AFECTIVITATEA NEGATIVA SI SOMATIZAREA Un mare numar de lucrari au fost consacrate bazelor dispozitionale ale somatizarii si rolului afectivitatii negative.

Cercetarile lui Costa siMcCraie (1987) si Watson si Pennebaker(1989), au fost centrate pe o stare sufleteasca considerata de autor ca afectivitate negativa(A.N.). Subiectii cu A.N. au nivel inalt de disconfort si insatisfactie, sunt introspectivi, staruie asupra esecurilor si greselilor lor, tind sa fie negativisti, concentrandu-se asupra aspectelor negative ale celorlalti si ale lor. Afectivitatea negativa are trasaturi similare cu alte tipologii dispozitionale cum ar fi nevroticismul, anxietatea, pesimismul, maladaptivitatea. Afectivitatea pozitiva ar fi contrariul celei negative, asociata cu extraversia, nivelul energetic crescut, nivelul de activitate superior. O serie de scale pot evalua afectivitatea negativa: scala de emotivitate negativa (Negative Emotionality Scale-NEM), din chestionarul de personalitate Tellegen (Tellegens Multiple Personality Questionnaire), scala N.A. din scalele de afectivitate pozitiva si negativa (Positive andNegative Affectivity ScalesPANAS). Cercetari foarte recente arata ca indivizii cu afectivitate negativa intensa par sa fie hipervigilenti in privinta propriului corp si au un prag redus in ceea ce priveste sesizarea si raportarea senzatiilor somatice discrete. Viziunea pesimista asupra lumii ii face sa fie mai ingrijorati in privinta implicatiilor situatiilor percepute si par sa aiba un risc mai mare de somatizare si hipocondrie. Acesti indivizi sunt mai predispusi sa raporteze simptome in cursul tuturor situatiilor si de-a lungul unor indelungate perioade de timp, stresorii situationali trecatori influentand doar in micamasura aceasta trasatura stabila de personalitate, Afectivitatea negativa este una din problemele care influenteaza negativ atat aprecierea asupra relatarii simptomelor, cat si studiile clinice si de cercetare. Dupa multi cercetatori, evaluarea ei ar trebui sistematic facuta in cazul bolilor de somatizare. Mai mult, studii recente sugereaza ca tendinta de a relata simptome si afectivitatea negativa sunt ereditare. Studiile lui Tellegen si colab. de la Universitatea din Minessota au aratat ca in 55%din cazuri trasaturile afectivitatii negative pot fi atribuite factorilor genetici si numai in 2% din cazuri mediului familial comun.