Ministerul Educaṭiei Naṭionale

Ṣcoala Postliceală „F.E.G. Education” Vaslui

Specializarea: Asistent Medical de Farmacie

PROPOLISUL SI LĂPTIṢORUL DE MATCĂ

ȊN TERAPIE

Coordonator:

Farm. Matei Georgiana - Andreea

Absolvent:

Anicăi Elena-Gabriela

2021

MOTTO:
1
 "Dacă albina ar disparea de pe suprafața
globului, atunci omul ar mai avea doar patru
ani de trăit. Dacă nu ar mai fi albine, nu ar
mai fi polenizare, nu ar mai fi plante , nu ar
mai fi animale, deci omul nu ar mai
exista."Albert Einstein

Albert Einstein

CUPRINS:
2
Argument
Introducere
CAPITOLUL I – Generalități despre propolis
1.1 Definiția apiculturii și generalități……………………...pag 1
1.2 Definiție propolis………………………………………..pag 6
1.3 Propietăți fizice și organoleptice ale propolisului……......pag 8
1.4 Compoziția chimică a propolisului……………………..pag 10
1.5 Produse apicole înrudite cu propolisul
1.5.1 Mierea………………………………………......pag 13
1.5.2 Ceara de albine………………………………….pag 16
1.5.3 Polenul……………………………………….…pag 18
1.5.4 Păstura………………………………………..…pag 21
1.5.5 Lăptișorul de matcă……………………………..pag 23
1.5.6 Apilarnilul………………………………………pag 25
1.5.7 Veninul de albine…………………………….....pag 27
CAPITOLUL II – Propietăți terapeutice ale propolisului
2.1. Propietăți medicinale ale propolisului…………….…..pag 29
2.2. Propietăți indicate in diferite afecțiuni...........................pag 31
2.3. Mod de administrare…………………………………..pag 39
2.4. Reacții adverse………………………………..……….pag 41
CAPITOLUL III – Preparate din propolis
3.1. Forme ale propolisului…………………………….….pag 42
3.2. Preparate cu propolis…………………………….…...pag 43
3.3. Tratamente naturiste cu propolis……………………...pag 50
3.4. Contraindicații………………………………………...pag 63
Concluzii
Bibliografie

ARGUMENT
3
 Mi-am ales această temă pentru că mi-am dorit să aprofundez această
latură de apicultură, și produsele obținute de la albine dar mai ales propolisul. In
multe cărți găseam despre propolis că acesta ar fi un remediu minune de la
albine, însă nu am dat niciodată crezare….Și acum consider că am găsit
momentul “minune” de a ma convinge (întai pe mine, apoi pe dumneavoastră)
câte acțiuni benefice are propolisului pentru organismul uman. De aceea vreau
să vă conving și pe dumneavoastră, cei care imi deschideți această lucrare.
Oameni de știință au descoperit că propolisul poate distruge peste 21 de
bacterii, 9 specii de ciuperci parazite și 30 tipuri de viruși, este cel mai puternic
medicament antiinfecțios cunoscut vreodată. Iar propietățile sale terapeutice nu
se opresc aici, eficiența sa fiind demonstrată în mai mult de 200 de afecțiuni,
afecțiuni atât interne cât și externe. Este găsit din ce în ce mai frecvent și în
produsele cosmetice, de ingrijire corporală: creme, geluri, unguente, spray-uri,
etc.
De aceea m-am hotărât să cunosc mai bine acest produs al stupului, fiind
una dintre cea mai puternică armă din arsenalul terapiei naturale.

INTRODUCERE
4
 Lucrarea este structurată pe III capitole. Primul capitol cuprinde câteva
informații generale despre apicultură și mai aprofundate sunt informațiile despre
propolis ( propietăți fizice și organoleptice, compoziția chimică). În această
parte mai sunt prezentate și produsele apicole înrudite cu propolisul: mierea,
ceara de albine, polenul, pastura, lăptisorul de matcă, apilarnilul și veninul de
albine.
Capitolul II cuprinde propietăti terapeutice ale propolisului: antioxidante,
antiinflamator, antiviral, antifungic, antibacteriene, antioxidantă, cicatrizantă,
antimicotică, antimicrobiană, analgezică, anestezică, mucolitică,
imunostimulentă , stimulează formarea anticorpilor, fiind extrem de benefic
pentru întărirea sistemului imunitar.
Sunt prezentate beneficiile utilizări propolisului în diferite afecțiuni, cum
ar fi: întărirea sistemului imunitar, tratarea virozelor respiratorii, durerile de gât,
ameliorarea problemelor cavității bucale dar și a infectiilor urinare; poate
vindeca herpesul; previne și tratează otita; afecțiunile gastro-intestinle, afecțiuni
hepatice, afecțiuni ale pielii, plagi, micoze; ajută la vindecarea arsurilor,
acționează împotriva celulelor canceroase; tratează hemoroizii și înțepăturile de
insecte; elimină paraziții la copii.
Tot în acest capitol veți găsi și modul de administrare dar și reacțiile
adverse pe care le poate da propolisul, în special pentru persoanele care sunt
alergice la produsele apicole.
Capitolul III cuprinde diferitele forme ale propolisului (tincturi, infuzii,
geluri, siropuri, uleiuri, spray-uri, pulbere sau în extracte hidro-alcoolice,
capsule moi, unguente, gume, pastile, granule, diverse creme), preparatele cu
propolis (tinctura de propolis, propolis brut, unguentul cu propolis, apa de
propolis, mierea propolizată, siropul de propolis), dar și tratamente naturiste
(exemple de produse pentru imunitate, pentru tuse, pentru gât,pentru mucoasa
bucală, dar și produse pentru îngrijirea corporală.
Și nu în ultimul rând contraindicațiile.

CONCLUZII
5
 ??????????????

Există dovezi care arată că propolisul are multe efecte benefice, însă de
multe ori aceste dovezi au fost obținute în urma unor studii efectuate pe culturi
celulare și animale. Rezultatele lor nu se aplică întotdeuna și oamenilor. Sunt
necesare studii clinice pentru verificarea lor.

Totuși, există dovezi suficiente în ceea ce privește caracterul antioxidant

și antiinflamator al acestuia, efectul antiExistă totuși și o problemă – aceasta este
reprezentată de lipsa standardizării (o cantitate cunoscută și fixă de compuși
activi biologic).

Atfel, compoziția lui diferă de la un produs la altul, de la un an la altul, de

la o zonă la alta, în funcție de plantele din regiune etc. Inclusiv metoda prin care
se extrage și modul de procesare poate influența compoziția chimică a acestuia
și implicit proprietățile lui.

Pe piață pot exista atât produse cu o concentrație mare de compuși activi,

dar și produse cu o concentrație foarte mică, uneori chiar nedetectabilă.

Astfel, utilizarea produselor cu propolis este o loterie. Este chiar posibil

ca un produs eficient în trecut să nu mai fie eficient dacă este achiziționat dintr-
un alt lot. Totuși, diferențele de la un lot la altul sunt mai mici decât de la un
producător la altul și astfel dacă identificați un produs eficient este bine să
rămâneți la el.microbian și capacitatea lui de a facilita vindecarea anumitor
tipuri de răni.

6
 BIBLIOGRAFIE

 APIMONDIA - Institutul International de Tehnologie si Economie

Apicolă, „APITERAPIA *AZI”, București 1976
 Asociația crescătorilor de albine din Romania, „Manualul apicultorului”,
Ediția a IX-a, Editura LVS Crepuscul, București 2007
 Constantin Antonescu, „ALBINELE ȘI ... NOI”, Asociația crescătorilor
de albine din republica socialistă Romania, Redacția publicațiilor apicole,
București 1979
 Ioana Tudor, „Albinele și albinăritul”, Colecția Ferma, Editura Gramen,
București 2011
 Klaus Nowottnick, „PROPOLIS: obținere, rețete, utilizare”, Editura
M.A.S.T., București 2017
 Paloş E. – “Apiterapia” – Editura Apimondia, Bucureşti, 1990.
 Paul Bucată, “Pledoarie pentru creșterea albinelor”, Editura ALEX-
ALEX
 Păunescu T. Maftei, Hossu T, Moşteanu T. - "Apifitoterapia", Editura
Apimondia, Bucureşti, 1988

7
 CAPITOLUL I
Generalități despre propolis
1.1.Definiția apiculturii si generalități
Apicultura sau cresterea albinelor este știința care are ca obiect de studiu
comportamentul și activitatea albinelor melifere (Apis Melifera) ,în scopul
obținerii de produse apicole, dar și polenizarea culturilor agropomicole si a
plantelor din flora spontană.
În țara noastra, creșterea albinelor este una din cele mai vechii
indeletnicirii ale populației și s-a dezvoltat pe aceste meleagurii în conditii
naturale deosebit de favorabile asigurate de situarea țarii în spațiul carpato-
danubian, ținut cu condiții de excepție privind clima, relieful și vegetația care au
determinat an de an dezvoltarea familiilor de albine și obținerea a unor
însemnate producții apicole.
Ca urmare a particularitaților biologice pe care le poseda, albinele
melifere se deosebesc de alte viețuitoare îngrijite și exploatate de oameni.
Datorita modului de viața, se situeaza printre insectele sociale cele mai evoluate
întrucat își desfășoară activitatea dupa normele biologice care le caracterizează,
conviețuind in familii dintr-un numar mare de indivizi care prin modul de
organizare și autoreglare pot să mențină unitatea cuibului. Cea mai importanta
particularitate biologică a albinelor este însă accea legată de aptitudinea de
acumulare a rezervelor de hrana peste necesarul de consum al familiei.

