Universitatea Hyperion

Facultatea de psihologie si Stiinte ale Educatiei

PSIHOLOGIE EXPERIMENTALA

Lucrare de seminar nr. 2

Prof.coordonator conf.univ.dr.Kiss Csaba

Student : Gunrin Adrian George

Bucuresti
2017
1) Definiti termenul de agresivitate
Agresivitatea din punctul meu de vedere reprezinta un raspuns
la frustarare si care are ca ca demers blocarea unor stimuli si
activarea acelor comportamente care provoaca daune de orice
natura.
Anxietatea reprezinta starea de contemplare si inchidere in sine
din cauza faptului ca individul sufera o trauma emotionala si se
rupe contactul cu realitatea , izolandu-se in propriul univers.

2) Putem considera agresivitatea ca fiind o insusire a acelor tipuri de

comportament care sunt orientate in sens distructiv,
comportamente ce provoaca daune materiale, morale, psihologice.
Prin urmare comportamentul agresiv poate viza obiecte (casa,
masina etc.), poate viza fiinta umana (individul, grupul, etnia etc.)
sau ambele.
La polul opus se regaseste ceea ce se numeste "comportament
prosocial" care implica concepte ca toleranta, cooperare, ajutor,
echilibru.
Din formele de manifestare a agresivitatii fac parte: razboaiele,
crimele, jafurile, violurile,talhariile, incendierile, distrugerile,
anumite forme de vatamare corporala etc.
In incercarea de a defini agresivitatea exista o mare diversitate de
puncte de vedere. Unii autori pun problema daca in definirea
agresivitatii ar trebui sa punem accent mai degraba pe actul agresiv
sau pe intentie. Poate un parinte sa manifeste agresivitate fata de
copilul sau pentru a-l educa? Se pare ca unii autori inclina catre
accentuarea intentiei, si atunci agresivitatea devine: "orice act ce
are ca intentie producerea unui prejudiciu tintei vizate". Atunci,
daca intentia este cel mai important lucru, cum determinam sau
apreciem intentia? Dar "buna educatie"? In ce mod bataia de acum,
pe care o incaseaza un copil, determina buna comportare a
adultului 20-30 de ani mai tarziu? Si cine face aprecierea ca
 aceasta comportare a adultului este "una buna" sau "a unei peroane
educate".
Din aceasta perspectiva, a intentiei, exista atat scopul provocarii "unui
rau" celuilalt insa exista si cazul in care scopul este demonstrarea
"puterii" agresorului.
Se impun niste delimitari conceptuale. Agresivitatea nu se confunda
cu comportamentul antisocial, nici cu delincventa, nici cu devianta
si nici cu infractionalitatea.
In concluzie agresivitatea este "o forma de conduita orientata cu
intentie catre obiecte, persoane sau catre sine (autoagresivitate), in
vederea producerii unor prejudicii, a unor raniri, distrugeri si
daune".

Anxietatea poate fi descrisa ca o stare afectiva vaga, difuza, de

neliniste, de apasare, de tensiune, de ingrijorare, de teama
nemotivata, fara un obiect precizat sau disproportionata cu factorii
obiectivi care o determina. In mod categoric, este datatoare de
disconfort psihic.

Sentimentele dominante sunt de insecuritate, de teama,

anticipand abandonul, pedepsirea, producerea unor accidente, a
unor nenorociri sau catastraofe. Imaginatia este foarte productiva
in scenarii care nu pot fi nici eliminate, nici ignorate.

Persoana afectata de anxietate este intr-o continua alerta, avand, in

acelasi timp, sentimentul de neputinta, de imposibilitate de prevenire
sau apararare.

O consecinta evidenta a starii de anxietate este scaderea randamentului

intelectual. De asemenea, anxietatea manifesta agitatie si tulburari ale
somnului.

Sunt prezente tulburari biosomatice si afective: palpitatii, respiratie

neregulata, paloare, puls accelerat.
Anxietatea se poate manifesta in diferite grade de profunzime. Daca se
manifesta intr-o forma usoara, de fond, poate fi considerata un
fenomen normal. Daca, insa, este mai accentuata si mai profunda, va
fi privita ca un simptom al unei tulburari psihice ca depresia,
psihoastenia, nevroza.

