Procesul de globalizare este caracteristic ultimelor decenii ale secolului al XX-lea şi s-a

dezvoltat datorită accentuării complexului de relaţii economice, sociale, culturale şi politice dintre
state pe baza principiului neoliberalismului. Acest proces poate fi considerat ca fiind tendinţa
universală de raportare la o scară unică de valori. Deşi este unul dintre cei mai utilizaţi termeni în
literatura de specialitate nu se poate spune că există o definiţie general acceptată:
1. Globalizarea se referă la faptul observabil că în ultimii ani o parte din ce în ce mai mare a
activităţii economice la nivel mondial se derulează între persoane şi firme din ţări diferite.
( Banca Mondială)
2. ... intensificarea relaţiilor sociale de pretutindeni, prin care locuri aflate la mare distanţă
unele de celelalte ajung să se interconecteze astfel încât evenimentele dintr-un loc sunt
marcate de procese care au loc într-un loc de la mulţi kilometri depărtare şi viceversa ...(A.
Giddens)
3. ... prin globalizare se intensifică concurenţa pe pieţe (C. C. von Weizsäcker)
4. ... un proces al creşterii numărului legăturilor dintre societăţi şi domenii-problemă. (J.
Varwick)
5. ... procesul de surmontare al graniţelor apărute de-a lungul istoriei. Ea devine astfel sinonimă
cu eroziunea (dar nu şi cu dispariţia) suveranităţii statelor naţionale şi se înfăţişează ca o
detaşare a economiei de piaţă faţă de normele morale şi legăturile instituţionalizate dintre
societăţi ... (E.Altvater)
6. Dinamica globalizării este controlată de puterile economice, şi totuşi consecinţele sale cele
mai importante aparţin domeniului politic. (Klaus Müller)
7. ... o interdependenţă sporită şi integrarea diferitelor economii din lume. (M. Desai)

Actuala eră a globalizării este un sistem internaţional similar cu propriile sale atribute
unice, care contrastează violent cu cele ale Războiului Rece. În primul rând, Războiul Rece era
caracterizat de o trăsătură unificatoare: divizarea. Acest sistem era simbolizat de un singur
cuvânt: zidul. …. Sistemul globalizării este puţin diferit. Şi el are o trăsătură unificatoare –
integrarea. Lumea a devenit un loc tot mai interconectat. Acest sistem al globalizării este
caracterizat de un singur cuvânt: WEB. Globalizarea are propriul set de reguli economice, reguli
care gravitează în jurul deschiderii, dereglementării şi privatizării economiilor naţionale, pentru a
le face mai atractive pentru investiţiile străine.
…Globalizarea are propria structură de putere: sistemul globalizării este construit pe trei
echilibre de forţă, care se intersectează şi se influenţează reciproc. Primul este echilibrul
tradiţional dintre statele naţionale.
În sistemul globalizării, Statele Unite sunt singura superputere dominantă şi toate
celelalte naţiuni îi sunt subordonate într-un grad sau altul. Cel de-al doilea echilibru din sistemul
globalizării este cel dintre statele naţionale şi pieţele globale. Cel de-al treilea echilibru este cel
dintre individ şi statele naţionale… Globalizarea conferă indivizilor puterea de a influenţa
deopotrivă pieţele şi statele naţionale… Osama bin Laden a declarat război Statelor Unite la
sfârşitul anilor ’90, iar US Air Force a trebuit să lanseze un atac cu rachete de croazieră
împotriva lui ca şi când ar fi fost un alt stat naţional. Gândiţi-vă! Statele Unite au lansat 75 de
rachete de croazieră, fiecare costând 1 milion de dolari împotriva unui individ!
(Thomas L. Friedman, Lexus şi
măslinul)

Fenomenele complexe nu pot fi explicate decât dacă avem în vedere mai multe cauze. Acesta este
singurul punct în care toată lumea este de acord în ceea ce priveşte globalizarea. Restul faptelor
rămân în continuare contestate. În funcţie de ce accepţiune a globalizării este luată ca punct de
plecare, apar în prim-plan alte cauze şi forţe motrice. Fără îndoială, inovaţiile de ordin tehnic şi
mai ales cele din domeniul informaticii şi al comunicaţiilor au jucat şi mai joacă încă un rol
central. Internetul este din multe puncte de vedere, emblema globalizării. Globalizarea pieţelor
financiare, transferul unor sume inimaginabile în câteva secunde în jurul globului nu ar fi posibile
fără această tehnologie, nici organizarea producţiei integrate la nivel transnaţional,etc.
Avântul incredibil pe care l-a cunoscut comerţul, un alt element definitoriu al globalizării
economice se datorează scăderii rapide a cheltuielilor de transport, mărfurile putând fi astfel
transportate mult mai rapid. Acest lucru poate fi observat îndeosebi în sectorul serviciilor: de
exemplu produsele de tip software sau bazele de date pot fi transmise în câteva secunde dintr-un
capăt al lumii în celălalt.

