Sunteți pe pagina 1din 5

Statusul si rolul social

Tipuri de status Conflictul de status

| | |

Status Prescris (atribuit) Status Dobândit Intrastatus

| | |

Sexul si vârsta Naționalitate Meritat Conflictul dintre 2 statusuri

si Clasa sociala de rasa deținute simultan de un individ

Indicatori de status

Element de identificare a statusului

Statusul reprezintă poziția sau rangul unei persoane in cadrul structurii sociale . Prin intermediul sau ,
se desființează identitatea sociala a acesteia .

Statusul prescris revine individului indiferent de calitățile sale si de eforturile pe care le face .

Statusul dobândit presupune un efort din partea individului in procesul de socializare a statusului . In
societățile moderne bazate pe prescrierea statusului in raport cu meritul ( meritocrația ) , acest status
este valorizat mai mult decât statusul prescris .

Democrație = Meritocrație

Rolul social se refera la comportamentul așteptat de la individul care exercita privilegii si îndatoriri
specifice statusului sau actual . Exista 3 categorii de așteptări in legătura cu rolul deținut de individ :

-comportament necesar ( medic – salvează pacienți )

-comportament obligatoriu ( elev – educație , profesor – oferă educație )

-comportament facultativ

Conflictul de status :

-deriva din incongruenta unor statusuri , se poate manifesta intre statusuri profesionale , familiare ,
politice , economice . Se manifesta intre doua sau mai multe roluri deținute de o persoana . Mai rar se
manifesta in cadrul aceluiași rol ( rolul de profesor presupune devotament si corectitudine si in același
timp dorința unor câștiguri mai mari . )

Relațiile sociale sunt interacțiuni intre indivizi stabilite pe baza unor scopuri si interese individuale si
sociale ; ele asigura coeziunea si menținerea grupurilor sociale , se întemeiază pe reguli formale sau
nonformale exprimate sub forma unor legi , coduri , obiceiuri sau tradiții . Ele prescriu modul de
desfășurare a interacțiunilor , locul ocupat de individ in ansamblul social , comportamentele admise
sau respinse .

Principala forma pe care o îmbracă relațiile sociale este contactul social , prin care se stabilește un
sistem de îndatoriri si obligații pe care partenerul trebuie sa-l realizeze .
Socializarea

Socializarea este procesul prin care se formează personalitatea umana , prin care individul învață de la
părinți , profesori , prieteni , colegi , din familie , din scoală si din alte instituții , comportamente ,
abilitați , informații care îl transforma in ființa sociala , capabila sa trăiască si sa se dezvolte într-o
societate

Forme de socializare

Socializarea primara

- are loc in copilărie ( 0 – 7 ani ) ;

- este profund efectiva ;

- reprezintă un proces de transformare a copiilor in adevărate ființe umane , sociale prin învățarea
valorilor de baza , prin pregătire si limbaj ;

- cunoaște o dezvoltare pozitiva d.p.d.v social si psihologic atunci când copii sunt crescuți in familii de
ambii părinți ;

Socializarea secundara

- Se manifesta ca proces de învățare a normelor si valorilor altor instanțe de socializare ( scoală ,


grupul de prieteni , grupul de adulți , etc ) fiind orientata către neutralitate afectiva ;

Socializare continua

- este procesul de transmitere si însușire a unor modele culturale si normative de-a lungul întregii
vieți a unui individ , acest tip de socializare reflecta necesitatea învățării permanente de către individ,
inclusiv pe perioada adulta , a noi norme si valori ;

Resocializarea consta intr-un proces de învățare a unor roluri si de abandonare a unor roluri
anterioare . Resocializarea in instituții totale ( armata , mânăstiri , închisoare ) presupune izolarea de
societate si reglementarea stricta a comportamentelor .

Clasificarea Resocializării :

Voluntara ( convertirea religioasa , supunerea voluntara la psihoterapie ) scopul ei fiind înlocuirea


identității a valorilor cu unele noi , schimbarea comportamentului

Involuntara ( „reducere „ , „spălarea creierului „ , in închisoare sau spitale psihiatrice ) si presupune


instituirea unui control total si permanent asupra persoanei ( zilnic , in fiecare clipa )

Agenții socializării

Familia

-principalul agent al socializării

-relații intime durabile

-identificarea sociala : religia , genul , clasa sociala

Scoală

-este un agent al socializării complex , fiind primul contact major al copilului cu lumea din afara
familiei ;
-dobândirea unor noi statusuri , roluri si oferirea informațiilor , calificărilor , dar si a unui întreg valoric
si normativ , formal si informal .

Grupul de prieteni

- este un grup social , ai cărui membri au aceeași vârsta si poziții relativ similare , fiind un agent
socializator puternic in perioada copilăriei si adolescentei , având poziții egale , copii învățând sa
coopereze si sa colaboreze prin funcționarea ca egali .

Mijloacele de comunicare in masa ( Mass-Media )

Efectele socializatoare ale mass-media s-au impus ca un influent agent socializator pentru copii ,
având efecte atât pozitive , cat si negative in funcție de conținutul mesajului .

