Sunteți pe pagina 1din 13

INTRODUCERE:

De peste sase milenii de istorie scrisa, mierea si-a pastrat renumele de medicament si aliment.Mierea se numeste un lichid dulce, cules din flori sau din alte parti ale plantelor, preparat si depozitat de albine in faguri. Aceasta poate cristaliza, capatand in acest caz o consistenta solida din care poate fi readusa la cea lichida prin incalzire omogena la temperatura de 35-40 C. Mierea e cel mai sanatos aliment natural si nu degeaba se spune ca pe Taramul Fagaduintei curg rauri de miere. Putina lume stie ca exista tratamente cu miere pentru aproape toate tipurile de afectiuni. Bineinteles ca nu orice miere e buna, atat la gust cat si ca proprietati terapeutice. Mierea de albine este un produs natural complex rezultat al nectarului floral al plantelor si al imbogatirii acestuia de catre albine (Apis mellifera L) cu substante proprii, prin actiunea sucului secretat de glandele acestora.

Generalitati
Mierea de albine este un produs natural complex rezultat al nectarului floral al plantelor si al imbogatirii acestuia de catre albine (Apis mellifera L) cu substante proprii, prin actiunea sucului secretat de glandele acestora.Albinele produc frecvent si miere de mana, care provine din diverse lichide dulci din planta, dar nu din floare.Productia mindiala de miere variaza de la an la an, cantitatea medie in prezent este in jur de 700.000 t. Este o soluie apoas bogat n substane zaharoase - pn la 80% reprezentate ndeosebi de glucoz i fructoz ce provin din nectarul floral, extrafloral, man i alte surse, recoltate de albine i depozitate n faguri. Enzimele, pe care albinele le introduc n nectar, au nsuirea de a scinda zaharoza, maltoza, melezitoza, rafinoza, melibioza etc., acest proces durnd ani ndelungai. Transformarea nectarului de ctre albine n miere este nsoit apoi de preschimbarea i nlocuirea coninutului de acizi nefolositori, odat cu eliberarea surplusului de ap. Valoarea pHului dintr-o miere maturizat variaz de la 3-5-5,5, dup proveniena ei floristic. Cpcirea mierii cu o pojghi de cear la suprafaa celulelor din fagure contribuie la meninerea caliti ei iniiale, cpcirea avnd rolul de a izola mierea de influena umezelii din mediul nconjurtor. Cu ocazia invertirii nectarului n miere sunt ncorporate proteine, materii albuminoide, acizi (formic, malic, citric, gluconic, succinic, acetic), substane minerale (fosfai de calciu, fier, sruri de aluminiu, stroniu, cobalt, titan, crom, iod, argint, zinc, plumb, iridiu etc. n cantiti infinitezimale), substane funcionale de origine organic (enzime, catalaza, inulaza, inhibina), vitamine, antibiotice naturale, hormoni i polen, mierea neputnd fi egalat de nici un preparat farmaceutic sintetic cci ea este o substan vie i direct asimilabil.

Extragerea mierii
Mierea extras este pus direct n bidoane nalte, unde dup ce se limpezete va fi curat de resturile de cear. Mierea filtrat pierde 20-40% din substanele valoroase (n special particulele fine de polen aflate n suspensie) i de aceea se recomand doar maturarea, decantarea i raclarea cu o lingur sau o spatul dup 3-4 zile de repaus. Pentru a se grbi maturarea mierii, mai ales dac extracia s-a fcut pe timp umed, se aeaz n camera de maturare 7-8 kg de var nestins, care absoarbe umiditatea produs de evaporarea surplusului de ap din miere. Dup cteva zile,

operaia se va repeta, pn cnd observm c mierea din maturatoare are vscozitatea normal. Cea mai bun maturare se face la o temperatur de peste 25 oC, o cantitate mai mare de miere necesitnd circa 2 sptmni pentru ncheierea cu succes a maturrii. Spuma ridicat deasupra mierii va fi raclat cu o lingur, astfel ca suprafaa mierii din maturator s rmn n contact direct cu aerul cald al camerei de maturare i depozitare. Spuma se ridic i mai bine folosind un prosop umed, dar stors de ap, care se pune deasupra ei, lsndu-l acolo 6-7 ore; n acest timp spuma cu toate impuritile se lipesc de prosop, dup ridicarea prosopului suprafaa mierii rmnnd curat. Dac mai rmn impuriti operaia se repet, de data aceasta folosind o pnz de tifon. Dup limpezire i maturare, mierea se trage n vase i se comercializeaz.

