EVALUAREA BIOMECANICA A ARTICULATIEI

SOLDULUI

EVALUAREA SOLDULUI
1. Anatomica.
2. Postura (pozitii vicioase anteproiectie/retroproiectie bazin)
3. Examinarea prin palpare a maselor musculare
4. Identificarea reperelor osoase-articulare(+/-radiologic)
5. Cinematica soldului-mobilitate cu implicatii in ADL(urcat, coborat, alergat)
6. Evaluarea musculara
7. Prezenta patologiei-artrite, contracturi flexori, intindere piriformi, artroplastie sold,
fracturi, contuzii, tendinite, displazii etc.

NOTIUNI DE BIOMECANICA
Soldul – este structurat pentru sprijin in ortostatism si mers si pentru oscilatie. In anumite
situatii se poate sacrifica mobilitatea soldului, dar niciodata stabilitatea lui.

Stabilitate asigurata de:

 Factori ososi – asigura stabilitate verticala – oblicitatea axului colul femural, care are loc
de parghie;
 Factori ligamentari – asigura stabilitatea anterioara prin ligamentul iliofemural,
nepermitand caderea posterioara a trunchiului.
 Factori musculari – stabilitatea posterioara si cea laterala.

Cea mai fiziologica pozitie a soldului, in care presiunile intra-articulare vor fi cele mai mici
este pozitia de:

- Extensie usoara;
- Abductie;
- Rotatie interna.

Pozitia vicioasa cea mai frecventa in care se fixeaza soldul este tocmai cea inversa de:

- Flexie;
- Adductie;
- Rotatie externa.
La posturare si mobilizare se va pune accentul pe:

- Extensie;
- Abductie;
- Rotatie interna.

Mobilitatea soldului – este realizata, ca si in cazul scapulohumeralei, in toate directiile, dar

desigur va fi amplitudine mai mica. Soldul este articulatia cu masele muscular cele mai mari,
capabile sa asigure stabilitatea si deplasarea in mers, chiar pe teren accidentat si in panta,
concomitent cu o incarcatura suplimentara.

Miscari in articulatia coxofemurala:

- Flexie – extensie;
- Abductie – adductie;
- Rotatie interna – rotatie externa;
- Circumductie.

1. Flexia
Flexia este apropierea coapsei de peretele anterior al abdomenului. Amplitudinea
totala de flexie este de 90 – 120o. Miscarea de flexie este limitata de muschii posteriori ai
coapsei partea anterioara a capsulei articulare si ligamentul iliofemural fiind relaxat.
Muschiul: iliopsoas.
De stabilizat: pelvisul.
Pozitia FG : decubit heterolateral, cu copsa de testat pe o placa sau sustinuta, cu
genunchiul extins.
 f 1 : palpare practic imposibila, fiind un muschi profund.
 f 2 : flexia coapsei, genunchiul fiind mentinut intins.
Pozitia AG : a) decubit dorsal, cu soldul si genunchiul extinse.
b) din sezand, cu gamba atarnata.
 f 3 – din pozitia AG(a): se ridica M.I. cu genunchiul extins.
 f 4 si f 5 – din pozitiile (a) sau (b) : rezistenta pe fata anterioara a coapsei in treimea
inferioara.
Substitutie: in pozitia FG, abdominalii: basculand posterior pelvisul, mimeaza felxia
soldului.

2. Hiperextensia
Muschiul : gluteus maximus.
De stabilizat : pelvisul si coloana lombara.
Pozitia FG : decubit heterolateral, cu sustinerea coapsei de testat si genunchiul flectat
la 90o.
 f 1 : palpare simpla in centrul fesei.
 f 2 : hiperextensia coapsei.
Pozitia AG : decubit ventral, cu genunchiul flectat la 90o
 f 3 : hiperextensia coapsei.
 f 4 si f 5 : rezistenta pe fata posterioara a coapsei in treimea inferioara.
Substitutie prin : extensia coloanei lombare.