Emisiunile Tv cu conținut prosocial oferă modele comportamentale conforme cu normele si valorile


sociale , învățându-i-i pe copii normele unui comportament acceptat , in timp ce emisiunile ce
propaga violenta induc copiilor comportamente violente sau accentuează predispozițiile agresive .

Familia

Familia reprezintă un grup de oameni intre care exista legături de rudenie , fie prin consangvinitate,
prin alianța sau prin adopție .

Funcțiile Familiei

-Biologica

-Sociologica

-Economica

-De protecție si afecțiune

-De status

Clasificare :

Familia extinsa

– este alcătuita din cel puțin 3 generații care conviețuiesc împreuna ( părinți-bunici-copii )

Familia nucleara

– este alcătuita din 1 sau 2 generații presupunând sau nu familia de origine sau conjugala

Familia alternativa

-Homosexuala

-Monoparentala

-Concubinaj

Căsătoria reprezintă oficializarea unei relații interpersonale din punct de vedere juridic si religios ,
având ca rezultat emiterea unui document specific ( certificat de călătorie ) .
Divorțul reprezintă o modalitate juridica prin care se desface căsătoria , care poate avea loc atunci
când , datorita unor motive temeinice , raporturile dintre soți sunt grav vătămate si continuarea nu
mai este posibila .

Grupurile sociale

Grupul social este un concept cheie in sociologie . El reprezintă doi sau mai mulți indivizi care au un
sentiment comun de identitate si de influențează reciproc pe baza unui set comun de așteptări
referitoare la comportamentul fiecăruia .

Tipologia grupurilor sociale

A . Grupuri primare si grupuri secundare

Grupuri primare

-sunt grupuri mici , in care membrii comunica direct si au relații de tipul „fata in fata „ ; ex: familia ,
grupul de prieteni ;

Grupuri secundare

-sunt grupuri care nu se bazează pe interacțiuni afective ; sunt , adesea , grupuri de interese sau
profesionale care au in mod uzual , scopuri precise si in care de cele mai multe ori , interacțiunile sunt
mijlocite de instrumente . Implicarea emoționala a individului in aceste grupuri este redusa .

B . Grupuri formale si grupuri informale

Grupurile formale

-sunt grupuri care au o forma prestabilita , creata in mod normal de o structura organizaționala .
Relațiile si interacțiunile din grupurile formale se realizează după anumite reguli scrise , in interiorul
grupului existând o ierarhie oficiala ( ex : toți profesori dintr-un liceu formau un grup formal )

Grupurile informale

-sunt grupuri „naturale „care apar in decursul interacțiunii dintre anumiți subiecți . Acestea de cele
mai multe ori , nu au scopuri , reguli sau structuri interne clar precizate . Apartenenta la un astfel de
grup are la baza simpatia si atracția dintre membrii .

Grupuri de apartenenta si referința

Grupurile de apartenenta

-sunt grupurile din care facem parte la un moment dat ;

Grupurile de referința

-sunt acelea din care nu facem parte , deși luam ca reper valorile , normele sau simbolurile lor .
Grupurile de referința sunt grupuri pe care le apreciem , având un rol esențial in socializarea
anticipativa , fiind grupuri ale căror specialități ( valori , atitudine , comportament ) avem tendința de
a le imita , astfel in rândul tinerilor cei mai mulți își selectează idolii . Dorința prea puternica de a face
parte dintr-un anumit grup de referința poate genera frustrări , insatisfacții si stări de disconfort fata si
grupul actual .

D . Înăuntru si înaintea grupului


Aceasta distracție scoate in evidenta tendința unor grupuri de a se delimita clar de ceilalți indivizi care
nu sunt membrii ai grupului . Astfel , unele grupuri pot fi închise , exclusiviste sau ermetice , membrii
lor neputând face parte din alte grupuri complementare , ( ex : clasa a XII – a B , nu pot face parte din
clasa a XII - a E ) . Membrii tind sa se definească prin diferențierea de ceilalți si in opoziție cu ei , tind
sa se perceapă ca fiind speciali comparativ cu toți ceilalți din afara grupului , ajungând sa definească
lumea in „noi „

Statusul social

Statusul reprezintă poziția ocupata de o persoana in societate .

Statusurile variază după personalitatea oamenilor , iar multe dintre interacțiunile sociale si
interumane consta in identificarea si selectarea statusurilor .

Clasificare :

Status atribuit : reprezintă poziția acordata de societate , individului prin naștere ;

Status dobândit : reprezintă poziția câștigata de o persoana prin învățare sau prin efort ;

Rolul social

Rolul definește comportamentul așteptat de la cel care ocupa un anumit status . Intr-un anumit sens,
statusul si rolul sunt doua aspecte de aceluiași fenomen . Statusul este un ansamblu de privilegii si
îndatoriri ; rolul este exercitarea acestor privilegii si îndatoriri .

S-ar putea să vă placă și