3) Cinci situatii in care oamenii sunt agresivi

Cuvântul agresivitate provine din limba latină, de la verbul aggredior,
care are sensul primar de a merge către cineva, de a se îndrepta spre
ceva. În secolul III î.e.n., Plautus îl utilizează cu acest sens, fiind preluat
și în secolul II î.e.n. de Vergilius. Mai târziu, termenul a fost încărcat cu
sensul a ataca, a invada, ș.a. Astăzi am preluat în limba română
cuvântul agresiv din limba franceză, deja încărcat cu o conotație
negativă. Dacă ne apropiem de agresivitate în sensul autocunoașterii și
introspecției, vom realiza curând că sensul etimologic ne ajută să
înțelegem agresivitatea mai profund. Orice formă de agresivitate este, de
fapt, o întâlnire de opinii, sentimente, atitudini, cuvinte. Ele sunt inițial
neutre, dar au potențial mare de a fi preschimbate în altceva decât ceea
ce sunt propriu-zis. Un om se uita fix la noi cu o privire ascuțită,
agresivă și stârnește un disconfort care, dacă persistă, ne stânjenește și
ne face să dorim să ne schimbăm locul. Putem afla ulterior că omul era
căzut pe gânduri și își amintea de o ceartă avută în parcare cu un
personaj arțăgos. Sigur ni s-a întâmplat și invers. Anume să adresăm
unui prieten o replică, iar ea să fie interpretată drept o ofensă, care
stârnește un conflict. Realitatea ne dovedește că se poate ca un om să
urle la tine și tu să rămâi calm, căci știi că te confundă cu vecinul care
lasă câinele liber pe casa scării, sau invers, să fii jignit și să nu
reacționezi, căci nu vrei să îți pui mintea cu oricine.
I - Un șofer nervos claxonează la semafor, iese pe geam și strigă
nepoliticos către o doamnă în vârstă care traversează cu greu strada.
 II . În autobuzul aglomerat o femeie vrea să coboare la stația
următoare și îmbrâncește un cuplu de pensionari, lovindu-i cu plasele
grele.
III. Un băiețel vine de la școală și este buzunărit de un puști mai mare,
care îi cere bani pentru țigări. O tânără este lovită de prietenul ei pentru
că i-a zâmbit insistent unui amic comun. Pentru că a aruncat cu o piatră
în geamul vecinului de la parter, o mamă își pocnește sănătos odrasla, ca
să-și bage mințile în cap.

IV - Problemele reale sunt atunci când nu poţi pune pleoapă peste

pleoapă mai multe nopţi la rând de griji, nelinişte şi agitaţie, fără a avea
neapărat un motiv foarte important, dacă gândeşti la rece. Atunci poate fi
vorba despre o tulburare anxioasă. De altfel, cam jumătate din
persoanele cu tulburare anxioasă generalizată suferă de tulburări de
somn, arată statistcile.

V- Atacurile de panică sunt, într-adevăr, înspăimântătoare atât pentru

cel care le experimentează, cât şi pentru cei din jur. Înseamnă o senzaţie
bruscă de frică, de neputinţă care persistă mai multe minute, însoţită de
manifestări fizice care duc cu gândul la infarct: dificultăţi de respiraţie,
bătăi puternice ale inimii, agitaţie, mâini amorţite, transpiraţie
abundentă, ameţeală, dureri în piept şi de stomac, senzaţie puternică de
frig sau de cald.
4 ) Enumerati modalitati concrete prin care anxietatea si agresivitatea
poate fi masurata .
Modalitatile concrete prin care se poate masura anxietatea si
agresivitatea sunt: Testele,chestionarele si instrumente necesare pentru
masurarea acestora.