Importanța cresterii albinelor

Din cele mai vechi timpuri,albinele au avut un rol important în evoluția
vieții pe Pamant. Încă din îndepărtatele ere geologice aparitia albinelor- in
cadrul unor complexe și complicate procese evolutive- a insemnat, fără îndoială,
dobândirea acelui rol pe care-l au și astăzi și anume de agenți de polenizatori ai
plantelor ce acopereau ecosistemele zonale și continentelor. Marea răspandire pe
care o cunosc în prezent rasele de albine denotă o accentuată capacitate de
adaptare a acestor insecte la cele mai variate condiții de relief, clima și
vegetație.Între albine și plante s-a creat o legătură indisolubilă pe care savantul
francez GASTON BONNIER a sistematizat-o astfel : “Albinele au nevoie de
flori ca să trăiască și florile au nevoie de albine ca să rodească”. Această
afirmație face ca albina, în tradiție ca și în istoria actuală , sa aiba întâietate
printere insectele utile.

8
 O privire retrospectivă asupra istoriei omenirii evidențiază că omul s-a
legat de albină din cele mai vechi timpiri când el era un culegătort de miere și
încă nu creștea albine lângă adăpostul lui. Prezențe ale acestor culegători de
miere se mai întalnesc și astăzi în societățile umane mai puțin evoluate,ca de
pildă în zone din Asia sau Africa. Este de observat că în cadrul istoriei creșterii
animalelor, albinele se constituie ca una dintre primele viețuitoare pe care omul
și le-a apropiat pentru a obține prețioasele produse ,mierea și ceara. De accea nu
este deloc greșit când se afirmă că istoria omenirii se intrepătrunde organic cu
istoria apiculturii.
Suficiente date istorice, arheologice, lingvistice, etnografice si folclorice
atestă cu prisosință o asemenea întrepătrundere de-a lungul mileniilor și până în
zilele noastre.
Chiar daca, în comparație cu alte specii, albina–datorită particularitaților
ei biologice – prezintă un foarte puternic caracter conservator în sensul că
intervenția omului în viață și activitarea ei nu se poate petrece decât in acord cu
instinctele speciei,totuși putem remarca interesul și preocuparea omului de a
cunoaște și exploata această harnică insectă. De regulă la animalele domestice
principalele trei elemente ce definesc „artificialitatea totală” în scopuri
productive a creșterii acestor specii sunt : adăpostul , hrana și înmulțirea. La
albine s-a reușit numai artificializarea parțială a adăpostului prin stupul cu rame
mobile, cu remarcă evidentă că fagurele în care albina desfașoară activități
specifice este construit în mod natural.
Atunci când ne referim la albine denumim familia- o activitate bine sudată
și organizată instinctual după reguli riguroase caracteristice și altor insecte
sociale ca de pildă furnicile-pentru că albina singură,în afara familiei, nu poate
trăi.
În privința hranei, albina manifestă un puternic conservatorism prefăcând
nectarul și polenul florilor ca hrană glucidică respectiv ca hrană proteică. Astfel,
hrănirea artificială dirijată nu cuprinde decât foarte puține preparate bazate în
principal pe zahărul industrial ca atare sau invertit. Cât despre nutriția artificială
proteică, utilizarea inlocuitorilor de polen nu a cunoscut o generalizare deși s-a
dovedit că faina de soia,drojdia de bere inactivăși laptele praf degresat pot
suplini în parte deficitul de polen din natură.
Referitor la înmulțirea albinelor,aceasta se realizează pe cale naturală
artificializarea producându-se numai în cazul roirii artificiale și a însămânțării
artificiale (deci controlată) a mătcilor și cu toate că este o metodă bine pusă la
punct nu se utilizează în practica largă având mai mult importanță în lucrările de
cercetare stiințifică.
9
 Sintetizând rolul și importanța albinelor în economia și viața oamenilor
trebuie să precizăm că apicultura este înainte de toate o importantă ramură a
agriculturii care prezintă interes atât din punct de vedere economic și social
pentru produsele directe ce se obțin de pe urma creșterii lor, cât și ecologic ca
urmare a polenizării plantelor entomofile ( polenizarea se face prin intermediul
insectelor) în urma căreia se realizează rezervele de hrană pentru existența
albinelor, păsărilor și mamiferelor, precum și a semințelor cu un rol cheie în
perturbarea și supraviețuire plantelor.

Importanța albinelor în ecologie

Asigurarea unui mediu înconjurător sănătos impine obligația de a
conserva resursele naturale ținând seama de raportul ce există între conservarea
nealterată a acestor resurse și însăși existența oamenilor. Albinele pot fi
considerate resursele biologice de importanță vitală. Prin polenizarea plantelor
spontane și cultivate albinele au un rol esențial în perturbarea și deci
supraviețuirea a sute de mii de specii care formează vegetația Terrei. Din surse
anorganice și energie solară în plante se creează , prin fotosinteză, materie
organică, iar din aceasta s-a format și se formează stratul de sol fertil și se
produce hrană pentru insecte, păsări, mamifere și alte viețuitoare.
Aceste relații ecologice- trofice sunt esențiale pentru existența noastră și
pentru mediul înconjurător. Pentru a menține apicultura ca ramura importantă a
activitații umane trebuie sa pastram in continuare aceste relații în înlanțuirea lor
logica și necesară. Cu prevedere și aderență perspectivă trebuie sa creăm toate
condițiile pentru apicultură in vederea conservării și dezvoltării potențialului
național apicol. Organismele speciale ale ONU au așezat albinele pe locul al IV-
lea într-o clasificare a senzorilor poluării mediului. Albina își desfașoara
activitatea pe o rază de zbor de circa 3km (acoperind o suprafață de circa 2.500
ha) la diferite înalțimi față de sol și ca urmare a interceptării elementelor
poluante mai ales pe cele din cer, din apă și din plante care influențează negativ
viața și activitatea acestoara prin intoxicare manifestată evident într-un mediu
nociv,albinele devin senzori ai poluării mediului.
Creșterile economice și sporurile demografice trebuie obligatoriu însoțite
de creșteri tehnologice și de dezvoltăriiindustriale accelerate. Graba și
necorelarea au determinat accentuarea poluării mediului astfel ca unele procese
de degradare a naturii au început să aiba un caracter ireversibil.
Dacă acceptăm că albinele constituie un element important de echilibru
ecologic atunci ocrotirea constituie un adevăr fundamental care apare ca evident
și care nu are nevoie sa fie demonstrat.
Manifestarea accentuată a instinctului de acumulare a harnei la albine face
ca familiile să-și adune,să prelucreze și să depoziteze, în sezonul activ,
10
rezervele de hrană în cantități care depășesc necesarul de consum in sezonul
rece. Rezervele de hrană excedentare sunt recoltate și utilizate de crescătorii de
albine în limite raționale, astfel că în familii se lasă suficiente cantități de hrană
pentru buna traversare a iernii. Legat de rolul economic al agriculturii trebuie
pornit de la adevarul că și polenul acumulat în florile plantelor constituie o
resursă naturală care, fară prezența albinelor s-ar irosi neexistând până în
prezent o metodă eficientă de poluare.
Producția totală de miere obținută în anul 1996 în țările CEFTA (Cehia,
Slovacia, Polonia, Ungaria și Slovenia) a fost de 40,5 mii tone. Romania este o
țară cu o producție medie multianuală de 10-15 mii tone ce se situează pe unul
din primele locuri din Europa.
Cea mai importantă producție este creșterea recoltelor agropomicole drept
urmare a polenizării culturilor.Creșterea este însoțită de importante sporuri
calitative de semințe, legume și fructe.

Importanța socială a agriculturii

Creșterea albinelor are un rol important fiind o îndeletnicire care, care pe
lângă realizarea veniturilor materiale , asigură posibilitatea ca cei ce iubesc
albinele să petreacă timp liber în natură într-un mod foarte placut.
Din punct de vedere material rezultă că apicultura este o meserie exactă și
dură pentru exercitarea căreia cei ce o practică trebuie sa aibă calități fizice și
morale deosebite, precum și o pregatire profesională corespunzătoare.
În țara noastră sunt peste o sută de mii de apicultorii aparținând tuturor
categoriilor sociale constituind o masă de oameni extrem de deosebiți care dețin
un numar mare de familii de albine. Sunt foarte numeroși cei care posedă un
numar mic de familii de albine, aceștia îndragesc albinele și așteaptă de la
apicultură o placută ocupare a timpului liber și uneori bucuria obținerii unui
fagure cu miere.
Apicultorii cu un numar mai mare de famili de albine practică apicultura
ca semi-profesioniști pentru a-și realiza mijloacele de existentă.
Sunt persoane care trăiesc din veniturile pe care le obțin din practica
creșterii albinelor sau care încearcă să-și creeze o parte importantă din
mijloacele de existență din apicultură și întrețin un numar mare de famili de
albine. Această îndeletnicire devine o profesie apicolă cu toate avantajele,
dezavantajele, obligatiile, riscurile și neajunsurile pe care le întampină.
Un rol social de mare importanță este ocuparea forței de muncă care
condiționează și prelucrează produse apicole,asigurând , pe baza acestor
produse, fabricarea unor preparate destinate consumului larg. Nu trebuie neglijat
11
nici rolul social care derivă din valoarea alimentară ,bioenergizantă și medicală
a mierii si a celorlalte produse ale stupului fiind utilizate în apiterapie, dar si
rolul benefic al acestor produse pentru copii, sportivi, bolnavi și batrâni carora le
sunt destinate.

