UNIVERSITATEA “ANDREI ȘAGUNA” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE : PSIHOSOCIOLOGIE

Specializarea psihologie

STILURI DE IUBIRE ÎN FUNC ȚIE DE GENUL BIOLOGIC

Coordonator ştiinţific Conf. univ.dr. Livica Fră țiman

Absolvent Bianca Turkucz

CONSTANȚA
Anul 2017

Cuprins:
Introducere…………………………………………………………………1
Capitolul I. Dragostea ca fenomen psihosocial............................................2
1.1 Tipurile de iubire..............................................................................2
1.2 Dezvolarea iubirii și funcțiile ei.......................................................6
 1.3 Teorii explicative ale iubirii.............................................................8
Capitolul II. Atractia interpersonală............................................................11
2.1.Caracteristicile individuale – determinan ți ai atrac ției
interpersonale............................................................................................13
2.3. Motivația cunoașterii celuilalt.........................................................16
Capitolul III. Stilurile de iubire și diferen țele de gen....................................17
3.1. Diferențele dintre femei și bărba ți în modul de a- și manifesta
iubirea........................................................................................................17
3.2. Stilurile de iubire..............................................................................18
3.3. Diferențe de gen în stilurile de iubire...............................................22
Metodologia cercetării..................................................................................23
Anexa1. Scala tipurilor de parteneri...........................................................46
Concluzii.......................................................................................................44
Bibliografie...................................................................................................49
 Introducere:
Tema proiectului meu este “Stiluri de iubire în funcție de genul biologic” şi este rezultatul curiozităţii
mele şi al unei provocări. Motivul alegerii acestei teme derivă din dorinţa de documentare în legătură cu
acest subiect, datorită importanței iubirii atât pentru bărba ți cât și pentru femei și pentru a elimina unele
stereotipuri gender.
Studii legate de această temă au fost făcute și de către al ți cercetători, fie în occident, fie în orient
obținându-se rezultate diferite.
Am avut drept obiective în această cercetare identificarea stilului de iubire specifice femeilor și
bărbaților, precum și surprinderea influen ței vârstei subiec ților asupra stilurilor de iubire.
Metoda de cercetare folosită în această lucrare este cantitativ-calitativă de tip descriptiv-explorator cu
un aparat statistic neparametric ce a fost stabilit după analiza normalită ții distribu ției variabilelor de lucru.
În această lucrare am descris dragostea ca fenomen general, urmată de atractia interpersonală,
precum și un capitol sugestiv intitulat stilurile de iubire și diferen țele de gen.
Operaționalizarea conceptelor:
Genul biologic reprezintă totalitatea caracteristicilor psihosociale și culturale care deosebesc oamenii î
n două categorii distincte, bărbați și femei.
Stiluri de iubire sunt cele șase stiluri menționate de sociologul John Alan Lee( 1989) și psihologii
Clyde Hendrick și Susan Hendrick (1986,1988) care au identificat trei stiluri primare de manifestare a iubirii-
Eros (pasiune), Ludus (joc) și Storge (prietenie); acestea pot fi combinate, precum culorile primare,
rezultând stiluri secundare de manifestare a dragostei) Pragma (pragmatism), Mania (gelozie) și Agape
(iubire necondiționată).

I. Dragostea ca fenomen psihosocial

1.1. Tipuri de iubire

De-a lungul timpului au fost propuse de către psihosociologi mai multe clasificari ale tipurilor de iubire.
John Alan Lee spre exemplu a identificat trei stiluri primare de iubire eros(dragoste erotică), ludus(jocul
amoros, lipsit de dăruire sufletească) și storge(dragostea prietenească). Foarte populară este o altă
taxonomie, derivată din teoria triunghiulară a iubirii, enun țată în 1986 de Robert Sternberg. Conform
acestei teorii, există opt subtipuri de bază ( șapte forme diferite de iubire și o a opta combina ție ce

1
reprezintă absența iubirii) – toate putând fi derivate din prezen ța sau absen ța a trei componente.
(Crăciun,2000)
Intimitate . Componenta emoțională, care implică simpatia și sentimentul de apropiere fa ță de cineva
(„Am o relație plăcută cu....”)
Pasiune. Componenta motivațională, ce conține impulsuri de natură să declan șeze atrac ția,
dragostea și dorința sexuală. („Simpla vedere a lui.... mi se pare excitantă”)
Devotament. Componenta cognitivă, ce reflectă hotărârea de a rămâne ata șat pe termen lung de un
anumit partener („Întotdeauna mă voi sim ți responsabil fa ță de ....”)(ibidem)

Teoria triunghiulară a iubirii (Sternberg, 1986)

INTIMITATE

Simpatie
(doar intimitate)

Iubire romantică Iubire partenerială

(intimitate + pasiune) (intimitate + devotament)

Iubire perfectă
(intimitate+pasiune
+devotament)

Iubire nebună Iubire pustie

(doar pasiune) (doar devotament)

Iubire zadarnică
(pasiune + devotament)

PASIUNE DEVOTAMENT

2
 Cercetările susțin ca probe concludente modelul tripartit al lui Sternberg. Astfel, trăsăturile prototipice
ale iubirii se încadrează în trei categorii: Pasiune (priviri languroase, fluturi în stomac), intimitate (libertatea
de a discuta despre orice, încurajator, în țelegător) și devotament (fidelitate, prioritate acordată celorlal ți,
durabilitate). Toate modelele propuse au în vedere două tipuri fundamentale. Abordarea lui Rubin tratează
simpatia și iubirea ca pe două reacții distincte fa ță de o rela ție apropiată. Astfel, conceptul de iubire are o
semnificație destul de cuminte. Mai potrivită pare a fi distinc ția propusă în 1988, de către Elaine Hatfield
între iubirea pasională și iubirea companională.(ibidem)
Dragostea pasională se caracterizează ca o stare emo țională tumultoasă „...un amestec confuz de
tandrețe și atracție sexuală, exalatre și durere, anxietate și destindere, altruism și gelozie”(apud Berscheid
și Webler, 1978 p177)Aceasta semnifică propensiunea irezistibilă către persoana iubită, în a șa fel încât
factorul afectiv –emoțional cople șe ște ra țiunea, comportamentul scăpând de sub controlul lucidită ții.
Dragostea este considerată oarbă prin prisma idealizării celuilalt, eventualele defecte sunt tolerate, chiar
convertite în calități, febriliatea emo țională este de nestăpânit, totul se justifică pentru a fi împreună. Se
remarcă prezența unei intense nevoi de a fi iubit a șa cum și noi iubim, acompaniată de teama obsesivă ca
nu cumva relația să se termine. (Neculau,2003)
Dragostea companională în schimb, unde partenerul î ți este companion, prieten, un adevărat
„tovarăș de viață” se manifestă ca o real ție ra țională, practică, mai a șezată, bazată pe încredere, grijă și
susținere mutuală(reciprocă), bazată pe în țelegere și toleran ță a unor eventuale divergen țe, reprezentând
altceva decât iubirea pasionalâ, însă nu opusă ei. Astfel, tonul ra țional domină pasiunea necontrolată.
Viețile celor doi se împletesc uneori până la o contopire aproape totală. În aceste condi ții dragostea
înseamnă realții mai de durată și echilibrată, caracterizând cupluirle stabile (maritale) De altfel, iubirile
pasionale care rezistă în timp devin companionale, striden ța emo ționalului atenuându-se în mod evident,
făcând loc sentimentelor profunde de pre țuire reciprocă. (ibidem)
Dragostea matură

3
 Dragostea matură înseamnă mai ales a sta cu cineva, a te sprijini de cineva. Stabilitatea este nota ei
definitorie. Astfel, în relația afectivă de parteneriat intervin componente majore ca – respectul, admira ția,
încrederea, sensul mutual al valorii personale, grija fa ță de celălalt, ata șamentul și obliga ția autoasumată.
(Mitrofan)
Dragostea matură înseamnă pierderea ata șamentului fragil fa ță de partener (dependen ța emo țională)
și câștigarea unei siguranțe și investiții psihologice constante, care conferă insului și un grad de
autonomie, ce permite autoafirmarea. Este vorba în acest sens de „dragostea prietenescă”(companionate
love), iar Mayers o explicitează ca fiind „afec țiunea pe care o sim țim pentru cei cu care via ța noastră este
strâns împletită”.
Spre deosebire de forma intensă a dragostei pasionale, cu afecte perturbatoare chiar asura
comportamentului social adaptativ, „companionate love” ia forma unei rela ții afective stabile, profunde,
reale, cu un atașament reciproc împărtă șit, dar cu forme mai pu țin „zgomotoase” de manifestare
emoțional-erotică. (ibidem)
Stabilizarea cuplului care experimentează dragostea matură, depinde mai ales de comportamentul lor
interpersonal (în ce măsură ei reușesc să- și satisfacă reciproc nevoile, aspir țiile și a șteptările). Nevoia de
altul este acoperită pe măsură ce comportamentul rela țional cu partenerul satisface nevoia și dorin ța
acestuia de menținere a cuplului. Astfel dragostea matură este evolutivă este „construită” prin îmbinarea
rezonabilității și raționabilității cu plăcerea și generozitatea. Ea include puterea de a accepta și depă și
împreună obstacolele și situațiile excep ționale. Ea se bazează pe acea atitudine mentală care î ți asigură
„forța de a face față provocărilor existen țiale”, de a anticipa și relativiza cu în țelepciune „întâmplările” și
nevoile celuilat, mizând întotdeauna pe rela ție și pe capacitatea ei regeneratoare, pe semnifica ția ei vitală.
A iubi matur echivalează cu un mod activ de a convie țui pozitiv („a fi bine”) unul cu celălat, de a
răspunde și veni fiecare în întâmpinarea nevoilor celuilalt, de a-i sim ți nevoile și problemele, înainte ca el
să le comunice, de a-i respecta individualitatea și a-l percepe și evalua suficient de corect, pentru a nu- ți
alimenta sentimentele din erori de cunoa ștere.(ibidem)

