UNIVERSITATEA ORADEA

FACULTATEA DE STIINTE SOCIO-UMANE

SPECIALIZAREA SOCILOGIE

GLOBALIZAREA
Lucrare realizata in cadrul cursului de Sociologie economica
Lect. Univ. Dr. SERBAN OLAH

COTUNA ALINA
SOCIOLOGIE, anul IV
21.01.2005

Peter Wersley a afirmat in 1984 ca pana in zilele noastre, ocietatea nu a aexistat

de fapt, el intelegan prin aceasta ca abia in vremurile moderne putem vorbi de forme de
asociere sociala care cuprind tot pamantul.In unele privinte lumea a devenit un sistem
social unic, ca rezultat al strangerii legaturilor de interdependenta intre diferitele societti
ale lumii.Sistemul global nu este doar mediul inconjurator in care se dezvota societatile,
ci aceste reprezinta conexiunile sociale, politice, economice care depasesc garnitele unui
stat.Aceste relatii conditioneza soarta celor care traiesc in interiorul statelor.Pentru a
ilustra aceasta crestere de interdependenta intre state se foloseste termenul de globalizare.
Nu exista o definitie a globalizarii intr-o forma universal acceptata, si probabil
nici definitiva. Motivul rezida in faptul ca globalizarea subinclude o multitudine de
procese complexe , foarte dinamice, care ating domenii diferite ale societatii. Ea poate fi
un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc. Iata citeva explicatii-definitie
ale globalizarii provenite din diferite surse.
Jean-Marie Guhenno considera globalizarea "dezintermedierea politica", adica
slabirea tuturor structurilor intermediare intre problemele locale si indivizi.
Thomas Friedman (autorul lucrarii "The Lexus and the Olive Tree:
Understanding Globalization")defineste globalizarea ca integrarea la nivel mondial a
pietelor financiare, statelor natiune si a tehnologilor in cadrul unei piete libere capitaliste
la o scara nemaintilnita pina in prezent.
Donald Hafner(profesor de stiinte politice la Boston College, SUA) vede
dlobalizarea ca pe o
intensificare a relatiilor de interdependenta la scara
transcontinentala.
Keith Porter vorbeste despre globalizare : oameni pe intreaga planeta sint mai
conectati intre ei ca niciodata inainte. Informatiile si banii circula mai repede ca
niciodata. Bunuri si servicii produse intr-un loc din lume sint din ce in ce mai disponibile
in toate partile lumii. Calatoriile internationale sint mai frecvente. Comunicatiile
internationale sint un lucru obisnuit. Acest fenomen a fost intitulat globalizare
Fondul Monetar International defineste globalizarea economica este un proces
istoric, rezultatul inovatiilor si al progresului tehnologic. Se refera la cresterea continua a
integrarii economiilor lumii, datorata in special fluxurilor comerciale si financiare.
termenul se refera de asemenea la miscarile de populatie(forta de munca) si
cunostinte(tehnologie) peste granite.
David Held si Anthony McGrew (profesori universitari de stiinte politice,
Anglia)considera ca globalizarea poate fi conceputa ca un proces(sau ansamblu de
procese) care cuprind transformarea intr-o organizare spatiala a relatiilor sociale si
tranzactiilor, exprimata prin fluxuri transcontinentale sau inter-regionale si retele de
activitati, interactiuni si putere.
Globalizarea este vazuta ca opozitie intre, pe de o parte, dorinta omului de
acumulare de bunuri materiale, iar de cealalta parte, nevoia de comunitate si identitate.
Cu alte cuvinte, globalizarea este vazuta ca o confruntare intre intereselee economice si
financiare(piete de capital, corporatii multinationale, investitori) si statele nationale ca
entitati culturale, sociale, economice. (Thomas Friedman - The Lexus and the Olive Tree)
Acceptiunea termenului de globalizare imparte lumea in doua tabere total opuse. Intelesul
pozitiv al globalizarii este acela de progres. Un schimb de informatii si o economie
neingradita in toata lumea, fara bariere si fara influenta politicului, un joc liber al