MASURAREA ANXIETATII
Interesul pentru masurarea anxietatii este enorm datorita raspandirii ei
in populatia generala cat si a heterogenitatii si neclaritatilor conceptuale
a formelor clinice din aceasta clase, multe din acestea fiind destul de vag
conturate. Anxietatea este un fenomen care a fost descris de mii de ani si
este adanc inradacinat in natura noastra umana. Dupa H. Lindell (citat de
Barlow, 2000) anxietatea este umbra inteligentei: “Doar omul poate fi
fericit, dar numai omul poate fi anxios si ingrijorat. Imi vine sa cred ca
anxietatea acompaniaza intelectul ca si umbra corpul si cu cat cunoastem
mai mult natura anxietatii cu atat cunoastem mai mult despre intelect”.
In fapt, anxietatea reflecta capabilitatea noastra de a ne adapta si a
planifica viitorul (Barlow, 1988). Secolul XX a fost denumit secolul
anxietatii din cauza ambiguitatilor si relativizarilor cu care omul s-a
confruntat in viata cotidiana. Conforma datelor epidemiologice
tulburarile anxioase luate impreuna au o prevalenta mai mare in
populatia generala (in jur de 25%) decat tulburarile depresive (17%),
lucru care contravine parerii generale precum depresia este liderul
necontestat al tulburarilor psihice de care populatia are de suferit
(Kessler si colab.,1994). Aceasta proportie se mentine si cand se
calculeaza prevaneta tulburarilor anxioase in sectorul de medicina
generala (14,8% versus 7,9%) (Puddifoot si colab. 2007). Femeile sunt
pe departe cele mai afectate (30,5%) fata de barbati (19,2%). Interesant
este ca prevalenta anxietatii este mai mica la batrani decat la tineri in
populatia generala dar este mai mare la batranii care traiesc in institutii
de profil (Stanley si Beck, 2000). In sectorul de medicina generala doar
50% din cazurile de tulburari anxioase sunt recunoscute ca atare, restul
sunt confundate cu tulburari somatice, cu comorbiditatile psihiatrice (de
ex. depresia) sau pur si simplu sunt ignorate (Kessler si colab, 2002).
Problema cea mai mare a studiilor epidemiologice ca si a celor clinice a
fost si ramane problema clasificarii, diagnosticului si masurarii
tulburarilor anxioase.
Etapa de evaluare formala a formei clinice din grupa tulburarilor
anxioase (alegerea unui instrument potrivit de evaluare) si calibrarea si
monitorizarea simptomelor: 3.1. Instrumente pentru evaluarea globala a
anxietatii sau a severitatii simptomelor de anxietate - Scala Hamilton de
evaluare a anxietatii (Hamilton Anxiety Rating Scale: HAM-A) -
Interviul Structurat al Scalei Hamilton de Anxietate (Structured
Interview Guide for the Hamilton Anxiety Scale (SIGH-A) - Inventarul
Stare-Trasatura de Anxietate a lui Spielberg (The State-Trait Anxiety
Inventory Spielberger-STAI) - Inventarul Beck de Anxietate (Beck
Anxiety Inventory) - Scala de autoevaluare a anxietatii a lui Zung (The
Self-Rating Anxiety Scale Zung-SAS) - Scala de anxietate “Mintea
inaintea Emotiilor” (Mind over Mood Anxiety Inventory –MOM-A) -
Inventarul de anxietate a lui Burns (Burns Anxiety Inventory) - Scala de
Anxietate Covi (Covi Anxiety Scale-COVI) - Scala de depresie,
anxietate si stress (The Depression Anxiety Stress Scale-DASS) 3. 2.
Evaluarea Tulburarii Anxioase Generalizate: - Chestionarul Penn State
de evaluare a ingrijorarii (Penn State Worry Questionnaire-PSWQ) -
Chestionarul Tulburarii Anxioase Generalizate – IV (Generalized
Anxiety DisorderQuestionnaire-IV) - Scala de Severitate a Tulburarii
Anxioase Generalizate (Generalized Anxiety Disorder Severity Scale –
GADSS) 3.3. Evaluarea Tulburarii de Panica si a Atacului de Panica cu
sau fara Agorafobie - Scala Sheehan de auto-evaluare a anxietatii
(Sheehan Patient-Rated Anxiety Scale – SPRAS) - Scala de severitate a
tulburarii de panica (Panic Disorder Severity Scale –PDSS) - Scala de
auto-evaluare a tulburarii de panica (Panic Disorder Self-report – PDSR)
- Inventarul de Mobilitate pentru Agorafobie (Mobility Inventory for
Agoraphobia – MI) 3.4 Evaluarea Claustrofobiei - Scala de claustrofobie
a lui Ost (The Ost Claustrophobia Scale-CS) - Chestionarul de
claustrofobie (The Claustriphobia Questionnaire-CLQ) 3.5 Evaluarea
Fobiei Sociale - Scala anxietatii sociale a lui Liebowitz (The Liebowitz
Social Anxiety Scale-LSAS) - Inventarul de fobie sociala (The Connors
Social Phobia Inventory-SPIN) - Inventarul de anxietate si fobie sociala
(The Social Phobia and Anxiety Inventory-SPAI)) 3.6 Evaluarea
structurii cognitive a tulburarilor anxioase - Indexul senzitivitatii
anxioase (The Anxiety Sensitivity Index – ASI-3) - Scala scurta a fricii
de evaluare negativa (The Brief Fear of Negative Evaluation Scale -
Brief-FNE) - Scala Gandurilor si Credintelor Sociale (The Social
Thoughts and Beliefs Scale-STABS)
Cand si de ce utilizam instrumente de evaluare a anxietatii:
Tulburarile anxioase alcatuiesc un grup heterogen de entitati clinica
care se suprapun partial sau de deosebesc uneori cu dificultate si
clinicianul are probleme mai ales cu formele de anxietate subclinica care
insotesc alte tulburari mentale sau somatice. Utilizarea instrumentelor
standardizate este de natura sa clarifice in mare masura aceste dificultati
intalnite in practica clinica si sa calibreze si monitorizeze evolutia
simptomelor odata ce ele au fost detectate. Shear si colab. (2000)
identifica scopurile pentru care utilizam aceste instrumente: 1.
Detectarea simptomatologie anxioase in populatia clinca sau la risc; 2.
Identificarea prevalentei anxietatii intr-un esantion populational; 3.
Calibrarea severitatii simptomelor la pacientii odata diagnosticati cu o
forma specifica de tulburare anxioasa; 4. Identificarea prezentei si
tipului de simptome de anxietate la pacientii cu alte diagnostice
psihiatrice sau somatice; 5. Evaluarea deznodamantului la pacientii sub
tratament; 6. Detectarea recaderii la pacientii sub tratament. Trebuie
mentionat ca aceste instrumente nu sunt instrumente diagnostice si nu
inlocuiesc in nici un fel gandirea clinica a practicianului insa in afara
situatiilor prezentate mai sus exista si cazuri in care clinicianul nu are
suficient timp pentru a efectua un interviu clinic complet, de ex. in
urgenta la camera de garda, si atunci aplicarea unui instrumentre de
screening a anxietatii poate ajuta la identificarea si indreptarea atentiei
care un domaniu sau altul. Principalul beneficiu al utilizarii
instrumentelor de acest fel este confidenta evaluarii, respectiv increderea
ca de fiecare data cand evaluam o facem cu aceiasi metoda fara ca
subiectivitatea cotatorului sa interfere masurarea, asa cum se intampla
atunci cand evaluarea o face clinicianul in mod liberal traditional. Alte
instrumente prezentate aici se recomanda a fi utilizate cu precadere de
clinicienii implicati in terapia cognitiv-comportamentala a anxietatii si
ajuta la identificarea distorsiunilor cognitive care sustin simptomatologia
si care monitorizate dea lungul terapie arata progresul pacientului si
eficacitatea metodei aplicate.