1.2. Dezvoltarea iubirii și funcțiile ei

Dragostea se poate dezlănțui brusc, la prima vedere sau se poate instala progresiv în universul nostru
interior.(I.Mitrofan,2002)

4
 Unele persoane se îndrăgostesc repede, sub impulsul nevoii de a fi permanent îndrăgosti ți de cineva.
Alții își doresc și caută sistematic iubirea, deoarece a găsi pe cineva pentru care persoana lor contează, le
afirmă valoarea, într-o lume pe care o percep impersonală și incertă. (ibidem)
Îndrăgostiții sunt tentați să-și declare sentimentele pentru a se bucura de recompensele intimită ții sau
pe de altă parte, ei nu doresc ca rela ția să se dezvolte mai repede decât ii pot face fa ță. (ibidem)
Modul de a iubi se învață inițial de la părin ți. Părin ții care au imagini de sine clare, puternice, care se
iubesc între ei și își doresc copii, oferă excelente modele de rol pentru învă țarea dragostei. (ibidem)
Există însă și modele neadrecvate, oferite de părin ți neiubitori, atât între ei, cât și în raport cu copii.
Reci și neimplicați, ei nu asigură un suport de dezvoltare a disponibilită ții de a iubi, pentru mai târziu. Mai
sunt și părinți, care își copleșesc copii cu dragostea lor, astfel încât ace știa nu mai au posibilitatea să- și
exploreze propria personalitate, să- și dezvolte concep ția de sine, să trăiască și să experimenteze
respingerea ocazională sau să înve țe cum să facă fa ță compromisului. (ibidem)
„Dragostea este un proces asemănător maturizării psihologice ”(I.Mitrofan)
Iubirea începe când două persoane se simt confortabil, plăcut împreună, evoluând apoi către o rela ție de
interdependență. Începe prin autocunoa ștere și dezvoltă o imagine bună de sine. Această autoinvestire
dezvoltă autoacceptarea, nefiind narcisică. Pe baza ei e înva ță acceptarea și aprecierea celorlal ți.
(ibidem)
Acordând mai întâi atenție altora, persoana devine mai atractivă și î și spore ște autoîncrederea, ce ajută la
scăderea nevoii de a e automistifica în scopul acceptării de către al ții. Astfel, persoana se men ține
autentică și se dezvoltă pe măsura poten țelor sale. (ibidem)
Pe măsură ce dragostea se dezvoltă, câmpul con știi ței se extinde, experien ța de cunoa ștere sexuală,
afectivă și spirituală crește în intensitate și se aprofundează. (ibidem)
Interacționând, primind și oferind în mod egal, partenerii pot deveni dependen ți unul de altul,
păstându-și totuși armonia personală. Ei pot respecta fiecare dorin țele celuilalt, stilul de via ță și obiectivele
ca indivizi luați separat, dar rămân totu și un cuplu cu legături și scopuri comune. (ibidem)
Intimitatea reală în iubire se dezvoltă când partenerii efectuează schimburi în mod liber, iubind onest,
ceea ce nu este posibil în alte tipuri de rela ții.
Dragostea asigură trei funcții importante:
a) servește interesele personale
b) satisface o serie de nevoi personale ca:

5
nevoia de intimitate, de apropiere, de gratificare sexuală și de familie, nevoi de statut, de recunoa ștere
socială și de validare personală.(apud Lynch și Blinder, 1983, p 9)
c) asigură revitalizarea, echilibru și dezvoltarea personalită ții.
Dragostea are o funcție revitalizantă, deoarece iubind și sim țindu-te iubit ți se revelează sensul
bucuriei și al stării de bine. Toate formele de manifestare a iubirii asigură resuscitarea energiilor,
inițiativelor și comportamentelor pozitive, precum și activarea creativită ții și cre șterea eficien ței personale.
(ibidem)
Cei care trăiesc experiența îndrăgostirii sunt mult mai atrăgători decât ceilal ți. O persoană îndrăgostită
emite semnale senzitive inconștiente, ce intră în rezonan ță cu receptivitatea altora, trezind inexplicabile
atracții și simpatii. (ibidem)
Atunci când experiența iubirii este trăită incomplet sau inautentic, ea poate avea și efecte
dezechilibrante: o nedorită dependen ță de partener, o lipsă de încredere în sine și în parteneriat,
sentimentul unei limitări ca individ sau pierderea unui timp pre țios pentru propria persoană. (ibidem)

1.3. Teorii explicative ale iubirii

Cum am menționat și mai sus, cei mai mul ți speciali ști sus țin că modul de a iubi se înva ță ini țial de la
părinți. Copilul mic își formează legături afective puternice cu mama sa ori cu altă persoană care are grijă
de el.(S.Chelcea,2006)
Aceste prime legături intime ce marchează trecerea de la egocentrism la alocentrism sunt baza
relațiilor de iubire ale individului pentru părin ții săi și pentru alte persoane. (ibidem)
Nevoia de afiliere a copilului se formează printr-un proces de imprimare, în care răspunsurile sale
sociale primare (zâmbet, chicotit, gângurit) sunt determinate ca reac ție la stimulii mobili (de obicei
reprezentați de mamă). Aceste răspunsuri primare se vor generaliza, mai târziu, fa ță de alte persoane din
mediul său social. (ibidem)
Teoria iubirii condiționate susține că ori de câte ori copilul este hrănit de mama sa, înva ță să o
asocieze căldurii și sentimentelor plăcute determinate de anularea senza ției de foame. Treptat, prin
același proces de condiționare, copilul generalizează aceste sentimente și asupra altor persoane. (ibidem)
Teoriile psihologice afirmă că iubirea pentru cei de lângă noi apare datorită nevoii de a ne împărtă și
experiențele și tensiunile și de a restabili confortul psihic. (ibidem)

6
Proximitatea și atracția interpersonală
Tindem să fim prieteni cu cei care locuiesc aproape de noi și mai pu țin prieteni cu cei care locuiesc la
o anumită distanță. Vecinătatea și afinitatea se află într-un raport dialectic: ne plac cei care ne sunt
aproape sau dimpotrivă, tindem să ne apropiem de cei pe care-i iubim. (ibidem)
Conform mai multor studii, studenții tind să dezvolte prietenii solide cu cei afla ți în imediata proximitate
(colegi de cameră, studenți din acela și cămin sau din căminele apropiate, etc.). De asemenea, dacă un
individ deține o poziție care să-i permită proximiatea cu mai multe persone, el se bucură de o mai mare
popularitate. (ibidem)
Proximittea a fost pusă în legătură cu fenomenul expunerii repetate, pentru explicarea rela ției cu
atracția interpersonală: expunerea repetată la orice stimul este suficientă pentru a cre ște evaluarea
pozitivă a stimulului respectiv. Proximitatea generează nu numai atrac ție, ci și ostilitate interpersonală. De
exemplu rapoartele poliției arată că infractorii sunt de obicei cuno știn țele victimelor. Proximitatea face însă
posibilă cresterea probabilității de a primi informa ții de la o persoană, de a fi recompensat sau sanc ționat
de către aceasta. Sentimente ca plăcerea, neplăcerea, iubirea, care nu le avem fa ță de persoanele pe
care le cunoaștem puțin, pe care nu le legăm de experien țele noastre cotidiene. Proximitatea produce mai
curând o percepție pozitivă a celuilalt decât una negativă. Se pare că proximitatea cu celălalt favorizează
mai degrabă dezvoltarea de afecte pozitive decât negative conform principiului organizării perceptive,
formulat de gestaltiști: obiectele care sunt apropiate spa țial tind să fie percepute unitar. Astfel, dacă cineva
se percepe într-o relație unitară cu altcineva, aceasta induce o rela ție bazată pe sentimente armonioase
(de atracție). (ibidem)
Atracția interpersonală poate apărea și pe fondul recompensări reciproce. Cineva poate să devină
atras de altcineva descoperind că cealaltă persoană îl place. Astfel, intervine sporirea încrederii în sine.
Dar, nu întotdeauna atracția este urmată de atrac ție. Dacă o persoană are o imagine de sine negativă,
atracția unei alte persoane față de aceasta ar produce un dezechilibru al balan ței, un disconfort psihic
pentru prima persoană. Îi vom iubi pe cei care ne iubesc numai dacă mai întâi ne vom iubi pe noi în șine.
(ibidem)
Aprecierea altora poate fi recompensatoare chiar și atunci când nu este congruentă cu imaginea de
sine. Efectul de dobândire a siguranței de sine poate fi astfel diminuat, dar aprecierea altuia nu poate fi
privită decât ca un element reconfortant și pozitiv pentru individ. Subiec ții displac partenerii de interac țiune
de la care primesc evaluări negative, fiind discutabilă teoria echilibrului, conform căreia doar subiec ții cu o
imagine de sine pozitivă vor răspunde prin atrac ție evaluărilor favorabile ale intervievatorului. (ibidem)