Globalizarea ne afectează pe toţi în mod direct. În acest context, un rol important îl joacă o
evaluare a chibzuită a oportunităţilor şi riscurilor pe care le presupune globalizare. Fraza deseori
citată, conform căreia naţiunile sunt prea mici pentru problemele mari şi prea mari pentru
problemele mici, provine dintr-un articol din anul 1980 scris de D.Bell. Probleme globale precum
efectul de seră nu pot fi soluţionate la nivelul unui singur stat. În consecinţă, statul naţional nu
dispare şi nici nu devine inutil, ci erodează. Apar astfel unele nivele suplimentare la care se pot
rezolva problemele atât superioare cât şi inferioare statului naţional. Graniţele nu demult rigide
care delimitau teritoriul unei ţări, puterea statului şi puterea populaţiei devin astfel mai permeabile.

Această eroziune transpare într-un mod deosebit de avansat în Europa. Aici statele au transferat
asupra unei organizaţii supranaţionale noi de la competenţe centrale până la suveranitatea
monetară.
 Atunci când problemele încep să capete un caracter din ce în ce mai global, atunci
soluţionarea lor politică trebuie să devină şi ea de ordin global. În acest sens există nenumărate
proiecte, care vizează inclusiv constituirea unui stat global. Şi pentru că acesta rămâne cel puţin
pentru viitorul apropiat o utopie şi pentru că acesta nu este nici măcar de dorit s-a încercat găsirea
unor forme organizaţionale noi care să adapteze politica la noua eră a globalizării. În acest scop a
fost inventat conceptul de global governance.
Global governance înseamnă: o conducere a lumii fără un sistem global de conducere; o
politică internă la nivel mondial; o politică a noii ordinii mondiale; politica în secolul XXI; un
concept opus neo-liberalismului; un răspuns la globalizare.
Global Governance este :
1. ... corectura politică a economiei de piaţă globalizate în sensul … unei implicări a sistemului
politic în scopuri sociale mai cuprinzătoare. (H. Mürle)
2. ... un concept născut de pe urma deficitului de reglementare a politicii globale, prin care se
încearcă consolidarea competenţelor şi a transparenţei instituţiilor internaţionale prin
implicarea unor actori non-statali. (K. Müller)
3. Capitalismul este un tigru puternic şi plin de vlagă, care poate revigora economia – asta dacă
a fost mai întâi îmblânzit de instituţiile civile, statale şi politice. Globalizarea a eliberat tigrul
din cuşca în care era ţinut, dezlănţuind astfel un capitalism „sălbatic“, care, la fel ca un tigru
eliberat, s-a reîntors la instinctele sale de a vâna şi devora totul. (B. R. Barber)
În momentul actual se poate aprecia despre globalizare că este un proces inevitabil, reuşita
sa fiind legată de rezolvarea unor probleme care afectează funcţionarea sistemului mondial:
stabilirea noului rol pe care îl ocupă statul în sistemul mondial ştiut fiind faptul că funcţionarea sa
a fost deseori frântă de politicile naţionale perfecţioniste; evitarea crizelor financiare (crizele
financiare din Asia şi America Latină au perturbat economia mondială) prin instituţii financiare
credibile; sprijinirea statelor aflate în curs de dezvoltare pentru standarde de viaţă ridicate şi pentru
consolidarea unor economii stabile şi deschise; diminuarea decalajului dintre ţările bogate şi cele
sărace, principalul argument al adversarilor globalizării.

Bibliografie:

1). Peptenatu Daniel,

(2011), ’’ Geografie
Economică Mondială –
Curs’’, Bucureşti
2). Friedman L. Thomas,
(2001),’’Lexus şi măslinul’’, Editura Fundaţiei Pro, Bucureşti
3). www.dadalos.org