Universitatea de Stat de Educație fizică și Sport

Facultatea Kinetoterapie,
Catedra Kinetoterapie

Subiectul:
Metoda Frenkel

A ELABORAT :MORTEAN VLADIMIR

GRUPA : 213 K
PROFESOR: SAVIȚCHI SVETLANA,
LECTOR UNIVERSITAR

Chișinău,2017
 Cuprins:

1.Informații generale.
2.Gruparea exercițiilor.
3.Instrucțiuni generale pentru exercițiile frenkel.
4.Exerciții pentru membrele inferioare.
5.Exerciții Frenkel pentru membrele superioare.
1.Informații generale:

Acestǎ metodǎ este specificǎ tratamentului pacienților cu afecțiuni ale

cerebelului,respectiv ataxicilor. Jacob Frenkel a observat cǎ propricepția
pierdutǎ poate fi în mare mǎsurǎ înlocuitǎ prin conectare vizualǎ şi feedback
vizual. Metoda se bazeazǎ pe o serie de tehnici şi exerciții cu control vizual,
aplicînd legea progresiunii performanței şi preciziei. Legea progresiunii, în
cadrul metodei, suferǎ douǎ abateri: pacientul executǎ mai întîi mişcarea amplu
şi rapid, ceea ce este mai uşor de efectuat, trecînd treptat la mişcǎri de
amplitudine mai micǎ, mai precise, executate într-un ritm mai lent, coordonat.
Pe parcursul recuperǎrii se trece la creşterea treptatǎ a complexitǎții şi
dificultǎții, nu şi în intensitate.
2.Gruparea exercițiilor aratǎ astfel:

 Exerciții din decubit (cu capul mai ridicat, pe un

spǎtar sau pernǎ, astfel încît sǎ poatǎ urmǎri
execuția) pentru MI şi MS. Exercițiile sunt asimetrice.
 Exercițiile din poziția aşezat se desfǎşoarǎ astfel:
 la început, membrele superioare, spriginite cu
mîinile;
 dupǎ aceea, fǎrǎ sprigin;
 în final, execuția se desfǎşoarǎ cu ochii legați;
 Exerciții în ortostatism. În aceastǎ poziție se executǎ
reeducarea mersului, care se realizeazǎ pe
diagrame (lǎțime 22 cm, şi este împǎrțitǎ longitudinal,
în paşi de cîte 68 cm). Fiecare pas este împǎrțit în
mod vizibil în jumǎtǎți şi sferturi,desenate pe podea
sau o planşǎ de lemn.
Reeducarea începe cu mersul lateral care este considerat mai uşor (ontogenetic el apare mai
repede), pacientul fiind ajutat de balansul corpului. Se începe cu jumătate de pas, mişcând un
picior apoi aducându-l pe celălalt lângă primul. Se trece la sferturi de pas şi numai după aceea
la pasul întreg. La fel se procedează şi la educarea mersului înainte şi înapoi.
Într-un stadiu mai avansat pacientul este învățat să urce şi să coboare scări şi să execute
întoarceri. Întoarcerile se învață tot după o diagramă în formă de cerc desenat pe podea.
Pacientul învață să se întoarcă mutând picior lângă picior câte un sfert din rotația întreagă,
astfel încât el să poată executa o întoarcere de 180º din doi paşi.

Diagrama Frenkel pentru reeducarea întoarcerilor

3.Instrucțiuni generale pentru exercițiile
frenkel

Exercițiile pot fi efectuate cu partea susținută sau

neacceptată, unilateral sau bilateral. Acestea ar
trebui să fie practicate ca mișcări netede,
temporizate, efectuate într-un ritm lent, uniform, prin
numărarea cu voce tare. Consistența performanței
este stresată și poate fi utilizată o anumită țintă
pentru determinarea intervalului. Se folosesc patru
poziții de bază: întins, așezat, în picioare și în
picioare. Exercițiile progresează de la poziții de
maximă stabilitate (minciuna, ședință) până la
pozițiile cele mai mari provocări (în picioare, mersul
pe jos). Pe masura ce controlul voluntar se
imbunătățește, exercitțiile progresează pînă la
oprirea și pornirea la comanda, crescînd intervalul și
efectuînd aceleași exerciții cu ochii închiși.
Concentrarea și repetarea sunt cheile succesului.
4.Exerciții pentru membrele inferioare
 Flex și extindeți un picior de călcâi
alunecând pe o linie dreaptă pe masă.
 Răpiți-vă și aducați șoldul ușor, cu
genunchiul îndoit și călcâi pe masă.
 Răpiți și piciorușii de aducă cu genunchiul și
șoldul extins prin glisarea întregului picior pe
masă.
 Flex și extinde șoldul și genunchiul cu călcâi
de pe masă.
 Flex și extindeți ambele picioare împreună
cu călcâiul glisant pe masă.
 Flex un picior în timp ce se extinde celălalt.
 Flex și extindeți un picior în timp ce luați
celălalt picior în răpire și aducătoare.
 Înclinarea unui membru la piciorul opus
(degetele de la picioare, glezna, tibia,
patella).
 Înclinați un membru la genunchiul opus,
alunecând în jos creasta tibiei până la
gleznă.
5.Exerciții Frenkel pentru membrele
superioare
Câteva exemple de exerciții Frankel ale
membrelor superioare în poziție așezată:

 Pacientul trebuie să stea în fața unei mese și să

pună un număr de obiecte pe masă. Pacientul
atinge apoi fiecare obiect cu mâna dreaptă și
apoi cu mâna stângă.
 Pacientul pune mâinile bilaterale pe coapsele
bilaterale, alternând palmer și suprafețele
dorsale cât mai repede posibil. Anumite
activități diversificate, cum ar fi construirea
cărămizilor de jucărie sau desenarea pe o placă
neagră, butonul, pieptănarea, scrierea, tastarea
sunt câteva din activitățile care îmbunătățesc și
coordonarea.
Concluzii:

Exercițiile se executǎ individual, pe parcursul

recuperării se trece la creșterea treptată a
complexității și dificultății, nu și în intensitate,
concentrarea și repetarea sunt cheile
succesului. Exercițiile trebuie să se efectueze în
limite normale ale amplitudinii de mișcare
pentru a evita febra musculară. Exercițiile sunt
destinate în primul rând pentru coordonarea și
nu pentru consolidarea fizică.
 Bibliografie:
1. Albu Constantin, Tiberiu-Leonard Vlad, Adriana Albu,
Kinetoterapia pasivă, Ed. Polirom, Iași, 2004.
2. Marcu V, Dan Mirela, Kinetoterapie, Ed. Universității din
Oradea, Oradea, 2007.
3. Plas F., Hagron E., Kinetoterapie activă, Ed. Polirom, 2001.
4. Robănescu Nicolae, Reeducarea neuro-motorie, Ed.
Medicală, București, 2001.