7
 Un alt factor ce determină atracția reciprocă este felul în care cinva î și exprimă aprecierea. O
persoană devine mai atractivă dacă ini țial a avut o atitudine negativă, dar a evoluat treptat spre o atitudine
pozitivă. Similar, dacă evaluările ini țiale ale unei persoane fa ță de alta au fost ini țial pozitive, dar au devnit
gradual negative, persoana va fi displăcută progresiv. Succesiunea de evaluări pozitive poate să nu fie la
fel de credibilă, comparativ cu situa ția când subiectul simte că a câ știgat cu greu aprecierea. Această
„luptă” cu sine și cu celălalt duce către încredere și atrac ție reciprocă. (ibidem)
Același principiu al „câștigării aprecierii” apare și în cazul flirtului, ca modalitate de interac țiune cu un
posibil partener romantic. Semnalele de încurajare și respingere sunt distribuite succesiv, în secven țe
care nu capătă semnificație decât în ansamblu. Flirtul este un act de comunicare universal, care
urmărește aceleași secvențe indiferent de cultură cu scopul de găsire a unui partener și perpetuare a
speciei. (ibidem)
Experimentele au arătat că evenimentele generatoare de sentimente pozitive sporesc nivelul atrac ției
interpersonale, în timp ce evenimentele care generează sentimente negative au un efect invers asupra
atracției interpersonale. Personele depresive ne fac să ne sim țim neplăcut și tindem să-i agreăm mai pu țin
decât pe cei veseli și optimiști. (apud Baron și Byrne, 1987/1991) (ibidem)

II. Atrac ția interpersonală

2.1. Caracteristicile individuale-determinan ți ai atrac ției interpersonale
Persoanele care au caracteristici dezirabile social sunt mai agreate decât cele care nu posedă astfel
de caracteristici. În general ne plac oamenii inteligen ți, calzi, sinceri și competen ți. (S.Chelcea,2006)
 Atractivitatea fizică.
Într-o societate modernă, majoriatea oamenilor cred că semenii lor ar trebui judeca ți mai degrabă
după ce sunt și după ce fac, decât după felul cum arată. Însă studiile ne arată că între atitudini și
comportament există o discrepanță din acest punct de vedere. Persoanele atractive fizic sunt mai
apreciate decât cele neatractive încă de la vârste timpurii în adolescentă și mai târziu, ca adul ți. Studiile
arată că, față de persoanele atractive există o interpretare pozitivă a comportamentului a ștepat. Oamenii
cu prezență fizică plăcută tind să fie evalua ți drept inteligen ți, sociabili, buni, cu un caracter puternic.
Totuși în ceea ce privește persoanele de sex feminin atractive, oamenii tind să le atribuie adulterul și
înselăciunea. (ibidem)

8
 Deși atractivitatea fizică este preferată, în general indivizii î și aleg pentru căsătorie parteneri similari
ca atractivitate. Este vorba de ipoteza potrivirii, conform căreia nivelul de atractivitate fizică al unui individ
afectează alegerile maritale. Astfel, atractivitatea fizică este importantă la începutul unei rela ții, când
informațiile despre celălalt sunt pu ține, însă pe măsură ce acestea se diversifică, alte aspecte devin mai
importante și asigură continuitatea unei rela ții. (ibidem)
Conform unor studii referitoare la importan ța atractivită ții fizice asupra ini țierii unei rela ții, corela țiile
dintre atractivitatea fizică a partenerului și aprecierile subiectului fa ță de acestea erau ridicate. Atractivittea
fizică este de departe cel mai important determinant al faptului că un partener va fi sau nu plăcut. Acest
lucru este important atât pentru subiec ții de sex masculin, cât și pentru cei de sex feminin. Cu cât
partenerul este mai atractiv, cu atât subiectul se va sim ți mai atras de el și î și dore ște să îl revadă. De
altfel, într-un experiment subiecții care au ob ținut scoruri modeste la testele de personalitate și inteligen ță
au fost mai apreciați dacă erau mai atractivi fizic decât cei care aveau scoruri ridicate la testele de
personalitate, dar erau mai puțin atractivi. Atractivitatea fizică a bărba ților este strâns legată de cantitatea
și natura interacțiunilor sociale. Pe de altă parte, femeile pot fi condi ționate cultural să evite ini țierea
interacțiunilor cu persoane de sex opus și a șteaptă ca bărba ții să facă primul pas. Teama de a fi respin și
de către femeile foarte atractive îi face pe bărba ți să aleagă interac țiuni cu femei cu un grad de
atractivitate mediu. Astfel, femeile atractive nu au prea multe oportunită ți pentru interac țiunea socială, fa ță
de femeile cu atractivitate medie. Conform unui studiu, femeile care fuseseră atractive în colegiu tindeau
să se simtă mai puțin fericite și împlinite peste douăzeci de ani, decât femeile care fuseseră mai pu țin
atractive. Vârsta pare mai apăsătoare pentru o persoană care ini țial a fost foarte atractivă, decât pentru
una care a avut inițial o atractivitate medie. (ibidem)
Efectul atractivității fizice asupra rel țiilor interpersonale au un rol important, dar ceea ce oamenii
consideră atractiv este trecător. Standardele de frumuse țe diferă mult de la o epocă la alta și de la un
individ la altul, încât nu putem absolutiza influen ța acestei variabile asupra modului în care este percepută
o persoană; chiar o expresie plăcută, un zâmbet, poate face să ne placă o anume persoană. (ibidem)

2.2. Motivația cunoașterii celuilalt

Subiecții preferă natural compania similarilor fie în rolul de prieten sau coleg de muncă, fie ca partener
de viață. (apud Leon Festinger)
Reacția la trăsăturile observabile ale „celuilat” constituie o motiva ție semnificativă care angajează
raporturile interpersonale. Astfel, ceea ce descoperim nemijlocit la „celălalt” influen țează considerabil,

9
chiar dacă nu suntem mereu conștienți de acest lucru, aprecierea pe care i-o construim. Sunt mai multe
determinări asupra trăsăturilor observabile, dintre care cele mai influente sunt dinspre: atractivitatea fizică,
afectele situaționale, efectele fenomenului potrivirii și efectele datorate somatotipurilor sau staturii
subiecților.(Gavriliuc,2006)
În ceea ce privește atractivitatea fizică, aceasta constituie un determinant major al aprecierii celuilat și
joacă un rol important îndeosebi în ini țierea unui raport interpersonal. Într-un experiment, studen ții de
ambele genuri au considerat că lucrurile care contează decisiv la întîlnirea cu cel de gen opus este
personalitatea acestuia, apoi caracterul și în al terilea rând înfă ți șarea sa, urmate de inteligen ță. Influen ța
de gen este importntă și cercetările înterprinse au dovedit că bărba ții sunt mai atra și de către femeile
frumoase decât invers. Deci, dacă bărba ții sunt foarte marca ți de frumuse țea partenerelor atunci când
decid să se angajeze într-o relație, în cazul femeilor atractivitatea fizică a bărba ților nu este elementul
hotărâtor al alegerii „celuilalt”. „Un status social onorant, un capiatol educa țional înalt, înso țit de capacită ți
de câștig superioare și, peste toate, o siguran ță socială conferită rela ției le îndeamnă pe femei să aleagă
partenerul potrivit.” (apud Berscheid ) Totodată s-a sugerat că o asemenea diferen țiere de gen se
datorează și unei socializări diferite: femeile sporindu- și puterea prin selec ția partenerilor în cadrul unei
mobilități ascendente, în care , de exemplu, tinerele ce provin din clasele modeste ale societă ții și „fac o
partidă bună” sunt mult mai frumoase decât cele din aceea și pătură socială cărora nu le reu șe ște o astfel
de izbândă simbolică. De asemenea s-a constat o asociere stereotipală a ansamblului caracteristicilor de
personalitate ale ”celuilalt” în jurul atractivită ții fizice. Astfel, un subiect atractiv, fie bărbat sau femeie, va fi
evaluat ca fiind mai echilibrat, generos, inteligent, prietenos, independent, încântător, plin de succes,
talentat și fericit decât un subiect neatractiv, cei atrăgători având mai multe contacte sociale și o imagine
de sine mai favorabilă decât cei ce nu dispun de acest atu simbolic.
Un alt efect de halo se răsfrânge și asupra bărba ților care sunt văzu ți în compania unor femei
frumoase, care își consolidează o identitate socială prestigioasă printr-o astfel de „achizi ție”. (ibidem)
Unele studii arată și o altă tendință, dobândită incon știent, de a stabili o rela ție inversă între
atractivitatea fizică și vârstă, cosiderându-i, astfel, mai tineri decât sunt în realiate pe cei care ne plac.
Astfel, cei care sunt atrăgători acordă mai mult timp îngrijirii imaginii personale, cheltuind mai mul ți bani și
depunând un efort mai mare pentru a- și ascunde ridurile sau părul cărunt (apud Hess,1991,
Chelcea,2000,p137)