5)I TEZĂ DE DOCTORAT (REZUMAT)

COMPORTAMENTUL DE INTIMIDARE
(BULLYING).FACTORI EXPLICATIVI ȘI MODALITĂȚI DE
PREVENȚIE ÎN MEDIUL ȘCOLAR
INTRODUCERE
Agresivitatea a reprezentat mereu o temă de interes pentru
cercetare, având în vedere multiplele cauze care pot sta la baza
manifestării ei, dar mai ales din perspectiva efectelor pe care le
generează. Comportamentele de intimidare implică un alt tip de
agresivitate decât cel manifestat ca răspuns la anumite emoţii de
disconfort (ex. când suntem furioşi sau ne este frică). Spre
deosebire de cea reactivă, agresivitatea manifestată prin
comportamentele de bullying (de intimidare, hărţuire, umilire) este
proactivă deoarece nu implică factori emoţionali. Ea are un rol
instrumental şi reprezintă o încercare de a obţine ceva prin metode
coercitive, prin intimidare, sarcasm, nepăsarea faţă de starea
celuilalt fiind asociată cu aşteptări de succes ale comportamentului
agresiv. Am optat pentru analiza fenomenului de intimidare (school
bullying) la elevii din această etapă de dezvoltare (preadolescență)
din următoarele motive: fenomenul debutează cu precădere în ciclul
gimnazial, adică la vârsta preadolescenței. Totodată, trecerea de la
ciclul primar la ciclul gimnazial presupune adaptarea pe diverse
planuri, inclusiv în cel al relațiilor sociale și la nivelul reglării
emoționale și este binecunoscut faptul că, în aceste planuri, mulți
copii sunt deficitari. Am realizat și o analiză a intimidării
manifestate în relația profesor-elevi, din următoarele motive: elevii
sunt mult solicitați în planul adaptării școlare, în fiecare an
gimnazial apar discipline noi, predate de profesori noi. Fiecare
profesor are propriul sistem de reguli, inclusiv în ceea ce privește
disciplina, iar elevul nu este suficient de dezvoltat social și
emoțional pentru a interioriza și respecta toate aceste sisteme
diferite. De aici, pot să apară numeroase surse de conflict.
Generațiile noi de preadolescenți și de adolescenți au acces la o
parte a mass-media care prezintă ca fiind acte de teribilism
discuțiile în contradictoriu și încălcarea regulilor adulților, deci va
fi din ce în ce mai greu de compatibilizat aceste modele cu
formarea psihopedagogică tradițională a majorității cadrelor
didactice. Fără a avea pretenții de reprezentativitate la nivelul
societății românești, aspectele conturate la nivelul investigațiilor
realizate prezintă elemente interesante despre această temă cu
scopul îmbunătățirii climatului educațional

