Globalizarea si partea sa negativa

Intrebarea care este astazi pe buzele tuturor este “Ce este globalizarea?”

Problemele apar în ceea ce priveşte globalizarea încă din momentul încercării de

definire a acestei noţiuni. Oamenii de ştiinţă şi opinia publică nu au căzut încă de acord
asupra unei singure definiţii. Diferiti oameni de stiinta au dat urmatoarele definitii
globalizarii:

Globalizarea este „... procesul de surmontare al graniţelor apărute de-a lungul istoriei.
Ea devine astfel sinonimă cu eroziunea (dar nu şi cu dispariţia) suveranităţii statelor
naţionale şi se înfăţişează ca o ‚detaşare’ a economiei de piaţă faţă de normele morale şi
legăturile instituţionalizate dintre societăţi ...“
[Elmar Altvater]

„... intensificarea relaţiilor sociale de pretutindeni, prin care locuri aflate la mare distanţă
unele de celelalte ajung să se interconecteze astfel încât evenimentele dintr-un loc sunt
marcate de procese care au loc într-un loc de la mulţi kilometri depărtare şi viceversa ...“
[Anthony Giddens]

„... cea mai mare schimbare economică şi socială de la Revoluţia Industrială încoace ...“
[Dirk Messner / Franz Nuscheler]

„... un proces al creşterii numărului legăturilor dintre societăţi şi domenii-problemă...“

[Johannes Varwick]

„... o interdependenţă sporită şi integrarea diferitelor economii din lume ...”

[Meghnad Desai]

„Dinamica globalizării este controlată de puterile economice, şi totuşi consecinţele sale

cele mai importante aparţin domeniului politic“ [Klaus Müller].

Si astea sunt doar cateva dintere incercarile de definire ale acestui fenomen pe cat de
complex pe atat de fascinant.

Globalizarea ne afectează pe toţi în mod direct. Pe fiecare in functie de cum

percepe efectele sale: pozitive sau negative. Axandu-ne pe efectele negative ale
acestui fenomen vom analiza partea oarecum intunecata a globalizarii.

Globalizarea economiei nu se poate produce fără a implica şi consecinţe negative:

- sporirea treptată a competenţelor supranaţionale acordate instituţiilor comunitare, în
detrimentul promovării unor programe economico-sociale în interesul propriilor naţiuni;
- diminuarea suveranităţii şi intereselor unor ţări mai mici, ca urmare a renunţării la
principiul unanimităţii în adoptarea multor hotărâri în cadrul UE;
- menţinerea contradicţiilor intracomunitare, ca urmare a creşterii discrepanţelor dintre
economiile diferitelor ţări;
- manifestarea contradicţiilor de interese şi pe piaţa mondială, ca urmare a creşterii
puterii economice şi politice a UE, a intensificării schimburilor comerciale
intracomunitare etc. /27, 290/.