10
 Se pare că înfățișarea agreabilă a celuilalt este învă țată social încă din fragedă copilărie, cultura
noastră încurajând valorizarea acestei dimensiuni și acest fenomen este întâlnit indiferent de genul, rasa,
etnia sau vârsta adultului. (ibidem)
Există totuși și o serie de atribute, negative asociate unei înfă țisări atrăgătoare. Astfel femeilor foarte
frumoase le este asociată vanitatea, limitarea și materialismul, iar înfâ ți șarea cuceritoare a femeilor
politician nu constituie întotdeauna un avantaj. Femeile neatrăgătoare, printr-un mecanism subteran de
compensare, devalorizează persoanele feminine frumoase, acestea din urmă fiind considerate egoiste,
frivole, parvnite, snoabe, mame imorale, înclinate către rela ții extraconjugale și încurajând „rezolvarea”
conflictelor din familie prin divor ț. (apud Eysenk,1995/1999,p24)
Putem spune că din punctul de vedere al gradului de expresivitate emo țională, ne plac acei semeni
care sunt deschiși într-o măsură moderată și exprimă o sinceriatte nedisimulată. De men ționat că
sinceratea și deschiderea trebuie să fie adecvate situa ției și reciproce, condi ție fără de care investi ția în
celălalt eșuează. În pofida diversității culture remarcabile din lumea de azi „ceea ce este frumos la
celălat” se desemnează aproape invariabil în func ție de acelea și etaloane, indiferent de rasă, etnie, spa țiu
geografic și civilizațional în cadrul acestei lumi. Conform unor studii pentru a răspunde la întrebarea „Ce
se înțelege prin atractivitate?”, ceea ce se apropie de ce este comun, consensual și mai frecvent
identificabil în realitate pare a fi pre țuit mai mult decât ceea ce este excep țional din punct de vedere al
frumuseții. (ibidem)
Un alt factor în combustia atracției interpersonale este fenomenul potrivirii, astfel partenerii se aleg
printre similari, inclusiv pe dimensiunea atractivită ții, o potrivire consistentă în privin ța atractivită ții
constituie o garanție a calității și longevită ții rela ției. În cazul în care partenerii sunt similari din punct de
vedere al frumuseții, echilibrarea rela țională simbolică se produce printr-o altă dimensiune (de exemplu,
inteligența, caracterul ori statutul social înalt). (ibidem)
Totodată și statura subiecților pare să joace un rol important în evaluarea „celuilalt”, cu precădere
când cei vizați sunt bărbați și înălțimea lor. Dar și alte păr ți ale corpului sunt influente în generarea
atracției. Astfel, conform unui studiu s-a observat că, cele mai apreciate erau femeile care aveau fese
mici, picioare lungi și sâni genero și, dimensiunea sânilor scăzând progresiv pe măsură ce subie ții aveau
convingeri religioase mai intense sau chiar depresii psihice u șoare. În ce ii privește pe bărbați, femeile
preferă o constituție a trupului cu un piept moderat de larg, dar cu picioarele solide și fese mici. Mai mult,
statutul social al femeilor care își aleg parteneri scunzi corelează indirect cu înăl țimea lor: cu cât
proveniența socială a femeilor ce au făcut o astfel de alegere este mai modestă, cu cât probabilitatea ca

11
însoțitorii lor bărbați să fie mai scunzi spore ște. Astfel, elementele legate de constitu ție care configurează
identitatea subiectului nu sunt deloc neglijabile, călăuzind multe dintre alegerile noastre. (ibidem)

2.3. Dragostea pasională și dragostea companională

Dragostea pasională se caracterizează ca o stare emo țională tumultoasă „...un amestec confuz de
tandrețe și atracție sexuală, exalatre și durere, anxietate și destindere, altruism și gelozie”(apud Berscheid
și Webler, 1978 p177)Aceasta semnifică propensiunea irezistibilă către persoana iubită, în a șa fel încât
factorul afectiv –emoțional cople șe ște ra țiunea, comportamentul scăpând de sub controlul lucidită ții.
Dragostea este considerată oarbă prin prisma idealizării celuilalt, eventualele defecte sunt tolerate, chiar
convertite în calități, febriliattea emoțională este de nestăpânit, totul se justifică pentru a fi împreună. Se
remarcă prezența unei intense nevoi de a fi iubit a șa cum și noi iubim, acompaniată de teama obsesivă ca
nu cumva relația să se termine.(Neculau,2003)
Dragostea companională în schimb, unde partenerul î ți este companion, prieten, un adevărat „tovară ș
de viață” se manifestă ca o realție rațională, practică, mai a șezată, bazată pe încredere, grijă și sus ținere
mutuală (reciprocă), bazată pe înțelegere și toleran ță a unor eventuale divergen țe, reprezentând altceva
decât iubirea pasionalâ, însă nu opusă ei. Astfel, tonul ra țional domină pasiunea necontrolată. Vie țile celor
doi se împletesc uneori până la o contopire aproape totală. În aceste condi ții dragostea înseamnă rela ții
mai de durată și echilibrată, caracterizând cuplurile stabile (maritale). De altfel, iubirile pasionale care
rezistă în timp devin companionale, striden ța emo ționalului atenuându-se în mod evident, făcând loc
sentimentelor profunde de prețuire reciprocă. (ibidem)

III. Stilurile de iubire și diferen țele de gen

3.1. Diferențele dintre femei și bărbați în modul de a- și manifesta iubirea

În mod tradițional, femeile au fost considerate ca fiind mai romantice decât bărba ții. Însă, studii
recente arată că femeile tind să fie mai pragmatice în iubire decât ace știa. O explica ție ar fi că femeile
sunt socializate în dorința căsătoriei și de asemenea sunt interesate de dragoste mai precoce decât
bărbații. După Brehm (1985,p104) „chiar și astăzi satutul social-economic al femeii continuă să fie
influențat în mare măsură de statutul bărbatului”.

12
 Bărbații din ziua de azi sunt ai romantici decât femeile și se îndrăgostesc și se simt atra și de ele mai
frecvent și mai rapid, în vreme ce femeile au nevoie de mai mult timp pentru a decide și angaja într-un
parteneriat erotic. Însă odată decise, ele tind să se implice erotic mult mai intens.(I.Mitrofan,2002)
Hendrick și Hendrick (1986) au realizat un studiu pe mai mult de 800 de studen ți, folosind scala
tipurilor de parteneri a lui Lee (1977). S-a constatat că bărb ții sunt semnificativ mai frecvent ludici în raport
cu femeile, iar acestea sunt mai curând storgice, pragmatice și „maniace” comparativ cu bărba ții. Însă,
ambele sexe sunt egal împărțite în privin ța comportamentelor de tip „eros” și „agape”. Ele tind să lege
sexul și dragostea mult mai strâns decât bărba ții și în general, vor avea rela ții sexuale doar când sunt
îndrăgostite.
Pe măsură ce relația erotică progresează, romantismul cre ște pentru bărba ți, pe când la femei
descrește. De altfel femeile sunt cele care pun capăt unei rela ții, cu mai mare posibilitate decât bărba ții ,
aceștia din urmă resimțind o mai mare supărare când rela ția se sfâr șe ște. S-a constatat de asemenea că
cei căsătoriți sunt mai puțin romantici decât cei necăsători ți, la fel și cei vârstnici fa ță de cei tineri. (ibidem)
Făcând o comparație între femei și bărba ți din punct de vedere al manifestărilor erotice ace știa din
urmă sunt mai romantici, se îndrăgostesc mai repede, dar mai pu țin intens. Totu și ei nu se ridică la nivelul
de intensitate al atracției față de partener pe care îl manifestă femeile și nu percep o rela ție prea strânsă
între sex și dragoste, precum acestea din urmă. (ibidem)
Femeile tind să fie mai pragmatice în iubire deoarece acestea devin un mijloc în alegerea partenerului
și pentru căsătorie, care încă joacă un rol important în via ța lor. (ibidem)

3.2. Stilurile de iubire

Sociologul John Alan Lee (1989) și psihologii Clyde Hendrick și Susan Hendrick (1986,1988) au
identificat trei stiluri primare de manifestare a iubirii- eros (pasiune), ludus (joc) și storge (prietenie), care
pot fi combinate, precum culorile primare, rezultând stiluri secundare de manifestare a dragostei.
(Mitrofan, Mitrofan, 1994, p57) Astfel, combinarea stilului Ludus și Storge dă na ștere stilului Pragma, Eros
+ Ludus rezultă Mania, și combinarea stilurilor Eros + Storge ob ținem stilul Agape, pe care le voi descrie
în continuare.
Eros – bazat pe romantism este un stil de iubire întâlnit de obicei și în filmele Holyoodiene cunoscut
ca și dragoste la prima vedere, bazat pe „chimie” și o puternică atrac ție fizică și/sau emo țională.
(www.psychologycharts.com/six-love-styles.html) Eroticul este un romantic ce caută un partener ideal și
crede că acesta este unul singur, adevărat pentru el. El se identifică puternic cu partenerul, vrând să știe

