SINELE SOCIAL

1. Sursele i formele cunoaterii de sine

Introspecia

Pentru cei mai multi dintre noi, introspectia autoobservarea propriilor noastre gnduri,
sentimente si motivatii reprezinta calea cea mai sigura si cea mai directa spre cunoasterea de
sine. Cine altcineva dect noi nsine poate sa stie cu precizie si cu deplina certitudine ce se petrece
n sufletul nostru? Indiscutabil, introspectia reprezinta un mijloc important de autocunoastere.
Cercetarile experimentale demonstreaza acest lucru. Introspecia contribuie n mod substantial la
conturarea Eului, dar numai daca ndeplineste anumite conditii:
Atunci cnd ncearca sa-si explice propriul comportament, oamenii invoca fie motive rationale,
fie sentimente; daca actiunile sunt determinate n primul rnd de factori cognitivi (o investitie, un
parteneriat de afaceri etc.) analiza introspective a motivelor rationale poate spori acuratetea
cunoasterii de sine; dar daca un anumit comportament este determinat afectiv (relatii erotice,
placeri estetice etc.), e mai bine sa ne concentram pe autoobservatia propriilor nclinatii si
sentimente.
Utilitatea introspectiei depinde si de timpul disponibil pentru autoanaliza, precum si de
resursele cognitive ale subiectului.

Autopercepia

n 1972, Daryl Bem emite self-perception theory teoria perceptiei de sine sau, mai scurt,
teoria autoperceptiei, potrivit careia oamenii se cunosc pe ei nsisi la fel cum i cunosc si
observatorii din exterior, adica urmarindu-si propriul comportament. Atunci (dar numai atunci)
cnd starile launtrice sunt de mica intensitate ori greu de interpretat, oamenii infera ceea ce gndesc
sau ceea ce simt pornind de la observarea propriului comportament si a situatiei n care se produce
acesta. De exemplu, cteodata ne dam seama ct suntem de irascibili si de suparati abia dupa ce
ne surprindem certndu-ne foarte artagosi cu cineva; alteori, abia dupa ce am nfulecat un sandwich
sau am sorbit pe nerasuflate un pahar de apa remarcam ct eram de nfometati sau de nsetati etc.
Autoperceptia emotionala
E bine stiut si confirmat experimental ca starile noastre emotionale se exprima prin mimica,
gestica, postura sau prin ritmul si tonalitatea vorbirii. Observarea lor ne poate ajuta sa ne
constientizam anumite stari afective.
Autoperceptia motivatiei
Motivatia actelor noastre ramne de cele mai multe ori partial misterioasa, fiind greu de
constientizat si de explicat.
- Psihanaliza ofera o cheie universala, dar speculativa de descifrare a motivatiei noastre
inconstiente, prin inte rmediul conceptelor sale specifice de libido, pulsiune, refulare, cenzura, acte
ratate, simptom nevrotic etc.
-Teoriile behavioriste (B. F. Skinner) sustin, dimpotriva, ca toate actele noastre se bazeaza
pe formarea prin nvatare a unor reflexe conditionate de rasplata si pedeapsa. Tindem sa repetam
acele acte care sunt nsotite de o recompensa si sa evitam a comite actele nsotite de o sanctiune.
Potrivit behaviorismului, motivatia actelor noastre este ntotdeauna dorinta de recompensa,
respectiv teama de a suporta anumite sanctiuni.

Influena celorlali

Conform teoriei comparatiei sociale experimentele arata ca oamenii au tendinta de a se

descrie ntotdeauna n asa fel nct sa se deosebeasca de ceilalti din anturajul foarte apropiat.
Eul este un construct social si ca noi ne definim, cel putin partial, folosindu-i pe ceilalti
drept etalon.
Atunci cnd oamenii nu sunt siguri de capacitatile si de opiniile lor (pentru ca informatiile
obiective nu le sunt la ndemna), ei se autoevalueaza prin comparatie cu alti indivizi asemanatori.
Cercetatorii au vrut sa verifice aceasta teorie, concentrndu-si atentia asupra urmatoarelor
doua ntrebari:
1. Cnd ne orientam spre ceilalti pentru informatii comparative?
2. Cu cine preferam sa ne comparam?
 - Raspunznd la ntrebarea cnd?, cercetarile arata ca indivizii prefera sa se
autodefineasca prin comparatie cu altii chiar si atunci cnd le sunt accesibile standarde obiective
de evaluare.
- La ntrebarea cu cine ne comparam?, studiile arata ca de obicei ne comparam cu cei
apropiati noua, evitnd sa facem comparatii cu altii mult mai performanti.

Amintirile autobiografice

Este evident ca fara aportul memoriei, Eul nu ar avea consistenta; stim cine suntem n
masura n care ne amintim experientele noastre trecute, din care extragem identitatea noastra
personala.
Memoria umana nu este nsa o arhiva computerizata, care nregistreaza totul, ci este
selectiva. De regula, sunt proaspete n memorie evenimentele din trecutul apropiat, ntmplarile
din adolescenta si din tinerete perioade intens formative si pline de experiente decisive si
evenimentele inaugurale.
Conservarea trecutului nu este doar selectiva, ci si fluida, plastica, suferind anumite
deformari subiective:
- Tendinta egocentrica: n reamintirea evenimentelor trecute, rolul celui care si aminteste
se amplifica, sporindu-si importanta.
- Tendinta profetica sta sub semnul bine-cunoscutelor replici: eram sigur ca asa se va
ntmpla sau nu ti-am spus eu ca.... Cu totii avem uneori tendinta de a crede post factum, dupa
consumarea unor evenimente, ca am prevazut de la nceput desfasurarea lor ulterioara.
- Tendinta inflationista se manifesta ori de cte ori amintirile unei persoane sufera
deformari de natura sa mbunatateasca imaginea persoanei respective, eliminnd sau estompnd
defectele si amplificnd sau inventnd meritele sale.