LICEUL TEHNOLOGIC “DRAGOMIR HURMUZESCU” MEDGIDIA

SCOALA POSTLICEALA SANITARA DE ASISTENTI MEDICALI GENERALISTI

REFERAT:
FAMILIA CA GRUP SOCIAL

DISCIPLINA: SOCIOLOGIE SI ANTROPOLOGIE

COORDONATOR: DOCTOR PSIHOLOG TAMARA NICHITA

ELEVA: BOSINCIANU (CIOTÎRNEL) ELENA

CLASA: 1 A AMG

~SEMESTRUL II 2023~
 INTRODUCERE

“Sociologia este studiul vieții sociale umane, a grupurilor și societăților. Este un demers
îndrăzneț și de mare responsabilitate, întrucât subiectul ei este rezumatul propriului nostru
comportament ca ființa socială.”

ANTHONY GIDDENS

Anthony Giddens a analizat structurile sociale în relație cu acțiunea socială. În concepția

sa, cunoașterea societății se poate face prin structurile sale așa cum se conturează acestea în
acțiunile actorilor sociali.

Structura socială ca sistem include pe axa orizontală forme precum familia, satul, orașul,
națiunea iar pe verticală grupările clasice de stratificare, ocupaționale, generații, sexe, vârste,
nivel de instrure școlară. Aceasta reprezintă un ansamblu de interacțiuni umane și sociale
integrată într-un sistem, căruia îi conferă omogenitate și continuitate și-i determină identitatea și
stabilitatea.

Statutul social reprezintă poziția ocupată de o persoană în societate. În mod obișnuit,

statutul este definit drept poziția sau rangul unui individ în cadrul grupului sau al unui grup în
raport cu alte grupuri.
 FAMILIA CA GRUP SOCIAL

Grupul social este un termen care acoperă o realitate diversă. S-a menționat în literatura
de specialitate că grupul este genul proxim pentru desemnarea unor formații de diferite mărimi,
familie, grup de studenți, clasă de elevi, grup religios, comunitate etnică. Nota comună a tuturor
grupurilor este interacțiunea și comunicarea dintre membrii lor. De altfel grupuile nu există în
afara relaționării între indivizi. Din acest punct de vedere, facem diferența între grupurile sociale,
care cunosc o minimă organizare și simplele agregări umane, care pot uneori să interacționeze
fără regularitate.

Prin natura sa, societatea umană are o organizare grupală. Un individ aparține unuia sau
mai multor grupuri sociale. Există mai multe criterii de clasificare a grupurilor sociale:

● După mărimea grupului:

