UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I TIINELE EDUCAIEI

PROFILUL: PSIHOLOGIE

ESEU: MODELE EXPLICATIVE ACTUALE ALE

TEMPERAMENTULUI

PROFESOR COORDONATOR CURS: CLINCIU AUREL ION

PROFESOR COORDONATOR SEMINAR: CAZAN ANA MARIA

STUDENT: FCLE ELENA NADIA

GRUPA: 15331 (I) ANUL I, ZI

NUMELE CURSULUI: FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI

NUMARUL DE CUVINTE UTILIZATE: 2000 DE CUVINTE

- BRAOV 2014 -

MODELE ACTUALE EXPLICATIVE ALE TEMPERAMENTULUI

1.Definitii si tipologii ale temperamentului

Temperamentul este unul dintre aspectele personalitatii studiate din cele mai vechi timpuri.
Prima tipologie temperamentala (Hipocrates) are 2500 de ani. De-a lungul timpului, medici si
filozofi au incercat sa explice, prin tipologii temperamentale, natura diferentelor dintre oameni.
Temperamentul sau firea omului este aspectul cel mai usor de remarcat, deoarece se manifesta
in comportamentul expresiv: modul in care ne miscam, vorbim, expresiile emotionale, sunt surse
de informatii pentru ceilalti despre trairile noastre, despre felul nostru de a fi.
Fiind legat de aspectele biologice ale persoanei, temperamentul este predominant innascut,
variatiile sale de-a lungul vietii rezultand din influenta starii de sanatate generala dar si a
educatiei.
Influenta starii de sanatate diferite boli somatice, mai ales cele endocrine, dar si bolile
psihice, pot produce modificari de natura temperamentala: hipertiroidia accentueaza
emotivitatea, nervozitatea, creand un tablou compotamental specific temperamentului
melancolic.
In cazul temperamentelor considerate negative cum ar fi impulsivitatea si timiditatea, o
educatie sau o autoeducatie adecvata poate duce la formarea unor deprinderi
comportamentale de mascare. In situatiile obisnuite, individul se comporta in
concordanta cu deprinderea comportamentala, nu cu trasatura.
Evenimentele de viata pot accentua sau atenua o trasatura temperamentala: tendinta spre
depresie, caracterizata melancolicilor, poate fi accentuata de un sir de evenimente
nefericite sau intens stresante, sau poate fi atenuata in cazul unei vieti linistite, intr-un
mediu social armonios.
Tipurile temperamentale exprima configuratii de trasaturi temperamentale, grupate dupa diferite
criterii, care graviteaza toate in jurul aspectelor dinamice ale personalitatii. Tipologiile
temperamentale au fost primele tipologii empirice ale personalitatii, deoarece ele se bazeaza
tocmai pe generalizarea si categorizarea unor manifestari observabile ale firii indivizilor: alura
si ritmul miscarilor, ritmul vorbirii, reactiile afective, expresivitatea emotionala, rezistenta la
oboseala si la situatii stresante, sociabilitatea, reactia la stimuli noi si neobisnuiti.
2

Toatre tipologiile temperamentale s-au bazat pe constatarea coexistentei unor configuratii de