puterilor prezente pe piata. Partea negativa a globalizarii este nivelarea si incercarea de a

duce intr-un ritm comun culturi cu diverse grade de dezvoltare.
Nici o societate din lume nu mai traieste separet de celelalte, chiar si in cazul tarilor
bogate, care de multe ori depind de bunurile si produsele aduse din alte state.De exemplu,
in Marea Britanie,aproximativ toate televizoarelevandute sunt produse si asamblate in
alte tari Procesele de globalizare au adus mari beneficii unora, mai ales in tarile
industrializate(disponibilitatea de pe piata a unei mari varietati de produse).De asemenea,
interdependentele create duc la o soarta comuna., de aici necesitatea rezolvarii globale9de
exemlu in cazul distrugerii ecologice, evitatrea confruntarilor armate, ajutarea tarilo aflate
in dificultati, tranzitie)
Posibilitatea unei singure societati umane mondiale a existat dintotdeuna,
din timpul lui homo sapiens, insa ocazia nu a aparut decat acum. Lumea a devenit in
aspectele importante un singur sistem social, ca rezultat al dezvoltarii legaturilor de
interdependenta care afecteaza acum pe fiecare dintre noi. Sistemul global nu este doar
un mediu in interiorul caruia se dezvolta si evolueaza societatile particulare. Legaturile
sociale, economice si politice care traverseaza granitele dintre state conditioneaza in mod
decisiv soarta celor care traiesc in fiecare din ele. Termenul general folosit pentru a
caracteriza aceasta interdependenta crescanda a societatii umane este acela de
globalizare.
Ar fi o greseala sa ne gandim la globalizare ca la un simplu proces de crestere a
unitatii lumii noastre. Globalizarea relatiilor sociale ar trebui sa fie inteleasa in primul
rand ca o reordonare a timpului si distantei in viata sociala. Viata noastra este influentata
din ce in ce mai mult de evenimente ce se petrec departe de contextul social in care ne
desfasuram activitatile cotidiene. Chiar daca astazi cunoaste o dezvoltare rapida,
globalizarea nu este in nici un caz o noutate, ea datand din perioada in care influenta
vestului a inceput sa se extinda in lume in urma cu doua-trei secole. Globalizarea
relatiilor sociale a fost de la inceput asociata cu inegalitatile dintre diferite regiuni ale
lumii, in acest sens de o importanta deosebita fiind procesul prin care au fost create
societatile Lumii a treia.
In zilele noastre, in competitia pentru stapanirea de teritorii si pentru posedarea
si exploatarea meteriilor prime si a fortei de lucru ieftine, se poarta o noua lupta si anume
aceea pentru stapanirea informatiilor Se deschide astfel un nou camp pentru strategiile
industriale si comerciale dar si pentru cele militare si politice. Astfel, se risca aparitia
problemei raporturilor dintre instantele economice si cele statale. In ultimele decenii
aceste instante economice au fost in stare sa puna in pericol stabilitatea celor statale,
datorita formelor noi de circulatie a capitalurilor carora li s-a dat numele generic de
corporatii multinationale. Aceste forme fac ca deciziile referitoare la investitii sa scape,
cel putin in parte, controlului statelor-natiuni. Redeschiderea pietei mondiale, reluarea
unei competitii economice sustinute, disparitia hegemoniei exclusive a capitalismului
american, declinul alternativei socialiste ca si multi alti factori au adus statele in situata
de a-si revizui serios rolul pe care se obisnuisera sa-l joace dupa anii '30 si care consta in
protejarea, ghidarea si chiar planificarea investitiilor.
In acest context, apare paradigma dezvoltarii socio-spatiale cu cei doi termeni
opusi: individualizarea si globalizarea. Aceasta din urma a atras un interes mare in ultimii
ani, majoritatea discursurilor nefiind centrate asupra definitiilor conceptului, ci mai
degraba asupra abordarilor foarte diferite ale acestui fenomen.