~ grupuri mici pana la 30-40 de persoane, familia, grupe de studenți;
~ grupe medii de ordinul zecilor sau sutelor;
~ grupuri mari cum ar fi etniile și națiunile.
● După funcția lor normativă axiological în raport cu individul concret, grupurile se împart
în:
~ grupuri de apartenență, cele din care face parte individul în mod nemijlocit;
~ grupuri de referință, care constituie reperele lui normative, atitudinale, valorice,
comportamentale și spre care tinde să devină membru.
● Din punct de vedere al statutului acordat oficial grupului se disting:
~ grupuri formale, unde există o organigramă, reguli de funcționare precise, scrise și
grupuri informaționale unde legile sunt nescrise.
Cel mai relevant criteriu de clasificare a grupurilor este cel al naturii relațiilor
dintre membrii grupului și în acest caz sunt:
~ grupuri primare, caracterizate prin relații de tip “față în față”;
~ grupuri secundare, unde indivizii nu se cunosc nemijlocit.
 Grupurile primare sunt grupuri mici, în care, nu numai că oamenii au relații față în
față, se cunosc deci nemijlocit, dar aceste relații sunt emoțional-afective , de intimidate,
căldură și solidaritate. Cele mai cunoscute grupuri sociale sunt :
~ familia;
~ colectivitățile de copii cunoscute sub numele de grupuri de joacă;
~ grupurile de vecini (mai ales în comunitățile rurale);
~ grupurile de bătrâni în diferitele lor forme de manifestare.
Familia este o formă de comunitate umană, un grup primar cu toate
caracteristicile lui dar se deosebește de celelalte grupuri primare prin câteva criterii:
● Unește membrii prin relații de căsătorie, consanguinitate sau adopție;
● Membrii unei familii trăiesc împreună, alcătuind un singur menaj;
● Desfășoară o activitate economică comună;
● Membrii sunt legați prin anumite relații de ordin biologic, spiritual și ideologic;
● Își acordă sprijin emoțional-afectiv, interacționând în cadrul rolurilor de soț-soție, mamă-
fiu.
Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale; ea
influențează și modelează persoana umană; poate fi definită ca un grup social constituit
pe baza relațiilor de căsătorie, consanguinitate și rudenie , membrii grupului împărtășind
sentimente, aspirații și valori comune. Din acestă perspectivă, familia este un grup primar
în care predomină relațiile directe, informale, nemediate.
Începând cu anii 1970 au început să se extindă modelele alternative de viață. Ca
structură, există o mare varietate de forme mai mult sau mai puțin familiale: există
menaje de o singură persoană (celibatari definitive sau temporar), uniuni de coabitare
(consensuale) fără copii sau cu copii, menaje formate din persoane între care nu se
stabilesc relații sexuale și formele familiale cunoscute, familia nucleară și familia cu 3-4
generații. În Romania există și menaje nefamiliale, însă cea mai mare pondere o au
menajele familiale ce pot fi: neparentale (fără copii), parentale sau grandparentale (copii
crescuți de bunci).
Familia permite realizarea a patru funcții fundamentale pentru viața socială
umană:
~ funcția sexuală;
~ funcția educațională;
~ funcția reproductivă;
~ funcția economică.
Funcția sexuală și reproductivă se referă la înlocuirea membrilor societății sau
mai bine spus perpetuarea speciei umane, familia fiind grupul unde sunt reglementate
relațiile sexual-umane în cadrul căsătoriei. În același timp familia este grupul social unde
este impus tabuul incestului. Funcția reproductivă, de naștere a copiilor în cadrul familiei
înseamnă, de fapt, finalitatea de a continua existența unei spițe de neam, de a-i asigura
supraviețuirea fizică. Sub acest aspect, ea este simbolizată prin căsătorie.
Funcția educativă este a doua funcție a familiei. Această funcție este tot atât de
importantă ca și cea de reproducere biologică a oamenilor. Prin ea se reproduce
societatea, perpetuându-se moștenirea socială și culturală. Mai sunt și alți factori care
determină socializarea omului, dar nici unul nu-i mai puternic și cu mai mare influență în
familie.
Familia a avut în toate timpurile un rol important în educația copiilor. În
familie se dobândesc primele noțiuni pentru morală, se imprimă copilului reguli și
deprinderi, principii ce constituie fundamental pe care se formează personalitatea omului
matur. Educația în familie are ca scop formarea unui om cu o dezvoltare multilateral și
armonioasă. Părinții sunt datori să crească copilul, să se îngrijească de sănătate, educație,
învățătură și pregatirea profesională a acestuia.