II VIOLENŢA ASUPRA FEMEII ÎN FAMILIE

INTRODUCERE De la început se fac necesare următoarele
clarificări, privind cauzele, efectele şi soluţiile propuse pentru
problematica violenţei asupra femeii în familie. Cauzele violenţei
sunt multiple şi vor fi reliefate pe parcurs din teoria expusă, dar mai
ales din statistica analizată, furnizată de către: Direcţia Generală de
Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, Poliţia Capitalei, Centrul
Gallup România şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei.
Efectele violenţei asupra femeii reies din teoria expusă, dar şi din
concluziile prezentului studiu. În ce priveşte setul de soluţii, acestea
urmează a fi expuse în urma analizei cauzelor şi a efectelor de ordin
negativ a violenţei în familie, asupra femeii. Un aspect nou al
lucrării de faţă, ţine de analiza datelor statistice ale Poliţiei şi ale
Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului.
Puse în comparație, cele două statistici, vom vedea pe parcurs, arată
mari diferenţe de raportare şi Adresa de contact a autorului:
Georgiana Virginia Bonea, Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii
al Academiei Române, Calea 13 Septembrie, nr. 13, sector 5,
050711, Bucureşti, România, e-mail:
georgiana_bonea@yahoo.com.
CALITATEA VIEŢII, XXVII, nr. 2, 2016, p. 127–143 P
GEORGIANA VIRGINIA BONEA 2 128 instrumentare a cazurilor
de violenţă. Motivele pentru care există asemenea diferenţe,
urmează a fi expuse odată cu ilustrarea în cifre a cazurilor. Printre
soluţiile propuse la finalul studiului, se vor număra şi cele legate de
ameliorarea şi chiar rezolvarea acestui aspect problematic
important. Este în beneficiul persoanelor care solicită ajutor şi
asistenţă ca instituţiile de profil ce au competenţe în instrumentarea
acestor cazuri să colaboreze cât mai bine posibil. Un alt aspect nou,
important, ţine de remodelarea modului în care este privită violenţa
asupra femeii în familie, din perspectiva politicilor sociale şi a ceea
ce ar putea serviciile sopecializate să aducă inovativ şi eficient în
vederea înregistrării şi rezolvării rapide a cazurilor, cu o eficienţă
ascendentă de la caz la caz. Luând în considerare experienţa
lucrului cu victimele violenţei în familie, asistenţa socială,
medicina, educaţia, politica, societatea, cultura, calitatea vieţii;
toate pot contribui considerabil în vederea unei mai bune cunoaşteri
a fenomenologiei. Acest lucru va fi urmărit pe parcursul întregului
demers analitic, reieşind în evidenţă utilitatea teoriei în analiza
statistică, în scopul de a înţelege problema în profunzimile ei, dar şi
pentru a putea recomanda anumite soluţii ce vizează multiple
aspecte ce ţin de familie, socializarea strictă în funcţie de gen,
cultura violenţei ş.a.m.d.

6) Avand in vedere etapele si caracteristicile unei cercetari

stiintifice elaborati un plan de cercetare prin care sa reproduceti
experimental agresivitatea si anxietatea(atentie la problema etice si
la posibilitatea ca alti cercetatori se a poata replica experimentul)

1) Identificarea sau alegerea unei problema

2) Formulrea ipotezelor
3) Realizarea design-ului (planului )cercetarii
4) Stabilirea esantionului
5) Alegerea instrumentelor de lucru
6) Desfasurarea cercetarii
7) Testarea ipotezelor
8) Comunicarea rezultatelor cercetarii
9) Controlul
10) Definirea operationala sau operationalizarea unui constructul
teoretic
11) Replicarea pentru verificarea validitatii si fidelitatii
rezultatelor
12) Explicarea –identificarea cauzelor care determina
fenomenele.
13) Predictia –consta in anticiparea desfasurarii unor evenimente.
 Bibliografie

1) http://www.revistacalitateavietii.ro/2016/CV-2-2016/03.pdf
2) http://sspt.md/biblioteca/teste/evaluarea%20anxietatii.pdf
3) http://www.scritub.com/sociologie/asistenta-sociala/LUCRARE-
DE-DIPLOMA-AGRESIVITAT122942319.php
4) http://adevarul.ro/sanatate/minte-sanatoasa/anxietate-semne-
simptome-1_523eabecc7b855ff56afdf88/index.html
5) http://psihoshop.ro/search.php?para=tag&exp=agresivitate
6)