Globalizarea este un proces ce largeste cadrele determinante ale schimbarii

sociale la nivelul lumii ca intreg. Astfel, in timp ce schimbarea sociala a fost initial
abordata in cadre locale, regionale si nationale, acum centrarea este asupra
internationalizarii si globalizarii. A crescut interesul in explicarea relatiilor dintre unitatile
teritoriale si lumea ca intreg, discutiile purtandu-se asupra problemelor cu privire la
"legatura micro-macro", "raportul local-global" si la analize multi-nivel.
Problema care ramane deschisa este cea referitoare la modul in care s-ar putea
merge dincolo de enumerarea simpla a diferitilor indicatori ai globalizarii precum
operatiunile corporatiilor multinationale si transnationale, comunicatiile prin satelit,
existenta unei limbi universal acceptata, problemele ecologice ale lumii actuale sau
abordarea globala a problemelor de securitate si pace.
Cinci dimensiuni ale procesului de globalizare
1. Globalizarea ca interdependenta in crestere la nivel mondial
Aceasta dimensiune priveste atat largirea cadrului spatial al interdependentei
evenimentelor cat si intensificarea extinderii pe bazele unei complementaritati a
diferentelor si competitivitatii alternativelor. Din ce in ce mai des, comportamentele si
activitatile oamenilor din anumite zone au repercursiuni care se extind dincolo de
granitele locale, regionale sau nationale si, mai devreme sau mai tarziu, ating dimensiuni
mondiale. In general, cu cat cadrul temporal este mai mare, cu atat mai mare va fi
participarea la activitatatile individuale si colective cu impact mondial. In acest proces se
manifesta o sensibilitate crescuta la diferentele care apar la scara mondiala, diferente care
formeaza bazele interactiunii competitive si complementare. Ambele devin astazi mai
intense, la un nivel care trece de cadrul statului-natiune.
Odata cu intensificarea "comprimarii spatio-temporale" devine imposibila, spatial
vorbind, "rezolvarea" problemelor prin "evitarea" lor (de exemplu suburbiile reprezinta o
retragere, o scapare fata de problemele din centrul urban). Cum interdependentele la scara
mondiala cresc in fiecare moment si odata cu recunoasterea faptului ca exista "o singura
lume", posibilitatile pentru solutiile izolate, partiale sunt acum diminuate atat pentru
individ, comunitate locala sau stat-natiune. De exemplu, problema poluarii aerului devine
din ce in ce mai dificil de rezolvat, independent de resursele materiale si politice
disponibile. Nu numai indivizii dar si statale sunt incapabile sa stopeze cresterea
numarului de interventii provenite din afara granitele lor.
Desi in general tindem sa vedem deschiderea spre o arie larga din punct de vedere al
emanciparii fata de constrangerile locale, provinciale sau nationale, trebuie luat in
considerare si celalalt aspect al problemei. Astfel, cu cat mai mare va fi nivelul de
globalizare, cu atat mai restransa va fi sfera "alternativelor de evadare". In acest sens,
globalizarea este un fel de totalitarizare a spatiului mondial.
2. Globalizarea ca expansiune a dominatiei si dependentei
"Societatea mondiala" sau "sistemul mondial" nu apare doar pe baza interdependentei
si a legaturilor reciproce ale partilor sale. Sustinatorii teoriei dependentei au aratat ca
interependenta este un paravan pentru dominatie si subjugare la scara mondiala. Aceasta
nu este propusa ca o alternativa, ci pentru a arata ca, globalizarea poate inainta atat in
directia libertatii cat si in cea a dominatiei. Cea din urma poate fi observata, de exemplu,
in relatiile dintre lumea centrului metropolitan si lumea periferiei. Aceasta este o
interconexiune la scara mondiala in care predomina mai degraba raporturile radiale decat
cele laterale. La baza raportului este logica "jocului de suma nula": cu cat mai mare este