trasaturi relativ stabile in timp la acelasi individ si a existentei unor trasaturi asemanatoare la mai
multi indivizi. Tipologiile temperamentale permit atat explicarea asemanarilor si deosebirilor
dintre oameni sub aspectul reactiilor emotionale sial alurii energetice a activitatii, cat si o
predictie relativ acceptabila a comportamentului unui individ in diferite situatii.1
Temperamentul si trairile afective
Emotiile (trairile afective) au un rol esential in reglarea comportamentului fiind correlate cu
trasaturi de personalitate de ordin mai general. Emotiile pozitive sunt associate cu extraversia si
impulsivitatea, iar cele negative cu anxietatea si nevrotismul. Trairile afective orienteza
comportamentul motivate fie in sensul apropierii de stimuli placuti, carora le sunt associate
recompense, fie in sensul evitarii celor amenintatori, sau carora le sunt asociate pedepse. Ele sunt
legate de procese inconstiente, fiind numai partial constientizabile. Mecanismele emotivitatii
sunt atat subcorticale (hipotalamus si amigdala), cat si corticale.
Trasatura anxioasa este valabila de la un individ la altul, avand o component genetic certa.
Experientele din copilarie pot influenta trasatura, fie in sensul accentuarii, fie al atenuarii ei.
Persoanele inalt reactive emotional tind sa fie mai empatice sis a se contamineze mai usor cu
emotiile altora.
Intensitatea trairilor affective este o trasatura temperamentala (unii au trairi mai intense, altii mai
putin intense). Intensitatea reactiei affective se manifesta la acelasi individ, similar in cazul
emotiilor positive sau negative). Cercetarile facute cu chestionare si inventare de autoevaluare au
evidentiat existenta unor diferente individuale in privinta intensitatii reactiei afective. Femeile
obtin scoruri mai mari (ca medie) in raport cu barbatii, atat la emotiile positive, cat si la cele
negative.
Clasificarea temperamentelor
a)Tipologii morfologice sau bioconstitutionale
1

Luca, M.R. (2013). Introducere in psihologia personalitatii. Brasov: Editura Universitatii

Transilvania din Brasov, p.64, 65.

Criteriile de ordin morfologic sau bioconstitutional au fost de multa vreme luate in atentie
pentru explicarea lor. Asemenea criterii au fost identificate si utilizate pentru prima data de catre
Hipocrate. Acesta a folosit notiunea de tip corporal, determinat de aspectul constitutional
exterior, de raportul dintre tesutul muscular si cel osos, precum si de cel din cutia toracica si
abdomen. Hippocrate a delimitat tipul corporal ftizic, caracterizat prin aspect scheletic, fragil,
alungit, temperamental rece, calculat, tacut, reflexiv si tipul apoplectic, caracterizat prin aspect
musculos-obez, abdomen dezvoltat, statura mijlocie sau mica, temperament jovial, afectuos,
impulsiv, instabil, emotional, necontrolat.
b)Tipologia lui Ernst Kretschmer
Medic psihiatru german, Ernst Kretschmer (1888-1964), studiind bolnavi psihici a sesizat o
corespondenta

frecvevta

intre

simptomatologia

psihocomportamentala

si

aspectul

bioconstitutional extern. Astfel, a ajuns la ideea elaborarii unei tipologii pe criterii morfologice,
idee ce si-a gasit finalizarea in lucrarea Structura corpului si caracterul(1921).2
Limitata initial la doua tipuri principale, clasificarea lui Kretshmer va ajunge in final sa cuprinda
trei tipuri principale si un tip accesoriu mai putin individualizat.
Cele trei tipuri principale sunt: picnic ciclotim, leptosom (sau astenic) schizotim, atletic
vascos.
c)Tipologia olandeza Heymans si Wiersma. Este o tipologie cu caracter tranzitoriu, cei doi
autori olandezi pornind in elaborarea ei, de la o ipoteza neurofiziologica, formulata de psihiatrul
Otto Gross.
Pentru Gross, orice fenomen psihic (o emotie, de exemplu) declanseaza o activitate a celulelor
nervoase care persista si dupa terminarea lui, influentand incostient activitatile ulteriore ale
spiritului. Ele apar ca si cum ar fi opuse functiei cerebrale primare si functiei cerebrale
secundare.
Heymans si Wiersma si-au propus sa descrie personalitatea, sub raport temperamental, pe baza a
trei dimensiuni pe care ei le-au identificat cu ajutorul unor scari de evaluare. Cele trei trasaturi
sunt: emotivitatea sau instabilitatea emotionala, activitatea sau forta pulsionala generala si
primaritate-secundaritate, determinata dupa predominarea uneia din cele doua functii
identificate de Gross.

Golu, M.,(2002), Bazele psihologiei generale, Bucuresti, Editura Universitara, p.662.

