba,
aceasta tehnica este singura care poate da rezultate. Mana
kinetoterapeutului va inregistra, in fiecare moment, valoarea
fortei dezvoltate de pacient.
7. Rezistenta executata de pacient (autorezistenta). Cu
membrul sanatos sau utilizand propria greutate a corpului,
pacientul insusi opune o rezistenta dozata. Cand recurge la
cea de-a doua alternativa, muschiul lucreaza cu origine si
insertie inverse, incercand sa miste trunchiul contra

Care sunt
efectele
exercitiilor
fizice dinamice?

Efecte asupra tegumentelor

favorizeaz resorbia edemelor prin creterea ntoarcerii venoase
realizeaz ntinderea tegumentelor
cresc afluxul de snge ctre tegumente
Efecte asupra elementelor pasive (oase, articulaii,
tendoane, ligamente) i active (muchi) ale micrii:
refac suprafeele articulare alunecoase
previn sau reduc aderena i fibroza intraarticular
alungesc elementele periarticulare
conserv sau redau elasticitatea muscular, meninnd
mobilitatea articular
previn distrofia musculare
mbuntesc fora i durata contraciei musculare
cresc fora i rezistena muscular
Efecte asupra aparatului circulator
cresc ntoarcerea venoas
cresc adaptrile circulaiei venoase la solicitrile de effort
cresc debitul cardiac
Efecte asupra sferei neuro-psihice:
dezvolt contientizarea schemei corporale i spaiale
cresc motivaia
mbuntesc coordonarea muscular

Concluzie
Tehnicile fundamentale se executa cu sa fara
participarea voluntara a bolnavului si constau dintro serie de elemente care au, fiecare, un
corespondent exact in fiziologia contractiei
musculare voluntare, priza mainilor, comanda
verbala, intinderea muschiului, tractiuneacompresiunea articulara, rezistenta maximala,
secventialitatea normala a actiunii musculare,
intarirea influxului nervos, miscarile de
decompensare. Exercitiile fizice dinamice active
contribuie la mentinerea starii de sanatate si au
rolul de a conduce catre echilibrul tuturor functiilor
organismului uman.
Asadar, miscarea ajuta fiinta umana sa-si mentina
deplinatatea fortelor fizice si morale, facand-o utila
cat mai indelungat timp.

Blandine Calais- Germain; Andre Lamotte- Anatomie

pentru miscare, Iasi, Poilirom, 2009;
Cotoman,Rodica-Kinetoterapie-Metodica desfasurarii
activitatii practice, Bucuresti, Editura Medicala, 2002;
Kiss, Iaroslav-Fizio-kinetoterapia si recuperarea medicala
in afectiunile aparatului locomotor, Bucuresti, Editura
Medicala, 2002;
Sbenghe, Tudor-Kinetologia profilactica, terapeutica si de
recuperare, Bucuresti, Editura Medicala, 1991.
http://www.kineto-help.ro/articol~efectele-exercitiilor-fizic
e-dinamice-si-stat~12.html
http://frr.ro/2012/07/12/sfatul-medicului-organizarea-progra
melor-de-kinetoterapie/

Este un drum lung dar te duce la inaltimi

nemaintalnite
(Seneca)
Minte sanatoasa intr-un corp sanatos
(Juvenalis, Satirae)