13
totul despre acesta. El își va aminti întotdeauna preferin țele, ziua de na ștere și aniversările, dorin țele și
preocupările partenerului. De obicei, implicarea sexuală este timpurie. În rela ție, eroticul este de regulă
monogam, fidel, deși se poate angaja, uneori, într-o rela ție extraconjugală sau extrapartenerială,
deoarece are o capacitate de a se îndrăgosti mereu proaspătă, sus ținută de o curiozitate și un entuziasm
viu. (Mitrofan,2002)
Ludus. Acest stil se bazează pe „cucerire”. Este folosit de cei care văd dragostea ca pe un joc și vor
să câștige cât mai mulți parteneri posibili. Are scopul de a se distra pe moment și ca atare rela țiile de
acest fel sunt foarte scurte. (www.psychologycharts.com/six-love-styles.html) Ludicul este tipul de
partener infidel, cu „ libido flotant” adoptând mai multe rela ții paralele. El are nevoie de o anumită
dependență și responsivitate din partea fiecărui partener asigurându- și o continuitate în atitudine și
conduită. În general are o bună imagine de sine, datorită contactelor numeroase cu ceilal ți, care îl
securizează și îl fac să se simtă admirat. Întrucât îi place varia ția, fără să se implice prea mult, se
autodezvăluie superficial, preferând parteneri la fel de superficiali, găsind în general însă dependen ți
emoționali, care au probleme de autoacceptare și intimitate. Datorită faptului că ludicul folose ște „arta
seducției”, fiind un vânător de recompense afective, fantezist și surprinzător, dragostea cu el este trăită ca
plăcută și imaginativă până la sfâr șitul rela ției. (Mitrofan,2002)
Storge. Acest stil se bazează pe prietenie și cre ște încet spre aceasta din urmă și se bazează mai
mult pe interese similare și pe ata șament mai mult decât pe pasiune. .( www.psychologycharts.com/six-
love-styles.html) Această formă de dragoste este descrisă în căsnicie ca o rela ție confortabilă, care
însemnează o afecțiune naturală și sentimentul de apartenen ță reciprocă și se manifestă în rela țiile dintre
soți, părinți și copii, frați și surori, realizând sentimentul de apartenen ță la grup unit, creând o atmosferă de
siguranță. Storgicul este partenerul afectiv, „care se descoperă pe sine, treptat, prin intermediul dragostei”.
El crede în trăinicia relației și își tratează partenerul ca „prieten de neînlocuit”. Cei doi ajung să se
cunoască bine și preferă să discute totul împreună. Ei se securizează reciproc prin încredre mutuală și
manifestă o fidelitate liber consimțită(p182). Rela ția sexuală începe târziu, dar este foarte apreciată. În caz
că relația lor trebuie să se încheie, ei vor rămâne în continuare prieteni.(Mitrofan,2002)
Mania are la bază obsesia . Acest stil este o combinare între eros și ludus. Apare dintr-o stimă de sine
scăzută și o nevoie de a fi iubit de către partener. Îndrăgosti ții de acest gen devin de obicei foarte posesivi
și geloși.(www.psychologycharts.com/six-love-styles.html) „Maniacul” este o persoană pe cât de
dependentă emoțional, pe atât de geloasă. Această denumire exprimă ceea ce oamenii în țeleg în limbajul
uzual prin „fire obsedată de persoana iubită”. Astfel, maniacul experimentează dragostea la o mare

14
intensitate chiar în lipsa prezenței persoanei iubite, fără a- și diminua intensitatea trăirilor. Dimpotrivă în
astfel de situații el este stăpânit de nelini ște și suspiciune, fără a înceta de altfel să resimtă o atrac ție.
Adesea, el are o imagine de sine scăzută, săracă și pu țină apreciere de sine. Tocmai de aceea este pu țin
atrăgător pentru alții, dar și foarte dependent. Are teamă că va fi abandonat și respins. Când rela ția
încetează, el continuă să reflecteze și să rumineze pe marginea erorilor pe care crede că le-a comis în
relație.(I.Mitrofan,2002)
Agape este rezultatul combinării stilului eros cu storge. La acest stil persoana dore ște să sacrifice
totul pentru partener. Se bazează pe un devotament foarte puternic și o dragoste pură necondi ționată.
Este vorba de o dragoste completă, lipsită de egoism, care are capacitatea de a oferi continuu, fără a
aștepta ceva în schimb. Este modelul iubirii Christice, departe de emo ții și sentimente pasionale. Poate fi
considerată o dragoste a acțiunii, presupunând ajutorare ,a face bine a avea compasiune fa ță de celălalt.
Se pare că printr-o unificare internă și autoacceptare, sprijinire și afec țiune în raport cu altul se poate
dezvolta ca resursă interioară iubirea de tip agape. Se pare că o căsătorie care experimentează
dragostea agape, poate rezista în pofida oricăror situa ții stresante, chiar și atunci când celelalte forme de
iubire se sting, una câte una. Acest lucru presupune însă o transformare și elevare de sine pentru a avea
puterea să continui, această iubire fiind la fel de necondi ționată ca și dragostea divină. Agapicul este
departe de a fi posesiv și este cel mai iertător dintre toate cele șase tipuri de parteneri. Au o răbdare foarte
mare și sunt extrem de ușor de păstrat în rela ție, dedica ți devotării, loialită ții și angajamentului, el
acceptând și tolerând orice fel de comportament din partea celuilalt. De și nu se îndrăgoste ște, el î și oferă
dragostea întotdeauna conform dorin țelor și preferin țele celuilalt. Se consideră de către unii cercetători că
acești tipi în extremis pot fi masochiști. De altfel ei pot fi foarte suportivi pentru parteneri, indiferent pentru
ca la finalul relației, agapicii sunt dispu și să permită partenerului să-i abandoneze. (ibidem)
Pragma are ca linie definitorie pragmatismul. Este rezultatul combinării stilurilor ludus și stilului storge.
.(www.psychologycharts.com/six-love-styles.html) Acest stil de iubire este unul practic și realist.
Persoanele care preferă acest stil au o rela ție de tip business și caută parteneri cu care pot împărtă și
scopuri comune. Pragmaticul este o persoană care nu prezintă niciodată atrac ție sau interes pentru o
persoană care nu reprezintă și o valoare materială. El preia toate bunurile partenerului din punct de
vedere juridic, încercând să încheie astfel cel mai bun „târg”. Atâta timp cât rela ția le va satisface interesul,
atât timp va dura și „dragostea” lor. Însă dacă partenerul nu-i va satisface nevoile materiale, el se va sim ți
îndreptățit să caute pe altcineva. În concluzie, pragmaticul are în principal nevoie de putere și prestigiu

15
econommic, iubirea fiind un instrument de ob ținere, cât și un efect al satifacerii acestei nevoi.
(I.Mitrofan,2002)
Aceste șase stiluri de comportamnet erotic sunt generalizate și foarte rar cineva apar ține exclusiv unui
singur tip. Pe de altă parte. După Hendrick(1983) „stilul preferat de a iubi al unei persoane se poate
schimba de-a lungul vieții sau chiar în cursul unei real ții date”.(ibidem)
3.3. Diferențe de gen în stilurile de iubire
În dragoste, genul este intercorelat cu atitudinile, comportamentele și de asemenea, a șteptările
sociale. Deși partenerii de cuplu întotdeauna urmează tipare similare în cazul atitudinilor în dragoste,
există stereotipuri de gen. În mod constant, genul masculin adoptă cu precădere stilul de iubire romantică
(eros), ludică (ludus) și necondiționată(agape) în timp ce genul feminin, pe cel de iubire amicală (storge),
obsesivă (mania) și pragmatică (pragma). Aceasta poate să nu fie un fenomen ie șit din comun în
societățile vestice. În cultura asiatică, rolurile tradi ționale ale bărba ților sunt mai permisive din punct de
vedere sexual și responsabile, de partener care ocrote ște sau î și între ține familia. De asemenea, bărba ții
acordă o mai mare importanță sexualității în cadrul rela ției, ceea ce îi face mai dependen ți din punct de
vedere emoționl de partenerele lor. Este aceptabil să considerăm că eros, ludus, și agape sunt în general
stiluri de iubire caracteristice genului masculin. În privin ța femeilor este de a șteptat ca ele să aibă o
permisivitate sexuală mai scăzută, iar în schimb, să fie mai mult pe prietenie în cadrul rela țiilor lor intime.
Este de asemenea o normă culturală ca femeile să aleagă un partener care să le asigure traiul. În privin ța
preferințelor lor în a-și alege partenerii, ele pot fi mai pragmatice astfel încât sa urmănească să se poată
baza pe aceștia în diverse aspecte de via ță.(Tai Pun Tung, 2007)

În general, bărbații sunt mai permisivi și orienta ți către ac țiune/utili în atitudinea lor sexuală, rezultat
ce rezonează cu faptul că bărbații sunt mai ludici în stilurile lor de iubire. În mod tradi țional, femeile au fost
mai conservatoare în atitudinea lor sexuală, conservatorism ce răsare par țial din concep ția socială de a
privi sexul ca pe un bun de preț care trebuie păzit. De asemenea, de-a lungul istoriei femeile au fost
îndrumate/influențate în societate a se căsători cu un partener iubit, dar și cu un protector poten țial.
Considerând această dependență de bărba ți, nu ar fi surprinzător ca femeile să fie mai practice decât
bărbații. Din același motiv ar putea fi și mai storgice. Aceea și dependen ță răspândită social poate explica
atitudinea predominant maniacă a femeilor de și acest efect poate fi un artefact deoarece femeile prezintă

16
 mai multe simptome în general decât bărba ții. Oricum, diferen țele de gen în stilurile de iubire constituie un
subiect important, demn de o cercetare mai profundă.(ibidem)

Metodologia cercetării:
Obiective:
1. Identificarea stilurilor de iubire specifice bărba ților si femeilor.
2. Surprinderea influenței vârstei subiecților asupra stilurilor de iubire.