Mierea de calitate
Producerea mierii de calitate este o problem de prestigiu, criteriul principal de clasare a muncii apicultorului trebuind s devin tocmai calitatea produselor livrate, modul de prezentare, pe sorturi i pe sortimente, consumatorii tiind s aprecieze seriozitatea apicultorilor ce tiu s-i pstreze calitile naturale. Pentru obinerea unei mieri de calitate un rol important l joac maturarea natural n faguri, maturarea n afara lor fiind lipsit de aroma specific pe care o cpt dup cpcire. Un alt factor deosebit de important este asigurarea familiilor n perioadele de cules cu faguri cldii de calitate, cu precdere din cei n care nu s-a crescut puiet, n acest fel evitndu-se deprecierea culorii mierii. Nu este permis hrnire familiilor de albine cu cantiti mari de sirop de zahr n ajunul culesurilor, n scopul blocrii cuiburilor, scontnd pe faptul c nectarul adus ulterior va fi depozitat n fagurii pentru recolt. Acest fapt nu face dect s deprecieze mierea prin amestecul cu sirop de zahr, ntruct albinele l vor muta n timpul culesului din cuib n magazine. Zaharul trebuie folosit doar n perioada de toamn pentru completarea rezervelor de hran. Nu se recomand livrarea mierii direct de la centrifug, fr o condiionare atent. De asemenea, extragerea mierii trebuie fcut dup fiecare cules pentru a se obine mierea pe sorturi de flor care s satisfac preferinele i cerinele consumatorilor. Mierea poseda o serie de caracteristici senzoriale specifice: aspect (fara spuma, fara corpuri straine vizibile), culoare (de la slab incolor pana la galben-deschis, galben-auriu, galben-portocaliu, galben-inchis, rubiniu, galben-brun, brun-inchis), miros si gust (specific mierii, cu aroma mai putin sau mai mult pronuntata, gust

dulce), consistenta (omogena, fluida, vascoasa, cristalizata). Caracteristicile fizico-chimice ce confera calitatea fizico-chimica a mierii sunt prezentate in tabelul de mai jos. Caracteristicile fizico-chimice ale mierii Caracteristica Apa, % max. Densitatea relativa la 20oC, min. Cenusa, % max. Aciditate, grade max. Zahar direct reducator, in zahar invertit Zaharoza: a) miere de salcam si de padure: calitate superioara, % max. calitatea I, % max. b) alte feluri de miere, % max. Substante nezaharoase, % Indice diastazic, min. - la mierea de salcam se admite min. 6,5 Granule de polen de salcam (la mierea monoflora de calitate superioara) raportate la numarul total de granule examinate, % min. Hidroxilmetilfurfurol (HMF) (la mierea de calitate superioara), % max. Miere monosi poliflora 20 1,417 0,5 4,0 70-80 5 6 6 1,5-5 10,9 30 1,5 Miere de padue 20 1,417 1,0 5,0 60-70 10 10 10 4-12 10,9 1,5

Cristalizarea sau granularea mierii


Cristalizarea sau granularea mierii este un proces natural, care nu modific proprietile biologice i medicinale ale produsului. n funcie de dimensiunile cristalelor se disting trei sorturi de miere cristalizat: cu granule mari (peste 0,5 mm), cu granule mici (0,5-0,4 mm) i miere de consisten cremoas (sub 0,04 mm). Cantitatea i dimensiunile cristalelor sunt influenate n special de granulele de polen: cu ct sunt mai mari aceste granule cu att sunt mai mari aglomerrile de cristale i cu att mai mici sunt cristalele. Temperatura necesar pentru completa solubilizare a mierii cristalizate este de 35-45 grade C. Stratul mai deschis la culoare, mai sfrmicios i mai puin dulce de la suprafaa unei mieri const din cristale de glucoz neacoperite de lichidul intercristalin, format n principal din fructoz, ap liber i substane solubile n ap; acest fenomen este normal pentru sorturile bine maturate, cu coninut ridicat de glucoz i sczut n ap. Prin conservare la temperatura camerei, acest strat dispare. Mierea trecut prin filtre de nisip sau argil nu mai are polen sau alte substane

proteice i deci se menine necristalizat mult timp.

