UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

PROFIL PSIHOLOGIE

ESEU NEUROPSIHOLOGIE:
FERICIRIA

PROFESOR COORDONATOR: DANCESCU MIHAIL

STUDENT: FACALET ELENA NADIA

GRUPA: 15331 I
ANUL I, ZI

- BRASOV 2014

FERICIREA

E greu sa definesti fericireaCand te gandesti la ea, iti imaginezi o stare de beatitudine si

de euforie, o magie fizica si psihologica, o armonie cu tine insuti si cu ceilalti. In schimb,
e foarte greu sa gasesti cuvinte potrivite care sa descrie in ansamblu aceasta stare, pe care
cel mai adesea o traim fragmentat. Niciun alt sentiment nu este la fel de cuprinzator ca
fericirea: ea poate, in acelasi timp, sa te remonteze si sa te darame la propriu.
Fericirea este o stare mentala de bine, fiind caracterizata de emotii pozitive sau placute,
de la multumire la bucurie intensa. Diferite abordari biologice, psihologice, religioase si
filozofice s-au straduit sa defineasca fericirea si sa identifice sursele sale.
Diverse grupuri de cercetare, inclusiv psihologia pozitiva, au facut eforturi pentru a aplica
o metoda stiintific de a raspunde la intrebari despre ceea ce este fericirea si cum am
putea-o atinge.
Psihologii s-au ocupat decenii de-a randul de emotiile neplacute. De circa doua decenii,
neurologii se straduiesc sa afle cum apar furia, frica si starile depresive. Rezultatele
obtinute de ei sunt folosite de o intreaga industrie care vinde pastille contra proastei
dispozitii si, nu in ultimul rand, de multi pacienti. Dar nimeni nu si-a luat in serios pana
acum sarcina de a studia fericirea.
In ultimii ani, situatia s-a schimbat. Neurologii au inceput sa-si indrepte atentia si catre
sentimentele pozitive. Intr-un timp foarte scurt, au realizat progrese impresionante. Mare
parte din ceea ce pana acum era considerat science-fiction a devenit realitate in laborator.
Tehnici noi de scanare permit observarea creierului in timp ce subiectul gandeste sau
simte ceva. Ele arata, spre exemplu, cum apare bucuria cand ne gandim la o persoana
draga. La randul ei, biologia moleculara dezvaluie ce anume se intampla in aceste
momente inauntrul celor zece miliarde de celule ale creierului nostru. Teste psihologice
demonstreaza in ce fel ne marcheaza comportamentul aceste schimbari. Astfel,
cunostintele noastre despre modul de aparitie a fericirii sporesc.
Astazi putem aborda problema pe care oamenii si le-au pus dintotdeauna.- Oare fericirea
inseamna mai mult decat absenta nefericirii? Poate fi ea mostenita? Dispare furia daca ii
2

dai frau liber? Pot fi prelungite momentele placute? Banii aduc oare fericirea? Putem fi
indragostiti toata viata de aceeasi persoana? Ce este suprema fericire?
Doua descoperiri relativ recente din domeniul neuropsihologiei au o importanta majora
in gasirea raspunsului la aceste intrebari. Prima descoperire se refera la partile creierului
care genereza o stare de bine: in mintea noasta exista mecanisme pentru bucurie, placere
si euforie avem la dispozitie un sistem prin care putem deveni fericiti. Asemenea
capacitatii de a vorbii, sentimentele pozitive sunt innascute. Aceasta descoperire va marca
imaginea noastra despre om asa cum au marcat-o altadata teoriile lui Freud privind
inconstientul abisal.
Cealalta descoperire, si mai surprinzatoare, este faptul ca si creierul unui adult se afla in
continua schimbare. Pana de curand, oamenii de stiinta credeau ca, asemenea oaselor,
creierul isi atinge apogeul dezvoltarii la sfarsitul pubertatii. In realitate, lucrurile stau cu
totul altfel. De fiecare data cand invatam cate ceva nou, creierul nostrum se transforma,
iar intre celule apar noi conexiuni. Aceste modificari pot fi chiar observate cu ajutorul
unor microscoape speciale. Agentii cei mai importanti ai acestor modificari nu sunt
gandurile, ci emotiile. Cu alte cuvinte putem deveni mai fericiti printrun antrenament
adecvat. Putem exersa tendinta noastra naturala spre fericire asa cum exersam o limba
straina.
Numai cine cunoaste fericirea o poate gasi. Fericirea fiecarui om este unica, la fel ca si
personalitatea sa. Cu totii resimtim bucuria si placerea in mod asemanator deoarece si
creierele noastre sunt construite similar. Deosebirea consta in mecanismul care genereaza
aceste sentimente.
Fericirea provine atat de la corp (brate, picioare, inima si piele), cat si de la imaginatia si
gandurile noastre. De aceea ar fi indicat sa acordam corpului mai multa atentie decat
suntem obisnuiti.
Cand esti fericit, sangele pulseaza mai repede. La majoritatea oamenilor, diferenta dintre
starea normala si fericire e de trei batai de inima pe minut. Temperatura pielii creste cu
aproximativ o zecime de grad, pentru ca se amelioreaza circulatia. Datorita stimularii,
pielea devine mai umeda, iar rezistenta ei electrica scade. Daca te simti bine ,muschii
membrelor se relaxeaza si devin mai maleabili. Se adauga alte transformari importante,
pe care nu le putem simti direct: bucuria care transforma pana si echilibrul hormonal.
3