Ipoteze:
1. Se presupune că femeile si barbatii adopta stiluri de iubire diferite;
2. Se presupune că stilurile de iubire prezintă unele diferen țe pe grupe de vârstă

Variabile de lucru:
1. Stiluri de iubire (Eros, Ludus, Storge, Mania, Pragma, Agape)
2. Genul biologic
3. Categoria de vârstă

Instrumentul de cercetare:

Scala tipurilor de parteneri a lui Alan Lee (1977) este un chestionar format din 42 de itemi conceput
pentru a măsura atitudinea subiecților fa ță de iubire. Chestionarul combină atitudinile fa ță de partenerul
actual / recent / ipotetic, cu atitudinile despre iubire în general. Scala este impăr țită în 6 subscale (a câte 7
itemi fiecare) fiecare reprezentând un stil de iubire diferit:
EROS (iubire pasională) LUDUS ( iubirea ca un joc) STORGE ( iubirea prietenească) PRAGMA (iubirea
pragmatică) MANIA (posesivitate, iubirea dependentă) AGAPE (iubirea necondi ționată).

17
 Participanții trebuie să răspundă la fiecare item folosind o scală Likert variind de la 1 (total de acord),
2 (moderat de acord), 3 (neutru), 4 (dezacord moderat), 5 (dezacord total).
Participanții au fost instruiți să răspundă la itemi având în minte partenerul actual. Cu toate acestea,
instrucțiunile indică faptul că, în cazul în care respondentul nu are în prezent un partener, el sau ea ar
trebui să răspundă la cel mai recent partener în minte. Dacă, totu și, responden ții nu au fost niciodată
îndrăgostiți, instrucțiunile indică faptul că ei ar trebui să ofere orice răspuns pe care ei îl cred că ar fi
adevărat.
Instrucțiuni: Unii itemi se referă la o relație de dragoste specifică, în timp ce altele se referă la atitudini
și credințe generale despre dragoste. Ori de câte ori este posibil, răspunde ți la întrebările cu partenerul
dvs. actual. Dacă nu vă întâlniți cu nimeni în prezent, răspunde ți la întrebările celui mai recent partener în
minte. Dacă nu ați fost niciodată îndrăgosti ți, răspunde ți la ceea ce crede ți că răspunsurile dvs. ar fi cele
mai probabile. Răspunsurile dvs. sunt confiden țiale.

Scorare:
Fiecărui stil în parte îi corespund câte7 itemi, astfel:
1-7 Eros
8-14 Ludic
15-21 Storge
22-28 Pragma
29-35 Mania
36-42 Agape
Subiecților li s-a cerut să spună cât de mult sunt de acord sau în dezacord cu cele 42 de afirma ții,
folosind o scara Likert de la 1 la 5, 1 însemnând complet dezacord și 5 complet de acord. Pentru calcularea
scorurilor se face suma acestor raspunsuri , din 7 în 7 , corespunzător stilului respectiv.

Instrumente de cercetare

Lot de cercetare
Lotul de cercetare este format din 50 de subiecţi testaţi on-line.
 După genul biologic lotul este format din 25 de femei şi 25 de bărbaţi.

18
Tabelul 1. Frecvența subiectilor pe sexe.

Gen biologic
Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid masculin 25 50,0 50,0 50,0
feminin 25 50,0 50,0 100,0
Total 50 100,0 100,0

Diagrama 1. Genul biologic

 După categoria de vârstă lotul este format din: 18 subiec ți cu vârste cuprinse între
20-30 de ani și 32 de subiecți încadrându-se în categoria de 31-45 de ani

Tabelul 2. Frecvența subiecților pe grupe de vârstă

19
 Categorie de varsta
Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid 20-30 18 36,0 36,0 36,0
31-45 32 64,0 64,0 100,0
Total 50 100,0 100,0

Diagrama 2. Categoriile de vârstă

Analiză descriptivă univariată.

Analiza stilurilor de iubire

20
1. Ipoteza 1: Se presupune că femeile si barbatii adopta stiluri de iubire diferite;

Eros.
Tabelul 3. Eros

Statistics
Eros
N Valid 50
Missing 0
Mean 31,54
Median 32,50
Mode 33a
Std. Deviation 3,253
Variance 10,580
Skewness -1,712
Std. Error of Skewness ,337
Kurtosis 4,192
Std. Error of Kurtosis ,662
Minimum 19
Maximum 35
a. Multiple modes exist. The smallest
value is shown

21
 Histograma1 pentru stilul eros

Distribuție leptokurtică, cu o medie de 31,54, o mediană de 32,5 și un mod de 33 , skewnes = -1,71 și

kurtosis = 4,19 ne indică scoruri mari, între 30 și 35 la 40 de subiec ți pentru ambele sexe.
Rezultatul testului Mann Whitney U este de Z=-1,41, p=.15, ceea ce înseamnă că pragul de semnificaţie
este unul mai mare de .05, deci este unul nesemnificativ statistic. Tradus acest lucru înseamnă ca femeile
nu se deosebesc de barbaţi privind acest stil de iubire. Menţionez că această concluzie este valabilă doar
pentru lotul de cercetare deoarece lotul nu a fost construit după o metodă de eşantionare probalistică.

Tabelul 4. Testul Mann U Withney pentru stilul eros

22
 Test Statistics a
Eros
Mann-Whitney U 240,500
Wilcoxon W 565,500
Z -1,411
Asymp. Sig. (2-tailed) ,158
a. Grouping Variable: Gen biologic
Putem spune că partenerii prețuiesc intensitatea iubirii mai mult decât la celelate stiluri de iubire,
precum și pasiunea si intimitatea fiind implica ți emo țional unul fa ță de celălalt. Iubirea bazată pe eros are o
componentă sexuală și emoțională puternică. Cei care experimentează dragostea în acest fel vor să se
apropie emoțional și fizic de partenerii lor romantici și au tendin ța de a idealiza dragostea.

Ludus:

Tabelul 5. Ludus
Statistics
Ludus
N Valid 50
Missing 0
Mean 18.04
Median 19.00
Mode 19a
Std. Deviation 5.451
Variance 29.713
Skewness .054
Std. Error of Skewness .337
Kurtosis -.401
Std. Error of Kurtosis .662
Minimum 8
Maximum 31
a. Multiple modes exist. The
smallest value is shown

23
 Histograma 2. Ludus

Distribuție înclinată spre stânga cu mai multe valori extreme spre dreapta, cu o medie de 18, o
mediana de 19 si un mod de 19, cu un skewnes de .05 și kurtosis de -.40.
Rezultatul testului Mann Whitney U este de Z=-0,56, p=.57, ceea ce înseamnă că pragul de semnificaţie
este unul mai mare de .05, deci este unul nesemnificativ statistic. In concluzie femeile nu se deosebesc de
barbaţi privind acest stil de iubire.
Stilul ludus este văzut ca un joc al iubirii. Scopul este de a ob ține controlul asupra unui partener prin
manipulare și a avea o satisfacție exploatându-i punctele slabe. Oamenii care se confruntă cu iubirea ca
Ludus doresc să aibă mai multe interese de iubire acolo unde sunt în control complet. Minciuna și
înșelăciunea sunt frecvente pentru oamenii care se confruntă cu iubirea de tip Ludus - totul face parte din
joc.

Tabelul 6. Testul Mann-Whitney U pentru stilul ludus

Test Statistics a
Ludus
Mann-Whitney U 283.500

24
 Wilcoxon W 608.500
Z -.564
Asymp. Sig. (2-tailed) .573
a. Grouping Variable: Gen
biologic

Storge

Tabelul 7. Stilul storge

Statistics
Storge
N Valid 50
Missing 0
Mean 23.80
Median 25.00
Mode 25
Std. Deviation 6.010
Variance 36.122
Skewness -.368
Std. Error of Skewness .337
Kurtosis -.542
Std. Error of Kurtosis .662
Minimum 11
Maximum 34

25
Histograma 3. Stilul storge

Distribuție ușor înclinată spre dreapta, având mai multe valori extreme spre stânga, cu o medie de 23,8, o
mediana de 25 si un mod de 25, cu un skewnes de- .36 și kurtosis de -.54.

Rezultatul testului Mann Whitney U este de Z=-0,39, p=.69, ceea ce înseamnă că pragul de semnificaţie
este unul mai mare de .05, deci este unul nesemnificativ statistic. In concluzie femeile nu se deosebesc de
barbaţi privind acest stil de iubire.

