Ceara de albine (Cera alba) este un produs secretat de glandele ceriere ale albinelor.

[1]
A fost folosită din cele mai vechi timpuri în tratamentul plăgilor infectate și ale bolilor de piele, iar
în farmaceutică se folosește ca emplastru.[2]
Prelucrarea cerii de albine depinde de fiecare produs în parte. Ea se topește la aproximativ 80
de grade C°, dar este moale și flexibilă și la temperaturi mai scăzute.

Proprietăți fizico-chimice[modificare | modificare sursă]

Ceara de albine, la fel ca și celelate ceruri naturale, este un amestec omogen și complex de
produse chimice organice, fiecare din ele oferind cerii caracteristici bine definite și care, în
ansamblu, sunt cele care determină proprietăți extraordinare care fac din ceara de albine un
produs inestimabil și de neînlocuit în domeniile în care plasticitatea, fuzibilitatea, coeziunea,
luciul, lustrul și multe alte caracteristici sunt indispensabile. Compoziția chimică a cerii este
complexă, fiind formată din diverse tipuri de alcooli, esteri, hidrocarburi, caroteni etc.
Printre proprietățile fizico-chimice ale cerii amintim:
- punctul de topire, care este de 62-65°C;
- punctul de solidificare este de 60,5-64°C;
- coeficientul de duritate la temperatura de 20°C, care este de 8-13 la ceara scursă din faguri, 3,6
la ceara obținută prin presare și de 1 la cea etrasă chimic.
Ceara de albine este insolubilă în apă sau alcool rece, solubilă la cald în alcool, eter, benzină,
sulfură de carbon, tetraclorură de carbon, acetonă și uleiuri eterice.
Compoziția chimică schematică a cerii de albine este următoarea:
- monoesteri ai acizilor cerici, hidroxiesteri, diesteri și triesteri 71%
- esteri ai colesterilului 1%
- materii colorate (în principal 1-3 dihidroxiflavonă) 0,3%
- lactone 0,6%
- alcooli liberi 1 - 1,25%
- acizi cerici liberi 13,5 - 15,5%
- hidrocarburi 10,5 - 13,5%
- umiditate și impurități minerale 1 - 3%
În fracțiunea de esteri izolați din ceară de albine s-au recunocut, într-un fel sau altul, următorii:
- palmitat de miricil
- palmitat de laceril
- oleopalmitat de miricil
- hidroxipalmitat de miricil
- cerotat de miricil
- oleopalmitat de colesteril
Fracțiunea de acizi cerici liberi este constituită din:
- acid neocerotic
- acid cerotic
-acid montanic
- acid melisic
Hidrocarburile conținute în ceara de albine corespund unor catene saturate cu greutate
moleculară medie, cu 15 - 31 atomi de carbon. Remarcabile sunt: pentacozanul, heptacozanul
nonacozanul și hentriacontanul.[3]

Faguri și extragerea cerii[modificare | modificare sursă]

Ceara se extrage din faguri, cu cât sunt mai proaspeți cu atât ceara este mai pură. Pe măsură ce
se învechesc și participă la creșterea unui număr mai mare de generații de puiet, la greutatea lor
se adaugă o serie de substanțe neceroase, iar cantitatea de ceară scade. Înaintea de extragerea
cerii se recomandă sortarea fagurilor: fagurii de culoare albă cu o transparență uniformă, uscați,
fără păstură dau circa 70% ceară pură, calitatea I. Pentru calitatea a II-a se separă fagurii de
culoare brună cu diferite nuanțe, cu o ușoară transparență, uscați, fără impurități. În categoria a
III-a intră fagurii vechi de culoare închisă, care opresc trecerea luminii, din ei se extrage circa
40% ceară pură.
Metode de extragere a cerii:
- prin expunerea într-un topitor solar
- prin presare
- prin calea chimică.
Prin expunere la topire solară a fagurilor de calitatea I, se obține ceară de foarte bună calitate.
Fagurii mai vechi se topesc parțial în topitorul solar, însă un procent foarte ridicat de ceară
rămâne neextras și rămâne în boștină.
Extragerea prin presare se realizează foarte bine în condiții de stupină: se sortează fagurii, se
topesc separat într-un vas emailat, la foc slab și cu apă de ploaie (mai săracă în săruri minerale).
Masa de ceară topită se toarnă în vasul de presare, în care s-a așezat o pânză de sac cu
țesătură rară, apoi se împachetează bine. Prin înșurubare, progresiv se împinge capacul presei,
asftel ca apa și ceara se scurge. Ceara se solidifică, apoi se recoltează. Se retopește pentru
purificare și limpezire. Se curăță de impurități.
Procedul chimic de extragere a cerii din fagurii vechi și boștină reprezintă o metodă modernă.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Utilizarea cerii de albine de către oameni este probabil la fel de veche ca și obținerea mierii.
Piesele cu valoare artistică s-au produs de-a lungul timpului până astăzi. Din această materie
primă se pot modela lumânări, tablouri, sculpturi. Ceara este utilizată și în întreținerea și
restaurarea mobilei vechi.[4]
Utilizarea în cosmetică și în specialitățile farmateutice joacă un rol important, chiar dacă
procentul în compoziția totală de produs este mic. Fiind un corp moale, elastic, fuzibil la
temperatură joasă, inocuu, insolubil în apă, saponificabil, miscibil cu o vastă gamă de produse
organice, plastic, susceptibil de strălucire, foarte stabil fac din el un produs adecvat pentru
întrebuințări diferite: mulaje dentare, creme impermeabilizante, creme cosmetice pe bază de
săpunuri de ceară, rujuri, supozitoare, diferite produse pentru tratarea arsurilor, emulsii lichide
ale diferitelor uleiuri, folosit ca mijloc de introducere în formule ale altor compuși. Ceara de albine
este un produs natural și indică o sporire constantă a acestor întrebuințări și o creștere
importantă a prețului său.[5]