Beteringhe Miruna Andreea

RU G1 An II

Textul 9
Habitus-ul este principiul generator si unificatory care retraduce caracteisticile intrinseci si
relationale ale unei pozitii intr-un stil de viata unitar, adica un ansamblu unitar rezultat dintr-o
selectie de persoane, bunuri, practici.
Clasele sociale nu exista, cee ace exista este un spatiu social, un spatiu de diferente in care
clasele exista oarecum virtual, punctat, nu ca un dat, ci precum ceva ce ar fi de facut.
Spatiul social trebuie asadar construit ca structura de pozitii differentiate, definite in fiecare caz
prin locul pe care-l ocupa in distributia unei categorii particular de capital.
Intr-o prima faza, sociologia se prezinta ca o topologie sociala. Lumea sociala poate fi,
astfel, reprezentata sub forma unui spatiu construit pe baza unor principii de diferentiere si de
repartizare constituie de ansamblul proprietatilor active in universul social avut in vedere,
capable deci sa confere detinatorului lor frota, putere in interiorul respectivului univers. Agentii
si grupurile de agenti se defines, astfel, prin pozitiile relative din acest spatiu. Fiecare dintre ei se
afla catonat intr-o pozitie sau intr-o clasa precisa de pozitii invecinate si nimeni nu poate sa
ocupe in realitate doua regiuni opuse ale spatiului. In masura in care proprietatile retinute pentru
a construe acest spatiu sunt active, spatial poate fi descries si ca un camp de forte, ca un
ansamblu de raporturi de forta obiective impuse tuturor celor care inntra in acest camp, fiind
ireductibile la intentiile agentilor individuali si chiar la interactiunile directe dintre agenti.
Campul social poate fi descris ca spatiu multidimensional de pozitii, in fiecare pozitie
actuala poate fi definita in functie de un system multidimensional de coordonate ale carui valori
corespund valorilor diferitelor variabile pertinente.
Pe baza cunoasterii spatiului pozitiilor se pot decupa clase in sensul logic al termenului,
adica ansambluri de agenti ocupanti ai unor pozitii asemdndtoare care, plasati in conditii
asemdndtoare si supugi unor ocupanti ai unor pozitii asemanatoare, au toate sansele sa aiba
dispozitii si interese asemanatoare, deci sa produca practici si luari de pozitie asemanatoare.
Impotriva relativismului nominalist care anuleaza diferentele sociale reducandu-le la
niste pure artefacte teoretice, se impune sa afirmam existena unui spatiu obiectiv determinant al
compatibilitatilor si incompatibilitatilor lor, al proximitatilor si istantelor. Impotriva realismului
inteligismului, trebuie sa afirmam ca aceste clase pe care putem sa le decupam in spatiul social
nu exista ca grupuri reale, chiar daca explica probabilitatea de constituire in grupuri practice,
Beteringhe Miruna Andreea
RU G1 An II

familii (omogamie), cluburi, asociatii si chiar ,,miscari" sindicale sau politice. Ceea ce exista este
un spatiu de relatii la fel de real ca un spatiu geografic, in care deplasarile se platesc in munca, in
eforturi si, mai ales, in timp. Distantele se masoara si in timp. Iar probabilitatea mobilizarii in
miscari organizate, inzestrate cu un aparat si cu un purtator de cuvant va fi invers proportionala
cu indepartarea din acest spatiu.
La fel ca fiinta la Aristotel, lumea sociala poate fi enuntata si construita in diferite
moduri: poate fi perceputa, enuntata, construita practice in functie de diferite principii de viziune
si de diviziune.
Ceea ce inseamna ca nu se poate realiza o stiinta a clasificarilor fara a se realiza o stiinta
a luptelor dintre clasificari si fara a tine seama de pozitia pe care o ocupa in aceasta lupta pentru
puterea de cunoastere, pentru puterea prin cunoastere, pentru monopolul asupra violentei
simbolice legitime, fiecare dintre agentii sau grupurile de agenti angajati in ea, indiferent daca e
vorba de simpli particulari, sorti hazardului luptei simbolice de zi cu zi, ori de profesionisti
autorizati, printre care si toti cei care vorbesc ori scriu despre clasele sociale si care se disting
dupa cum clasificarile lor implica mai mult sau mai putin statul, detinatorul monopolului numirii
oficiale, al bunei clasificari, al ordinii celei bune.
Daca structura campului social se defineste, in fiecare moment, prin structura repartizarii
capitalului si a profiturilor caracteristice diferitelor campuri particulare, cert e ca, in interiorul
fiecaruia dintre aceste spatii de joc, definitia mizelor si a atuurilor poate fi pusa in joc. Fiecare
camp e terenul unei lupte mai mult sau mai putin declarate pentru definirea principiilor legitime
de diviziune a campului. Problema legitimitatii apare din insasi posibilitatea acestei puneri la
indoiala, a acestei rupturi fata de doxa care accepta ordinea ordinara, curenta, ca pe ceva de la
sine inteles.
Analiza luptei clasificarilor scoate la lumina ambitia politica ce urmeaza ambitia
gnoseologica de a produce clasificarea cea buna: ambitie care il defineste la propriu pe rex, cel
caruia ii revine, conform lui Benveniste, dreptul de regere fines si de regere sacra, de a trasa prin
cuvant granitele dintre grupuri, dar si dintre sacru si profan, bine si rau, vulgar si distins. Daca nu
vrea sa faca din stiinta sociala un mod de a continua politica prin alte mijloace, savantul trebuie
sa-si ia ca obiect intentia de a-i repartiza pe ceilalti in clase, spunandu-le ce sunt si ce trebuie sa
fie el trebuie sa analizeze, pentru a o renega, ambitia unei viziuni creatoare a lumii, acel soi de
intuitus originarius care ar face lucrurile sa existe conform viziunii sale.