MODELE ACTUALE EXPLICATIVE ALE TEMPERAMENTULUI

Modelul psihobiologic al temperamentului si caracterului: TCI
Cloninger a dezvoltat un model dimensional psihobiologic al personalitatii care conteaza pentru
ambele variatiuni normala si anormala in cele doua componente ale personalitatii,
temperament si caracter.
TCI defineste 7 tipuri temperamentale si trei tipuri caracteriale de ordin superior care impreuna
cu componentele de ordin inferior duc la 25 de fatete ale personalitatii: 12 fatete ale
temperamentului si 13 fatete de comportament.
Modelul temperamental NS- Novelty Seeking (Cautand nou)
Modelul temperamental NS este format din patru aspecte:
exploratorie Excitabilitate vs Rigiditate (NS1)
Impulsivitate vs Reflectie (NS2)
Extravaganta vs Reservat (NS3)
Dezordine vs Regimentare
Persoanele cu un temperament NS tind sa fie permanent in cautare de nou fiind rapide,
temperate, curioase, inflacarate, dezordonate, impulsive si care se plictisesc usor. Avantajele
acestui temperament sunt ca se adapteaza rapid si cu entuziasm la tot ce este nou ceea ce
duce la explorarea potentialului de recompense. Dezavantajele suntlegate de excesele de furie
si renuntare ori de cate ori dorintele lor sunt frustrate ceea ce duce la inconsecventa si
instabilitate in relatiile cu ceilalti.
In contrast, o persoana cu un temperament scazut NS e descrisa ca fiind o persoana lenta,
indiferenta, entuziasmata, emotionala, reflexiva, cumpatata, rezervata, toleranta la
monotonie, sistematica si ordonata.
Curiozitate de explorare vs Rigiditatea stoica ( NS1 )
Persoanele cu scor mare pe NS1 se bucura de exploararea de locuri si situatii necunoscute,
chiar daca cei mai multi oameni cred ca este o pierdere de timp. Ei incantati sa primeasa
activitati noi avand tendinta de a cauta emotii si aventuri. Se plictisesc usor si prin urmare
5

tind sa evite monotonia. Aceste persoane sunt intoleranti la rutina si sunt intr-o continua
cautare de schimbari.
In contrast, persoanele cu scor redus nu obtin satisfactie deosebita in explorare si, prin
urmare, prefera oameni, locuri si situatii familiare.
Impulsivitate vs reflectie ( NS2)
Persoanele cu scor mare pe NS2 tind sa fie excitabile, dramatice, impresioniste si capricioase,
iau decizii rapide pe baza unor informatii incomplete si au un control slab al impulsurilor.
Aceste persoande actioneaza la instinste de moment si premonitii instinctive fiind de multe
ori distrasi si au deficit de atentie.
In contrast, persoanele cu scor redus pe NS2 sunt descrise ca fiind reflexive si foarte rar
actioneaza pe presu[puneri si banuieli. Ele tind sa fie analitice si au nevoie de informatii
detaliate in luarea deciziilor.
Extavaganta vs reservat (NS3)
Persoanele cu scor mare pe NS3 tind sa fie extrvagante cu banii, sentimentele si energia lor.
Acestea pot impresiona pe altii ca fiind galant, neingradit, preferand sa cheltuie banii decat sa
economiseasca. Le place sa traiasca la extrem , impingand la limita resursele lor financiare.
In contrast, persoanele cu scor redus pe NS3 sunt descrise ca fiind rezervate, controlate sau
retinute. Aceste persoane nu isi risipesc banii, energia si sentimentele. Mai degraba, ele pot
impresiona prin zgarcenie, deoarece ele sunt neinteresate in cheltuirea sau achizitionarea de
lucruri.