Fraza deseori citată, conform căreia naţiunile sunt prea mici pentru problemele mari,
şi prea mari pentru problemele mici, provine dintr-un articol din anii 80 scris de Daniel
Bell. Probleme globale precum efectul de seră nu pot fi soluţionate la nivelul unui singur
stat, la fel cum nici problemele locale nu pot fi rezolvate în – să zicem - cadrul sistemului
educaţional.
În consecinţă, statul naţional erodează. El nu dispare şi nici nu devine inutil, aşa
cum se sugerează în multe comentarii, ci erodează. Apar astfel unele nivele suplimentare
la care se pot rezolva problemele - atât superioare cât şi inferioare statului naţional.
Graniţele nu demult rigide care delimitau teritoriul unei ţări, puterea statului şi puterea
populaţiei devin astfel mai permeabile. În spatele dezbaterii despre „eroziunea statului
naţional“ nu se ascunde aşadar nici mai mult, nici mai puţin, decât cele de mai sus.
Această „eroziune“ transpare într-un mod deosebit de avansat în Europa UE. Aici, statele
au transferat asupra unei organizaţii supranaţionale noi de la competenţe centrale până la
suveranitatea monetară.
Aceste fenomene nu sunt însă noi – ele sunt cunoscute şi discutate începând din anii
70 sub termenul de „interdependenţă“ -, procesele s-au accelerat însă, atingând
dimensiuni noi atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ. Aceasta este de fapt
noutatea adusă deglobalizare.
 Acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte aspecte menţionate în schemă. Atât
deteriorarea mediului ambiant cât şi repartizarea nedreaptă existau încă cu mult
înainte de a începe discuţiile despre globalizare. Aceste probleme s-au acutizat din
pricina globalizării. Asupra acestui fapt încearcă să ne atragă atenţia şi mişcarea criticilor
globalizării, care a reuşit să-şi atragă între timp un număr considerabil de susţinători . Pe
de altă parte, globalizarea creează premisele pentru a putea reacţiona cum se cuvine, la
nivel mondial, la anumite probleme de ordin global.
Creşterea capacităţii de concurenţă în cadrul competiţiei globale de la nivelul local,
şi scăderea implicită a cheltuielilor presupuse de plata asigurărilor sociale (scăzând astfel
şi cheltuielile salariale suplimentare), este văzută ca o necesitate, în special de către
industrie, în timp ce sindicatele avertizează asupra pericolului provenit din aşa numitul
„dumping social".
Cu siguranţă că salariaţii din India câştigă mai puţin decât cei din Europa şi că în
această privinţă nu se va schimba mai nimic în viitorul apropiat. Acest lucru conferă
întreprinderilor un potenţial considerabil de ameninţare: ei ar putea să ameninţe cu
mutarea în „ţările mai ieftine“. Dar nici acest raport aparent clar nu ţine în faţa unei
analize mai detaliate. Deciziile cu privire la alegerea locaţiei nu sunt luate numai pe baza
cheltuielilor salariale. Alţi factori, ca de pildă nivelul de educaţie sau prezenţa pe diferite
pieţe joacă, de asemenea, un rol important.
Globalizarea nu înseamnă că totul poate fi produs fără probleme în orice locaţie.
Însă globalizarea poate fi instrumentalizată ca argument, respectiv ca element de
susţinere în favoarea părăsirii unei anumite ţări.

Efectele globalizarii vazute prin diferite perspective :

„ Revolutia comunicatiilor face insa ca lumea sa devina mai mica. Puterea de a crea
insule si a emite interdictii se stinge dramatic. S-a intimplat asa cu telefonul, video-ul si
faxul. Noile tehnologii interactive fac un pas mare inainte ingaduindu-le oamenilor sa
afle puncte de interes comune cu semenii lor din afara comunitatii.”(Bill Gates, din
volumul Schimbarea ordinii globale/Nathan Gardels, Editura Antet)

„Revolutia capitalista mereu in desfasurare, submineaza comunitatile locale in masura in

care locurile de munca sunt transferate peste hotare: familiile sunt dezradacinate si
muncitorii fideli sunt concediati in numele restructurarii.” (Francis Fukuyama, din
volumul Schimbarea ordinii globale/Nathan Gardels, Editura Antet)

„Traim astazi pe o planeta care incepe sa nu mai insemne ''o lume'' ci ''doua lumi''.
Departe de a se inchide, abisul dintre lumea industriala si cea in curs de dezvoltare in ce
priveste venitul pe cap de locuitor s-a triplat din 1960 pina in 1993, ajungind de la 5700
de dolari la 15400 de dolari. In acest moment, averea neta a celor 358 de miliardari ai
lumii este egala cu venitul insumat a 45% dintre cei mai saraci oameni de pe glob - 2,3
miliarde. Daca tendintele actuale continua si nu sint rapid corectate, diparitatile
economice vor deveni din inechitabile - inumane si din inacceptabile - intolerabile.”
(Inegalitatea globala: 358 miliardari la 2,3 miliarde de oameni - James Gustave Speth,
administratorul Programului ONU pentru dezvoltare(UNDP) - din volumul
Schimbarea ordinii globale/Nathan Gardels, Editura Antet)
 „ Aceasta este problema: un sistem financiar global pradator, propulsat de necesitatea
de a produce mereu mai multi bani chiar pentru cei care deja au destui, saraceste rapid
adevaratul capital: uman, social, natural si chiar capitalul fizic- de care depind bunastarea
noastra. Problema este ca multi dintre noi au devenit complici la ceea ce poate fi descris
foarte bine ca razboiul banilor impotriva vietii. Asta porneste pe de-o parte din greseala
noastra in a confunda banii cu bogatia. Bogatia este ceva care are o valoare reala in
satisfacerea nevoilor si implinirea dorintelor noastre. Banii moderni sint doar un numar
pe o bucata de hirtie sau un fisier electronic intr-un calculator, care printr-o conventie
sociala confera detinatorului o parte din adevarata bogatie. In confuzia noastra ne
concentram asupra banilor pentru a neglija acele lucruri care sustin o viata buna.”
(Money vs. Wealth by David C. Korten (The Bridging Tree, Summer issue) Summer,
1998 New York, NY Volume 1 Issue 2 Page 2)