Se impune să amintim că marele savant – fizician ALBERT EINSTEIN,

apreciază la adevărata valoare importanța albinelor și afirmă că : “ Dacă ar
disparea albina de pe suprafața globului, omul ar mai avea doar patru ani de
viață. Cu cât există mai multă polenizare, cu atât iarba este mai multă, sunt mai
multe animale, mai mulți oameni “.

Fig1 - Albina lucrătoare

12
 1.2.Definiția propolisului
Propolis vine de la cuvintele grecești “pro”=pentru, în apărare... și
”polis”= cetate , deci “apărătorul vieții” și poate fi tradus ca un complex de
substanțe, destinat apărării cuibului , in special in perioadele friguroase ( iarna).
Albinele il recoltează de pe diferite plante ( vișin , cireș, brad ,plop , molid etc.)
și il transportă în cuib. Acestea il folosesc pentru a astupa crăpăturile stupilor și
acoperă cadavrele dăunatorilor pe care ii omoară prin înțepare în interiorul
stupului.
Popular , propolisul este numit “clei de albine”.
Propolisul este o substanță de culoare brun- deschisă cu nuanțe până la
brun- închis și uneori cu reflexe verzui, puțin solubil în apă dar perfect solubil
în eter și alcool. Punctul său de topire este de 60 -70C . La temperatura din
interiorul stupului este maleabil, iar la temperatura mediului ambiant devine
casant. În prezent are o largă aplicare în terapeutica medicală sub formă de
extract alcoolic, unguent sau diferite alte preparate medicamentoase.
Datorită propietăților sale tamaduitoare, propolisul a fost descoperit acum
peste 2.000 de ani. Efectele sale bactericide sunt cunoscute de la primele apariții
ale izvoarelor scrise. Grecii, romanii si egiptenii antici raportează utilizarea
propolisului pentru propietățile sale curative mai ales asupra leziunilor pe piele.
Propolisul ca și antibiotic acționează asupra unui numar semnificativ de
germeni (stafilococul , streptococul dar si alte bacterii). In comparație cu
antibioticele propolisul nu prezintă efecte adverse. Efectul antibiotic se
datorează conținutului ridicat de flovonoide- au un rol important în:
 creșterea parului și stimulează circulația sângelui.
 stimulează eliminarea urinei
 stimularea secrețiilor endocrine în special la nivelul glandei tiroide
 stimulează bila
 stimulează pancreasu.
- având un efect benefic asupra organismului.
Sursele naturale de propolis sunt împărțite in două grupe :

13
  Prima grupă o constituie substanțele rașinoase ( din mugurii
plantelor). Albinele iși folosesc antenele pentru a descoperii particula cea mai
potrivita de propolis apoi cu ajutorul mandibulelor o recoltează. Dupa recoltare,
se trage înapoi, cu capul ridicat, pâna ce particula de propolis pe care a apucat-o
se întinde în fir foarte subțire și se rupe. După aceasta, cu picioarele manevrează
particula de rășină și o depozitează în panerașele de polen. Se repeat
operațiunea la descarcarea propolisului în stup. Albina respectivă este ajutată de
o alta care rupe cu mandibulele câte o bucățică din încărcătură și o depozitează.
Această operațiune are loc adesea chiar pe policioară. Recoltarea propolisului se
face numai când temperatura aerului depașește 20 C, deoarece la această
temperatură materia vascoasă este mai moale și poate fi colectată cu mai multă
ușurință.
 A doua grupă de propolis o formează balsamul din polenul eliberat
din învelișul acestuia și care este împins de valvulele proventricolului și se
acumulează în gușă. Acest balsam este întins de albine cu ajutorul limbii pe
obiectele din imediata apropiere a pieptului. În timpul prelucrării acestor rașini
cu ajutorul mandibulelor mai intervine și secreția glandelor mandibulare ale
albinelor lucrătoare.

Recoltarea propolisului de către albine are un caracter zonal. În zonele

reci și păduroase înclinația de propolizare este mai pronunțată fată de zona de
câmpie. Astfel că toamna și primăvara albinele propolizează mai mult decăt in
cursul verii.

Propolisul achiziționat este de două feluri:

 propolis obținut din diferite plante sau propolis poligam,
 propolis uniplant sau monofit, recoltat de la o singură plantă.

Recoltarea se face pe toată perioada sezonului activ prin curațarea

spetezelor superioare ale ramelor, a distanțatoarelor ramelor, scandurelelor de
podișor etc.

14
 Fig. 2
Propolis depus de albinele dintr-un stup sistematic între rame şi podişor.
1.3.Propietatii fizice și organoleptice ale
propolisului
Aspect și consistență

Propolisul se gasește sub formă de blocuri neregulate sau bulgărași. Este o

substanță cleioasă, rășinoasă și lucioasă. La temperatura camerei are consistența
plastelinei, iar la caldură este compact, gumos- lipicios și moale. La temperaturii
sub 15C devine mai fragil și poate fi frământat între degete.

Fig. 3 – Bulgarași de propolis

Culoarea

Propolisul diferă în funcție de originea sa vegetală, de climă și de zona

geografică în care a fost produs. Culoarea poate fi omogenă și variază între:
 verde-brun,

15
  cafeniu,
 galben,
 roșu,
 portocaliu,
 alb.

Mirosul

Propolisul are o aromă placută, caracteristic de rășină (variază între aroma

de vanilie,rașine, ceară, miere și balsam).

Gustul propolisului este variat:

 astringent,
 iute,
 picant,
 arzător,
 gust de minerale.
Topirea și dizolvarea.

Propolisul se dizolvă în alcool etilic, nu se dizolvă în apă. Gradul de

topire depinde de temperatură și de conținutul lui în alte substanțe. Punctul de
topire este de 60-70C.

Greutatea specifică variază între 1,033 și 1,145.

Fig. 4 - Propolis brut

16
17
 1.4. Compozitia chimică a propolisului

Propolisul conține peste 200 ( după unii cercetători chiar peste 300) de
substanțe bioactive.

Propolisul obținut la începutul verii provine din surse diferite față de cel
obținut la sfârșitul verii. Toate datele cu privire la substanțele componente nu
reprezintă decat o medie, astfel:
 55% rășini și balsamuri,
 7,5-35% ceruri vegetale de albine,
 10% uleiuri esențiale (volatile) și esterii lor,
 5% polen,
 5% acizi grași,
 4,40-19% impurități,
 Minerale, în care predomină fierul, zincul, cuprul,
magneziul,calciul, siliciul, bariul, pe langă alte minerale precum
sodiul, potasiul, bor, aluminiu, plumb, seleniu, nichel, crom, mangan,
titan, argint, cobalt, aur, s.a.
 vitaminele A, B, D, E, PP.
 aminoacizi,
 enzime și coenzime,
 acizi fenolici și esterii lor.Propolisul mai conține: polifenoli,
flavonoizi, hormoni naturali, substanțe taninice, secreții glandulare ale
albinelor, compuși heteroaromatici, hidrocarburi, steroizi, steroli,
lactone, derivați ai acizilor nucleici,
 substanțe antibiotice,
 substanțe insolubile în apă și solvenți organici (alcoolul etilic),
poluanți, acizi organici, alți compuși fenolici și aromatici.

18
 Din întreaga compoziţie chimică a propolisului am ales doar câteva
principii active, care prezintă un anumit interes terapeutic, şi anume:
flavonoidele, flavonele, acizi fenolici şi acidul ferulic. Flavonoidele cuprind mai
mult de 400 de compuși, printre care: chryzin, pinocembrin, galangin, quercetin,
acizii cafeic, ferulic și benzoic, vanilină, uleiurile esențiale (pinen, eugenol,
guiaol), vitaminele, oligoelementele (Si, Zn și Fe), a căror repartiție variază în
funcție de stupi și perioadele anului. Biopropolisul se dovedește a fi eficace
datorită producerii sale într-un cadru natural. Calitatea propolisului este în
strânsă legătură cu nivelul de poluare și, nu în ultimul rând, cu prezența
metalelor grele. Flavonoidele joacă rol și în reproducere și au 41 de acțiuni
terapeutice. Ele acționează asupra sistemelor capilar, circulator, asupra
fragilității și permeabilității vaselor, cu efect vasodilatator și hipotensiv. La fel,
datorită flavonoidelor, propolisul este diuretic, coleretic, estrogen, acționând și
asupra timusului, tiroidei, pancreasului, glandei suprarenale. Cercetătorii au
demonstrat că, datorită flavonoidelor, are efect antisecretor, cicatrizant și
antiseptic, ajutând în ulcer, unde se secretă mult acid.
Flavonele cresc rezistența pereților capilarelor și scad permeabilitatea lor,
stabilizează colagenul, ceea ce duce la o acțiune antiinflamatoare, ajutând în caz
de ulcer. Propolisul conține compuși derivați de la benzil, datorită caruia au
miros aromat și acțiune cicatrizantă. Propolisul micșorează tonusul și
amplitudinea mișcărilor peristaltice. În cazul peristaltismului intestinului, un fapt
pozitiv este că extractele de propolis nu duc la disbacterioza intestinală. Pe lângă
aceste acțiuni, propolisul mai are și efect anesteziant și antihemoragic.
Acizii fenolici şi flavonoidele aparţin aceleiaşi clase chimice de compuşi
fenolici, a căror caracteristică principală este prezenţa în moleculele lor cel puţin
a unui radical hidroxil legat la un inel benzenic. Activitatea antioxidantă provine
din donarea de electroni sau atomi de hidrogen, care provin de la gruparea
hidroxil, ce reduc radicalii liberi de oxidare.
Acidul ferulic are o acțiune antibacteriană și aglutinantă, ajutând rănile
greu vindecabile, este antitoxic, antiadenomatos (combate tumorile),
dezodorizant, antiiradiant, antivirotic și antiparazitar. Activează puternic asupra
sistemului imunitar, mărind numarul de celule specializate în lupta cu diferite
boli. Ajută în infecții urinare, boli de piele, de ochi, boli de prostată, afecțiuni
respiratorii (astm), alergii digestive, gastrite, ulcere, afecțiuni genitale,
endocrine, reumatism, ajută în fixarea de Ca. Propolisul reface celulele și le
stimulează. Combate nodulii tumorali (30-50%) în adenoame tiroidiene,
prostatice sau mamare, în cancer de colon, metastaze hepatice, pulmonare,
genitale. Înlătură o parte din efectele radioterapiei în cancer. Este
vasoconstrictor și hipotensiv. Utilizarea propolisului în farmacologie şi medicină
necesită o apreciere corectă şi prealabilă a calităţii acestuia, iar studierea
compoziţiei chimice a propolisului prezintă interes de ordin ştiinţific şi practic.

