Beteringhe Miruna Andreea

RU G1 An II

Textul 8

Opiniile sunt impartite cu privire la esenta principiilor fundamentale ale psihologiei

freudinene. Descoperirile absolut fundamentale si importante ale lui Freud constau in conceptia
sa cu privire la determinarea stricta a proceselor psihice, in recunoasterea faptului ca actiunile si
atitutdinile noastre sunt determinate de o motivatie inconstienta si ca motivele care ne
propulseaza sunt forte emotionale. Intrucat aceste conceptii sunt legate intre ele, se poate incepe,
mai mult sau mai putin arbitrar, cu oricare dintre ele.
Criticii psihanalizei afirma ca in realitate niciodata nu putem identifica ceva care sa fie in
intregime inconstient pentru pacient, ceva ce el sa nu fi simtit ca existent, numai ca nu a stiut ce
importanta avea acel ceva in sensul efectelor exercitate asupra vietii sale.
Obiectiile la adresa conceptului de motivatie inconstienta sunt facute dintr-un punct de
vedere mult prea formalist. Caracterul constient al unei atitudini include nu numai cunostinta
referitoare la existenta acesteia, ci si cunostinta referitoare la forta si influenta atitudinii
respective, la consecintiile ei, la functiile pe care le indeplineste. Daca acestea lipsesc, inseamna
ca atitudinea este inconstienta, chiar daca din cand in cand au loc in constiinta strafulgerari in
legatura cu aceasta. Ideea care presupune ca noi niciodata nu descoperim vreo manifestare cu
adevarat inconstienta este in foarte multe cazuri constrazisa de fapte.
Rationalizarea este utilizata si in scopul mentinerii si justificarii pozitiilor defensive.
Incapacitatea de a critica pe cineva sau de a-si apara propriile interese poate sa apara in constiinta
sub forma atentiei binevoitoare fata de simtamintele altora sau sub forma capacitatii de a-i
intelege pe oameni. Neputinta de a admite vreo forta inconstienta in interiorul sau poate fi
rationalizata sub forma consideratiei pentru inclinatia vinovata de a nu crede in liberul arbitru.
Incapacitatea de a veni in intampinarea dorintelor cuiva poate sa apara sub masca altruismului; o
teama ipohondrica se poate manifeste ca datorie de a avea grija de sine insusi.
O alta contributie fundamentala a lui Freud consta in faptul ca el a deschis calea de
intelegere a naturii anxietatii nevrotice si a rolului pe care aceasta il are in nevroze. Nu de mica
importanta sunt si instrumentele metodologice pe care ni le-a dat Freud in domeniul terapeuticii.
Principalele concepte care si-au adus contributia la terapia psihanalitica sunt acelea care se refera
la transfer, la rezistenta si la metoda asociatiei libere.
Beteringhe Miruna Andreea
RU G1 An II

Factorul specific in psihanaliza, care face posibila o observatie plina de acuratete, este
obligatia pacientului de a exprima tot ceea ce gandeste sau simte, indiferent de obiectiile
intelectuale sau emotionale care ar putea fi aduse. Principiul de lucru pe care se sprijina regula
fundamentala a terapiei psihanalitice este acela ca exista o continuitate a gandurilor si
sentimentelor, chiar daca acest lucru nu este vizbil. Aceasta il sileste pe psihanalist sa fie extrem
de atent la succesiunea in care apar ideile si sentimentele, chiar daca acest lucru nu este vizibil.
Aceasta il sileste pe psihanalist sa fie extrem de atent la succesinea in care apar ideile si
sentimentele, ceea ce ii permite sa traga treptat concluzii empirice cu privire la tendintele sau
reactiile care motiveaza manifestarile explicite ale pacientului. Ideea asociatiei libere, asa cum
este ea utilizata in terapie, se numara printre acele concepte psihanalitice a caror valoare
potentiala este departe de a fi epuizata. Cu cat progresam in cunoasterea reactiilor si conexiunilor
psihice posibile si a formelor posibile de expresie, cu atat mai valoros se dovedeste a fi acest
concept.
Anxietatea este raspunsul emotional la o situatie care se anunta a fi periculoasa. Ceea ce
caracterizeaza anxietatea, spre deosebire de frica, este in primul rand caracterul ei difuz, de
incertitudine. Chiar daca este vorba de un pericol concret, cum ar fi un cutremur de pamant,
anxietatea are in ea ceva din spaima de necunoscut. Aceeasi caracteristica este prezenta in
anxietatea nevrotica, indiferent daca pericolul este definit sau daca, dimpotriva, se cristalizeaza
in ceva concret cum ar fi, de exemplu, fobia de locuri inalte. Ceea ce este amenintat de pericolul
care provoaca anxietate este ceva ce tine de esenta sau de nucleul personalitatii. Recunoasterea
acestei conditii pentru anxietate reprezinta un element constructiv in intelegerea anxietatii
nevrotice.
Examinand natura factorilor subiectivi implicati, Freud, cu obisnuinta sa consecventa
logica, raporteaza anxietatea nevrotica la sursele instinctuale. Pe scurt, sursa pericolului este,
potrivit conceptiei lui Freud, magnitudinea tensiunii instinctuale sau puterea dezvoltata de
“Supraeu”, obiectul pericolului este “Eul”; sentimentl de neputinta rezulta din slabiciunea
“Eului” si din depedententa acestuia fata de “Sine” si de “Supraeu”.
Definirea anxietatii in nevroze este complicata de faptul ca sursele de pericol se pot gasi
si in nevroticul insusi. Orice factori din sfera psihicului acestuia, un sentiment normal, o
atitudine reactiva de ostilitate, o inhibitie, o tendinta contradictorie cu caracter nevrotic pot
reprezenta surse de pericol, daca par sa pericliteze un mecanism al securitatii personale.
Beteringhe Miruna Andreea
RU G1 An II