Emotiile pozitive sunt legate de corp si de aceea este atat de greu sa ne simtim fericiti la
comanda un neajuns cauzat de structura creierului. Controlul corpului si emotiile cad in
sarcina unor nervi asupra carora constientul nostru nu are aproape nicio influenta.
Emotiile sunt inconstiente in timp ce sentimentele sunt constiente. Majoritatea emotiilor
sunt percepute si ca sentimente, motiv pentru care cei mai multi nu fac o deosebire intre
cele doua notiuni. Si totusi, unele emotii pot ramane ascunse, cum se intampla, de
exemplu, atunci cand ne inrosim si nu ne spune nimeni.
Orice sentiment, deci si fericirea, apare atunci cand creierul primeste semnale de la corp,
pe care apoi le prelucreaza. Chiar si in momente de mare fericire, senzatia de euforie se
datoreaza faptului ca simtim reactiile corpului. In opinia lui Antonio Damasio, un
neurolog american de origine portugheza, daca ai avut parte din plin de emotii fizice,
creierul tau va putea chiar sa-ti stimuleze in mod inconstient corpul. Asa cum o imagine
ireala poate fi vazuta cu ochiul interior, la fel si trunchiul cerebral poate stimula impulsuri
pe care in realitate nu le primeste. Damasio considera ca organismul isi reduce astfel
efortul cand este vorba de o mica bucurie si nu se mai oboseste sa accelereze pulsul
pentru a declansa intreg programul emotiv. Totusi, in asemenea moment, omul simte
placere printr-un fel de program care conserva energia. Aceluiasi mecanism i se datoreaza
probabil si faptul ca o persoana paralizata in urma unui accident isi pastreza intact viata
emotionala.
Exprimarea senzatiilor placute si neplacute foloseste meseje neurochimice diferite. In
cazul dorintei, al senzatiei de satisfactie si al atractiei sexuale, neurotransmitatorii
principali sunt dopamina, oxitocina si beta-endorfina. Frica, tensiunea si tristetea sunt
controlate printre altele de acetilcolina si de hormonii stresului, cum ar fi cortizolul.
Se poate vedea ca in creierul nostru placerea ia nastere in alt mod decat neplacerea.
Imaginile reprezentand creiere ale unor oameni fericiti sau nefericiti, inregistrate de
neurologul Damasio, arata de asemenea ca exista conexiuni speciale pentru senzatii
placute si pentru cele neplacute. Anumiti centri din creier sunt intotdeauna activi, chiar
daca au intensitati diferite si indiferent daca simtim bucurie, tristete, frica sau furie,
creierul trebuie sa controleze aceste stari.

Aceste regiuni ale creierului actioneaza diferit pentru senzatii diferite. Creierul mic, de
exemplu, lucreaza in momentele de bucurie doar cu emisfera stanga, iar in cele de
tristete, frica si enervarea cu ambele emisfere.
Starile pozitive si cele negative sunt clar repartizate celor doua emisfere si ele au de-a
face cu prelucrarea informatiilor in lobul frontal. Aceasta parte a creierului indeplineste
functia unui centru de comanda al comportamentului, iar un rol important revine
emotiilor. Senzatiile pozitive ne spun ce trebuie sa facem, iar cele negative ce trebuie sa
evitam.
Ambele emisfere ale lobului frontal unde se afla memoria de scurta durata- sunt
preocupate permanent sa sorteze toate lucrurile care ni se intampla dupa criteriul utilitatii
lor pentru organism. Se formeaza astfel o baza de date a preferintelor si aversiunilor
noastre. Sarcina de a ordona si de a readuce la suprafata aceste informatii este foarte grea
si de aceea lobul frontal isi usureaza munca, impartind-o in doua: partea dreapta este
responsabila de experientele neplacute, iar cea stanga de cele placute.
Fericirea si nefericirea isi au propriile lor conexiuni cerebrale si propria lor chimie. Dar
asta nu inseamna ca emotiile placute si cele neplacute ar fi complet independente unele
de celelalte. Sistemele cerebrale responsabile de senzatiile pozitive sau negative se
intrepatrund atat de tare, incat o senzatie placuta poate sa alunge una rea si invers.
In creier au loc permanent lupte intre senzatiile opuse iar acest principiu poate fi constatat
si la un simplu neuron. Fiecare neuron se afla in legatura cu alte celule cerebrale : unele
transmit semnale care determina neuronii sa devina active iar de la altele vin impulsuri de
incetinire: consecinta este o lupta intre stimuli. Creierul, ca un mic computer, trage
concluzia in urma acestor semnale opuse si o transmite la randul sau celorlalte celule.
De la intarirea unei conexiuni intre neuroni si pana la modificarea unei intregi regiuni
cerebrale este un drum lung. Transformarile incep in interiorul neuronilor, inainte de a se
vedea ceva in exterior. Reactiile biochimice din celula se schimba, moleculele proteice isi
schimba forma, se deschid canale in peretele celular, se elibereza mai multi
neurotransmitatori. Toate aceste procese sunt menite sa usureze fluxul informational
dintre doi neuroni.
Unul dintre secretele fericirii consta in controlul emotiilor negative. Felul in care
reactionam la neplaceri si starea noastra sufleteasca sunt strans legate. Studiind starea
5

