Sunteți pe pagina 1din 7

FAMILIA - Structura familiei, Functiile familiei

FAMILIA

1.1 Definitii conceptuale

In noul dictionar al limbii romane (NODEX) familia este definita astfel: grup de
persoane inrudite prin casatorie sau prin sange care traiesc impreuna (sot, sotie, descendentii
acestora)[1].

Familia este institutia fundamentala in toate societatile. Din perspectiva sociologica


este o forma de comunitate umana alcatuita din doi sau mai multi indivizi, uniti prin legaturi
de casatorie si/sau paterne, realizand, mai mult sau mai putin, latura biologica si/sau latura
psiho-sociala[2].

Familia reprezinta una din cele mai vechi forme de asociere umana, o institutie stabila
cu rosturi fundamentale pentru indivizi si pentru societate. Si are parte si de o abordare
juridica fiind descrisa ca un grup formal fondat pe baza unor legi si acte normative.

Aceste doua laturi ale familiei: social si juridic au puncte comune, dar si semnificatii
diferite. Astfel cuplurile consensuale sunt acceptate de catre sociologi ca fiind o forma a
familiei pentru ca indeplineste functiile ei, in schimb juristi nu admit acest lucru considerand
ca nu sunt indeplinite conditiile care duc la recunoasterea familiei. Insa sunt situatii in care se
intampla invers, sociologi sa nu recunosca statutul de familie, iar juristii da. Acest lucru se
intampla in cazul in care un cuplu a divortat. Pentru ca din punct de vedere juridic mai exista
legaturi intre ei sunt considerati familie, dar social nu, deoarece functiile ce stau la baza
familiei au fost intrerupte

I se acorda o atentie sporita deoarece pe langa faptul ca este una din cele mai vechi
forme de comuniune, familia, influenteaza si modeleaza persoana umana. Unii cercetatori din
domeniul psihanalizei, psihologiei sociale si sociologiei considerand ca este superioara altor
grupuri sociale. La baza acestor afirmatii stau doua principii: familia isi aduce aportul
devreme si pe o durata indelungata, si cea de-a doua este data de rolul pe care il are familia in
a stabili legaturi cu lumea sociala exterioara.

1.2. Structura familiei

Structura familiei vizeaza caracteristicile permanente ale familiei considerata in


ansamblul ei si pe care nu le identificam in membrii acesteia. Conceptul de structura are doua
semnificatii: - componenta numerica;

- structura pe generatii;

- status-uri si roluri familiale;

- diviziunea rolurilor in interiorul familiei;

- exercitarea autoritatii;
Componenta numerica

Talia variaza de la tipul larg al familiei extinse (unde sunt reunite 30- 40 de persoane
intr-o singura unitate familiala) la tipul restrans - nuclear, alcatuit din 3- 4 persoane.

Fiecare societate si-a format modelele proprii cu privire la marimea optima a


populatiei, la numarul dezirabil de copii pentru o familie, modele in care se regasesc in forme
specifice traditiile, aspiratiile, un intreg specific national si cultural.

Societatea moderna a generalizat modelul familiei nucleare alcatuita din cuplul


conjugal si descendentii acesteia, iar pe de alta parte a determinat aparitia unor modele
incomplete de structuri familiale: familiile monoparenale si cele fara descendenti.

Structurile familiale atipice pot avea urmatoarele forme:

- mama cu copil (copii);

- tata cu copil (copii);

- un cuplu marital fara descendenti;

- doi sau mai multi frati (surori) orfani neinstitutionalizati;

Structura pe generatii

Dimensiunea generationala a structurii variaza de la tipul extins la cel restrans, de la


societatile traditionale la cele moderne, purtand amprenta istorica si social- culturala.

In multe situatii de specialitate intalnim opinii dupa structura unor natiuni, popoare
carora le sunt caracteristice tipul extins de familie sau, dimpotriva, tipul conjugal, retrans.

Avantajele tipului extins pot fi sistematizate astfel:

1. capacitatea sporita de a furniza servicii sociale membrilor familiei (ingrijirea


copiilor, bolnavilor, varstnicilor);

2. posibilitatea de a acumula resurse mai mari;

3. durabilitatea si continuitatea acestei forme de asociere, vizibile in conditiile


disparitiei unuia din membrii familiei;

4. influenta mare pe care o poate exercita asupra comunitatii locale;[3]

Forma extinsa a familiei prezinta si unele inconveniente sau dezavantaje:

- dificultati in conducera acestui tip de familie;

- satisfacerea limitata a cerintelor materiale ale tinerilor;

- surse sporite de conflict;


Status-uri si roluri familiale

Viabilitatea si specificitatea familiei sunt date de aceste status-uri si roluri, de


intrepatrunderea lor, de aspiratii si impliniri, de deziderate si fapte.

