http://www.costelgilca.ro/stiri/document/4879/despre-hartuirea-morala-in-legislatia-din-franta.

html

Despre hărțuirea morală în legislația din Franța

Hărțuirea morală este reglementată în Codul muncii francez la art. L1152-
1: Nici un salariat nu trebuie să suporte acțiuni repetate de hărțuire
morală care au ca obiect sau ca efect o degradare a condițiilor de muncă
susceptibilă de a aduce atingere drepturilor sale și demnității sale, de a
altera sănătatea sa fizică sau mentală sau de a compromite viitorul său
profesional.[1]

De asemenea art. L1152-2 tot din Codul muncii francez prevede: Niciun
salariat nu poate fi sancționat, concediat sau face obiectul unor măsuri
discriminatorii directe sau indirecte, mai ales în materie de remunerație,
formare profesională, calificare, recalificare, promovare profesională,
mutări sau reînnoiri ale contractului, pe motiv că a suportat sau a refuzat
să suporte acțiunile definite la alineatul precedent sau pentru că a
mărturisit astfel de acțiuni sau le-a relatat.[2]

În articolele următoare din Codul muncii francez se prevede posibilitatea

de a folosi un mediator în cazul existenței unui caz de hărțuire morală la
locul de muncă, dar și faptul că orice salariat va suferi o sancțiune
disciplinară în cazul hărțuirii unui alt salariat.[3]

Prevederi cu privire la hărțuirea morală se găsesc și în Codul penal

francez, articolul 222-33-2[4]: Fapta de a hărțui prin acte repetate având
ca obiect sau ca efect o degradare a condițiilor de muncă susceptibilă de
a aduce atingere drepturilor și demnității sale, de a înrăutăți sănătatea sa
fizică sau mentală sau de a compromite viitorul său profesional se
pedepsește cu un an de închisoare și 15.000 de euro amendă.

Una din definițiile hărțuirii morale formulată în doctrina franceză este cea
propusă de Marie-France Hirigoyen: "Hărțuirea morală la locul de muncă
se definește ca orice conduită abuzivă, prin gest, cuvânt, atitudine care
aduce atingere prin repetare sau caracter sistematic demnității sau
integrității fizice ori psihice a unei persoane, punând în pericol munca ei
sau degradând climatul de muncă."[5]

Alte aspecte care se înscriu în conceptul de hărțuire morală[6] sunt:

-Deteriorarea intenționată a condițiilor de muncă, prin schimbarea

funcțională sau fizică a locului de muncă în altul inferior, contestarea
repetată și nejustificată a muncii depuse, abuzul de control ierarhic,
montarea unor salariați împotriva altuia, trasarea de sarcini de lucru
exorbitante în raport cu timpul, pregătirea profesională și mijloacele de
care dispune un salariat, știrbirea autonomiei de lucru a victimei,
împingerea acesteia către greșeli etc.

-Izolarea și refuzul de comunicare, atunci când direcția refuză în mod

repetat întrevederile solicitate, nu se răspunde în mod repetat la bună
ziua sau se răspunde jignitor sau peiorativ, ignorarea prezenței fizice sau
verbale a victimei și adresarea exclusiv către ceilalți, ignorarea necesității
de a explica punctual unui nou salariat nelămuririle pe care acesta în mod
justificat le ridică etc.

-Lezarea demnității, prin gesturi de dispreț, discreditări, zvonuri, critici

aduse vieții private, insulte, calomnii, utilizarea cuvintelor obscene,
reproșuri, amenințări.
Ce nu este hărțuirea morală? Sensibilitățile patologice, hiperestezia
contactelor umane, sindromurile de paranoia sau de persecuție, învinuirile
rău-voitoare și mincinoase din partea unor pretinse victime sunt în afara
conceptului discutat.