19
 Datorită importanţei propolisului, prin calităţile sale biologice deosebite,
în special însuşirilor antimicrobiene şi utilizării lui în unele scopuri terapeutice
în medicina umană şi veterinară, studiul compoziţiei chimice şi identificarea
compuşilor responsabili de activitatea biologică a acestuia prezintă un interes
deosebit. În baza cercetărilor s-a stabilit că păstrarea îndelungată nu influenţează
negativ asupra compoziţiei chimice a propolisului. La păstrarea îndelungată,
propolisul nu-şi pierde proprietăţile şi nu-şi schimbă compoziţia chimică, ci
rămâne intact pur şi fără microbi.

Alte propietații
Efectele propolisului sunt foarte diversificate, știința mai are mult de lucru
pentru a răspunde la toate întrebările legate de substanțe componente și de
analiza și cerceta spectru de efecte și avantajele care rezultă din acestea pentru
utilizarea lor în medicina umană și veterinară.
Gama largă de substanțe componente nu au permis standardizarea
propolisului. Din acest motiv nu există nici un standard obligatoriu atunci când
vorbim despre fabricarea produselor pe bază de propolis, mai ales a tincturilor.
Cu cât este mai mare cantitatea de propolis extras, cu atât mai eficace este
tinctura. (majoritatea alcoolice dar se găsesc și tincturi pe bază de apă).Pentru
fabricarea soluțiilor alcoolice nu este permisă decât folosirea alcoolului
medicinal pur (etanol).
În Franța s-au făcut experimente folosind bacterii cunoscute ca
fiind paraziți ai insectelor, iar rezultatele au fost surprinzătoare.S-au constatat că
albinele nu au nici un parazit, spre deosebire de alte insecte. Deci bacteriile și
virusurile nu pot exista în corpul albinelor. O excepție sunt infecțiile cauzate de
virusuri precum cei proveniți de la acarienii Varroa- care sunt purtători ai
acestor virusuri.

20
 Fig. 5 – Propolis curațat de pe ramele albinelor

1.5. Produse apicole înrudite cu

propolisul

1.5.1 Mierea
Mierea de albine – cel mai dulce și miraculos produs al naturii – rezultă
din prelucrarea de către albinele melifere a nectarului din flori sau din alte
substanțe dulci gasite de ele, tot în natură (mana de origine vegetală sau
animală, sucuri de fructe), pentru a servi ca hrană energetică.
În toată lumea mierea este cunoscută in principal ca aliment și mai puțin
ca medicament. Mierea crudă (care nu a fost filtrată,prelucrată sau supusă unor
tratamente prin încalzire) reprezintă un remediu natural eficient indiferent dacă
este administrat intern sau local.

21
 Datorită compoziției chimice mierea poate fi mai ușor digerată în
comparație cu zahărul fără a exista riscul de stimulare a secreției de insulină așa
cum se întamplă în cazul zahărului. Spre deosebire de zahăr , mierea protejează
creerul uman și dezvoltă inteligența. Mierea conține 32% glucoză- făcând parte
din categoria monozaharidelor direct asimilabile. Raprotul dintre glucoză și
fructoză, trebuie menționat că un conținut mai mare de fructoză menține mierea
fluidă mai multă vreme, în timp ce conținutul mai ridicat de glucoză are ca
rezultat cristalizarea mai rapidă a mierii.
Mierea de rapiță,zmeură, floarea-soarelui se cristalizează mai repede față
de mierea de salcâm, care nu se cristalizează timp îndelungat.

Figura 6 – Mierea cristalizată

Cristalizarea mierii este un fenomen natural pentru toate categoriile de
miere florală romanească cu excepția mierii monoflorale de salcâm, dar și a
mierii de mană. Conținutul ridicat de apă din miere, peste limitele normale,
atrage după sine declanșarea cu întarziere a cristalizării. Cristalizarea se face
treptat și astfel începe procesul de sedimentare.
Se apreciază că cele mai fecvente recomandări pentru consumul de miere
este de 1-3 g de miere/kg corporal – cel mai normal și sănătos.
Pentru a-si păstra calitățile, mierea trebuie ferită de acțiunea directă a
razelor de soare. Produsă în întunericul stupului cu toate că nectarul este adus
din flori, mierea este fotosensibilă.
Mierea poate fi folosită în prevenirea și tratarea ulcerelor gastrointestinale
(un adevărat pansament gastric natural), dar și în tratarea arsurilor pentru
vindecarea ranilor având un puternic efect antiinflamator și antibacterian.

Propietăți fizice și chimice ale miere de albine :

22
 Mierea este un aliment cu gust dulce și parfumat, cu aspect semifluid,
vâscos sau cristalizat și culoare specifică, având un conținut mare de zaharuri și
substanțe minerale, vitamine, enzime, acizi organici.
În raport cu substanțele colorate care se găsesc în nectar și care sunt
pigmenți vegetali-caroten, clorofilă, xantofilă- culoarea mierii diferă de la
incolor până la neagră. La mierea de nectar predomină culoarea galbenă. Mierea
strânsă la începutul primăverii are o culoare de un galben viu, până la portocaliu.
Cu timpul, mierea își pierde culoarea inițială, de obicei se închide la culoare, iar
în timpul cristalizării se deschide.

Principalele propietăți terapeutice ale mierii:

 efect antibacterian,
 efect antibiotic,
 efect antioxidant,
 efect anticarii,
 efect antiinflamator,
 efect biostimulator,
 efect laxativ,
 efect nutritiv.

Mierea este folosită în:

 afecțiuni cu efect asupra întregului organism,
 afecțiuni ale guriiși buzelor,
 afecțiuni ale aparatului respirator,
 afecțiuni cardiovasculare,
 afecțiuni ale sistemului nervos,
 afecțiuni hepatice,
 afecțiuni ale sângelui.
Clasificarea mierii:
 originea nectarului:
 florală:
 monofloră
 polifloră
 extraflorală:
 animală
 vegetală

 modul de extragere:
 extrasă din faguri
 în faguri

 dupa prezentare:
 cristalizată
23
  fluidă

Figura 7 – Miere naturală

1.5.2. Ceara de albine

La fel ca și mierea , ceara de albine a fost cunoscută și folosită de către
om din cele mai vechi timpuri în special pentru prepararea de leacuri, creme și
pentru prepararea lumânărilor. Fiind un ingredient care conferă pielii emoliență
și catifelare, a fost apreciată din cele mai vechi timpuri. Are efect calmant și
ajută pielea să-și mențină hidratarea. Are și rol de barieră de protecție, formând
un strat fin pe piele.
Ceara de albine conține o serie de principii care rămân active chiar și după
prelucrarea termică. Ceara de albine purificată, care prin filtrare și tratare
termică devine albă și cu un miros mai puțin pregnant față de varianta galbenă,
dă libertate la crearea compozițiilor fără influență asupra culorii sau parfumului
rezultat. Ceara de albine este prin urmare, un ingredient util pentru crearea de
creme, unguente, alifii și balsamuri cu textură frumoasă, rujuri și alte cosmetice
decorative.
24
 Ceara este un produs secretat de glandele cerifere ale albinelor și servește
acestora ca materie primă la construirea fagurilor.

Proprietățile cearei de albine:

 propietăți antiseptice
 propietăți emoliente
 propietăți antiinflamatoare
 propietăți cicatrizante.

Figura 8 - Faguri de ceară plini cu miere de albine

25
 Principalele metode de utilizare:
 Ceara de albine este indicata în infecțiile bacteriene –
aceasta inhiba dezvoltarea bacteriilor si a fungilor, fiind eficienta in
tratamentul infectiilor. Se face un tratament combinat cu ceara de albine,
miere si ulei de masline. De asemenea, acest remediu poate fi folosit la
vindecarea iritatiilor de scutec la bebelusi;
 Ceara de albine are efect analgezic, fiind utila in calmarea
durerilor de cap sau musculare – se fierbe la foc mic, timp de 3 ore, cate 1
lingura de pudra de studenita si pudra de pelin, dizolvate intr-un litru de
ulei de masline. La final se strecoara si apoi se adauga 80 g ceara de
albine si 10 picaturi ulei esential de tea tree.
 Ceara de albine poate trata eczemele si eruțiile cutanate – se
recomanda folosirea unui amestec din ceara de albine, ulei de masline si
miere. Acest remediu ajuta atat la reducerea inflamatiilor provocate de
eczeme, cat si la prevenirea infectiilor;
 Ceara de albine ajuta în cazul iritațiilor de piele si arsurilor
usoare – tot ce trebuie sa faci este sa topesti ceara si sa o aplici pe zona
afectata. Aceasta grabeste regenerarea epidermei si vindeca aceste
afectiuni;
 Ceara de albine este recomandată în cazul hemoroizilor –
pentru un efect garantat, se recomanda combinarea ei cu ulei de galbenele
si de masline. Aceasta ajuta la calmarea mancarimilor si la stoparea
sangerarii cauzate de hemoroizi;
 Ceara de albine este utila în tratarea rinitei alergice si a
astmului – datorita proprietatilor antialergice, ceara de albine poate calma
simptomele de alergie.