Una din cele mai incontestabile critici ale neajunsurilor globalizarii a venit de la
Programul de Dezvoltare al ONU, in Raportul asupra Dezvoltarii Umane din 1999. "Cind
piata merge prea departe dominind aspectele sociale si politice, ocaziile si avantajele
globalizarii se raspindesc inegal si inechitabi l- concentrind puterea si bogatia intr-un
grup restrins de popoare, natiuni si corporatii, marginalizind pe altele."
(Wayne Ellwood - No-Nonsense guide to Globalization )

"La finele saptamînii, suplimentul literar al ziarului DIE WELT publica un interviu cu
Rene Girard, un catolic conservator, reputat profesor de antropologie la Universitatea
americana Stanford, autor a numeroase lucrari de referinta care au pus în circulatie mai
multe teorii între care si cea a rivalitatilor mimetice în contextul globalizarii. Daca în
urma cu un secol expozitiile mondiale de la Paris sau Londra confereau globalizarii o
alura deloc ofensiva, azi satul global este orice altceva decît o idila pasnica afirma
profesorul de antropologie .Globalizarea este, în viziunea lui Girard, o consecinta a
civilizatiei occidentale, ea functioneaza aidoma unui liant. Decît ca globalizarea, departe
de a pune capat diferentelor , accentueaza rivalitatile tocmai atunci cînd se creaza o
anumita omogenizare a sistemelor economice. În cazul dat - neoliberalismul economic. "
(Note de lectura pe marginea unui articol aparut în revista DER SPIEGEL, Deutsche
Welle, 16.05.2005 )

„[...] in timp ce globalizarea a adus beneficii multora, ea a strivit clasa mijlocie, atit in
societatile locale, cit si in sistemul international. Pe pietele globale din ziua de azi, exista
doar doua cai de a exista. Oamenii si tarile trebuie sa fie competitive fie intr-o economie
a cunostintelor, care rasplateste priceperea si institutiile care promoveaza inalta
tehnologie si inovatiile, sau intr-o piata a salariilor mici, care foloseste o tehnologie
medie ca sa execute munci de rutina la cel mai scazut cost posibil.”
( Globalization's Missing Middle, de Geoffrey Garrett din revista Foreign Affairs,
Nov/Dec 2004)

"Fragmentarea politica si globalizarea economica sint de fapt aliati si conspiratori.

Integrarea si parcelarea, globalizarea si teritorializarea sint pocese complementare. Mai
exact, ele reprezinta doua laturi ale aceluiasi proces: redistribuirea pe tot cuprinsul lumii a
suveranitatii, puterii si libertatii de actiune, provocata (dar in nici un caz determinata) de
saltul revolutionar al tehnologiilor vitezei."
"(...) Asa numitele procese "de globalizare" se soldeaza cu o redistribuire a privilegiilor si
a lipsurilor, a bogatiilor si a saraciei, a resurselor si a sterilitatii, a puterii si a neputintei, a
libertatii si a constringerii. Asistam astazi la procesul de restratificare, in cursul caruia se
formeaza o noua ierarhie socio-culturala mondiala."
( Zygmunt Bauman - Globalizarea si efectele ei sociale)

"Minciuna comertului liber este bine escamotata; este greu de sesizat legatura dintre
mizeria si disperarea celor multi "legati de pamint" si libertatea celor putini si mobili."
( Zygmunt Bauman - Globalizarea si efectele ei sociale)

„ Popoarele lumii a treia sint excluse din lumea bogata. Globalizarea se pretinde a aduce
fericire, atunci cind, de fapt, exista bogatie pentru unii si mizerie pentru cei mai multi. Ea
spune ca aduce pacea, in timp ce in lume avem 43 de razboaie de de mica intensitate.
Globalizarea spune ca face sa dispara dictatorii si promoveaza democratia, ceea ce e fals.
Una din cele mai mari puteri comerciale ale lumii este China si infricosatoarea sa
dictatura cu unsprezece mii de prizonieri politici. Globalizarea este pentru mine o tiranie.
(Jean Ziegler - Raportor special al ONU pentru dreptul la alimentatie)

