Elongatia.

Tractiunea: mecanica si manuala

Elongatia mecanica si manuala a fost mult timp preferata intreventiilor la nivel

spinal, cu intentia de a imbunatati aria de miscare si de a trata atat problemele de la
nivelul articulatiilor zygapofizare cat si hernierea discurilor.

Bilant articular
Testarea coloanei cervicale.
- flexia poate atinge 30-45si se apreciaza dupa distanta menton-stern (normal se
poate atinge).
- Extensia ajunge pana la 35-45si se masoara cu goniometrul
- Inclinarea laterala se realizeaza pana la 40-45, se masoara prin unghiul dintre
linia arcadelor si orizontala umerilor.
- Rotatia atinge 45-70 si se apreciaza prin linia care trece prin cele doua orificii
auriculare la rotatie maxima, fata de pozitia neutra.
Testarea coloanei toracolombare.
- fexia poate ajunge pana la 90, dintre care 50 din coloana toracala si 40 din cea
lombara. Se apreciaza masurand distanta degete-sol, atunci cand picioarele sunt
apropiate.
- extensia este limitata pana la 20-30 si este aproape imposibil de masurat clinic
- inclinarea laterala poate atinge 20-35 si se masoara prin punctul cel mai inferior
de pe fata laterala a membrului inferior pe care il atinge varful degetului III.
- rotatia masoara 30-45si se apreciaza prin unghiul format de linia umerilor cu
linia bicreta a bazinului. Prin combinarea acestor miscari rezulta posibilitati complexe
de mobilizare cu rol in deplasare si in interactionarea cu mediul inconjurator.
Eficacitatea elongatiilor nu a fost stiintific probata (dovedita) in numeroase
trialuri randomizate, dar ele se folosesc deseori pentru ca aduc beneficii in reducerea
durerii radiculare. Elongatia este deseori aplicata impreuna cu diferite modalitati de
electroterapie incluzand caldura umeda (termoterapie) si stimularea electrica la nivelul
musculaturii paravertebrale cu scopul de a relaxa musculatura si a reduce edemul si
inflamatia.
Pentru ca elongatia sa fie eficienta distributia (rezultanta) fortei trebuie sa
depaseasca rezistenta tisulara si musculara. Ulterior are loc relaxarea musculaturii.
Un studiu pe cadavru a demonstrat o medie de alungire de 7,5 mm la o forta de 9
kg a tractiunii lombare (9mm la subiectii tineri, 5,5 mm la varsta medie, si 7,5 mm la
subiectii in varsta). Dupa o elongatie de 30 minute urmeaza o alungire suplimentara de
1,5 mm (mai exact intre 0,5 mm-2,5 mm in functie de relaxarea musculara). Aceasta este
alungirea cea mai mare pentru o coloana sanatoasa (11-12mm) si pentru coloana cu
afectiuni (leziuni degenerative) este de 3-5 mm. Alungirea este mai rapida la tineri.
50% din alungire s-a datorat indreptarii lordozei cu aproximativ 0,9mm pentru fiecare
segment lombar.
O forta a elongatiei la nivel cervical de 20-25 lb(ponds=0,45 kg) este necesara
pentru a reduce complet lordoza cervicala. Tractiunea necesara pentru a induce separarea
segmentelor vertebrale cervicale este intre 30-50 lb , cu diferite grade de separare.
Tractiunea poate fi aplicata continuu sau intermitent cu pacientul intins sau
sezand. Tractiunea intermitenta produce o dubla separare si sustinere. Durata tractiunii se
recomanda a fi intre 2 minute pana la 24 ore. Separarea vertebrelor apare dupa
aproximativ 7 secunde si necesita o forta de 20 lb la nivel cervical iar relaxarea
musculara survine dupa 20-25 de minute.
Piva si colaboratorii recomanda un trial cu elongatii cervicale la pacientii cu
dificultati de flexie cervicala.
Elongatia manuala consuma foarte mult timp, iar in cea lombara si toracala
impune o buna alungire mai ales la pacientii supraponderali. Oricum cu o specificitate
buna se poate obtine un rezultat bun cu ajutorul elongatiei manuale utilizand insa tehnici
de prindere pentru a identifica cat mai bine segmentul spinal ce trebuie tratat.
O diminuare a durerii sau o remisiune pe termen lung are loc uneori in urma deblocarii
unei articulatii ( restabilirea pozitiei normale), sau sub influenta autoindreptarii,
suctiunii, impingerii, herniei discale de catre ligamentul longitudinal posterior.
Aceste mecanism de scadere a presiunii intradiscale, observat in unele cazuri pe masa de
operatie sau la mielografie, parea deosebit de promitator in cazul tractiunilor ( Iumasev,
Furman, etc) iar metoda a capatat repede popularitate.
Lisunov in 1970 a demonstrat rentghenologic posibilitatea cresterii spatiilor
intervertebrale cu 2-4 mm, iar la 50 kg greutate chiar si 6-7 mm.
Concomitent creste si inaltimea foramenului intervertebral.
Prin tractiuni cu greutati mai mari, reactia de aparare a muschilor lombari impiedica
cresterea in continuare a spatiilor intervertebrali.
Are loc diminuarea partiala sau totala a protruzionarii si de compresie a radacinii
nervoase chiar daca poate fi temporara.
Pe langa efectele mecanice tractiunea actioneaza la nivelul proprioreceptorilor musculari
si tesuturilor fibroase.
Desigur, suntem interesati nu de contractia reflexa miostatica a muschilor lombari ci de
relaxarea lor. Aceasta se intampla prin tractiune treptata ( Popelianski, Hebirov, etc).
In timpul relaxarii muschilor in segmentul afectata componenta reflexa este o parte din
mecanismul decompresiv al tractiunii.
