RELATII INTIME DRAGOSTEA

Ati simtit vreodata ca fara fiinta iubita n-ati putea trai? Vi s-a intamplat san u va puteti lua nici o clipa gandurile de la iubit(iubita), sa aveti din aceaste cauza insomnii si sa invocati orice pentru a fi mereu impreuna cu el (ea)? Parca picioarele mergeau singure inspre persoana dorita ,nimeni si nimic nu le putea opri , nu-i asa? Ati trait experienta dragostei ca pe un ciudat, dar irezistibil amestec de exaltare si durere, neliniste si seninatate, altruism si gelozie, idealizare si romantism? O mare parte a barbatilor si femeilor acestei planet ear raspunde <da> la aceste intrebari, la multi dintre ei, iubirea pasionala-caci despre ea e vorba-fiind precedata de dragostea la prima vedere. Sau poate ca dumneavoastra v-ati inscris de la inceput pe fagasul unei iubiri mai rationale, bazata pe deplina incredere si afectivitate mutuala, unde partenerul ii este si un bun prieten? Sau probabil ca nu v-ati dezvaluit niciodata sentimentele fata de o anume persoana care va place mai mult si o pretuiati. Dar, in fond, iubirea e tot una cu a-ti place de cineva?1 1.DRAGOSTEA ROMANTICA diferente fata de prietenie si simpatie Literature de specialitate cupleaza substantivul dragoste cu adjectivul romantic , astfel incat eticheta sub care se desfasoara consideratiile este, de regula, romantic love, desi exact cu acelasi rol semantic este utilizat de multe ori simplu love. Nu este exclus ca sintagma romantic love sa se fi impus pe teritoriul nord-american tocmai pentru a sublinia adaosul de idealizare, sentimentalism rimantism in cele din urma ce intervine intr-o iubire autentica in comparative cu simpla sexualitate sau cu pragmatismul si rationalismul in raporturile interumane, fie ele intre un barbat si o femeie, si finalizate intr-o casatorie. In perceptia europeana sau, oriunde, in cea din Europa Centrala si de Est, expresia dragoste romantica trimite la dragoste platonica. In

Ilut Petru(2004) Relatii intime. In Neculau Adrian(coord).Manual de psihologie sociala- Ed. a 2-a , rev.-Iasi : Polirom, 2004

acceptiunea americana insa, romantic love nu numai ca nu exclude relatiile sexuale, dar de cateva decenii aproape ca le presupune cu necesitate.2 Cand spunem asadar dragoste romantica trebuie sa intelegem iubire adevarata, dezinteresata, bazata pe atasament reciproc, in centrul careia se afla atractia fizica puternica a unuia fata de celelalt, desi, asa cum se va vedea, dragostea pasionala nu este intocmai acelasi lucru cu dragostea romantica. Oricum, dincolo de varietatea de conduite subsumabile categoriei dragoste , ea are o serie de note commune cu prietenia, dar si unele diferentiatoare. Respectul, increderea si pretuirea reciproca, altruismul, similaritatea axiological si alte trasaturi ale prieteniei sunt valabile, in mare si in pondere diferita, si pentru dragoste. Plusul semnificativ este adus de intimitatea fizica a partenerilor de iubire, ce merge de la strangeri de mana, mangaieri etc. Tendinta spre sexualitate face ca si reactiile emotional-fiziologice sa fie mai puternice, iar acest nucleu sexual-emotional, in jurul caruia graviteaza elementele afectivitatii, nu de putine ori si gelozia, determina ca, in comparative cu prietenia, care este mai echilibrata, rationala si asezata, dragostea sa se manifeste mai dynamic, tumultuos, sinusoidal, aparad in general mai pandite de tensiuni si conflicte.O problema care a primit raspunsuri stiintifice pertinente a fost aceea a legaturii dintre simpatie si dragoste. In termini mai tehnici se pune problema daca simpatia si dragostea se inscriu pe acelasi continuum al activitatii ce ar cuprinde grade diferite de intensitate, de la oarecare simpatie la simpatie puternica, si, de aici, la dradostea moderata si apoi la dragoste puternica - , deci daca exista o singura dimensiune, sau dragostea este o alta dimensiune a spatiului activitatii? Studiile complexe ale lui Rubin, care cuprind nu numai date de ancheta si experimentale, ci si observatii pe cupluri de indragostiti, au demonstrate distinctivitatea celor doua dimensiuni dragostea si simpatia -, dar si o substantiala apropiere, statistic constatande-se o corelatie moderata intre scopurile de la Scala Simpatiei si Scala Dragostei.3 Cercetari elaborate extinse au evidentiat ca putem vorbi despre trei componente ale trairii si manifestarii dragostei si ca subiectii umani sunt, in general, constienti de existenta si continutul lor. Prima este cea cognitiv-atitudinala, care se refera la gandurile, credintele, parerile pe care indragostitul le are fata de partenerul sau. A doua componenta o reprezinta cea comportamentala. Dezvaluirea simtamintelor, gandurilor si disponibilitatilor de actiune a iubitilor unu fata de celelalt este o componenta
2 3