Mod de administrare :
Ca medicament, ceara de albine se foloseste mai mult extern in aplicatii
pe piele de 2-3 ori pe zi. Pe cale interna, bucal, se administreaza sub forma
naturala de faguri sau capacele sau sub forma de bomboane sau guma de
mestecat. Ceara se mai administreaza si pe mucoasele vaginale in ovule 1-2 pe
zi sau rectala in supozitoare 1-2 pe zi.
Ceara trebuie pastrata la loc ferit de lumina, caldura, umiditate si
contaminare. Dupa parerea specialistilor, seara de albine odata scoasa din stupi,
incepe sa-si piarda activitatea utila in 2-3 ore, daca este expusa la aer, lumina,
caldura si umiditate. In conditii de conservare la frigider, ceara isi poate pastra
activitatea utila maxim 1-2 saptamani. In literatura de specialitate, se estimeaza
la 1-3 ani durata de valabilitate a cerii in conditii de preparare si pastrare optime,
fara insa a se lua in considerare activitatile ei medicinale.

26
 1.5.3. Polenul
Staminele florilor au ca funcție principală producerea și răspândirea
polenului. Polenul floral este format din grăunciorii de polen de marimi și forme
diferite de la o floare la alta.
Polenul este colectat de albinele culegătoare și depozitat de către acestea
în celulele fagurilor din stup constituind pastura. Aceasta reprezintă hrana
proteică necesară hrănirii familiei de albine și a puietului.
Zburând din floare în floare, albina se umple pe tot corpul cu polen, și
anume: perișorii de polen, torace, abdomen, aparatul bucal și cele trei perechi de
picioare (care au pernițe și panerașe cu care colectează și transportă polenul). Cu
ajutorul pernițelor iși curăță corpul de polen pe care îl așează în panerașe
(coșulețe).

Figura 9 – Corpul albinei plin cu polen

În general se consideră că o albină culegătoare de polen recoltează , în

medie, la fiecare zbor, circa 15 mg polen în ambele cosulețe. Pentru a transporta
în stup 1 kg polen, albina trebuie să efectueze circa 67.000 zboruri.

Compoziția chimică a polenului diferă de la o plantă la alta:

 apă 3,40%,
 zaharuri 19-40%,
 amidon și alte glucide 0,22%,
 lipide 0,19- 15%,
 proteine 7-35%,
 aminoacizi liberi 10%,
 reziduuri 1-7%.

Polenul crud este cea mai bogata sursa de vitamine din natura, care se
regaseste intr-un singur produs:
27
  contine o gama larga de vitamine cum ar fi : A, B1 , B2, B3 B5 ,B6,
B8, B9 (acidul folic), C, D, P, K
 unele dintre aceste vitamine se gasesc in polenul crud in cantitati
atat de mari, incat 30g polen asigura doza zilnica recomandata.
 vitamina A: in polenul de salcam se gaseste intr-o cantitate de 20 de
ori mai mare decat in morcovi
 vitamina E
 aceste doua vitamine A si E au un puternic rol antioxidant,
prevenind imbatranirea si declanasrea cancerelor.
 vitamina P (rutinul):
 previne hemoragiile, mai ales cele cerebrale si
retiniene
 mentine mecanismul oxidativ al tesutului nervos.
 vitamina B1.
 vitamina B3 (niacina).
 vitamina B9 (acidul folic): previne anemiile si trombocitopeniile.
 vitamina D: polenul contine doar urme de vitamina D dar joaca un
rol foarte important in producerea ei de catre organism prin stimularea
activitatii enzimatice
 vitamina K (antihemoragica): in mod indirect polenul favorizeaza
normalizarea nivelului sanguin a acestei vitamine, care este produsa in
corp de flora intestinala.
Polenul proaspăt recoltat conține până la 20% apă, în funcție de
umiditatea din atmosferă în momentul recoltări.

Figura 10 – Polen crud

28
 Fiecare tip de planta are polenul său specific, ca aroma, gust, culoare,
formă, compoziție. In funcție de specie, culoarea polenului poate varia de la
albul cel mai pur la negrul cel mai intens. In majoritatea cazurilor culoarea
variaza însa de la galben la brun închis.

Figura 11 - Polen de diferite culori

Pentru ca polenul să poată fi păstrat trebuie uscat după recoltare la o

temperatură care să nu depășească 45C , dupata de uscare fiind în funcție de
modul de uscare și umiditatea inițială

CONDIȚII DE PĂSTRARE ALE POLENULUI

Pastrarea polenului crud se face la congelator, pentru perioade îndelungate
(luni, ani). El nu îngheață datorita conținutului scazut in apa, dar scos din
congelator se poate pastra 7-10 zile la frigider.
Polenul este deosebit de eficient în:
 combaterea carențelor nutriționale, reglează activitatea
ficatului, a rinichiului, stomacului,intestinului, sistemului nervos
central;
 combaterea oboseali intelectuale și fizice;

29
 1.5.4. Păstura
Păstura – un produs apicol natural care provine din polenul recoltat de
albine și depozitat de acestea în celulele fagurilor, formând rezerva de hrană
proteică a familiei de albine.
Polenul este colectat de albinele lucrătoare de pe plante și depozitat în
celulele fagurelui.
Păstura se poate valorifica în două feluri : păstură extrasă din faguri sub
formă de grăunțe și păstură în faguri noi sau folosiți de cel mult o generație de
puiet.

Figura 12 – Păstura
Păstura are culoare cafenie închisă cu gust dulce-amar-acrișor datorită
procesului de fermentare. Păstura este un aliment bogat în carbohidrați, proteine,
vitamine, aminoacizi și acid lactic pentru hrana albinei. Consistentă și miros
caracteristic.
Compoziția chimică a păsturii :
 apă 13 -14%
 proteine 26-28%
 zahăr invertit 23 -26%
 substanțe minerale 1- 1,5 %
 pH 3 -3,5
 vitamina E
 vitamina C.
Drept urmare, păstura este o uzină de substanţe benefice, greu de egalat de
oricare alt produs al stupului şi chiar al naturii.

30
 Acest produs apicol are capacitatea de a regenera ficatul, de a stimula
sistemul imunitar, dar si de a elimina toxinele, asigurand astfel o detoxifiere
profunda. Tot el stimuleaza secretiile biliare, regleaza activitatea intestinala,
stimuleaza digestia si funcția colonului. Păstura întareste sistemul
cardiovascular, ajuta la formarea celulelor sanguine albe si rosii, normalizeaza
colesterolul si trigliceridele, susține și stimuleaza activitatea cerebrala, memoria
si capacitatea de concentrare. Mai poate combate amețelile si starile de oboseală,
reduce efectele nocive ale stresului si reda organismului starea de vitalitate.
Păstura este indicata in alimentatia copiilor, a celor slabiti si lipsiti de
energie, in cazul bolilor cronice sau in cazul convalescentei. In plus, oferă
stralucire tenului, hrăneste pielea si poate fi folosita și în cosmetica, sub formă
de mască.
Condiții de păstrare a păsturii
Păstura se păstreaza la loc uscat, răcoros si întunecat, în recipiente făra
aer. Mai poate fi păstrata și în formă refrigerata însa unele din calitațile benefice
ale păsturii dispar in acest caz.

Figura 13 - Păstura crudă

31
 1.5.5. Lăptișorul de matcă
Lăptișorul de matcă este un produs de secreție al glandelor hipofaringiene
ale albinelor lucrătoare. Acesta fiind destinat hrănirii larvelor în primele trei zile,
a larvelor de matcă pe toată perioada până la căpăcirea botcilor (celule de
fagure), cât și a mătcilor.

Figura 14
Lăptișor de matcă în interiorul celulelor de fagure

Lăptisorul de matcă are o consistență cremoasă, de culoare alb-galbuie, cu

gust acrișor.
Compoziția chimică a lăptișorului de matcă:
 apă 66,05%
 proteine 12,34%
 zaharuri 12,43%
 lipide 5,46%
 substanțe anorganice 0,92%
 substanțe neidentificate 2,80%.
 vitamine – B1, B2, B6, B12, C
 PH – 4,2
Datorită compoziției chimice, lăptișorul de matcă este folosit în medicină
(apiterapie), precum și în cosmetică medicală. Este un stimulent biologic cu
acţiune energizantă, reface celula nervoasă şi reduce colesterolul din sânge.
Acest produs natural este bun pentru refacerea organismului după eforturi
32
intense, după intervenţii chirurgicale şi după tratamente agresive. Pentru cei care
depun eforturi intelectuale pe termen lung, pentru anemici, pentru hepatici şi
pentru bolnavii de cancer, de Parkinson şi de alte boli grave, lăptişorul este un
ajutor preţios.
Lăptişorul de matcă pur încetineşte procesul de îmbătrânire, de senilitate
şi îmbunătăţeşte memoria. Prin conţinutul de acetilcolină, lăptişorul de matcă
pur poate preveni boala Alzheimer. În cure interne, vitamina B5 (Acidul
pantotenic) supranumită şi vitamina antistres, are efecte benefice asupra
sistemului nervos, a glandelor suprarenale şi a podoabei capilare, stopând
căderea părului şi prevenind albirea prematură a acestuia.
Lăptişorul de matcă pur este indicat în tratamente cosmetice, atât intern,
cât şi extern, ca un elixir al tinereţii. O cură de acest fel revigorează tenul obosit,
îmbătrânit şi uscat, iar elixirul poate fi adăugat în compoziţia cremelor şi a
măştilor de faţă.
Lăptișorul se ambalează în borcane de sticlă de culoare închisă , cu dop
rodat, ce se umplu astfel încât să nu rămână în interior un spațiu gol. Borcanele
se păstrează la întuneric la o temperatură de 0-4C.