Am visat, de asemenea, la o ordine internationala mai justa. Sfarsitul lumii bipolare a

reprezentat o ocazie foarte buna de a face o ordine internationala mai umana. In loc de
asta, asistam la o globalizare economica ce a scapat de sub control politic, ducand astfel
la haos economic si la devastare ecologica in multe parti ale lumii
(Vaclav Havel - Lectiile comunismului )

"In sine, globalizarea nu este nici buna nici rea. Ea are puterea de a face mult bine, si,
pentru tarile Asiei care au adoptat-o dupa ritmul si situatia lor, ea a fost o imensa
binefacere, in ciuda regresului datorat crizei din 1997. Dar, in foarte multe tari ale lumii,
ea n-a adus beneficii asemanatoare. Pentru multi oameni, ea se infatiseaza ca un dezastru
absolut." Adversarii globalizarii acuza tarile occidentale de ipocrizie. Si au dreptate.
Statele Occidentului au impins tarile sarace sa-si demonteze barierele vamale, dar ei le-au
pastrat pe ale lor, impiedicind astfel tarile in curs de dezvoltare sa-si exporte produsele
agricole si privindu-le de un venit de care aveau nevoie cu disperare."
(Joseph Stiglitz - La Grande desillusion, Fayard 2002)

„Globalizarea este purtatoare de inegalitate. Globalizarea este nedespartita de

dinamica capitalismului. Capitalismul nu este un umanism. Globalizarea a intrerupt
ideea binefacerilor unui efort continuu, convingerea ca generatiile viitoare o vor duce mai
bine. Ea a inlocuit-o cu obsesia vitezei, a timpului care grabeste: nu mai e timp de
asteptare, trebuie sa mergem mai repede pentru a ne imbogati. Sfirsitul Istoriei, care a
fost proclamat de catre unii ca un progres de nedepasit al omenirii dupa caderea zidului
Berlinului, isi gaseste acum adevaratul sau sens: sfirsitul Istoriei, este absenta viitorului.
Aceasta lipsa provoaca frica zilei de miine, pentru sine, pentru copii. Nu mai exista
cariera, fidelitate fata de firma, fata de aproapele nostru, nu mai exista "job"-uri cu o
durata determinata, doar legaturi fara un "miine". Cind viitorul se rezuma la o succesiune
aleatoare de slujbulite, de "lovituri" si de intilniri efemere, regula supravietuirii se afla in
non-angajare: mai ales in non-implicare. Precum lumea finantelor, trebuie oarecum sa
ramii lichid si sa arbitrezi fara odihna in functie de ofertele imediate care se ofera in toate
domeniile. Traiasca reteaua!”

(Charles-Albert Michalet - Qu-est-ce que la mondialisation?

Personal sunt de accord cu cei care sustin ca globalizarea nu este nici buna nici rea.
Ea este si trebuie tratata ca atare. In primul rand, ea are un efect benefic deoarece are
puterea de a face mai bine, de a ajuta tarile in curs de dezvoltare, de a le oferi piete noi de
desfacere, sanse noi de a-si aduce produsele la standarde internationale. In al doilea rand
ea favorizeaza comerul liber prin demontarea barierelor vamale. Tarile sunt libere sa
exporte cea ce produc si prin acestea sa se dezvolte, sa cresca.

Pe de alta parte, globalizarea are si efecte negative, chiar dezastruoase pentru unle tari
care au adoptat-o. Ea este o imensa minciuna caci fractioneaza lumea. Lumea a treia este
exclusa definitiv din lumea bogata. Pur si simplu sunt dati la o parte si sunt condamnati
sa traiasca in mizerie, neavand puterea de a se adapta la forta si mai ales viteza cu care
lumea se misca in ritmul globalizarii.

Perspectiva este singura care face diferenta in opiniile pro sau contra globalizarii. Din
punctul de vedere al unei tari din lumea a treia globalizarea este aducatoare doar de mai
multa saracie, de mai multa mizerie. In schimb pentru marile puteri ale lumii ea aduce noi
piete de desfacere, fara frontiere, libertatea de a face mai multi bani, de a capata forta.