Pstrarea mierii
Mierea nu se pstreaz dect n ambalaje perfect splate i uscate din sticl sau aluminiu. Nu punei miere n ele pe considerentul c au coninut tot miere. Pelicula veche de miere de pe pereii vasului conine germeni de fermentaie care nsmneaz mierea nou i aceasta va fermenta la rndul ei, schimbndu-i gustul i mirosul. Dac vasul a mai fost folosit i pe pereii si exist resturi de miere cristalizat, acestea vor declana procesul cristalizrii i n mierea nou pus la pstrare. Mierea nu se va pstra niciodat n vase confecionate din zinc, cupru, plumb sau aliajele lor, deoarece, sub aciunea acizilor din miere se formeaz compui chimici ce pot da intoxicaii grave. Nici ambalajele din fier nu sunt indicate, deoarece n urma corodrii fierului la contactul prelungit cu acizii coninui de miere, aceasta va cpta un gust i un miros neplcut. Mierea se poate pstra n vase din tabl alb cositorit sau n vase emailate, sau date la interior cu un strat gros de vopsele sintetice. Borcanele cu miere nu trebuie pstrate la un loc cu recipientele ce conin substane ce eman mirosuri neplcute (vopsele, carburani, esene, varz murat) deoarece mierea prinde uor miros. De asemenea vasul cu miere nu se pune descoperit n apropierea unor substane higroscopice care favorizeaz meninerea umiditii n aer (sarea) aceasta contribuind la o fermentaie accelerat a mierii. Mierea ambalat n borcane de sticl va fi ferit de lumin care-i depreciaz calitile (lucru uor de observat datorit nchiderii mierii). Mierea care a cristalizat pentru a fi fluidizat se va trece ntr-un vas care se va pune ntr-o baie de ap fierbinte, n nici un caz pe foc. Nu trebuie nclzit dect acea cantitate care se va folosi o singur dat deoarece mierea nclzit fermenteaz mai uor, depreciindu-se. Mierea supranclzit conduce imediat la creterea procentului de hidroximetilfurfurol care, de asemenea duce la deprecierea calitilor mierii. Temperatura optim de pstrare este bine s se situeze ntre 10 i 20 oC.

Sorturi de miere
Mierea este produsul de baz al albinelor, componenta principal constituind-o zaharurile, reprezentate ndeosebi de glucoz i fructoz ce provin din nectarul floral, extrafloral, man i alte surse recoltate de albine i depozitate n faguri. Dupa provenienta, mierea de albine se clasifica in: miere monoflora, si poliflora din nectarul florilor si miere de padure.

Mierea monoflora - care provine integral sau in cea mai mare parte din nectarul unei specii de plante (miere de salcam, tei, floarea soarelui, rapita etc.). Mierea poliflora - care provine dintr-un amestec de nectar de pe flori de diferite specii sau dintr-un amestec de miere monoflora (faneata de deal, de ses, de balta, pomi fructiferi, salcam- tei, tei- floarea soarelui etc). Mierea de padure - care provine in cea mai mare parte din sucurile dulci de pe alte parti ale plantelor decat florile, in amestec cu nectarul florilor din padure. In functie de modul de prelucrare mierea de albine se clasifica in:

- miere de fagure; - miere obtinuta prin scurgere libera; - miere obtinuta prin centrifugare.