Fiura 15 –Lăptișor de matcă natural

33
 1.5.6 Apilarnilul
Apilarnil provine de la : API = apicola, LAR = larvele de trantor si NIL =
initialele numelui N. Iliesiu
Apilarnil este un produs biologic activ al stupului realizat prin triturarea
larvelor de trantori, dar și din conținutul nutritiv aflat în celulele din faguri.

Figura 16 – Apilarnilul din larvele de trântor

Se recoltează înainte de căpăcire, adică în ziua 10 de la depunerea

oualelor.De la o familie de albine se poate recolta un kilogram de apilarnil.
Nu se admite ca apilarnilul sa conțină larve de la albina lucrătoare.
Perioada optimă de producere este în lunile aprilie, mai și durează până la
începutul lunii august.
Recoltarea larvelor de trantor se face fie cu un aparat special, o pompa cu
vid. Cu ajutorul unui triturator ( un fel de mixer) se obține un amestec care se
filtreaza imediat. Se obține un produs cu aspect laptos, de culoare alb galbuie,
cu gust dulce-acrisor-astringent si aroma placuta, care amintește de polen si
propolis.
După recoltare se ambalează în recipiente de plastic alimentar, de
capacitate mică . Recipientele care conțin larve trebuie congelate la temperaturi
de -5C. Temperatura optimă de conservare este între -5 și -20°C.
.
Compozția chimică a apilarnilului:
 Apă 76 %
 Proteine 9,0 - 12,0
 Glucide 6,0 -10,0
 Lipide 5,0 - 8,0
 Vitaminele A și B
34
  Substanțe minerale( calciu, magneziu, fosfor, cupru, fier, zinc,
potasiu)

Proprietati terapeutice si curative ale apilarnilului :

 Stimuleaza anabolismul
 Antiviral
 Biostimulant
 Intareste sistemului imunitar
 Îmbunatateste memoria
 Îmbunatateste ciclul menstrual la femei
 Îmbunatateste neuro-psiho-motricitatea la copii
 Mareste apetitul
 Mareste energia organismului, vitalitatea si puterea regenerativa
 Mareste rezistenta generala a organismului la boli
 Maresc masa musculara la barbati
 Rol nutritiv, dietetic
 Psiho-stimulant - continut ridicat în aminoacizi, vitamine, magneziu
etc.
 Stimuleaza si întretine energia sexuala la barbati - trântorii sunt
bine cunoscuti ca puternice "masini sexuale"
 Stimuleaza glandele hipofizo – suprarenale
 Stimuleaza spermatogeneza, îmbunatatesc erectia si cresc durata
actului sexual la barbati.

Apilarnilul se folosește în prezent pentru realizarea de preparate

apiterapice în stare pură dar și ca amestec cu alte produse apicole sau substanțe
medicamentoase.

Figura 17 – Apilarnilul aflat in celulele din faguri

35
 1.5.7.Veninul de albine
Veninul de albine o substanță complexă, un produs de secreţie al albinei
lucrătoare şi al mătcii. El este un amestec al secreţiei glandelor de venin care
contribuie la formarea aparatului vulnerant fiind stocat în punga de venin şi
eliminat la exterior în momentul înţepării.
Înţepăturile albinelor reprezintă un act reflex de autoapărare şi se
materializează prin folosirea organului specializat pentru funcţia de apărare,
format din partea vulnerantă cu punga de venin, partea motoare şi glandele
secretoare de venin.

Cantitatea pe care o poate elimina la o înţepătură o albină este de circa

0,3mg venin lichid. Cantitatea de venin este determinată de vârsta albinelor, de
hrană şi de sezon. Cantitatea maximă de venin se obţine de la albinele în vârstă
de 15-20 de zile, după care glandele secretoare degenerează treptat.
În general rezerva de venin nu se mai reface după ce este folosită.
Veninul de albine este un lichid incolor, cu gust amar-acid, dens, cu
miros particular și cu însușiri de a se cristaliza într-un timp foarte scurt.

Figura 18 – Albina își lasă veninul

Compoziția chimică a veninului de albine:

 Apă 6-7 %
 Proteine
 Lipide
 Săruri minerale (calciu, magneziu, mangan, sulf,
cupru,fosfor)
 Enzime

36
  Hormoni
 Uleiuri eterice
 Substanțe volatile

Propietăți terapeutice ale veninului de albine:

tratarea afecţiunilor reumatismal, cum ar fi: poliartrite infecţioase
nespecifice şi spondilartroze deformate;
boli ale sistemului nervos
boli vasculare
gută
astmul bronşic
reumatismul poliarticular, muscular şi cardiac
boli de piele boli oculare

Nu se vor trata cu preparate pe bază de venin bolnavii de diabet, de ficat şi

pancreas, cu afecţiuni cardiovasculare de tipul infarctului miocardic, endocardite
şi miocardite, arterioscleroză avansată, cei cu nefrită şi nefroză, cei cu
tuberculoză, sifilis şi bruceloză, cei cu epilepsie, encefalite şi gravidele.

Figura 19 – Înțepătura de albină

37
 CAPITOLUL II
Propietăți terapeutice
ale propolisului

2.1. Propietăți medicinale ale

propolisului
Cunoscut de peste 3000 de ani, propolisul a fost folosit frecvent de
egipteni pentru prepararea unguentelor și pentru mumificarea morților. Potrivit
lui Aristotel și Pliniu cel Bătrân, celelalte civilizații antice, cum ar fi grecii și
romanii, au apreciat acest produs pentru abilitățile sale antiseptice și cicatrizante.
Propolisul pur făcea parte din farmaciile legionarilor de campanie. În Evul
Mediu, încă mai contribuia la vindecarea rănilor cauzate de săgeată. În ciuda
unor utilizări secundare, în special în timpul războiului Boer din 1902,
propolisul a fost înlocuit treptat, de-a lungul ultimelor două secole, cu
medicamente tradiționale. Cu toate acestea, propolisul își păstrează proprietățile
sale de a calma bolile respiratorii și de a stimula sistemul imunitar.
Propolisul – produs medicinal cu peste 70 de propietăți farmacologice
fiind utilizat în scop terapeutic din cele mai vechii timpuri. Acesta deține un loc
important printre remediile medicinei empirice deoarece are propietăți
bactericide și bacteriostatice, datorită substanțelor conținute.
Propolisul este considerat un antibiotic natural. El previne inmultirea
infectiilor, intarind sistemul imunitar si ajuta la dezvoltarea bacteriilor benefice
pentru organism.
Datorită conținutului bogat în flavonoide, propolisul are propietăți:
 antioxidante
 antiinflamator
 antiviral
 antifungic
 antibacteriene
 antioxidantă
 cicatrizantă
 stimulează formarea anticorpilor, fiind extrem de benefic pentru
întărirea sistemului imunitar
 antimicrobiană
 antimicotică
38
  analgezică
 anestezică
 mucolitică
 imunostimulentă.

Figura 1 – Propolis brut

Propolisul este considerat un adevărat “protector al vieții” și este folosit

cu succes în tratamentul unor palete largi de boli, cum ar fi:
 Cavitatea bucală: afte, herpes, parodontopatii cronice, stomatite.
 Otorinolaringologie: amigdalită acută, inflamația acută a urechii
mijlocii, faringite, laringite, otite, rinite alergice cronice, rino-
faringite, hipoacuzie (auz slab), rino-sinuzite.
 Oftalmologie : arsuri oculare sau ale anexelor aculare, traumatisme
oculare sau ale anexelor oculare, sechele ale herpesului oftalmic,
afecțiuni inflamatorii microbiene dar și virale oculare.
 Dermatologie : alopeci, arsuri, eczeme, furuncule, degerături, lupus
eritematos (boală autoimună) s.a.
 Oncologie : tumori produse de factori externi (viruși,
bacterii,substanțe chimice, radiații, s.a.), tumori produse prin slabirea
sistemului imun, tumori la nivelul pieli și mucoasei.
 Boli infecțioase : herpes, zona Zoster, salmonela, SIDA, lepra,
tuberculoza, malarie, trichomoniaze.
 Boli pulmonare : astm bronșic,bronșita asmatică, endo-bronșite
nespecificate, pneumonii nespecificate , tuberculoză pulmonară.
 Boli ale aparatului digestiv : colite subacute și cronice, gastrite,
ulcer gastro-duodenal, constipații.
 Boli ale aparatului genital feminin : dureri vaginale post-operatorii,
leucoree, răni greu vindecabile după operații chirurghicale, candidoze,
vaginite.
 Radiologie și radioterapie : leziuni provocate de radiații,
radiodermite.