profitul pe care centrul il are de pe urma acestor relatii, cu atat mai mare este pierderea si
exploatarea periferiei sau semi-periferiei.
Dominarea si dependenta extinse la relatiile internationale si transnationale se aplica
in particular economiilor, politicilor si culturilor (conceptualizate ca "imperialism
cultural"). Este important ca acest mod de expansiune a relatiilor mondiale nu este
constant, fiind variabil in functie de conexiunile existente intre raporturile radiale si cele
laterale. Dominatia statelor puternice economic, in interesul carora lucreaza, sau
actioneaza institutiile internationale. economice(.FMI, OMC, Banca Mondiala)
3.Globalizarea ca omogenizare a lumii
Astazi, standardele universale, inlocuiesc omogenitatea particulara, specifica a unitilor
teritoriale mici. In locul diferentierilor din interiorul unitatilor teritoriale care erau
reciproc exclusive, acum este vorba de o uniformitate, reprezentand o infrastructura a
"spatiului expansiunilor" si miscari libere de bunuri materiale, oameni si idei la scara
internationala si mondiala. Acesta este aspectul referitor la globalizare la care
reactioneaza cel mai des criticii deoarece ei considera ca "indivizii vor deveni la fel, peste
tot in lume". Asemenea tendinte sunt vazute ca fiind negative, in special acolo unde
standardizarea si uniformizarea apare alaturi de o tendinta de dominare unica, indicata
prin conceptii precum "americanizarea" sau "occidentalizare". Aceasta implica
standardizarea atat a culturii materiale cat si a celei non-materiale: anumite "retele" de
hoteluri, piete de desfacere, aeroporturi internationale sau folosirea unei anumite limbi
universal cunoscute precum engleza.
Un proces intens similar este in desfasurare, la scara teritoriala mai restransa, in
incercarile "intergarii europene". Sute de masuri diferite au fost propuse pentru a asigura
omogenizarea teritoriului Europei, o "Europa fara granite". {i in acest caz este vorba, pe
de o parte, de o eliminare a exclusivitatii reciproce, care pune cateva probleme atata
vreme cat aici existau sisteme inchise ce coexistau la nivelul stelor-natiuni si, pe de alta
parte, introducerea standardelor uniforme si a culturii comune, fie ca proces de difuziune,
fie ca participare colectiva in crearea uneia noi.
4.Globalizarea ca diversificare in interiorul "comunitatilor teritoriale"
Nivelul globalizarii poate fi caracterizat prin masura in care unitatile teritoriale
restranse sunt deschise si permit accesul fortelor lumii ca intreg. Nu exista globalizare
acolo unde exista "comunitati teritoriale" inchise la niveluri locale, regionale sau
nationale deoarece, daca asa ar sta lucrurile, lumea ar fi in totalitate mecanica, un agregat
de sisteme inchise si in interior omogene. Globalizarea are loc atunci cand exista o
"redistribuire teritoriala a diversitatii lumii ca intreg". Astfel, cu cat mai mare va fi
participarea la diversitatea mondiala, prezenta sau accesibila in interiorul comunitatilor
teritoriale, cu atat mai mare va fi gradul de globalizare. Aceasta este asemanatoare cu
ceea ce Blau prezenta ca fiind "penetrarea diferentierii in substructuri". Este cazul fostei
Iugoslavii, in interiorul careia, in timpul ultimelor decenii a avut loc o crestere continua
in diversificarea etnica in cadrul republicilor constituente; in mod similar putem observa
proportiile mari ale grupurilor etnice ce se pot regasi printre locuitorii marilor orase
precum New York, Londra, Paris sau Tokyo.
Pe masura ce subsitemele teritoriale devin mai inclusive in relatia cu diversitatea din
mediul mai larg, cu atat ele se vor asemana cu sistemul mondial ca intreg. Globalizarea
totala va insemna ca trasaturile locale vor fi aceleasi ca cele mondiale. Ne apropiem de
situatia in care intreaga lume se va regasi in fiecare localitate si, in acelasi timp, fiecare