Tabelul 8. Testul Mann-Withney U pentru stilul storge

Test Statistics a
Storge

26
 Mann-Whitney U 292.000
Wilcoxon W 617.000
Z -.398
Asymp. Sig. (2-tailed) .690
a. Grouping Variable: Gen
biologic

Unii oameni experimentează iubirea ca pe un proces gradual și lent. Când iubirea se bazează pe stilul
Storge, cunoașterea persoanei vine înainte de a avea sentimente intense pentru acea persoană. Acest stil
de iubire necesită o adevărată plăcere și în țelegere a unui partener și se dezvoltă lent în timp. Este adesea
comparată cu dragostea pe care o ai pentru un prieten. De fapt, oamenii care experimentează stilul de
iubire storge se îndrăgostesc adesea cu prietenii lor și au o rela ție bazată pe intimitate, ce precede
sexualitatea și pasiunea. Dacă romantismul se stinge, prietenia va rămâne în picioare.

Pragma:
Tabelul 9. Pragma

Statistics
Pragma
N Valid 50
Missing 0
Mean 20.72
Median 21.00
Mode 18
Std. Deviation 6.593
Variance 43.471
Skewness -.169
Std. Error of Skewness .337
Kurtosis -.334
Std. Error of Kurtosis .662
Minimum 7
Maximum 33

27
Histograma 4 pentru stilul pragma

Distribuție ușor înclinată spre dreapta, având mai multe valori extreme spre stânga, cu o medie
de 20,72, o mediana de 21 si un mod de 18, cu un skewnes de- .16 și kurtosis de -.33.
Rezultatul testului Mann Whitney U este de Z=-2,2, p=.02, ceea ce înseamnă că pragul de
semnificaţie este unul mai mic de .05, deci este unul semnificativ statistic. In concluzie, femeile
prezintă stilul de iubire pragma.

Tabelul 10. Testul Mann –Withney pentru stilul pragma

Test Statistics a
Pragma
Mann-Whitney U 196.500
Wilcoxon W 521.500
Z -2.256
Asymp. Sig. (2-tailed) .024
a. Grouping Variable: Gen
biologic

28
 Iubirea pragmatică este bazată în principal pe bunul sim ț și ra țiune. Este ca un parteneriat de
afaceri, persoana căutând tot ceea ce este convenabil și avantajos pentru ea. Pasiunea nu este
niciodată obiectivul principal, dar căsnicia care con ține o mare cantitate de confort este. Mai întâi fac o
listă cu trăsăturile pe care le doresc într-un partener și apoi întâlnesc o serie de persoane pentru a
vedea dacă caracteristicile lor se potrivesc cu acestea . Pragmaticul nu are nici o problemă să rămână
prieten cu partenerul în primul rând și, în acela și timp, nu ezită să-i spună la revedere pentru
următorul. Practic, de aceea sunt cunoscu ți ca amestecul dintre Ludus și Storge. Astfel, acest stil de
iubire precede pasiunea și romantismul.

Mania

Tabelul 10. Stilul mania

Statistics

N Valid 50
Missing 0
Mean 20.60
Median 20.50
Mode 17
Std. Deviation 6.000
Variance 36.000
Skewness .089
Std. Error of Skewness .337
Kurtosis -1.130
Std. Error of Kurtosis .662
Minimum 11
Maximum 31

29
 Histograma 5 pentru stilul mania

Distribuție platikurtică , cu o medie de 20,60, o mediana de 20,5 si un mod de 17, cu un skewnes

de.08 și kurtosis de -1,13. Observaăm o frecven ță mai mare în jurul valorii 17.
Rezultatul testului Mann Whitney U este de Z=-0,05, p=.95, ceea ce înseamnă că pragul de
semnificaţie este unul mai mare de .05, deci este unul nesemnificativ statistic.
Tabelul 11. Testul Mann U Withney pentru stilul mania

Test Statistics a
Mania
Mann-Whitney U 309.500
Wilcoxon W 634.500
Z -.058
Asymp. Sig. (2-tailed) .953
a. Grouping Variable: Gen
biologic

Iubirea bazată pe Mania este o experien ță cople șitoare, cu tendin țe de impulsivitate și are ca rezultat
pierderea completă a identității. Cei care experimentează iubirea maniacă se îndrăgostesc repede, dar

30
dragostea lor tinde să îi consume. Acest fel de iubire tinde să ardă înainte să primească șansa de a se
maturiza. O astfel de iubire este adesea marcată de iluzii extreme, sentimente ce nu mai pot fi controlate,
decizii greșite și vulnerabilitate.
Cei care prezintă stilul de iubire mania, se îndrăgostesc repede și sunt consuma ți de această iubire.

Agape
Tabelul 12. Stilul Agape

Statistics
Agape
N Valid 50
Missing 0
Mean 26.92
Median 27.00
Mode 27
Std. Deviation 5.699
Variance 32.483
Skewness -.361
Std. Error of Skewness .337
Kurtosis -.756
Std. Error of Kurtosis .662
Minimum 15
Maximum 35

31
 Histograma 6. Stilul agape

Distribuție înclinată spre dreapta, cu o medie de 26,92 , mediană de 27 și un mod de 27, Skewnes
=-.36, Kurtosis -.75, cu frecvență ridicată pentru sorurile 25,26 și de la 30 la maximum de 35.
Rezultatul testului Mann Whitney U este de Z=-2,69, p=.007, ceea ce înseamnă că pragul de
semnificaţie este unul mai mic de .05, deci este unul semnificativ statistic. În concluzie barba ții prezint ă
stilul de iubire agape.
Agape este iubirea necondiționată, genul de iubire pe care o mama o are pentru copilul său. Totul
este pentru a dărui fără a cere nimic în schimb. Agapicul este generos, bun, răbdător.
Tabelul 12. Testul Mann U Withney pentru stilul agape.

Test Statistics a
Agape
Mann-Whitney U 174.000
Wilcoxon W 499.000
Z -2.694
Asymp. Sig. (2-tailed) .007

32
 a. Grouping Variable: Gen
biologic

2.Ipoteza 2. Se presupune că stilurile de iubire sunt moderate de grupele de vârstă;

Vârstele cuprinse între 20 și 30 de ani sunt carcteristice postadolescentilor și tinerilor.
Pentru postadolescenți este perioada primei iubiri, trăită ca unică și irepetabilă, remarcându-se un grad
ridicat de conștientizare a experien ței afective, cu o tendin ță crescută de reexaminare, medita ție și evaluare.
(T.Crețu, 2011)
Tinerii păstrează exuberanța afectivă a celor din urmă, reac ționând afectiv intens.
Când se atașează afectiv de cineva se observă o intensitate și o stabilitate a sentimentelor, iar pe de altă parte
reușind să rămână insensibili față de altii. Sentimentele de iubire se împlinesc prin căsatorie.(ibidem)
Adultul tânăr, între 35-45 de ani poate atinge înalte cote privind afectivitatea,
Caracterizându-se printr-o mare bogăție și diversificare a trăirilor afective. Se distinge
un echilibru afectiv și o stăpânire de sine remarcabile. Se manifestă o tendin ță caracteristică adultului de a se
implica puternic afectiv în viața de familie, chiar cu riscul unei anumite neglijări a propriei persoane. (ibidem)

Eros:

Rezultatul testului Mann Whitney U este de Z=-0,48, p=.63, ceea ce înseamnă că pragul de
semnificaţie este unul mai mare de .05, deci este unul nesemnificativ statistic. In concluzie cele doua grupuri
de varsta nu se diferentiaza in alegerea stilului de iubire preferat.

Tabelul 13. Testul Mann U Withney pentru stilul eros

Test Statistics a
Eros
Mann-Whitney U 264.500
Wilcoxon W 792.500
Z -.480
Asymp. Sig. (2-tailed) .631
a. Grouping Variable: Categorie
de varsta

Ludus:

33
 Rezultatul testului Mann Whitney U este de Z=-1,17, p=.24, ceea ce înseamnă că pragul de
semnificaţie este unul mai mare de .05, deci este unul nesemnificativ statistic. In concluzie cele doua
grupuri de varsta nu se diferentiaza in alegerea stilului de iubire preferat.

Tabelul 14. Testl Mann U Withney pentru stilul ludus

Test Statistics a
Ludus
Mann-Whitney U 230.000
Wilcoxon W 401.000
Z -1.175
Asymp. Sig. (2-tailed) .240
a. Grouping Variable: Categorie
de varsta

Storge:
Rezultatul testului Mann Whitney U este de Z=-2,76, p=.006, ceea ce înseamnă că pragul de
semnificaţie este unul mai mic de .05, deci este unul semnificativ statistic. Astfel subiec ții din a doua grupa de
varsta (31 -45) sunt mai storgici decat subiectii din prima grupa de varsta (20-30).

Tabelul 15. Testul Mann U Withney pentru stilul storge

Test Statistics a
Storge
Mann-Whitney U 151.500
Wilcoxon W 322.500
Z -2.764
Asymp. Sig. (2-tailed) .006
a. Grouping Variable: Categorie
de varsta

34
 Pragma

Rezultatul testului Mann Whitney U este de Z=-0,52, p=.59, ceea ce înseamnă că pragul de
semnificaţie este unul mai mare de .05, deci este unul nesemnificativ statistic. In concluzie cele doua
grupuri de varsta nu se diferentiaza in alegerea stilului de iubire preferat.