39
 2.2.Proprietăți indicate în diferite
afecțiuni
În zilele noastre, propolisul este cunoscut și apreciat ca fiind unul dintre
cele mai puternice antibiotice oferite de natură. Eficiența sa fiind demonstrată în
tratarea a cel puțin 200 de afecțiuni (deoarece studiile recente arată că
propolisul poate distruge 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite și alte 30 de
tipuri de virusuri). Spre deosebire de alte medicamente , propolisul acționează
eficient împotriva bacteriilor dăunătoare, fără a le distruge pe cele bune, cum de
fapt se întamplă cu cele obișnuite. În general acesta nu provoacă efecte
secundare ci ajută la buna funcționare a organismului.
Propolisul este eficient în tratarea febrei, raceli și gripei,virozelor
respiratorii, tusei, bronșitei, pneumoniei, faringitei, sinuzitei, gastritelor și
ulcerului de stomac, colitei enterocolite, paraziți intestinali, infecții urinare,
precum și în tratarea eczemelor infecțioase, micozelor, ranilor deschise și
arsurilor, gingivitei, paradontozei, și alte probleme ale cavității bucale.
Având in vedere că este folosit pentru foarte multe afecțiuni putem spune
că propolisul este un “medicament minune”, un dar special al naturii produs de
albine si pe care trebuie să il folosim din plin.
Eficacitatea propolisului pentru vindecarea afecțiunilor este de
necontestat.

Iată doar câteva dintre beneficiile utilizări propolisului:

1. Întărește sistemul imunitar

Propolisul stimulează formarea anticorpilor și ajută la absorbția

nutrienților în organism datorită compoziției sale complexe. Este foarte eficient
în menținerea unui sistem imunitar sănătos mai ales în sezonul rece, dar și
primăvara și toamna, când avem o imunitate precară.
Propolisul conține antibiotice vegetale și multe alte elemente chimice de
care organismul are nevoie pentru a se menține sănătos: vitamine( A, C, E,
complex de B), flovonoide, glucide, oligoelemente(magneziu, calciu, aluminiu,
fier, sodiu, potasiu,etc.), aminoacizi, polen, ceară, uleiuri volatile, răsini și
balsamuri.

2. Eficient în viroze respiratorii

40
 In cazul virozelor respiratorii propolisul este tratamentul de selecție, dat
fiind puternicul lui efect antiviral. Și bineînțeles ținând cont de faptul că gripa
este o boala virala ci nu bacteriana și ca peste 90% dintre guturaiuri sunt tot
virale. În aceste situații nu se justifica tratarea din prima cu antibiotice, care
omoara doar bacteriile, nu si virusurile. Dacă chiar de la primele semne de
raceală se administrează tinctură de propolis în doze mai mari (2-3ml x 3 zi la
adulti; 2-3ml de picaturi/Kg x 3 /zi la copii mici; evident amestecata cu miere),
vindecarea este mult mai rapidă și simptomele mai ușoare. Este posibil și să nu
se mai instaleze toate semnele tipice ale racelii.

Propolisul ajută la protejarea organismului de virozele respiratorii care

se transmit atât de ușor de la un copil la altul, mai ales în școli sau întrun
colectiv. Mămicile au acum la îndemână un aliat de nădejde în rezolvarea celor
mai frecvente probleme de sănătate cu care se confruntă copiii : răceala !

3. Folosit în durerile de gât

Propolisul poate preveni și scurta in mod natural perioada de răceală, care

de multe ori include și acele dureri supărătoare de gât.
Datorită propietăților antiinflamatoare și antibacteriene organismul luptă
cu succes împotriva virusurilor și impiedică declanșarea simptomelor. De aceea
acest tratament natural este recomandat în cazul faringitei, laringitei și
amigdalitei.

Figura 2 – Dureri de gât

4. Elimină și ameliorează probleme ale cavități bucale

Datorită acțiuni protectoare, dezinfectantă și antiinflamatoare a
propolisului, face ca acest produs să fie utilizat cu succes pentru tratarea aftelor,
gingivitei și de dinți , dar și dezinfectarea zonei bucale și împiedicarea formării
placii bacteriene, protejând împotriva cariilor.
41
 In cavitatea bucala folosim o apa de gura preparata astfel: într-un pahar
mic (de 50 ml) puneți 1-5 ml de tinctura de propolis și agăugați apa simpla.
Solutia obținută se folosește fie în mod curent ca dezinfectant oral, fie spre a
trata diverse afecțiuni bucale (parodontoza, afte dar și alte leziuni).
Pentru cei care încearcă să se lase de fumat au un mare avantaj mai ales
dacă și mestecă propolis brut scade brusc apetitul pt fumat. Iar dacă puțin
propolis se lipește pe dinți, poate fi ușor îndepartat mestecând o alună sau o
nucă.

Figura 3 – Afte bucale

5. Vindecă herpesul

Propolisul s-a dovedit a fi chiar mai eficient decât medicamentele

obișnuite în tratarea herpesului ( genital sau bucal).Acestea reduce riscul
reapariției herpesului labial și genital.

Figura 4 – Herpes bucal

6. Previne și tratează otita

42
 Otita este frecvent întalnită la sugari și copii, dar și la adulți. Neglijarea
acesteia poate afecta auzul, propolisul s-a dovedit foarte eficace în prevenirea și
vindecarea acestei afecțiuni.
Acum circa 40 de ani cercetatorii rusi au demonstrat prin studii clinice ca
un amestec de tinctura de propolis 1/4 si ulei 3/4 (porumb sau masline) da
rezultate neasteptate in surditate. Se imbiba o mesa mica cu acest amestec, se
pune in ureche seara si se lasa pana dimineata
In otite externe se poate apela la badijonajul cu tinctura de propolis
simpla. In otite medii este util extractul apos de propolis. Nu se recomanda
instilarea de tinctura de propolis simpla direct pe timpan.

Figura 5 – Otita (dureri de ureche)

7. Tratarea cu aerosoli de propolis

Există un aparat special numit propolizator care produce si degaja în

atmosfera aerosoli de propolis. S-a dovedit foarte util în curățarea aerului și
prevenirea îmbolnavirilor, dacă se folosește în camerele cu colectivitați.

8. Tratează afecțiunile gastro-intestinale

În zilele noastre, ulcerele și gastritele au devenit o problemă majoră

datorită alimentației deficitare și dezechilibrate,consumul de prea multă cafea,
consumul de alcool, fumatul prea mult, somnul neregulat și stresul. La toate
acestea se poate adăuga și bacteria Helicobacter Pylori- care este singura
responsabilă de majoritatea ulcerelor stomacale.

43
 Figura 6– O persoană cu gastrită

E bine de știut ca ulcerul este o boala ce trebuie supravegheată cu atenție

și că utilizarea exagerată a antiacidelor poate sa mascheze evolutia unui ulcer
spre neoplazii, sau a unui cancer ulcerat.
Propolisul poate regla secreția sucului gastric și ajută la cicatrizarea
leziunilor mucoasei stomacale. Este singurul produs natural care nu provoacă
neplaceri stomacului sau alte reacții adverse.
Așadar singura alternativă naturală pentru tratarea ulcerelor și gastritelor
este propolisul și tinctura de propolis în doze 2-3 ml de 2 ori pe zi, nepărat
amestecată cu miere, înainte de mese cu cel putin 15 minute. Uneori se pot
resimți dureri la începutul tratamentului. Ele trebuiesc suportate, nu vor persista
prea mult. În funcție de dimensiunile ulcerului, cura poate dura 1-3 luni.

9. Folosit în afecțiuni hepatice

Pentru hepatite cronice cu virus "B","C", sau "D", propolisul se poate

folosi cu bune șanse de a menține sub control valorile încărcăturii virale, și chiar
de a le scădea uneori pana la valori insesizabile. Fac aici mențiunea pentru cei
care își monitorizează starea hepatică prin analize care includ și viremia, ca,
daca vor sa fie siguri de rezultatele tratamentului, trebuie să caute bine un
laborator de încredere. Din pacate cele mai bune sunt în strainatate.

44
 Figura 8 – Afecțiuni hepatice

Acești pacientii pot utiliza chiar tinctura de propolis în doze de 2-3ml de

2ori pe zi, obligatoriu amestecată cu miere, care tamponeaza efectul nedorit al
alcoolului. Polenul crud și laptișorul de matcă crud, alaturi de armurariu
administrate în paralel, refac structura hepatică și scad nocivitatea alcoolului,
care oricum este în cantitate destul de mică, în raport cu beneficiile aduse de
bogația de substanțe active din tinctură. Se poate folosi și extractul apos de
propolis sau Esenta de propolis. Nu este recomandabila folosirea propolisului
glicolic în locul tincturii, căci deși nu da senzația gustativă de alcool, totuși
glicolul face parte tot din categoria chimica a alcoolilor. În industria alimentară
este considerat mai toxic decât alcoolul obișnuit: legislatia recomanda maxim 1
ml/zi.

10. Ajută la vindeacarea arsurilor

Propolisul reface țesuturile afectate de tăieturi, răni și in special de arsuri,

accelerând procesul de regenerare a celulelor sănătoase. Se aplică extern pe
suparfața lezată.
Tinctura de propolis este foarte utilă în arsurile de gradul I și II. Pare un
pic neobișnuita folosirea unei soluții alcoolice pe o arsură dar tinctura de
propolis este una specială. În primul rand alcoolul se evaporă imediat datorită
caldurii locale, ba în plus preluând o parte din energia termica în exces. Apoi
propolisul din soluție rămâne ca o pelicula fina vindecatoare, care are și efecte
anestezice. Calmează și vindecă usturimi și arsuri solare.

45
 Figura 7- Arsuri de gradul II

11. Actionează împotriva celulelor canceroase

Administrarea tincturi de propolis poate fi o formă de terapie

complementară. Sa demonstrat că reduce posibilitatea ca anumite celule să
devină canceroase și împiedică ca acestea să se multiplice.

12. Folosit în afecțiuni ale pielii, plagi

Propolisul este deosebit de util și în variate afecțiuni cronice ale pielii dar
trebuie să ținem cont că pielea este un fel de vitrină a organismului.
Când vorbim despre boli cronice dermatologice, nu trebuie sa ne
imaginam ca le putem vindeca doar prin aplicatii externe ci este necesara și o
terapie interna.
În general folosim tinctura de propolis pe leziunile umede, căci aceasta
ajută și la uscarea lor. Pe plăgile uscate ori cu cruste aplicam unguent cu
propolis, care le înmoaie și usurează eliminarea crustelor.