Idem, Ilut Petru Idem Ilut Petru

importanta in consolidarea si trainicia dragostei, dar oamenii sunt oerfect constienti ca in afara de peroratii, conteaza foarte multe fapte. Iubirea are nevoie si de semne materiale si non-materiale . In al treilea rand, dragotea, spre deosebire de prietenie si simpatie, este insotita si de puternice reactii emotionale. Literature baletristica si filmele descriu in detaliu efectele intensele efecte fiziologice, incepand cu accelerarea inimii si transpiratie pana la nopti nedormite. Investigatiile au incercat sa stabileasca ponderea unor atare simptome in lumea indragostitilor. Kanin et al. au rugat un numar de peste 600 de studenti, ca pe baza experimentelor personale, sa ierarhizeze starile emotionale pe care l-au trait in dragostea actuala sau recenta. Pe primul loc s-a detasat net semtimentul de confort si buna dispozitie sufleteasca (79%), pe locul doi, dificultatea de a se concentra (37%), urmate de plutire de nori (29%), imi venea sa alerg, sa sar sis a strig (22%), agitat, nervos inainte de intalniri (22%), senzatii fizice puternice cum ar fi mainile reci, crampe in stomac, furnicaturi pe sirea spinarii au fost raportate de 20%, iar insomnii de 12%.4 2. Dragostea pasionala si alte tipuri de dragoste Dragostea personala ar putea fi caracterizata comprimat ca o stare emotionala tumultuoasa. Ea inseamna propensiunea irezistibila catre persoana iubita, astfel incat factorul afectiv - emotional copleseste ratiunea, reactiile comportamentale scapand, in insemnata masura, de sub controlul luciditatii. Dragostea este oarba, idealizarea celuilalt maxima, eventualele lui defecte sunt convertite in calitati, febrilitatea emotionala e de nestapanit, orice se justifica pentru a fi impreuna, ultimul argument fiind chiar pur si simplu nu ma pot opri, nu ma pot stapani. Este prezentata nevoia intensa de a fi iubit asa sit u iubesti si, in acelasi timp, teama obsesiva ca nu cumva relatia sa se termine. Pentru simtul comun, faptul ca oamenii se indragostesc apare ca un lucru firesc si este luat mai degraba ca o variabila independenta in explicarea unor comportamente cum ar fi neglijarea sau parasirea familiei ori insuccesele scolare si profesionale. La fel se intampla si in discursurile stiintifice, dar aici s-a pus cu seriozitate intrebarea cum de ajungem sa ne indragostim, uneori atat de pe neasteptate si atat de pasional? S-au creat si raspunsuri credibile, redate de Baron et al. astfel: Pornind de la constatarea ca, in ciuda diverselor forme de manifestare in functie de contexte culturale si istorice diferite, subzista unele constante fundamentale care fac ca dragostea sa apara drept un fenomen universal, se prezuma valoarea ei bio-evolutiva de reproducere. Rationamentul
4

