Beteringhe Miruna

Resurse Umane
An II
Grupa 1

George Ritzer- Globalizarea Nimicului

Capitolul 1 – Globalizarea
Viata noastra de zi cu zi devine tot mai globalizata, mai ales in domeniul consumului.
Globalizarea este tot mai prezenta in viata noastra si capata o relevanta si o importanta
marepentru numeroase procese si probleme generale, printre care inegalitatea dintre tari si zone
ale globului, inegalitatea de clasa, inegalitatea de gen, democratizarea, etc.
Schimbarile produse de viata de zi cu zi si in campul consumului, activitatile
organizatiilor economice globale si ale statelor, actiunile si reactiile la actiunile teroriste globale
precum si multe alte lucruri au generat in randul oamenilor obisnuiti, oamenilor de afaceri,
politicienilor, comunitatii academice un interes sporit fata de globalizare. Lucrarile teoretice din
domeniul sociologiei constituie punctul de pornire pentru aceasta carte.
Teoria globalizarii a aparut si datorita unor noi dezvoltari interne ale teoriei sociale, mai
ales reactiei la o serie de interpretari timpurii, cum ar fi teoria modernizarii.
In studiul globalizarii, atentia este indreptata catre economie in general si rolul
corporatiilor transnationale. Majoritatea observatorilor considera corporatiile transnationale ca
fiind primele trei forte care actioneaza la nivel global. Politica este alt subiect de mare interes
pentru cei care studiaza globalizarea, urmata de importanta ONG-urilor international si
organismele internationale. ONG-urile internationale, mai ales Forumul Social Mondial, sunt
percepute drept germeni ai unei societati civile globale care ar putea reprezenta o alternativa la
organizatiile politice si economice globale.
Tehnologia este legata de toate aspectele globalizarii, astfel ca globalizarea nu ar fi fost
posibila fara dezvoltarea tehnologica. Principalele realitati relevante sun satelitii, care au permis
mass media sa devina o forta globala, calculatorul si Internetul sau tehnologiile informatiei, care
transforma numeroase domenii, inclusiv pe cel militar de la lupta corp la corp, la rachete lansate
din avioane sus de pe nave.
Un exemplu deosebit de important de teorie politica este teoria liberala. Aceasta se
prezinta sub diverse forme, toate animate insa de credinta in importanta pietei libere si a
Beteringhe Miruna
Resurse Umane
An II
Grupa 1

functionarii ei fara nici o interventie exterioara, mai ales din partea statului national sau a altor
entitatii politice. Ideea principala este ca, „pe termen lung“, functionarea neingradita a pietei, mai
ales a pietei capitaliste, va aduce beneficii tuturor.
Autorul introduce prin stabilirea unor puncte comune, doua concept cheie subiacente
globalizarii: glocalizarea si grobalizarea, ca efecte directe ale tendintei accelerate catre o
comunitate globala. Grobalizarea se refera la ambitiile imperialiste ale natiunilor, corporatiilor,
organizatiilor si la dorinta, daca nu chiar nevoia lor de a se impune in diverse arii geografice.
Glocalizarea introduce un punct de echilibru intre global si local, subliniind faptul ca globalul nu
acapareaza culturile locale, inlocuindu-le, ci patrunde in straturile lor profunde, din aceasta
actiune rezultand culturi hibride, unice.
Din punct de vedere politic, cele mai importante teorii ale globalizarii sunt reprezentate
de gandirea neoliberala si de viziunea realista. Statele isi urmaresc cu orice pret propriul interes
pe scena globala si fac abuz de puterea lor pentru a promova aceste interese.
Teoria sistemului mondial este o abordare neomarxista in care accentul se deplaseaza de
la studiul exploatarii proletariatului de catre capitalisti in cadrul unei societati capitaliste la
exploatarea intre societatile capitaliste care fac parte din sistemul mondial capitalist.
Deoarece aceasta carte trateaza in special tema „culturii consumului”, sociologul le-a
acordat mai multă atenție teoriilor culturale, acestea putand fi impartite in trei abordari majore:
diferentialismul cultural, convergenta culturala si hibridarea culturala. Diferentialismul cultural
se refera la rezistenta pe care unele culturi o opun globalizarii. Convergenta culturala indica
ideea unei uniformizari la nivel global, posibila prin intermediul unor fenomene precum:
occidentalizarea; mcdonaldizarea. Toate acestea tind sa estompeze diferentele culturale, avand ca
scop o uniformizare generala. Mcdonaldizarea nu se refera la globalizarea unor produse
alimentare omogene, ci la globalizarea unui set de principii si a unui sistem de operare.
Hibridarea culturala poate fi considerata cea ai optimista perspectiva si pune accentual pe
aparitia unor culturi unice, hibride, aparand in urma integrarii globalului si localului.
Capitolul 2 – Nimic (si ceva)
Una dintre definitiile curente ale nimicului este aceea de lucru inexistent, lipsit de
importanta sau valoare. Pentru simtul comun, ideea de nimic este legata de credinte, definitii,
atititudini. Insa definitia din carte se bazeaza pe caracteristicile obiective ale unei mari diversitati
Beteringhe Miruna
Resurse Umane
An II
Grupa 1