3. Abductia
Se realizeaza in plan frontal, in jurul unui ax sagital care trece prin centrul capului
femural. Cand coapsele sunt extinse amplitudinea maxima a abductiei este de 600, iar in
flexie atinge 700.
Abductia este limitata de ligamentul iliopretrohanterian si de ligamentul pubofemural.
Muschii : gluteus medius, gluteus minimus si tensor fascia lata.
De stabilizat : pelvisul
Pozitia FG: decubit dorsal, cu genunchiul extins.
 f 1: - palpare lateral de articulatia CF, sub creasta iliaca.
- palparea tensorului, caudal de spina iliaca supero-anterioara.
 f 2 : abductia coapsei prin alunecare pe planul patului.
Pozitia AG: decubit heterolateral: soldul si genunchiul de sprijin, flectate; soldul si
genunchiul membrului de testat, extinse.
 f 3 : se ridica membrul inferior complet intins.
 f 4 si f 5 : rezistenta pe fata laterala a treimii inferioare a coapsei.
Substitutie prin : - flexia laterala a trunchiului;
- rotatia externa cu flexie a soldului.

4. Adductia
Adductia are o amplitudine de 300.
Miscarea de adductie este limitata de intalnirea coapselor de ligamentul pretrohanterian
si ligamentul rotund.
De stabilizat : pelvisul
Pozitia FG : decubit dorsal, cu ambele membre inferioare in abductie, cu soldurile si
genunchii extinsi.
 f 1 : palpare pe fata mediala a coapsei.
 f 2 : se adduce membrul inferior prin alunecare pe pat.
Pozitia AG : decubit homolateral : membrul de deasupra este sustinut in abductie de
catre testator; soldurile si genunchii, in extensie.
 f 3 : se adduce membrul inferior, depasind linia de simetrie.
 f 4 si f 5 : rezistenta se aplica pe fata mediala a coapsei.
Substitutie : - in decubit dorsal, prin rotatia intrena a soldului.
- in decubit lateral, prin rotatie interna si flexie.

5. Rotatia interna
Se realizeaza in plan transversal in jurul unui ax vertical ce trece prin capul femural.
Amplitudinea maxima a rotatei interne este de 350.
De stabilizat : femurul, deasupra genunchiului
Pozitia FG : decubit dorsal, cu soldul flectat la 900, genunchiul la 900 si membrul
netestat extins.
  f 1 : palparea
 f 2 : se roteaza intren coapsa, miscand ca pe un levier, in afara, gamba si piciorul.
Pozitia AG : sezand, cu gamba atarnata la marginea patului.
 f 3 : se misca spre lateral gamba.
 f 4 si f 5 : rezistenta pe fata laterala in treimea distala a gambei.
Substitutie : adductie cu flexia soldului.

6. Rotatie externa
Amplitudinea maxima a rotatei externe este 15 – 200.
De stabilizat : femurul, deaspura genunchiului.
Pozitiile : ca la rotatia interna, miscarile in sens opus. Palparea primilor sase rotatori se
face in grup, posterior de marele trohanter.
Substitutie : abductie cu flexia soldului.

PATOLOGIA SOLDULUI

Patologia soldului este alcatuita din leziuni osoase, articulare si periarticulare, ceea ce adus
la clasificarea suferintelor acestei articulatii pe baza structurii sale:

 Fracturile de sold: displazii congenitale, tumorii, fracturi, tulburari metabolice, tulburari

ischemice, stari postoperatorii.
 Luxatiile de sold: procese inflamatorii specifice sau nespecifice, acute sau cronice,
leziuni degenerative, luxatii.
 Leziunile partior moi: bursite, tendomiozite, hematoame musculare, paralizii
neuromusculare.
 Osteonecroza ischemica a capului femural;
 Pseudartroza colului femural;
 Calusul vicios;
 Algoneurodistrofia soldului;
 Soldul operat – proteze de slod.

Toate aceste afectiuni pot determina pierderi de diferite grade ale controlului motor al
soldului, pe unul sau pe toate cele patru aspecte ale acestui control.

BIBLIOGRAFIE

1. Roxana Popescu ,Rodica Traistaru -Ghid de evaluare clinica si functionala in

recuperarea medicala ,Craiova, Editura Medicala Universitara ,2004
2. Sbenghe, Tudor – Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale membrelor,
Bucuresti, Editura Medicala, 1981.
3. Sbenghe, Tudor – Recuperarea medicala la domiciliul bolnavului, Bucuresti, Editura
Medicala, 1996.
4. Sbenghe, Tudor – Recuperarea medicala, Bucuresti, Editura Medicala, 1983.
Thompson, Clem W., R.T. Floyd. Manual of Structural Kinesiology. 1994