Mierea floral
Mierea de coriandru - de culoare deschis, asemntoare cu cea de salcie, n primele 2 sptmni de la extracie are un gust neplcut, dar lsat n maturator descoperit, i pierde acest miros ajungnd o miere suav excelent. Mierea de cruin - este laxativ. Mierea de floarea soarelui - in sedimentul ei granulele de polen ajung uneori pn la 100 %. Datorita coninutului mare de glucoz, cristalizarea se declaneaz mult mai repede fa de celelalte sorturi de miere, uneori chiar n

faguri, extracia ei trebuind s se fac repede. Mierea de izm este recomandat pentru afeciunile de stomac i intestine. Mierea de iarb neagr este bun pentru anemici, clorotici i n afeciunile sistemului nervos. Mierea de levnic - este recomandat celor epuizai fizic i nervos. Mierea de ment - are aroma mentei i gust dulce, consistena uniform, vscoas, cristalizeaz n granule mrunte, incomplet. Are culoare verzuibrun rocat i se recolteaz n cantiti mari n Delta Dunrii i zonele de inundaie ale acesteia. Conine o cantitate mare de vitamina C i datorit calitilor nutritive i terapeutice, se caut pentru consum. Mierea de pducel - este foarte bun pentru bolnavii de inim. Mierea de pin - mierea de man a pinului este deschis la culoare i consistent, rmnnd transparent i fluid. Mierea de rapi - este de culoare galben-deschis, foarte dulce, are un gust i miros plcut, cu o consisten dens, dizolvndu-se greu n ap. Se cristalizeaz la 10-12 zile de la extracie, chiar n faguri, lund o culoare albicioas i uor glbuie. De aceea recoltarea trebuie fcut rapid, la terminarea nfloririi. Mierea de rozet - face parte din prima categorie, fiind de o calitate excepional - dup gust i arom.

Mierea de salcm - din cauza unei cantiti mai mari de fructoz cristalizeaz foarte ncet )la civa ani. Face parte din sortul de miere de calitate superioar, fiind cea mai solicitat pe piaa extern, datorit aromei i gustului plcut pe care l are. Imediat dup recoltare este transparent, dar culoarea va depinde de culoarea fagurilor utilizai la recoltarea ei, putndu-se ntlni nuane de la incolor la galben-pai sau galben deschis. Ca indice colorimetric, mierea de salcm este admis pn la maximum 18 nm pe scara Phund, peste aceast limit, considerndu-se miere de calitatea a II-a. Mierea de salcm are un gust plcut, dulce, este perfect fluid, vscoas, fr semne de cristalizare. Conine n medie 41,73 % fructoz, 34,8 % glucoz i 10 % zaharoz i maltoz. Are un pH = 4,0 i nu cristalizeaz cel puin 1,5-2 ani i niciodat total. Aroma pronunat de flori de salcm, se ntlnete la mierea la care s-a introdus o infuzie de floare de salcm sau cea falsificat.

Mierea de salcie - este de culoare galben deschis aurie i are uneori un gust puin amrui, avnd o savoare deosebit, fiind foarte bogat n vitamine (n special B6 i C). Zaharisirea se face cu cristale mrunte. Mierea de tei - este trecut n categoria celor mai bune i celor mai apreciate sorturi de miere, bogat n vitamine (mai ales vitamina B1 (thiamina), i aminoacizi, n sedimentul ei granulele de polen ajungnd pn la 70-80 % , uneori coninnd i o cantitate nsemnat de man. Fiindc aroma mierii de tei este foarte puternic, pentru a-i diminua din gust, se amestec cu alte sorturi de miere sau cu miere poliflor. Culoarea mierii de tei este deschis, btnd uor n galben cteodat chiar cu reflexe verzui. Cristalizarea ei se face spre toamn i are o consisten untoas, cristalele avnd culoarea alb, mierea cptnd un gust i o aparen mai atrgtoare. Are caliti linititoare fiind prescris n afeciunile sistemului nervos i n insomnii. Mierea de trifoi - este considerat cea mai bun ca savoare i prezentare. Este bogat n vitamine (B1, B2, C) culoarea variind n funcie de specia de la care provine (alb la trifoiul alb pitic, galben-roietic la celelalte varieti). Cristalizeaz lent. Mierea de verigariu i cea de salb - este bun pentru stomac i intestine, fiind i laxativ. Mierea de zburtoare - este de culoare deschis, foarte gustoas dar, cristalizeaz repede.