de forme sociale. Asadar, termenul ,,nimic’’ este folosit aici cu un sens diametral opus fata de
acceptia obisnuita.
Lumea sociala, mai ales in zona consumului, este caracterizata tot mai mult de
„nimic“. ,,Nimicul’’ este o forma sociala conceputa si controlata de obicei la nivel central si
lipsita de continut esential semnificativ. ,,Ceva’’ este o forma sociala de obicei conceputa si
controlata la nivel local si relativ bogata in continut esential semnificativ. Asa cum este si cazul
nimicului, conceptul de „ceva“ are o conditie obiectiva si nu este legat de modul in care oamenii
definesc termenul sau se raporteaza la el. Fiecare termen are relevanta doar in opozitie cu
celalalt, nu exista unul fara altul.
Lumea sociala, mai ales lumea consumului reprezinta o combinatie de ,,ceva’’ si ,,
nimic’’, acestea nefiind categorii statice. „Ceva“ este strans legat de unicitate, in timp
ce„nimicul“ presupune o lipsa de unicitate, un caracter generic.
Fenomenele care sunt „ceva“ sunt asociate de obicei cu relatii interumane profunde si
semnificative, in vreme ce „nimicul“ este corelat cu absenta unor asemenea relatii si cu relatiile
dezumanizate. Un fenomen caracterizat de relatii umane are cu preponderenta statutul de „ceva“,
in timp ce un fenomen caruia nu i se asociaza acest tip de relatii are mai degraba statutul de
„nimic“.
Capitolul 3 – Nulitatile intra in scena
 Așadar, când ne gândim la „nimic”, in acceptiunea lui Ritzer, trebuie sa avem in vedere
acele bunuri si servicii lipsite de orice amprenta umana, care sunt intersanjabile, lipsite de
legaturi geografice si care nu sunt specifice niciunei epoci, iar „ceva”-ul, la polul opus, este unic,
specific unui anumit loc si unei anumite epoci si prezinta o amprenta umana; creatiile artistice
intra în aceasta categorie. Concentrandu-si teoria asupra mai multor aspecte concrete din
societatea contemporana, Ritzer incearca sa ii confere o nuanta mai pratica si evidentiaza toate
dimensiunile in care nimicul s-a insinuat prin forta lucrurilor pentru a da nastere unor „nulitati”.
Acestea sunt: „non-locurile”, „non-lucrurile”, „non-persoanele” si „non-serviciile”.
O non-persoana este o persoana care nu se comporta ca o persoana, nu interactioneaza cu
ceilalti ca o persoana si, nu in ultimul rand, nu este tratata de ceilalti ca o persoana. Non-
persoana este o masca, un rol prin care toate persoanele care il imbraca interactioneaza cu ceilalti
pe baza unor scenarii stricte, rigide, concepute „la nivel central”. Acelasi lucru este valabil si
Beteringhe Miruna
Resurse Umane
An II
Grupa 1