localitate, regiune sau natiune se va regasi pe intreg globul. Fiecare parte individuala
devine din ce in ce mai mult precum intregul, in timp ce intregul se manifesta din ce in ce
mai mult la nivelul partilor sale. Cu o crestere in diversitate, sau cel putin in deschiderea
fata de accesul la ea, unitatile teritoriale particulare pierd particularitatea lor anterioara,
iar conflictele de la nivel local nu mai sunt legate de probleme locale ci privesc din ce in
ce mai mult probleme sociale mondiale.
5.Globalizarea ca o unificare a discontinuitatilor temporale
Asa cum, din punct de vedere spatial, globalizarea duce de la un "spatiu al locurilor
specifice" la un "spatiu al expansiunilor", tot asa se poate vorbi si de o unificare a
timpului. Astfel, se poate considera ca, globalizarea poate depasi discontinuitatile
temporale pe baza coerentei ritmurilor nesimultane ale diferitelor activitati si a "includerii
temporale" ce rezulta din extinderea functionarii serviciilor particulare la cadrele spatiale
mondiale.
Precum individualizarea a crescut asincronia ritmurilor vietii, exista si posibilitatea
comunicarii asincronice facilitata odata aparitia informatiilor, tehnicilor si tehnologiilor
noi. Astfel, diferentele temporale nu mai exclud o zona de la sistemul mondial. Este
importanta, mai ales in momentul actual, existenta legaturilor intre indivizii din diferite
zone (ex.: pietele bursiere din New York, Londra sau Tokyo). In aceste servicii care sunt
cel mai integrate in procesele de expansiune internationale si mondiale, oamenii nu-si
mai permit pauzele zilnice in timpul local. In "orasele mondiale" ale lumii putem gasi un
numar mare de activitati sau institutii care lucreaza continuu in "timpul mondial", cum
sunt aeroporturile internationale sau industria hoteliera.
In ciuda flexibilitatii lor, procesele de expansiune mondiale pot fi dezvoltate doar
acolo unde exista o sincronizare de timp exacta cu fazele particulare sau operatii ale
procesului de productie care au loc la diverse localizari. Conceptul "chiar la timp" a
devenit din ce in ce mai important.
In opozitie cu procesul de globalizare este folosit deseori conceptul de individualizare.
Acesta se refera la procesele de crestere a autonomiei si diferentierii actorilor la nivel
individual si colectiv. Ambele procese au propriile caracteristici si se pot afla fie in raport
de concordanta fie in opozitie. Se pot pune intrebari cu privire la relatia dintre cele doua,
considerandu-se fie ca un nivel ridicat de globalizare implica un nivel scazut de
individualizare si vice-versa, fie ca un pas inainte in directia individualizarii atrage un
regres in sensul globalizarii, fiind ignorate insa interrelatiile ce se pot stabili intre aceste
procese.
Nu exista un singur raspuns valid pentru toate situatiile in problema relatiilor sau a
interdependentei proceselor de individualizare si globalizare. Un pas in directia unei
autonomii foarte mari implica, in general, o anumita restrangere a cercului de relatii (un
exemplu este destramarea imperiului Austro-Ungar in 1918, care a condus la o
independenta si autonomie mare a natiunilor individuale, insa in acelasi timp a fost si o
restrangere a cadrului spatial al asocierii si mobilitatii spatiale, iar procesul de astazi al
intergarii europene cere o anumita limitare a autonomiei statelor).
Globalizarea presupune 4 elemente/componente:
1.Componenta militara.Aceasta a inceput odata cu pornirea celui de-al doilea
razboi mondial, in urma caruia adevarata securitate putea fi obtinuta numai prin
aliante(acest lucru si pentru ca un singur stat nu se poate proteja singur impotriva armelor
tot mai sofisticate.).Statul-natiune , datorita resurselor limitate si a dimensiunilor mici

este neputincios in fata unor atacuri.Astfel securitatea globala a devenit o problema