Mierea extrafloral
Provine din nectarul secretat de alte pri ale unor plante (cum ar fi porumbul, secara, mzrichea) sau arbori (mr, prun, nuc, tei, plop, stejar, arar, frasin, mesteacn etc.), unde se afl glande nectarifere asemntoare cu cele in interiorul florilor. n nopile rcoroase ce urmeaz unor zile clduroase, spre diminea, apare aceast secreie extrafloral, pe frunzele anumitor arbori, iar albinele se grbesc s o adune i s-o prelucreze n miere cci, odat cu apariia soarelui i nclzirea atmosferei, partea apoas din aceast exudaie dulce se evaporeaz, iar albinele nu o mai pot lua. Mierea extrafloral are o greutate specific mai mare ca mierea obinuit, iar culoarea sa este puin mai nchis, coninnd zaharuri valoroase ca fructoza i glucoza dar i unele zaharuri inferioare ca dextrina, melezitoza, precum i sruri minerale n proporii ceva mai mari ca la mierea floral.

Mierea de man
Pentru consumul uman are o valoare deosebit, coninnd mult inhibin (un bactericid foarte puternic) i sruri minerale (de 12,8-20 de ori mai bogat n sruri minerale dect cea floral), calciul i magneziul prezentnd cel mai mare interes terapeutic ntruct organismul uman asimileaz mult mai bine aceste sruri prin alimentaia natural dect prin administrarea sintetic. Dup arborii de la care provine este de mai multe feluri: de stejar, de brad, de molid etc. Secreia manei e condiionat de o serie de factori printre care menionm: Factorii interni: factorii genetici ce se transmit fiecrei specii de insecte productoare de man. 2. Factorii externi: factorii meteorologici, solul, expoziia nsorit, altitudinea etc. 3. Factorii biotici: (prdtori, duntori i parazii). Prdtorii (veveriele, ghionoaiele, ciocnitoarele, piigoii, sticleii, viespile, mutele etc.) decimeaz lachnidele n toate stadiile de existen. Pe lng aceti aprigi dumani, insectele productoare de man au i prietenii lor: furnicile de pdure - care le protejeaz i le stimuleaz secreia de man.
1.

Provine din aceeai surs cu cea extrafloral, mana fiind un produs obinut indirect, prin intermediul unor insecte din categoria afidelor, psyllidelor, coccidelor, citadidelor i lachnidelor, care se hrnesc cu sucurile plantelor i elimin apoi zaharurile de care nu mai au nevoie. Albinele culegtoare adun aceste produse ns pierd foarte mult energie la un asemenea cules i sunt mai uzate dect cele care culeg nectar de flori. Pe lng faptul c mierea de man nu este recomandat pentru iernare deoarece provoac intoxicaii grave, degenerescen i necroz, sunt cazuri cnd, chiar pe timpul verii poate provoca multe neajunsuri. Atunci cnd mana conine zaharuri neasimilabile i mai ales n anii secetoi, cnd albinele sunt lipsite de pstur, albinele se pot intoxica datorit consumului sporit de miere de man. Excepie face mierea de man de conifere, care conine procente ridicate de zaharuri digestibile, albinele de munte fiind obinuite s consume o astfel de hran chiar i iarna. Mierea de man conine inhibin, substan cu o puternic aciune bactericid, iar procentul redus de glucoz i bogia n dextrine i substane minerale o in ani de zile n stare lichid. Totui, uneori, mierea de man este att de vscoas, nct nici nu

mai poate fi extras din celule dect prin topirea fagurilor n cuptor, deasupra unor grtare, ori prin nmuiere cu ap cald i intercalarea ntre aceti faguri a unor faguri goi gata cldii. Albinele iau din celule aceast miere diluat i o ntind n fagurii goi, dup care acetia se scot i se extrag.

Mierea de molid i brad


Mierea de molid are culoare verde nchis iar cea de brad - galben aurie. Ambele conin 25,68% melezitoz (datorit urmelor de rin coninute). Este mult cutat de bolnavii de plmni i conine un puternic bactericid, inhibina, produs al unei enzime. Enzima productoare a inhibinei este o glucozooxidaz care n prezena aerului produce din fructoz hidrogen-hiperoxid. Inhibina este cunoscut n medicin pentru efectul ei sterilizator. Cnd timpul este clduros mierea de brad se extrage cu uurin. Pe timpul iernii aceast miere cristalizeaz n faguri i de aceea nu trebuie lsat peste iarn (las i multe reziduuri).