Idem Ilut Petru

prezentat ar fi urmatorul: perechiile barbat femeie care, pe langa simplele raporturi sexuale, au practicat si grija unuia fata de celelalt si fata de odraslele lor, adica au dezvoltat afectiune si incredere reciproca, au cautat sa fie pe cat posibil impreuna sis a aiba relatii stabile, beneficiand astfel de sanse mai mari de supravietuire. Ele au asigurat in mai mare masura, in principal prin diviziunea muncii, cresterea copiilor astfel incat si acestia sa ajunga la reproductie. In acest fel, perechiile avide se sex, dar practicand si coloralele lui psihoemotive, au avut mai mari sanse sa-si transmita genele urmasilor decat celor care nu au dispus concomitent de cele doua caracteristici raporturi sexuale intense si relatii interpersonale apropiate si de durata. Prin selectie naturala s-a ajuns in acest mod ca fiintele umane sa caute sexualitatea, sa se indragosteasca sis a fie grijulii cu copii lor.5 Chiar daca respectivul scenariu evolutiv s-ar dovedi adevarat, apare limpede ca o data cu cristalizarea unor civilizatii, factorii culturali, dintre care practicile si credintele relogioase si, mai apoi, legile, au accentuat sau estompat tendintele biogenetice si le-au dat continut specific. Hatfield si Walster cred ca cei mai multi dintre oameni se indragostesc atunci cand sunt indeplinite urmatoarele trei conditii: 1. expunerea la imagini si modele despre cum arata dragostea adevarata, ceea ce se intampla incepand din copilarie - Alba ca Zapada - , indeosebi prin mass-media. In interactiunea cu efectele mediatice, socializarea in familie, observarea si interpretarea experientei celorlalti, intrun cuvant, invatarea sociala conduce la un construct cognitiv al dragostei, mai mult sau mai putin personal. Reprezentarea despre ce inseamna iubirea si cum ar trebui sa arate persoana de care merita sa te indragostesti genereaza un fel de expentanta pentru cand va fi intalnit omul potrivit;6 2. asteptarea mentala se materializeaza in momentul in care intalnesti persoana considerate ca fiind potrivita, asupra ei revarsandu-se reprezentarea formata, al carei continut e destul de ferm circumscris sociocultural;7 3. nu putem vorbi de experienta unei iubiri veritabile in afara procesului emotional, cu tot cortegiul lui de manifestari fiziologice si comportamentale. Tabloul de activare psiho-fiziologica poate reprezenta, ca relatiecauzala, consecinta indragostirii, dar, in anumite imprejurari, atunci cand

5 6

Idem Ilut, Petru Radu, I (1994). Atractie interpersonale, relatii de afiliere si ancheta sociometrica. In I. Radu (coord.). Psihologie sociala . Cluj-Napoca : Editura Exe 7 Idem Radu, I

esti predispus la a te indragosti, orice sursa de activare fizica, frustrare, excitare sexuala si altele este interpretabila ca indiciu al faptului ca te-ai indragostit.8 Suntem aici pe temenul vizat de teoria atribuirii eronate a excitabilitatii, a activarii (misattribution of arousal). Cercetarile experimentale au aratat ca in situatia de excitabilitare, activare, tensiune nervoasa, daca oamenii (mai ales cei tineri) au in preajma lor pesoane atractive, ei au tendinta sa interpreteze aceasta stare (de arousal) ca efect al caderii in dragoste. Intr-un astfel de studiu9, o femeie atractiva si un barbat atractiv au intervievat doua loturi de barbati: unii care au trecut un pod lung, suspendat deasupra unei prapastii, si altii care au traversat un pod solid, doar la cativa metrii de sol. Intervievatorii au pus intrebari referitoare la traversare imediat dup ace aceasta a avut loc si au oferit subiectilor numarul lor de telefon, rugandu-i sa sune daca vor sa afle ceva in legatura cu rezultatele anchetei. Femeia a primit mult mai multe telefoane decat barbatul si a primit semnificativ mai multe de la indivizii di contextual de arousal (podul era inalt si suspendat). Probabil ca expresia transfer de excitabilitate ar fi mai justificata in explicarea fenomenului de acest fel, termenul transfer fiind mai larg si acoperind doua posibile procese cel al transferului in atribuire, dar si un transfer mental efectiv. Oricum, o stare psihica ambigua, incarcata de pasiune si excitatie nervoasa, putin derutanta, duce frecvent la nevoia de fixare pe o fizare. Bineinteles, experimentele de felul celui redat mai sus ne spun putin despre factorii importanti in alegerea partenerului de dragoste si mai cu seama partenerul conjugal. Dar povestea cu podul poate fi luata ca o metafora pentru nu putinele cazuri de viata in care, dupa incercari grele (inclusive sentimentale), oamenii au pornirea de a se atasa repede si intens de cel/cea care ii iese in cale la capatul podului. Iubirea pasionala care ar putea fi considerata o forma accentuate a dragostei romantice nu este singura modalitate a felului in care se consuma relatiile de dragoste dintre doi parteneri. Dragostea companionala, in care partenerul iti este prieten, companion se manifesta ca o relatie mai asezata, rationala, practica, bazata pe incredere, grija si sustinere reciproca, pe intelegerea si toleranta eventualelor ciudatenii, reprezinta o atare formula, altceva decat iubirea pasionala, dar nu opusa ei.10 Tonul rational se impune in fata pasiunii necontrolate. Vietile celor doi se impletesc uneori pana la o contopire totala. De altfel, este o observatie curenta faptul ca, in timp,
8 9