comuna.
2.Componenta economica.Aceasta cuprinde:comertul international, existenta
corporatiilor multinationale.Internationalitatea sistemului bancar si rapiditatea cu care
circula baniireprezinta o democratizare financiara(greseala in acest domeniu este grav
pedepsita de catre piete).Exista o serie de institutii economice internationale care
participa la
fenomenul globalizarii:FMI(Fondul Monetar International),Banca
Mondiala,OMC(Organizatia Mondiala a Comertului).Acestea lupta impotriva saraciei,
ajuta statele Lumii a 3-a.
3.Componenta informationala.Informatia reprezinta o arma politica si ideologica
foarte puternica si folosita pentru a submina natiunile suverane.S-a produs revolutia
informationala, progresul in mass-media ,a aparut si s-a extins Internetul.
3.Componenta tinand de drepturile omului.Dezvoltarea sociala a dus la intrarea in
conflict a 2 principii fundamentale care guverneaza fluxul informatiilor si al
comunicarii:controlul social si dreptul de a comunica.Aceasta contradictie a dus la
crearea regulii suveranitatii politicii.
Dictionarul de sociologie Oxford prezinta teoria globalizarii.aceasta teorie
examineaza aparitia unui sistem cultural global. Ea sugereaza ca cultura globala este
promovata de o serie de dezvoltari sociale si culturale:existenta unui sistem mondial de
informatii prin satelit, aparitia unor patternuri globale ale consumului si
consumerismului, cultivarea unor stiluri de viata cosmopolite, aparitia sportului global,
precum Jocurile Olimpice, ,competitiile fotbalistice si meciurile internationale de tenis,
raspandirea turismului mondial, declinul statului- natiune, dezvoltarea unui sistem militar
global, aparitia unei crize ecologice globale, s-au dezvoltat unele probleme de sanatate
mondiala(SIDA), aparitia unor sistemepolitice mondiale(Liga Natiunile si Liga
Natiunilor Unite), crearea unor miscari politice globale(marxismul), extinderea
conceptului drepturilor omului, schimbul complex intre religiile mondiale.
Globalismul presupune o noua constiinta a lumii ca un spatiu unitar.Globalizarea
reprezinta structurarea concreta a lumii in ansamblu, o constientizare la nivel global co
lumea este un mediu construit in mod continuu.
Globalizarea este un proces social in care constrangerile geografice asupra
oranduirii sociale si culturale isi pierd din importanta, simultan su constientizarea de catre
oameni a acestei situatii.
Ne putem intreba care va fi rezultatul procesului de globalizare si daca este posibil ca
in viitor lumea sa devina un sistem politic unic, condus de un guvern mondial.
Globalizarea se numara printre cele mai importante schimbari sociale cu care se
confrunta lumea de azi. Multe dintre problemele fundamentale din prezent, cum ar fi cele
ecologice sau evitarea unei confruntari militare la scara mondiala sunt, in ceea ce priveste
scopul, de importanta mondiala. In ciuda cresterii accentuate a interdependentei
economice si culturale, sistemul mondial este caracterizat prin inegalitati si divizat intr-un
"mozaic" de state, ale caror preocupari pot fi comune insa si divergente. Nu exista o
dovada clara a unui consens politic, in viitorul apropiat, care va depasi interesele
conflictuale ale statelor. Un guvern mondial poate aparea in cele din urma insa aceasta va
fi rezultatul unui proces destul de indelungat. In multe sensuri lumea devine mai unita, iar
unele surse de conflicte intre natiuni tind sa dispara. Totusi, diferentele mari intre
societatile puternic dezvoltate si cele sarace se pot constitui cu usurinta in sursele unor

conflicte internationale. Astfel, inca nu exista nici o "agentie" mondiala care sa poata
controla eficient acestea tensiuni sau sa realizeze o redistribuire a prosperitatii si pacii in
lume.

BIBLIOGRAFIE :

1.Dictionar de sociologie Oxford, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2003

2.Giddens, Antony,Socilogie Generala, Editura All, Bucuresti, 2000
3. Lyotard, Jean-Francois ,Conditia postmoderna, Editura. Babel,Bucuresti, 2003
4.Mungiu-Pippidi, Alina, Introducere in politologie, Editura Polirom, Iasi, 2000
5.Stiglitz,Joseph, Globalizarea.Sperante si deziluzii,Editura Economica, Bucuresti,
2004
6.www.globalizarea.ro
comerciale, financiare, comunicatiile, calatoriile, inovatiile,