psihica a subiectilor sai, Davidson a constatat ca rolul dominant al uneia dintre emisfere
se reflecta si in viata de zi cu zi. Oamenii la care emisfera dreapta este mai activa si care
isi pot controla mai putin emotiile negative sunt mai degraba introvertiti, pesimisti si de
multe ori si suspiciosi. Ei vad in cea mai mica stangacie o catastrofa, sunt susceptibili de
depresii si tind in general sa fie nefericiti.
Dimpotriva, persoanele la care emisfera stanga are rolul predominant sunt adevaratii
norocosi. Au incredere in ei insisi, sunt optimisti si extravertiti. Contactul cu cei din jur
nu le creeaza probleme. Acesti oameni s-au nascut cu darul de a vedea numai partile
frumoase ale vietii.
Fericirea nu este putere financiara; nici putere de convingere; nici influenta. Fericirea nu
poate fi cumparata si nici vanduta. Fericirea este echilibru. Este capacitatea omului de a
se accepta pe sine. Puterea lui de a fi sincer macar fata de propria persoana. Este
sentimentul de libertate.
In momentul in care gandurile si dorintele tale vor fi in armonie cu intentiile si actiunile
tale, atunci vei sti ca esti un om fericit. In momentul in care subconstientul tau actioneaza
in acelasi sens cu ceea ce tu numesti constient, inseamna ca esti un om fericit. Este foarte
posibil ca subconstientul sa stie mai bine ca tine care sunt adevaratele tale valori. Freud
credea ca orice greseala pe care o faci poate evidentia lucruri pe care ti le doresti cu
adevarat. Tu nu trebuie decat sa inveti regulile jocului.
Un om fericit va privi intotdeauna partea plin a paharului. Se va gandi intotdeauna cu
drag la trecut si cu speranta la viitor. Un om fericit va gasi intotdeauna o rezolvare care sa
il mulumeasca. Va reusi mereu s pun semnul egal intre piedica si lectie. Fericirea nu se
poate impune, dar se poate cultiva. Cu totii suntem purtatorii samantei de fericire. Numai
ca unii sunt arizi, altii fertili.
Pofta de viata ne este innascuta. Agitatia bucuriei anticipate, extazul placerii si valul cald
al simpatiei- toate sunt posibile datorita functiilor primare ale creierului. Aceste daruri
sunt chiar indispensabile vietii.
Relatia noastra cu semenii este cel mai important factor in cautarea fericirii. Echivalarea
prieteniei si a dragostei cu fericirea nu e defel o exagerare. Atentia acordata celor din jur
ne imbunatateste starea de spirit. Aceste principia sunt valabile pentru toti oamenii,
deoarece emotiile si reactiile noastre reprezinta rezultatul evolutiei. Cu toate acestea,
6

fieare om are propriile nevoi si preferinte. Cel mai important exercitiu in drumul catre
fericire este cunoasterea de sine.

CONCLUZIE:
Nu exista o formula a fericirii universala, ci o formula a fiecaruia. Exista sase miliarde
de

oameni

si

sase

miliarde

de

cai

spre

fericire

Dar esential e faptul c fericirea poate fi gasita. O dovedesc doua descoperiri importante:
mintea noastra are mecanisme innascute pentru bucurie, placere, euforie; iar tendinta
aceasta naturala spre fericire poate fi exersata, deoarece creierul omenesc este
configurabil la nesfarsit, indiferent de varsta.
Mai mult, formula proprie a fericirii trebuie gasita, pentru ca altfel in 20 de ani va izbucni
in lume o epidemie de depresie, si pentru ca fericirea ne face nu doar mai buni, ci si mai
inteligenti; fericirea ne face bine fizic, ne mentine sanatosi.

BIBLIOGRAFIE:
Klein,S., (2006). Formula fericirii. Bucuresti: Editura Humanitas