Idem Radu, I Ibidem Iliut, P 10 Idem Ilut, Petru

iubirile pasionale care rezista sfarsesc de obicei prin a deveni companionale, stridenta emotionalului atenuande-se considerabil, in prim-plan situandu-se sentimente profunde de pretuire mutuala. Dragostea pasionala si cea companionala sunt categoriile cu cea mai mare pregnanta epistemological, cercetarile relevand si alte stiluri de iubire. Astfel, pe baza aplicarii uni chestionar populatiei americane, pe langa dragostea pasionala (romantica) si cea companionala, s-au desprins inca patru modalitati mai importante in care subiectii umani definesc dragostea: dragostea posesiva, in care emotiile sunt intense, unde adesea intervine gelozia, preocuparea excesiva si dependenta de partener si, in consecinta, frica obsesiva de a nu-l pierde ; dragostea pragmatica vizeaza cautarea partenerului in functie de cat de bine crezi ca vor functiona relatiile cu cel ales, in ce masura se satisfac reciproc nevoile bazale, cum se vor putea realize cei doi mai bine si mai repede in viata ; dragostea altruista presupune grija si daruirea neconditionata fata de partener, inseamna a oferi, a intelege si a ierta fara gandul ascuns de a primi inapoi ceva de la fiinta iubita ; jocul de-a dragostea, in care unuia sau ambilor parteneri le place sa fie in jocul dragostei si sa invinga, aproape asa cum ar juca tennis, sah sau pacher, si unde nu pot exista relatii de durata, ele sfarsinde-se cand cel cu care te joci doar devine plictisitor sau prea serios.11 La tentatia cititorului de a raspunde intrebarii: Oare experientele mele trecute ori cea pe care tocmai o traiesc in care vdi categoriile expuse se incadreaza? trebuie afirmat promt ca, foarte probabil in nici una. In primul rand fiindca sunt tipuri ideale, iar in al doilea rand, ele nu epuizeaza toate modalitatile de raportare prin dragoste la celelalt. Bunaoara, mai rar azi, cand libera exprimare in toate domeniile a devenit o valoare sociala, in vremuri anterioare nu de putine ori iubirea ramane nedeclarata, nedezvaluita celuilalt. In prezent, des intalnita este dragostea unilaterala, neimpartasita reciproc. Situatia este de nedorit, atat pentru cel care iubeste , cat si pentru cel care nu raspunde cu aceeasi moneda la insistentele aspirantului. Primul deoarece este respins, ceea ce ii afecteaza grav imaginea de sine, al doilea pentru ca, fara sa vrea, raneste destul de adanc pe altcineva. De asemenea, trebuie reflectat aupra faptului daca, alaturi de tipurile mentionate, nu putem vorbi si despre dragostea compasionala cum ar putea fi numita cea in care se iubeste oarecum din mila, donatorul de grija si afectiune simtind placerea in a se comporta paternal cu partenerul si, totodata, a-l vedea pe acesta dependent de el.

11

Idem Ilut, Petru

De altfel unii psihologi sociali cred ca in locul categorizarilor iubirilor in mai multe stiluri, cumva abstracte , mai realist si profitabil ar fi sa admitem ca daca operam cu sensul obisnuit al cuvantului dragoste, el are trei dimensiuni, prezente in proportii variabile in diferite cupluri. Modelul triunghiular al dragostei propus de Sternberg (1988)12 cuprinde: intimitatea sudurea sufleteasca, preocuparea fata de bunastarea si fericirea partenerului, intelegerea, respectful si valorizarea reciproca ; pasiunea, adica aspectele romantate ale iubirii, atractia fizica si intimitatea sexuala ; dimensiunea decisional-implicationala, centrata pe cognitive, pe felul in care iti reprezinti relatia in cauza, cat de mult te consideri implicat in ea si decizia si hotararea de a o mentine. Cuplurile care au toate cele trei dimensiuni in echilibru tind sa fie mai stabile. La intrebarea de ce, in ciuda diverselor forme de manifestere, in functie de contexte culturale si istorice diferite, indragostirea este un fenomen universal, un raspuns plauzibil il adduce teoria biogenetica a reproducerii prin selectie: cuplurile umane care pe langa sex au practicat si atasament mutual de durata au avut mai mare grija de copii, iar prin acestia, genele responsabile de aceste comportamente s-au produs in mai mare proportie13

12

Idem Ilut, Petru Idem Ilut, Petru

13

Bibliografie

1. 2.

Ilut Petru(2004) Relatii intime. In Neculau Adrian(coord).Manual de psihologie Radu, I (1994). Atractie interpersonale, relatii de afiliere si ancheta sociometrica.

sociala- Ed. a 2-a , rev.-Iasi : Polirom, 2004 In I. Radu (coord.). Psihologie sociala . Cluj-Napoca : Editura Exe