Mierea ca aliment i medicament


De peste sase milenii de istorie scrisa, mierea si-a pastrat renumele de medicament si aliment. Mierea se numeste un lichid dulce, cules din flori sau din alte parti ale plantelor, preparat si depozitat de albine in faguri. Aceasta poate cristaliza, capatand in acest caz o consistenta solida din care poate fi readusa la cea lichida prin incalzire omogena la temperatura de 35-40 C. Din punct de vedere chimic, mierea este un anumit amestec de substante organice deosebit de complexe, in care s-au identificat peste 70 de componente, din care - glucoza, fructoza, zaharoza pana la 90%, restul fiind reprezentate prin proteine, acizi organici, saruri minerale, oligoelemente, vitamine, hormoni, enzime, antibiotice s.a. Dupa provenienta, mierea poate fi din nectarul florilor sau de mana. Sorturile de miere monoflorala de nectar cele mai obisnuite sunt: de salcam, de salcie, de trifoi sau lucerna, de tei, zmeura s.a. Sorturile de miere de mana se obtin adesea de la arboretele de stejar sau conifere (molid). Din punct de vedere comercial si indici organoleptici mierea se imparte in doua categorii: miere de calitate superioara (salcam, tei s.a.) si inferioara (hrisca, rapita s.a.). Mierea este un aliment cu proprieti medicamentoase recunoscute, putnd fi consumat de btrni, copii, sportivi, oameni care lucreaz noaptea, fie ca laxativ, fie

ca aliment energizant, n cazurile de surmenaj, oboseal, neurastenie, boli de inim etc. Cei care sufer de insomnii, dac iau seara la culcare 2 linguri de miere ntr-un pahar de ceai cald de tei, dorm un somn linitit, tulburrile somnului datorndu-se n mare parte digestiei grele, unor procese de infecii latente sau active ce se fac n intestine sau n organism, provocnd o stare de nelinite care turbur somnul. n bolile de ficat, mierea este recomandat ntruct mrete proporia de glicogen, fortificnd organismul mpotriva infeciilor. Este recomandat chiar i n diabetul incipient, ns n cantiti foarte mici, nlocuind zahrul folosit n alimentaia curent. n otrvirile cu ciuperci mierea este salutar, prin nghiirea unei mari cantiti de ap saturat cu miere, nlocuind glucoza din organism distrus de otrava coninut de ciuperc. n clinici mierea este nlocuit cu glucoza pur, care se d n acelai scop. n amestec cu untura de pete mierea poate fi folosit n tratarea rnilor. Mierea poliflora obtinuta din nectarul florilor din fanete, majoritatea plante medicinale, are o valoare terapeutica superioara. Cele 70 de substante biologic active continute de miere ii confera o pluralitate de efecte care o fac sa aiba un larg evantai de actiuni terapeutice globale din care enumeram urmatoarele: trofice (intaritoare), fortifiante, tonice, cicatrizante, conservante, protective antigerminative, nutritive, homeostatice (opresc hemoragia), regeneratoare. La aceste actiuni se adauga cele speciale ale plantei medicinale din care provine sau cele specifice ale unor substante identificate (vitamine, enzime, antibiotice s.a.). Mierea este recomandata in tratamentul diferitelor afectiuni, din care cele mai frecvente sunt: rani, arsuri, degeraturi, boli interne (stomac, inima, ficat, bila), afectiuni ale cailor respiratorii (rinite, guturai, sinuzite, faringite, bronsite), boli endocrine, ginecologice, anemii, afectiuni psihiatrice sau neurologice. Mierea nu este recomandata in obezitate si diabet.