pentru celelalte nulitati, care prezinta, la randul lor, toate caracteristicile „nimicului”. Nulitatile
se conditioneaza reciproc si se regasesc de regula in acelasi context.
Capitolul 4 – Nimicul
Alt termen legat de ideea de ,,nimic” si care ne ajuta sa o intelegem mai bine este reteaua
(grid). Conceptul are aproximativ aceeasi semnificatie ca multimea (vida), referindu-se la o serie
de linii paralele care se repeta, intre ele nefiind nimic. . Se poate considera ca recurenta
restaurantelor fast-food alcatuieste o retea, la fel ca raspandirea lor intr-o zona data.
Oamenii consuma „nimic“, in cantitati tot mai mari. Deoarece „nimicul“ este tot mai
comun si mai disponibil, si consumul lui sporeste. Desigur, sunt consumate si diverse forme de
„ceva“, precum si tot ceea ce se situeaza pe axa ceva–nimic. Data fiind sporirea constanta a
bogatiei, mai ales in tarile dezvoltate, si consumul de „ceva“ este, cel mai probabil, in crestere. În
ansamblu, este evident ca are loc o crestere spectaculoasa a consumului.
Regula generala a , „nimicul“ presupune existenta anterioara a productiei de masa. Cu
toate acestea, ceea ce rezulta din sistemele de productie in masa nu trebuie neaparat distribuit si
vandut la nivel global. In general, intre venit si consumul de „nimic“ exista o relatie de inversa
proportionalitate. Relatia dintre bogatie si consumul de „nimic“ nu este univoca. In mod
paradoxal, bogatii consuma surprinzator de multe forme de „nimic”, iar cei foarte saraci sunt
adesea atat de stramtorati, incat nu-si pot permite sa consume decat forme de „ceva“.
Capitolul 5 – Globalizarea nimicului
Grobalizarea are legatura cu proliferarea nimicului, in timp ce glocalizarea este strans
legata de ceva, opunandu-se prin urmare, macar partial raspandirii nimicului. Grobalizarea
favorizeaza proliferarea nimicului. Grobalizarea si nimicul sunt extrem de compatibile. Pe de-o
parte, piata se globalizeaza, ceea ce presupune o cantitate si o varietate considerabila de nimic
care sa satisfaca cererea creata, cel putin partial, prin publicitate si marketing, de fortele care
profita de pe urma distributiei si vanzarii nimicului, iar nevoia de a avea profit sau succes
creeaza presiunea de a gasi piete tot mai mari si mai indepartate pentru nimic.
La nivel grobal, un non-loc este reprezentat de parcul de distracții Disney. La polul opus,
a glocaliza ceva-ul inseamna ca prin produsele realizate la nivel local se cauta pastrarea si chiar
promovarea unicitatii unui atare lucru creat de o persoana intr-un anumit loc, clientii beneficiind
astfel de lucruri si servicii. Exista numeroase situatii in care turismul stimuleaza productia de
Beteringhe Miruna
Resurse Umane
An II
Grupa 1