De asemenea, un singur act sau doar câteva acte, care nu relevă

caracterul repetitiv, de continuitate și nici obișnuința (infracțiunea de
hărțuire morală este una de obicei), precum și acele situații când se
constată lipsa elementului intențional nu constituie hărțuire. Nu reprezintă
hărțuire morală nici actele de lovire sau vătămare corporală. Actele de
lovire sau alte violențe pot fi însă absorbite în infracțiunea complexă de
hărțuire sexuală (cum este și cazul dreptului român - art.203 1 C.pen.
român).

În Franța, în iunie 2000, Comisia națională consultativă a drepturilor

omului a identificat patru forme ale hărțuirii morale la locul de muncă[7]:

1. Hărțuirea individuală. Autorul acestui tip de hărțuire este de regulă un

individ pe care psihiatricii îl definesc ca o personalitate de tip obsesiv,
pervers, narcisist sau paranoic.

2. Hărțuirea strategică. Această hărțuire pare a fi, conform majorității

experților, forma de maltratare care se dezvoltă din ce în ce mai mult în
întreprinderi, pentru că acești indivizi cunosc foarte bine mecanismele
psihologiei umane și slăbiciunile emoționale ale acestora.

3. Hărțuirea instituțională. Acest tip de hărțuire apare ca fiind legată de

formele de organizare a muncii care fixează cu bună știință obiective
intangibile sau suprasarcini de muncă, curse frenetice ale performanței,
care generează o mare vulnerabilitate a salariaților, culpabilizări
permanente.

4. Hărțuire transversală. Acest tip de hărțuire poate fi, pentru o echipă,

mijlocul de a proiecta suferința sa colectivă spre un țap ispășitor. În acest
caz, individul hărțuit este, într-un anumit fel, diferit față de membrii
echipei, el fiind mai ușor de izolat de restul grupului.

[1] Aucun salarié ne doit subir les agissements répétés de harcèlement

moral qui ont pour objet ou pour effet une dégradation de ses conditions
de travail susceptible de porter atteinte à ses droits et à sa dignité,
d'altérer sa santé physique ou mentale ou de compromettre son avenir
professionnel - Bernadette Lardy-Pelissier, Jean Pelissier, Agnes Roset,
Lysiane Tholy – Le code du travail annote, Groupe Revue Fiduciare,
1999.

[2] Aucun salarié ne peut être sanctionné, licencié ou faire l'objet d'une
mesure discriminatoire, directe ou indirecte, notamment en matière de
rémunération, de formation, de reclassement, d'affectation, de
qualification, de classification, de promotion professionnelle, de mutation
ou de renouvellement de contrat pour avoir subi ou refusé de subir des
agissements répétés de harcèlement moral ou pour avoir témoigné de
tels agissements ou les avoir relates - Bernadette Lardy-Pelissier, Jean
Pelissier, Agnes Roset, Lysiane Tholy – Le code du travail annote, Groupe
Revue Fiduciare, 1999.

[3] A se vedea art. L1152- 3,6 C.m.francez: Le fait de harceler autrui par
des agissements répétés ayant pour objet ou pour effet une dégradation
des conditions de travail susceptible de porter atteinte à ses droits et à sa
dignité, d'altérer sa santé physique ou mentale ou de compromettre son
avenir professionnel, est puni d'un an d'emprisonnement et de 15000
euros d'amende - Bernadette Lardy-Pelissier, Jean Pelissier, Agnes
Roset, Lysiane Tholy – Le code du travail annote, Groupe Revue
Fiduciare, 1999.

[4] Adăugat prin Legea 73 din 17 Ianuarie 2002.

[5] Marie-France Hirigoyen - Malaise dans le travail, 2001.

[6] Conform datelor Agenției Europene pentru Sănătate și Securitate în

muncă: http://stres.protectiamuncii.ro/pdfs/fisa_23.pdf

[7] Revista română de dreptul muncii, nr.1/2005, Hărțuirea morală la locul

de muncă, Costel Gîlcă, pg. 101-106

Contor: 1378 afișări

Av. Burghelea Anca, 25 aprilie 2013 09:44