Status-ul exprima pozitia de baza a unei persoane in cadrul unui grup si


comportamentele asteptate in mod legitim de la cei in raport de care se defineste persoana in
cauza.

Rolul reprezinta ansamblul de comportanmente normate, standard asociate status-


urilor.

In familie status-urile si rolurile sunt asocialte indivizilor dupa cum urmeaza: sot,
sotie, fiu, fiica, bunic, nepot.

Diviziunea rolurilor

Diviziunea rolurilor antreneaza o bogata si diversificata retea de relatii sociale.


Varietatea si complexitatea relatiilor sociale, directiile si modalitatile specifice in care ii
organizeaza pe membrii grupului sa participe la viata acestuia asigura unitatea si coeziunea
familiei.

Rolurile conjugale sunt marcate de relatiile natural-biologice ale cuplului, de


complexitatea si profunzimea celor spiritual- psihologice, morale, juridice, economice.

Relatiile natural- biologice sunt marcate de atractia sexuala dintre cei doi soti, de
necesitatile biologice ale acestora si de tendinta naturala de mentinere si perpetuare a speciei
umane.

Diversitatea relatiilor spiritual-psihologice si morale este intemeiata pe sentimente de


dragoste ale membrilor familiei care pot fi stratificate astfel:

- dragostea conjugala;

- dragostea materna si paterna;

- dragoste filiala;

- dragoste fraternala;

Rolurile conjugale sunt extrem de complexe si antreneaza sentimente, gesturi, actiuni


conferind familiei particularitati pe care nu le intalnim la alte grupuri sociale.

Am putea spune ca din perspectiva rolurilor conjugale se disting doua tipuri de familii:

1- Familii in care rolurile conjugale sunt asumate corespunzator cerintelor si


exigentelor normalitatii functionale a cuplului. Acestea constituie premise ale adaptarii si
integrarii sociale, moduri de relationare optima cu mediul social larg, surse de satisfactii si
conditii pentru performante profesionale si sociale.

2- Familii in care rolurile conjugale sunt realizate partial si nesatisfacator, pe fondul


unei stari de indiferenta sau tensiune. Relationarea interpersonala este dificila si
disfunctionala antrenand si agravand conflicte, manifestari violente ale caror efecte se resimt
in viata profesionala si sociala a partenerilor, in dezechilibre si lacune de socializare a
copiilor.

Reusita maritala este dependenta de capacitatea partenerilor de a-si asuma rolurile


conjugale, de a-si satisface trebuintele si aspiratiile specifice.

Structura de autoritate

Vizeaza capacitatea familiei de a elabora norme si valori necesare functionarii familiei


prin impunere sau consens.

Istoria familiei a consemnat doua tipuri de autoritate:

- autoritatea ascendentilor asupra descendentilor (a parintilor fata de copii, a bunicilor


fata de nepoti);

- forme secundare de autoritate (ale copiilor fata de parinsi, ale tinerilor fata de
varstnici).

Exercitarea autoritatii este conditionata de o serie de factori de ordin economic, social,


cultural, de traditii si norme existente in comunitatea respectiva, dar si de factori interni
familiali: marimea grupului, componenta generationala.

1.3. Functiile familiei

Functia defineste un set coerent de activitati, asemanatoare care au rolul sa asigure


identitatea unui grup, existenta acestuia, buna sa dezvoltare si adevarata sa relationare cu
mediul. Un lucru sau un fenomen exista atata timp cat indeplineste anumite functii in care nu
poate fi substituit[4].

Familia isi arata functionalitatea fata de societate cat si de indivizii care o alcatuiesc,
indeplinind mai multe functii. Sociologii au dat diferite clasificarii ale acestor functii. Printre
ele se regasesc:

functii biologice si igienicosanitare - acestea se refera la satisfacerea


necesitatilor sexuale ale membrilor cuplului conjugal, la nasterea copiilor si la asigurarea
conditiilor igienico sanitare care sa asigure o dezvoltare biologica normala a tuturor
membrilor familiei. Functia de reproducere era esentiala unitatii familiale, fiind atribuita
necesitatii primare de dezvoltare a societatii globale, necesitatea de perpetuare fizica,
biologica.
functia economica presupune acumularea veniturilor suficiente pentru intreg
colectivul familial si organizarea unei gospodarii comune proprii pe baza bugetului comun de
venituri si cheltuieli astfel incat sa se asigure locuinta, hrana, imbracamintea, obiectele de trai
si sustinerea urmasilor pentru realizarea lor. Familia asigurandu-si aceasta functie favorizeaza
indeplinirea celorlalte functii.

functia de solidaritate familiala se bazeaza pe egalitate, pe stima, pe sustinere si


pe dragoste reciproca intre partenerii de cuplu, copii si parinti, frati si surori. Aceasta functie
are menirea de a oferi stabilitate si unitate familiei.