Dezordine vs regimentare (NS4)

Persoanelecu scor mare la NS4 tind sa fie rapide, temperate si dezordonate. Isi pierd repede
cumpatul si isi arata de multe ori furia atunci cand nu obtin ceea ce ei doresc atunci cand
doresc. Ei prefera de obicei, activitati fara reguli si reglementari sticte. Ei fug de tot ceea ce
este frustrant, plictisitor sau incomod pentu fizic si psihic.
In contrast, persoanele cu scor redus la NS4 tind sa fie organizate, ordonate, metodice si
sistematice. Ei prefera de obicei activitati cu reguli si regulamente stricte.
6

Temperamentul adult-orintat
Modele exlicative ale temperamentului dupa criteriul adult-orientat au fost lansate in Europa
de Eysenck si Teplov si sunt: modelul PAD a lui Mehrabian, modelul neuropsihologic a lui
Gray si modelul biologic de cautare a senzatiilor de Zuckerman.
Modelul PAD Placere-Arousability-Dominare- dezvoltat de Mehrabian, este o teorie a
modelului descriptiv, multidimensional, centrata pe emotie. S-a studiat comunicarea non-verbala:
atitudinile, realizarile, apartenenta si alte comportamente sociale caracteristice iar aceste studii au
aratat importanta mediului in comportamentul uman.
Temperamentul este strans legata de comportament si mediu fiind centrat pe atentie. In acord cu
cei trei factori emotionli, se disting trei tipuri de temperamente bipolare de baza: trasatura
placere-neplacere, trasatura docilitate-nervozitate si trasatura dominare-supunere.
Placere-neplacere: In functie de aceste sentimente au fost descrise temperamente luand in
considerare indicatorii comportamentali pozitivi si negativi: rasul/plansul, expresii faciale in
timpul interactinii sociale.
Docilitate-nervozitate (putere-slabicine): Nervozitatea poate fi definita ca pe o cota individuala
care include amplitudinea reflexului initial de orientare, numarul de procese de adaptare, diversi
indici de nervozitate ca rezultat al ridicarii ratei de stimulare si slabiciune a sistemului nervos.
Dominare-supunere: Dominarea da sentimentul de libertate in a actiona foarte variat, sentimentul
de detinere a controlului asupra mediului inconjurator iar la polul opus , supunerea, sentimentul
lipsei de control in situatii date, a influentei puternicde, destabilizatoare a mediului inconjurator.
(Mehrabian, 1980).
Dupa Mehrabian, aceste trasaturi temperamentale sunt cele mai stabile si mai generale
comportamente individuale care se refera la predispuneri genetice, nu la commportamente
invatate. Modificarile de comportament se pot realiza prin modificari ale mediului inconjurator.
Modelul neuropsihologic al temperamentului dezvoltat de Gray
In studii efectuate pe sobolani, Gray a adunat dovezi in sprijinirea teoriei fiziologice:
neuropsihologice, biochimice si farmacologice. (Gray, 1991) Aplicand cele patru criterii de
clasificare a teoriilor temperamentului, modelul neuropsihologic al lui Gray include o orientare
catre adult, avand o cauzalitate multidimensionala si centrata pe emotie. El a studiat
temperamentul in functie de extroversie/nevrotism, aducand o revizie majora asupra teoriei lui
Eysenck.
7

Introvertii sunt sensibili la pedeapsa si comunicare nonverbala decat extrovertii, intrucat

extrovertii sunt mai sensibili la recompense si refractari la pedeapsa.
Nevrotismul defineste o dimensiune care poate fi caracterizata in termeni de sensibilitate la
intarirea atat prin recompense cat si prin pedepse.
Modelul biologic de cautare a senzatiilor, dezvoltat de Zuckerman
Aceasta teorie imbina si coreleaza atat experimentele pe animale si studiile pe oameni, cat si
comportamentul

cu

caracteristici

biochimice

si

psihobiologice.

Aceasta

abordare

multidimensionala a facut posibila dezvoltarea teoriei conform careia, diferenta dintre indivizi
este data de cauza cautarii de senzatii.
Cei cinci factori care au stat la baza studierii temperamentului au fost: cautarea senzatiei
impulsive, nevrotism-anxietate, agresiune-ostilitate, activitatea si sociabilitatea.
Concluzii:
Temperamentul este una dintre laturile personalitatii care se exprima cel mai pregnant in
conduita si comportament (miscari, reactii afective, vorbire etc.). Temperamentul este implicat in
comunicarea interpersonala, in relationare, in socializarea copilului in grup, in dezvoltarea
atasamentului, in formarea caracterului si interactioneaza cu toate celelalte substructuri de
personalitate, inclusiv cu inteligenta.