ceva – artizanat local de calitate, mancaruri pregatite cu grija de bucatari locali care folosesc
ingrediente locale de calitate. Insa turismul grobal provoaca din ce in ce mai frecvent
glocalizarea nimicului
Capitolul 6 – O teorie a glocalizarii si grobalizarii
Glocalizarea si grobalizarea sunt doua paradimge principale in studiul globalizarii
culturii. Conceptele de ,,nimic” si ,,ceva” provin din lucrarile despre sociologia consumului.
Analiza lui Andrews si Grainger se bazeaza pe nexusul global–local, iar autorii se
straduiesc sa demonstreze ca sportul din ziua de azi este glocal . Ei disting doua tipuri de glocal
si doua subtipuri ale celui de-al doilea tip. Sportul internationalizat si globalizat care a fost
incorporat la nivel local este glocalul organic. Glocalul strategic presupune existenta unor
corporatii transnationale care exploateaza localul, fie prin strategiile glocale interiorizate –
cooptarea si exploatarea globala a unei dimensiuni locale a sportului - fie prin strategiile glocale
exteriorizate
In mare parte in acest capitol se reiau principiile expuse in capitolele anterioare.
Capitolul 7 - Globalizarea culturii consumului si opozitia globala fata de aceasta
Globalizarea in general si grobalizarea in particular nu se reduc la cultura consumului si
nici macar la cultura in ansamblul ei. Non-locurile, non-lucrurile, non-persoanele si non-
serviciile sunt elemente si cauze ale culturii consumului. , Ideea de cultura a consumului implica
un caracter larg, Consumul nu înseamns dobanirea strictului necesar pentru supravietuire ci
faptul ca oamenii ajung sa priveasca, in mod colectiv, consumul – ca si bunurile si serviciile
obtinute – drept important sii valoros in sine. Ideea de cultura a consumului are implicatii si mai
largi, intrucat aceasta nu se rezuma la a ne reflecta valorile, ci „a devenit o valoare culturala.
Oamenii care ajung sa valorizeze consumul, care ajung sa impartaseasca aceasta cultura a
consumului sunt mai vulnerabili de a fi manipulati in directia consumului.
Cultura consumului – si insasi societatea moderna asa cum o cunoastem – s-ar prabusi
daca oamenii ar inceta sa mai consume in numar mare sau sa mai consume suficient. Unii
analisti i-au numit pe acesti oameni consumatori periculosi . Daca nu consuma suficient sau
consuma ceea ce nu trebuie (hainele la mana a doua,de exemplu), ei pun in pericol nu numai
cultura consumului, ci si societatea in ansamblul ei.
Beteringhe Miruna
Resurse Umane
An II
Grupa 1

In prezent tot mai multi elevi, studenti si pacienti se considera consumatori si adopta o
atitudine consumerista fata de educatie si medicina. De exemplu, ei cauta cea mai buna si mai
avantajoasa educatie sau ingrijire medicala. Furnizori de servicii sunt considerati medicii si
profesorii si sunt tratați ca atare. Decorurile in care are loc acest tip de consum – spitale si
universitati – sunt percepute tot mai acut drept catedrale ale consumului si incearca sa se inspire
din modelele cele mai de success.
Cultura consumului implica o cautare a sensului vietii prin consum. Gradul in care au
inceput sa fie comercializate sarbatorile este un bun exemplu de cautare a sensului prin
intermediul consumului si de dezvoltare a culturii consumului.
Cultura consumului reprezinta astazi nucleul globalizarii si grobalizarii. Ea este produsul
unor procese diverse, indeosebi al capitalismului, americanizarii si mcdonaldizarii.
In ziua de azi cultura consumului este definite de preeminenta si ubicuitatea brandurilor,
de efortul de mentinere si extindere a brandurilor de succes si de efortul permanent de lansare a
unor noi branduri. Brandingul poate fi considerat un efort de a transforma un nume de produs, un
logo sau un simbol intr-o componenta-cheie a culturii consumului.
Capitolul 8 – Saracirea in pofida abundentei monumentale si reactiile globale
Comunitatile de brand pot uneori sa transforme „nimicul“ in „ceva“, deoarece aceste
comunitati si reteaua sociala care le sustine ofera bazele modificarii fizice a bunurilor, acestea
coagulandu-se in prezent exclusiv pe Internet, ceea ce le tranforma intr-un fenomen global.
Aceasta saracire abundenta despre care se vorbeste in carte poate fi interpretata drept
combustibilul societatii de consum, care are nevoie de oameni nesatisfacuti pentru a-i reduce la o
masa omogena de indivizi intr-o continua cautare a fericirii prin consum.  
Ritzer inainteaza cateva propuneri pentru a „combate” sentimentul de pierdere:
„construirea semnificatiei subiective”, „actiunile individuale”, „consumul artizanal”,
„perpetuarea localului” si „promovarea ,,ceva”-ului”.
Formele de ,,,nimic” cu cat sunt puse intr-o lumina mai pozitiva, cu atat sunt mai
tentante. Importul de ,,nimic” se realizeaza prin toate mijloacele posibile, mai ales cu ajutorul
noilor media.