Acesta este motivul pentru care tractiunea se foloseste in ortopedie pentru depasirea
contracturii musculare in scopul repozitionarii elementelor osoase deplasate.
Usurarea durerii sau o reducere a simptomelor cu tractiunea manuala este o
indicatie pentru a folosi tractiunea mecanica.
Decompresia axiala a vertebrelor reprezinta probabil o versiune high-tech a
tractiunii,desi nu exista in literatura recenta date care sa sustina acest tip de interventie.
Decompresarea interna a discurilor este o metoda care nu necesita interventie
chirurgicala. Internal Disc Decompression este un process ce creeaza un efect de vid sau
de presiune negativa in interiorul discurilor herniated sau lombate. Acest vid ajuta
discurile sa revina la forma initiala, diminuand hernia de disc si creand mediul de
vindecare.
Alte sudii despre elongatii au demonstrat rezultate variabile. Elongatia spinala
este contraindicata in urmatoarele conditii:
Contraindicatii relative sunt:
Neuroosteofibroza in zonele paravertebrale, in ligamentele interosoase, sindromul
muschiului piriform.
Pentru ca intinderea accentueaza manifestarile de osteofibroza nu este indicat in
periartroza articulatiilor intervertebrale, neoartroza, spondiloza.
Se observa un efect negativ in hiperlordoza fixata dataorita neuroosteofibrozei pronuntate
vertebrale, a periduritei sau a herniei incarcerate.
De asemenea nu sunt indicate in scolioza pronuntata.
- lumbago acut
- instabilitate
- insuficienta cardiaca si respiratorie
- reactii dureroase
- extruzie mare
- hernie discala mediana
- sindrom neurovegetativ (iritare respiratorie, psiho-emotionala)
- alterarea starii mentale (asta insemnand si imposibilitatea pacientului de a se
relaxa)
Pentru coloana cervicala pozitia pacientului se face in functie si de examenul clinic.
Daca pacientul are semne motorii gatul este pozitionat in flexie de 20-30 in
timpul elongatiei pentru a deschide foramenul anterior.
O flexie intre 0-20 se face pentru pacientii cu simptome senzoriale pentru a
largi gaura (foramenul) posterior. O alungire in extensie de 15 este suficienta pentru
a debloca (separa) suprafetele articulatiilor zygapofizale.
Tractiunea cervicala in decubit (supine) a fost demonstrata ca fiind mai eficace decat
tractiunea asezata in tratamentul problemelor cervicale.
In clinica Bio Ortoclinic elongatiile sunt mecanice atat lombare cat si cervicale si
efectuate cu ajutorul unui dispozitiv prevazut cu microprocesor si afisaj electronic.
Experienta noastra este pe elongatiile continue desi se pot face si elongatii
intermitente. In anii trecuti s-au aplicat forte ce procentual depaseau scala de 40-60%
din greutatea pacientului pentru elongatiile lombare si 20-40% pentru elongatiile
cervicale, pe o perioada mult mai scurta.
Rezultatele nu au fost mai bune insa,toleranta individuala a fost mai redusa
(dureri imediate sau la cateva ore dupa elongatie). In momentul de fata durata unei
elongatii cervicale sau lombare este intre 35-40 minute.
Pentru elongatiile cervicale, pacientul este asezat pe scaun in pozitie confortabila
iar prinderea cu sistemul de fixare se face la nivelul mentorului si occiputului
(regiunea bucala) cu inchiderea intre 0-20 (flexie), stanga sau dreapta in functie de
radacina nervoasa afectata. Mentionez ca pacientii tratati sunt cei cu simptome
senzoriale.
Pentru elongatiile lombare, pacientul este asezat in decubit dorsal iar prinderea cu
sistemul de fixare se face pentru coloana lombara, sub rebordul costal (sistemul
superior) si deasupra crestelor iliace (spina iliaca anterosuperioara pentru sistemul
inferior).
Pentru coloana toracala unde simptomatologia datorata hernierii discale este mai
rara (aici predominand mai multe afectiuni de tip trigger point, fibromialgia,
miospasme), prinderea superioara este la nivelul axilelor, insa experienta este limitata.
Mentionez ca pacientii cu suferintele care contraindica elongatiile au beneficiat de
acest tratament sub supraveghere medicala cu multiple beneficii ulterioare.
Din aproximativ 1000-1200 pacienti doar 2 pacienti au avut dupa elongatiile
lombare, dureri puternice ce au necesitat intreruperea tratamentului.
 In privinta pacientilor partial refractari la 3 dintre ei s-a renuntat la elongatii din
motive de hiperlaxitate ligamentara, ei continuand cu celelalte terapii, iar la 4 dintre
pacientii refractari s-au aplicat elongatii continue fara relaxarea musculara prealabila
timp de 50 minute, cu reducerea pana la disparitie a simptomelor pe o perioada scurta
de timp.
O categorie aparte o reprezinta pacientii operati (probabil cu fibroza
hericicatriceala) si cei cu spondiloistezisuri unde ameliorarile nu au fost spectaculoase
insa exista un important raspuns terapeutic.
Oricum datele nu sunt suficient de bine documentate si analizate, si vor ramane in
studiu.
Marea majoritate a pacientilor nostri cu diverse grade de afectare discala (prolaps,
protruzii, extruzii, deshidratari discartroze) singure sau etajate, cu sau fara compresii
radiculare, spasme musculare cu raspuns prompt la elongatiile cervicale si lombare
atat in timpul tratamentului cat si la distanta.