Tabelul 16 . Testul Mann U Withney pentru stilul pragma

Test Statistics a
Pragma
Mann-Whitney U 262.000
Wilcoxon W 433.000
Z -.527
Asymp. Sig. (2-tailed) .598
a. Grouping Variable: Categorie
de varsta

Mania:

Rezultatul testului Mann Whitney U este de Z=-1,42, p=.15, ceea ce înseamnă că pragul de
semnificaţie este unul mai mare de .05, deci este unul nesemnificativ statistic. In concluzie cele doua
grupuri de varsta nu se diferentiaza in alegerea stilului de iubire preferat.

Tabelul 17. Testul Mann U Withney pentru stilul mania

Test Statistics a
Mania
Mann-Whitney U 217.500
Wilcoxon W 745.500
Z -1.429
Asymp. Sig. (2-tailed) .153
a. Grouping Variable: Categorie
de varsta

35
Agape:

Rezultatul testului Mann Whitney U este de Z=-0,53, p=.59, ceea ce înseamnă că pragul de
semnificaţie este unul mai mare de .05, deci este unul nesemnificativ statistic. In concluzie cele doua
grupuri de varsta nu se diferentiaza in alegerea stilului de iubire preferat.
Tabelul 18. Testul Mann U Withney pentru stilul agape
Test Statistics a
Agape
Mann-Whitney U 261.500
Wilcoxon W 432.500
Z -.537
Asymp. Sig. (2-tailed) .591
a. Grouping Variable: Categorie
de varsta
Putem spune că cea de-a doua ipoteză se confimă partial, deoarece s-au constatat diferen țe
semnificative, doar la a doua grupă de vărste cuprinsă între 31 și 45 de ani pentru stilul de iubire storge.

Concluzii:
Consider că am atins obiectivele cercetării de fa ță. Oprindu-ne asupra celor două ipoteze putem
afirma că ele se confirmă. Am obținut în urma aplicării testului Mann – Withney U diferen țe între cele două
sexe privind stilul de iubire pragma și agape, precum și stilul eros ca apar ținând ambelor sexe. Stilurile
ludus, mania si storge nu sunt predictori pentru nici unul dintre sexe. La cea de-a doua ipoteză ce
presupune că stilurile de iubire prezintă unele diferen țe pe grupe de vârstă , am ob ținut o diferen ță
semnificativă pentru stilul storge la grupa de vârsta 31-45 de ani, la celelalte însă neînregistrându-se
diferențe semnificative.
Acest studiu reliefează că femeile prezintă preponderent stilul de iubire pragma. În general femeile au
mai puțină putere, statut, bunastare decât bărba ții. Astfel, în multe societă ți femeile au nevoie de a se baza
pe bărbați pentru a obține o siguran ță economică și trebuie să ia în considerare aceste caracteristici când
își aleg un partener de viață, deoarece au nevoie de o siguran ță financiară bună , de a împărtă și scopuri
comune și au nevoie de un partener puternic pentru a avea copii sănăto și și în siguran ță.
Bărbații însă prezintă stilul agape(iubirea necondi ționată). Ei dăruiesc totul în rela ție pentru a o păstra
și se sacrifică pentru parteneră. Bărbații sunt condi ționa ți prin educa ție de a avea grijă de partenerele lor.

36
 Stilul eros pste prezent la ambele sexe. Partenerii pre țuiesc intensitatea iubirii și sunt implica ți
emoțional unul față de celălat.
Pe de altă parte subiecții cu vârste cuprinse între 31 și 45 de ani prezintă stilul de iubire storge,
deoarece ajunși la maturitate, oamenii sunt mai înclina ți spre prietenie, spre acel schimb mutua de avantaje
și favoruri personale, își oferă reciproc suport emo țional, tind spre armonie și consens.
Ca potențiale discuții viitoare de cercetare legate de tema abordată, putem urmări ca obiective de
cercetare stilurile de iubire prezente pe zonele tării noastre: Ardeal, Oltenia, Dobrogea, etc.

Anexa1.

Scala tipurilor de parteneri a lui Allan John Lee, tradusă din engleză de către un traducător autorizat.

1. Partenerul/a meu/mea si cu mine ne-am simtit atrasi unul de altul din momentul in care ne-am vazut.
2. Partenerul/a meu si cu mine avem o buna chimie fizica impreuna.
3. Cand facem dragoste acest lucru este foarte intens si satisfacator.
4. Simt ca partenerul/a meu/a si cu mine insemnam mult unul pentru celalat.
5. Eu si partenerul/a meu/a ne-am implicat emotional destul de repede.
6. Partenerul/a meu/a si cu mine ne intelegem bine unul pe celalat.
7. Partenerul/a meu/a se potriveste cu idealul meu de frumusete.
8. Incerc sa imi tin partenerul/a intr-o usoara incertitudine cu privire la angajamentul meu fata de el/ea.
9. Cred ca ceea ce nu stie partenerul/a meu/a despre mine nu-l poate rani.
10. A trebuit uneori sa ascund fata de doi parteneri/e existenta unuia de a celuilat.
11. Pot trece destul de usor si repede peste aventurile mele amoroase.
12. Partenerul/a meu/a s-ar supara daca ar sti cateva lucruri pe care le-am facut cu altii/altele.

37
13. Cand partenerul/a meu/a devine prea dependent/a de mine simt nevoia sa ma retrag putin.
14. Imi place sa joc jocul iubirii cu un numar diferit de parteneri.
15. Este dificil de spus cu exactitate unde se sfarseste prietenia si unde incepe dragostea.
16. La inceput, iubirea autentica necesita grija pentru celalat pentru o perioada.
17. Ma astept ca intotdeauna sa fiu prieten/a cu cel/a pe care il/o iubesc.
18. Cel mai bun fel de iubire ia nastere dupa o lunga prietenie.
19. Prietenia noastra a fuzionat treptat de-a lungul timpului catre iubire.
20. Iubirea este o adanca prietenie, nu o emotie misterioasa, mistica.
21. Cele mai satifacatoare relatii de iubire ale mele s-au dezvoltat pe fondul unei bune prietenii.
22. Inainte de a ma angaja intr-o relatie iau in considerare ce va realiza acea persoana in viata sa.
23. Incerc sa imi planific viata cu grija inainte de a-mi alege un/o partener/a.
24. Cel mai bine este sa iubesti pe cineva dintr-un mediu similar.
25. Un considerent principal in alegerea unui partener este cum el/ea va fi perceput de familia mea.
26. Un important factor in alegerea unui/unei partener/e este daca va fi un bun parinte.
27. Un lucru de luat in vedere cand alegem un/o partener/a este cum el/ea va influenta cariera mea.
28. Inainte de a ma implica foarte tare intr-o relatie, incerc sa imi dau seama cat de compatibili suntem pe
1plan ereditar, in cazul in care vom avea copii.
29. Cand lucrurile nu sunt tocmai bune intre mine si partenerul meu, stomacul imi face probleme.
30. Atunci cand relatia mea de dragoste se desface, devin atat de depresiv/a incat ma gandesc la suicid.
31. Uneori sunt atat de entuziasmat/a ca sunt indragostit/a incat nu pot dormi.
32. Cand partenerul/a nu imi ofera atentie, ma simt rau tot timpul.
33. Cand sunt indragostit/a am probleme cu concentrarea pe alte lucruri.
34. Nu ma pot relaxa daca il/o suspectez pe partenerul/a mea ca este cu altcineva.
35. Daca partenerul/a ma ignora un timp, uneori fac lucruri stupide pentru a-i atrage atentia.
36. Intotdeauna incerc sa imi ajut partenerul in perioadele dificile.
37. Aleg mai degraba sa sufar eu decat sa-l las pe partenerul meu sa sufere.
38. Nu pot fi fericit/a decat daca pun fericirea partenerului/ei pe primul loc.
39. De obicei imi doresc sa-mi sacrific propriile dorinte, pentru ca partenerul/a sa si le implineasca pe ale
sale.
40. Orice as avea il las pe partenerul/a meu/a sa il foloseasca cand vrea.
41. Cand partenerul/a meu/a se enerveaza pe mine, inca il iubesc pe deplin si neconditionat.

38
42. As indura orice de dragul partenerului/ei meu/mele.

Bibliografie:

1. Chelcea, Septimiu (2006), Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplica ții , Ed. Polirom, Iași
2. Crăciun, Dan (2005), Psihologie socială, Ed. Ase, Bucuresti
3. Crețu, Tinca (2011), Psihologia vârstelor, Ed. Credis, Bucuresti
4. Gavreliuc, Alin (2006), De la relațiile interpersonale la comunicarea socială, Ed. Polirom, Iași
5. Mitrofan, Iolanda, Ciupercă, Cristian, (2002), Psihologia vieții de cuplu, Ed.Sper, București
6. Neculau, Adrian (2003), Manual de psihologie socială, Ed.Polirom, Iași
7. Tai, Pun Tung (2007), Romantic relationship:Love styles, triangular love and relationship satisfaction
www.psychology charts.com/six-love-styles.html

39
40