Compozitia chimica
Compozitia chimica a mierii este in functie de compozitia nectarului/nectarurilor din care ea provine si de anumiti factori externi. Compozitia mierii este mult mai complexa decat cele prezentate in tabelul de

mai jos. Literatura de specialitate mentioneaza bogatia in minerale (K, Na, Ca, Mg, Fe, Cu, Mn, Cl, P, S, Si), in acizi (acetic, butiric, citric, formic, gluconic, lactic, malic, oxalic, succinic etc.), in enzyme (diastaza, invertaza, glucozidaza, peroxidaza etc.), in vitamine (B1, B6, C, acid pantotenic, provitamina A, acid nicotinic, piridoxina).

Compozitia mierii din diverse tari Tari Romania Bulgaria Rusia Africa de Sud Angola Canada Uruguay Apa 16,5 21,3 19,3 16,2 19,3 17,5 17,3 Total zaharuri Levuloza Zaharoza Cenusa reducatoare 75,6 38,4 3,1 0,17 71,7 1,6 0,25 34,9 1,43 0,20 35,5 0,54 0,33 36,4 0,86 38,8 1,2 67,3 4,9 0,15 Acizi liberi 0,68 0,53 0,53

CONCLUZII
Mierea e cel mai sanatos aliment natural si nu degeaba se spune ca pe Taramul Fagaduintei curg rauri de miere. Putina lume stie ca exista tratamente cu miere pentru aproape toate tipurile de afectiuni. Bineinteles ca nu orice miere e buna, atat la gust cat si ca proprietati terapeutice. In primul rand mierea trebuie sa fie naturala, adica produsa de albine fara interventia artificiala a apicultorului. Unii crescatori de albine dau acestora un fel de sirop de zahar care e prelucrat intr-o miere de proasta calitate. Trebuie ca albinele sa isi ia singure nectarul din flori si apoi sa transforme zaharoza din

nectar in glucoza si fructoza. O miere naturala nu ar trebui sa aiba mai mult de 20% apa, fiindca albinele "capacesc" celulele fagurilor si pun mierea la pastrat doar dupa ce apa s-a evaporat in aceasta proportie. Un alt criteriu al recunoasterii mierii naturale este "zaharisirea". Procesul de zaharisire sau cristalizare este cat se poate de firesc si nu reprezinta o deteriorare a mierii. Mai mult, mierea falsificata nu se zahariseste. Este doar o chestiune de gusturi alegerea intre mierea fluida si cea cristalizata: unele natiuni nordice prefera chiar sa consume numai miere cristalizata fiindca li se pare mai gustoasa si este sigur naturala. Pe de alta parte, mierea zaharisita poate fi "dezlegata", adica adusa din nou la starea fluida prin fierberea borcanului intr-o cratita cu apa. Dar, din pacate, mierea astfel de-cristalizata isi pierde unele din proprietati. Exista mai multe feluri de miere. Depinde din ce fel de flori isi iau albinele nectarul (ele culeg si nectar si polen dar mierea rezulta doar din prelucrarea nectarului). Cea mai cunoscuta miere e cea de salcam, care este obtinuta pe la sfarsitul lui aprilie sau inceputul lui mai. Aceasta miere are culoarea albicioasa si aroma specifica. Apoi vine mierea de tei, prin iunie, dar si aici totul depinde de vreme, de temperatura de afara. Iunie-iulie este perioada in care se obtine mierea de floarea soarelui, care are virtuti terapeutice foarte mari, fiind buna pentru cardiaci. Mierea poliflora se face vara din faneata si unii spun ca e cea mai buna la gust. Altii spun ca cea mai aromata e mierea de izma pe care o obtin numai cei care merg cu stupii in Delta Dunarii. Mie cel mai mult imi place mierea de otetar, o miere care miroase a trandafiri; dar aceasta miere se obtine foarte greu si in cantitati foarte mici. Mai exista "mierea de mana" provenita de la arbori ca bradul, molidul, stejarul, fagul. Aceasta este singura miere de culoare inchisa, un brun foarte intunecat. Orice miere este buna, cu conditia sa fie naturala. Si nici o miere nu poate fi judecata doar dupa aspect fiindca gustul este cel care diferentiaza pana la urma o miere de alta.

BIBLIOGRAFIE:

1. Diaconescu Ion, Merceologie alimentara, editura Eficient, Bucuresti 1998