functia de socializare urmareste integrarea idividului in societate. Aceasta


functie vizeaza copilul, insa nu se refera doar la el. Familia are datoria de a transmite valorile,
atitudinile, caracteristicile, principiile comunitatii din care fac parte, pentru ca toti membri ei
sa fie integrati in societate.

functia etico-juridica a familiei aceasta functie este strans legata de latura


juridica a familiei. Membrii unei familii au drepturi si responsabilitati reglementate prin lege.
Functia juridica si-a pierdut din valoarea odata cu aparitia cuplurilor consensuale, iar
responsabilitatea familiala colectiva a fost inlocuita cu responsabilitatea individuala[5].

In societatea noasta de azi, unele din aceste functiile au disparut, altele s-au redus sau
sunt asumate in mare parte de alte institutii ale societatii.

1.4. Tipuri de familie

Cercetatorii au constatat ca familiile pot fi analizate din mai multe aspecte si au


alcatuit mai multe criterii dupa care pot fi analizate. Acestea sunt:

1. Dupa numarul partenerilor ce o alcatuiesc:

- familii poligame: sunt familiile formate din mai multi membri de acelasi sex; de
exemplu barbatul are mai multe sotii (familii poliginice), sau femeia este sotia mai multor
barbati (familii poliandrice);

- familii monogame: se refera la familiile cu cate un singur partener de acelasi sex.


Familiile monogame se pot clasifica in:

- familii extinse: sunt familiile alcatuite dintr-un numar mare de membrii, pe langa
parinti si copii se mai intalneste si familia de origine a unuia sau altuia dintre parinti,
reprezentand in fond un conglomerat de nuclee conjugale, care se afla sub autoritatea celui
mai in varsta membru al grupului (sunt specifice indeosebi mediului rural traditional);

- familii restanse: alcatuite din sot, sotie si din copiii necasatoriti ai acestora (sunt
specifice mediului urban).

2. Dupa numarul parintilor existenti:

- familii biparentale: in care se regasesc ambii parinti;


- familii monoparentale: familiile in care exista doar unul dintre parinti, acest
lucru survine in urma decesului, divortului sau a liberei alegeri de a devenii parinte unic.

3. Dupa numarul de copii ce o formeaza:

- familii fara copii: fie cuplul nu poate avea copii, fie au decis sa nu aibe copii sau
inca nu s-a intamplat acest lucru;

- familii cu un copil;

- familii cu doi copii;

- familii cu trei sau mai multi copii.

4. Dupa orientarea sexuala a partenerilor:

- familii heterosexuale: unde partenerii sunt de sex opus (este cea mai intalnita
forma);

- familii homosexuale: in care cuplul e format din parteneri de acelasi sex.

5. Dupa apartenenta culturala a partenerilor:

- familii din aceiasi cultura;

- familii mixte: parteneri apartin unor culturi diferite.

6. Dupa criteriul locuintei:

- familia de rezidenta: care se identifica cu menajul si ea reprezinta acel grup de


persoane care alcatuiesc o gospodarie, au acelasi domiciliu si administreaza impreuna un
buget comun;

- familia de interactiune: care este formata din membrii aceleiasi familii care insa
nu au domiciliul comun si adesea nici aceeasi localitate de domiciliu, dar care pastreaza
anumite legaturi concretizate in: schimburi de vizite, ajutoare financiare etc. Acest tip de
familie se intalneste ca rezultat urmarii partenerului la domicilul acestuia sau a obtinerii unui
loc de munca in alta localitate.

Familia exista ca o structura relativ independenta in sistemul social, dar in acelasi


timp ea raspunde presiunilor de tip social, economic, religios si ale mediului cultural-
educational[6].

Astazi familia suporta cateva transformari :

- divortul in crestere

- numarul familiei cu multi copii in decadere

- legatura intre membrii familiei tind sa slabeasca


- multe familii lasa pe seama societatii, a statului indeplinirea mai multor
probleme.

[1] Litera International, Noul dictionar explicativ al limbii romane, Editura Litera International,
2002

[2]I. Mitofan, C.Ciuperca, Introducere in psihosociologia si psihosexologia familiei,


Ed.Alternative, Buc., 1998, p.17

[3] Maria Voinea, Sociologia familiei, s. n., Bucuresti,1993, p. 35.

[4] Corina Bistriceanu, Sociologia familiei, Ed. Fundatiei Romania de Maine, 2006, p.145.

[5] Corina Bistriceanu, Sociologia familiei, Ed. Fundatiei Romania de Maine, 2006, p.199.

[6] Gratiela Sion, Psihologia varstelor, EdituraFundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007,
p. 170.

S-ar putea să vă placă și