Această funcție are ca finalitate, integrarea eficientă a individului în societate, acest
lucru realizându-se prin formarea după un anumit ideal de personalitate. Ea nu se
mărginește să tindă la asigurarea unui sistem de tehnici în relațiile dintre individ și
societate care sădește acesteia din urmă minimul de stabilitate necesar pentru conservarea
ei, urmărește crearea de individualități bine pregătite, care să aducă o contribuție maximă
la transformarea progresului societății.
Funcția economică. În societățile preindustriale ale sistemului economico-
social depind în mod esențial de funcția productivă a familiei (gospodăriile țărănești,
atelierele meșteșugărești). În societățile industriale funcția principală economică a
familiei este cea de consum. Prin trecerea de la familia extinsă la cea nucleara sau la alte
forme atipice ale ei, s-au modificat componentele funcției economice. Aceasta are loc atât
în ceea ce priveste producerea de bunuri, cât și în administrarea bugetului de venituri și
cheltuieli. Familia nu mai este o unitate productivă autosuficientă, membrii ei fiind
dependenți de venituri câștigate în afara gospodăriei. Transmiterea ocupațiilor de la
părinți la copii se întâlnește din ce în ce mai rar. Aceasta se întâmplă datorită deplasării
locului de muncă al individului din interiorul familiei în exterior, în întreprinderi și
servicii sociale.
Ocuparea femeilor în activități extrafamiliale poate conduce la supraîncărcarea
lor cu muncă; pe lângă activitatea profesională ele trebuie să realizeze o bună parte din
activitățile ce le exercitau în mod tradițional. Dobândirea independenței economice poate
conduce la conflicte de roluri în cadrul familiei.
O situație extremă o prezintă familia în care urmărirea unor cariere profesionale
de către soți poate să conducă la separarea soților. Se constituie astfel familia migrantă:
soții locuiesc în localități diferite și se vizitează periodic. Consecințele ocupării femeilor
în activități extrafamiliale nu sunt unilineare.
Familia nu este numai o unitate socio-afectivă, ci și un grup în care au loc
tensiuni și conflicte. Principalele surse de tensiuni și conflicte sunt: gelozia și în deosebi
gelozia rațională(aceasta poate conduce la pierderea totală a încrederii în partener și la
distrugerea comunicării maritale); diferențele în modelele de utilizare a banilor (banii pot
să reprezinte și o sursă a puterii, dragostei, statusului social și un mijloc de dominare
familială); diferențele cu privire la modul creșterii copiilor, diferențele de concepție
privind diviziunea rolurilor; diferențele de concepție privind rolul raporturilor de rudenie.
Alte surse principale de tensiuni și conflicte sunt violența și alcoolismul. Violența
familială se manifestă ca un abuz fizic la care este supus un membru al familiei de către
un alt membru.
Violența se răspândește de la un membru la altul al familiei și de la o generație la
alta. Cuplurile care nu-și pot soluționa singure problemele, pot apela la specialist care
ajută partenerii să învețe să-și definească problemele și să identifice ceea ce îi împiedică
să le rezolve. Consilierul familiar are ca obiective ameliorarea comunicării intrafamiliale,
menținerea integrității familiei. Creșterea capacității parteneriilor de rezolvare a
problemelor și facilitarea manifestării individualității. În situațiile în care partenerii
apreciază ca tensiunile și conflictele sunt insuportabile, cuplul familial ajunge la abandon
sau la divorț.
Familia ca fenomen social reprezintă o forma de relații sociale dintre oamenii
legați între ei prin căsătorie sau rudenie. În aceasta lume, familia este cea care prin
înțelegere, încredere, respect și iubire reciprocă reușește să depășească greutățile
capcanele pe care ni le oferă viața de zi cu zi, ea fiind totodată unul din lucrurile de pe
această lume pentru care viața capătă sens; un lucru pentru care merită să mori și să
trăiești în același timp; un lucru minunat ce nu poate fi definit prin cuvinte; ceva plin de
mister, ceva ce întruchipează binele, de asemenea modul și locul în care copiii își
regăsesc atât stăpânirea de sine cât și încrederea și respectul în propria persoană.
BIBLIOGRAFIE:
CALINA JUGASTRU: SOCIOLOGIE JURIDICA, CURS;
M. VOINEA: SOCIOLOGIE GENERALA SI JURIDICA, EDITURA SYLVI,
BUCURESTI 2000;
MANUEL GUTAN: ISTORIA DREPTULUI ROMANESC, CURS;
CODUL FAMILIEI;
CATALIN ZAMFIR, LAZAR VLASCEANU: DICTIONAR DE SOCIOLOGIE, ED.
BABEL;
ILIE SANDINA: PSIHOLOGIE SOCIALA, CURS, ED. ACADEMIEI FORTELOR
TERSTRE, SIBIU 2004.