Nevoi si dorinte

Te-ai intrebat vreodata ce este nevoia? Ai facut vreodata diferenta

dintre o nevoie si o dorinta?
Nevoia necesita in mod obligatoriu sa fie satisfacuta, pentru ca
altfel intervine moartea fizica sau psihica: daca nu mancam mai mult de
10 zile, daca nu bem apa 3-5 zile, apare moartea fizica. Daca nu dormim
un numar de zile mintea noastra nu mai este ancorata in realitate, adica
nu mai putem sa relationam cu ceilalti in mod adecvat.
Daca nu avem haine si incaltaminte potrivite la -30 grade murim, la +35
la fel. Deci tot ceea ce necesita in mod obligatoriu o satisfacere a ceva,
pentru ca altfel intervine moartea fizica sau psihica, este o nevoie. In
momentul in care nu intervine moartea fizica sau psihica, vorbim de
dorinte. Nu toate dorintele sunt legate de nevoi. Pot fi unele dorinte care
sunt de sine statatoare si n-au legatura cu nevoile. De exemplu: daca eu
nu am mancat 2 zile, nu o sa conteze ce gasesc de mancare, pentru ca
nevoia necesita sa fie satisfacuta chiar daca nu imi face nici un pic de
placere ceea ce mananc. Dar daca eu mananc ceea ce-mi doresc voi
simti o placere, atunci cand voi realiza dorinta, dar in acelasi timp imi voi
satisface si nevoia.
In organismul nostru, instinctual, noi satisfacem nevoile noastre.
Instinctiv, daca ne este frig, o sa ne invelim, sau o sa cautam un loc mai
calduros. Dar cand apare o confuzie dintre nevoie si dorinta, adica o
dorinta in mintea noastra e reprezentata ca si nevoie, atunci organismul
nostru va zice: instinctiv trebuie sa satisfacem asta, dar de fapt nu este
nici o nevoie pentru ca nu ne pune in pericol de nici un fel. Atunci o sa
apara tot felul de crize, de frustari care nu au legatura cu satisfacerea
unei nevoi, fiindca este doar o dorinta si dorintele pot fi realizate sau nu,
fara sa puna in pericol viata noastra in nici un fel. Daca nu apare riscul
de moarte sunt dorinte: nu a murit nimeni ca nu a fost promovat, nu a
murit nimeni ca nu si-a cumparat telefonul sau tableta respectiva. In
schimb, orice om care nu mananca mai mult de 10 zile, moare; nu
conteaza cine este.
Deci: pentru orice nevoie care nu este satisfacuta exista un risc de
moarte. Am nevoie de cizme pentru ca la iarna sa nu inghet. Dar daca eu
am nevoie de foarte multe perechi de cizme, care sa se potriveasca cu
garderoba, este o dorinta. Daca noi credem ca avem nevoie de nu stiu
cate perechi de cizme, o sa se antreneze totul la nivel de instinct. Dar si
noi stricam sistemul nostru, pentru ca frustarea, certurile, energia
consumata in acesta confuzie pot conduce la riscul de imbolnavire.
Suprapunerea dorintei si nevoii incepe sa vina tot din educatie. Cand
parintii le dau tot ce vor copiilor, atunci acestia cresc intr-o lume in care

orice dorinta este satisfacuta si se realizeaza confuzia cu nevoia. Adultul

trebuie sa faca clar diferenta, ca mai apoi sa o transmita mai departe la
copii.
Al doilea pas care trebuie facut este diferenta dintre existenta unei
dorinte si realizarea dorintei, care trece printr-un proiect, pentru ca
exista milioane de dorinte si nu le vom realiza pe toate. Unele dintre
dorinte vor fi mai importante fata de altele. Putem sa facem loc tuturor
dorintelor noastre pentru ca prin ele noi ne incarcam bateriile, nevoia de
a visa, dar asta nu inseamna ca vom realiza toate dorintele noastre.
Pentru acele dorinte care se mentin in timp si care sunt intr-adevar
importante pentru noi vom incepe sa facem un proiect prin care vom
vedea daca acea dorinta poate fi realizata sau nu, daca exista sanse sa
fie realizata. Eu ma hotarasc sa o realizez sau nu si dupa aceea aplic
planul pe care l-am facut pentru realizarea acelei dorinte. Capacitatea de
a face un plan pentru a realiza o dorinta, are o legatura stricta cu
dezvoltarea increderii de sine.
Parintii trebuie sa-si sustina copii in capacitatea lor de a-si realiza
dorintele. Cand un copil se simte sprinjinit de parinti in eforturile sale de
a se dezvolta, se simte iubit. Ceea ce circula in relatia dintre parinti si
copii este sustinerea, pentru ca este importanta si latura aceasta. Parintii
sunt responsabili pentru satisfacerea nevoilor copiilor lor si nu a
dorintelor. Cand un copil isi realizeaza dorintele printr-un plan, atunci
increderea in fortele proprii creste.