Cicatrizarea postoperatorie, indiferent de tipul de interventie, este mai

rapida și mai aspectuoasa dacă se folosește tinctura de propolis, în locul
soluțiilor dezinfectante obișnuite, care sunt lipsite de efecte cicatrizante.

Figura 9 –Tăieturi și plăgi

46
 13. Folosit în toate micozele

Este util de cunoscut că propolisul e unul dintre cele mai puternice

antimicotice. Se poate folosi în toate micozele, durata până la vindecare fiind
mai scurtă decât în cazul medicamentelor convenționale. Este eficient local, iar
în situațiile mai severe efectul este sporit dacă se administrează și general.
Pentru micozele unghiale, de regula tratamentele sunt de lunga durată, căci
ciuperca generatoare este cantonata adânc în piele si patul unghial. Pot fi
necesare în aceste cazuri 3-6 luni de tratament combinat, local și general.

Figura 10 - Micoza unghiei

14. Pentru tratarea hemoroizilor

Tratarea hemoroizilor se face intern sau extern , depinde de natura lor.

Baia de șezut se face seara, preferabil inainte de culcare, timp de 10-20
minute, la o temperatură maxim suportabila. Ceaiul se prepara prin fierbere 10
minute din 4 lingurite (de ceai) pline cu vârf cu plantă bine macinată, in 1200 ml
de apa. Cantitatea se pune într-un lighean și se cufundă zona anală. După baie se
introduce rectal un supozitor cu propolis si se unge anusul cu unguent cu
propolis,iar hemoroizii se pot retrage în 10-14 zile. Supozitoarele cu propolis pot
fi folosite ca adjuvante și în cazul cancerelor de colon, al ulcerațiilor sau altor
suferințe ale intestinului gros.

15. Folosit în tratarea înțepăturilor

47
 În cazul înțepăturii de căpușă, după îndepărtarea în întregime a acesteia,
trebuie badijonat imediat locul cu tinctura de propolis. Aceasta va distruge
eventualele bacterii lăsate de căpusă. Pentru sigurantă putem lua și oral timp de
2-3 zile o doză dublă fată de cea utilă în profilaxia virozelor, o doză dimineața și
una seara.

Figura 11 – Înțepătura de căpușă

16. Elimină paraziții la copii

Pentru a elimina paraziți la copii, se recomandă administrarea unei

picături per kilogram de sirop de propolis pur. Acest amestec natural va permite
în mod natural copilului să elimine toți paraziți care se pot dezvolta în zona
intestinală.

17. Folosite de persoanele diagnosticate cu diabet zaharat

Acesta va îndeplini funcția de control al metabolismului zahărului în

organism si ar realiza o reducere considerabilă a nivelului de glucoză în sânge,
în același mod în care propolisul acționează ca un mecanism care permite
eliminarea colesterolului rău în sânge.

18. Amelioreaza simptomele infecțiilor urinare

Și în cazul infecțiilor genitale, propolisul are o acțiune foarte bună,

Poate amliora simptomele urmatoarelor afecțiuni: cistită, candida, mâncărime în
zona vaginală.
In aceste cazuri se recomanda baile cu propolis.

48
 Figura 12 – Persoane cu infecții urinare

2.3. Mod de administrare

Exista doua căi principale de administrare a propolisului: interna și
externă.
Pe cale internă propolisul pătrunde adânc în organism, până la nivelul
oaselor, rinichilor, inimii si creierului. Administrarea „interna” nu înseamna
numai administrarea orala sau prin nas (inhalatii), ci și prin anus sau vulva (ca
in cazul supozitoarelor rectale sau vaginale), sau prin injecții.
Pe cale externă propolisul este aplicat pe piele si/sau „orificiile”
superficiale: urechile si ochii (sacul conjunctival).
Administrarea orala (pentru a fi inghitit):

49
  Ca lichid : extract de propolis in apa, tinctura de propolis și
sirop (siropul pentru tuse).
 Ca semi-lichid: amestec miere-propolis, extract de propilen-
glicol.
 Ca solid: propolis brut (mestecat apoi inghitit), pudra din
propolisul brut, granule, extract de unt de propolis, tablete cu propolis,
capsule, extract de propolis micro-incapsulat

Preparate pentru cavitatea bucala : guma de mestecat, pasta de dinți,

extract apos (uz local), tinctura (uz local).
Pentru afectiunile aparatului respirator: inhalații.
Administrare intravaginala : ovule (supozitoare vaginale) și tablete.
Administrare intrarectala: supozitoare.
Injectii intra-articulare cu extract apos de propolis.
Administrare externa
Pentru ochi: picaturi oculare (soluție oftalmica), micelii moleculare
pentru tratarea ochilor, membrana medicala ocular.
Pentru piele: creme, agenți de protecție solara, ruj de buze, alifii, pudra de
propolis brut, plasturi, loțiuni, soluții, spray, sapun.
Pentru pielea si parul capului: șampon, sapun, lotiuni.
Metodele de administrare a propolisului menționate mai sus pot fi folosite
singure sau combinate cu alte produse naturale.
Cel mai bun ritm si dozaj pentru metodele de administrare menționate mai
sus poate fi stabilit de catre apiterapeut și variaza in funcție de afecțiune.
Propolisul brut (3-10 grame/zi) poate fi inghițit dupa ce a fost mestecat 5-
20 minute.
Pentru tinctura de propolis, doza este de 5-30 picaturi, de trei ori pe zi,
intre mese, într-o lingura cu miere. În unele tipuri de cancere este necesar sa se
administreze mari cantități de extract de propolis (tincturi).
Regulile administrarii propolisului
In primul rand testati o posibila alergie. Testați reacția alergică folosind
numai cantitati foarte mici la inceput. Astfel, se începe cu numai o picătură de
tinctură de propolis diluata într-o lingură cu miere, lingură de ceai sau de apă.
Sau pentru aplicații externe cu unguent se face numai pe suprafețe mici ale
corpului.

50
 Produsele cu propolisul se păstrează în locuri reci și ferite de lumină.
Este indicată relaxarea corpului suficient și dormitul suficient, pentru a
lăsa organismul să prelucreze eficient toți compușii prețioși ai propolisului.

2.4. Reacții adverse

Aproximativ 2% din polpulație sunt alergice la propolis sau la anumite
substanțe ce intră în compoziția sa.
Reacțiile adverse ce pot apărea la persoanele alergice, pot fi de ordin
intern sau extern:
 Dermatite de contact

51
 Figura 6 – Dermatita de contact
 Dermatite cosmetice după aplicarea de creme cu propolis,
loțiuni, etc.
 Alergie la inhalarea de propolis cu spasm bronșic
 Mucozități orale cu ulcerații (tablete cu propolis, tablete de
mestecat)

Figura 7 - mucozități orale

 Propolisul este spasmolitic și astfel scade nivelul presiuni
arteriale (hipotensiune arterială)

CAPITOLUL III
Produse naturiste cu propolis

52
 3.1. Forme ale propolisului
Propolisul poate fi folosit brut sau administrat sub diverse forme și
preparate: tincturi, infuzii, geluri, siropuri, uleiuri, spray-uri, pulbere sau în
extracte hidro-alcoolice, capsule moi, unguente, gume, pastile, granule, diverse
creme și chiar extrase apoase.
Propolisul brut se administrează intern în cantitate de 1 gram,
echivalentul câtorva boabe de mazăre. Ca să fie mai ușor de înghițit se mestecă,
înainte de înghițire, cu semințe de floarea soarelui, alune sau polen. Acestea
reușesc într-un timp foarte scurt să extragă diverse substanțe din propolis, chiar
în cavitatea bucală.
Tinctura de propolis 30% se poate administra 1 picătură/kg corp când este
luată în scop profilactic, iar când se dorește un efect antibiotic doza pe zi se
poate crește până la 5 picături/kg corp administrată în 3 prize, 1 la 8 ore. Se
ingeră cu miere sau pe miez de pâine.
Unguentul cu propolis se obține amestecând inițial 10 ml tinctură de
propolis 30% cu 10 grame ceară de albine. Acestea se pun într-un vas emailat să
fiarbă la bain-marie într-un alt vas cu apă. Se fierb 10 minute până se evaporă
alcoolul apoi se adaugă 90 ml ulei de măsline și se omogenizează cu ceară. Se
pune în recipient de sticlă și se păstrează la frigider. Se aplica local de 2 ori pe
zi.
Pentru creșterea potențialului terapeutic se recomandă asocierea în
administrarea internă a propolisului cu vitamina C și diverse uleiuri esențiale în
funcție de efectul pe care doriți sa îl obțineți.

3.2. Preparate cu propolis

Pentru ca populația sa poată folosi aceste produse sau preparate din
propolis sunt utile informațiile despre compoziția lor, acțiunea, modul de
administrare și a preparatelor obținute din ele.
Tinctura de propolis

53
 Tinctura de propolis este un produs ce se poate prepara foarte simplu
acasă. Pentru a prepara rețeta de tinctură de propolis, ai nevoie de 260/300 g
propolis crud bine mărunţit (cel mai simplu e sa fie dat pe razatoarea mica).
Propolisul se amesteca cu un litru de alcool rafinat de 96° într-un recipient de
sticlă. Se ţine la loc ferit de lumină timp de 14 zile si se agita de cel putin de 2-3
ori pe zi. Pentru cantități mai mici, se pot adauga 10 g propolis solid la 50 ml
alcool de 96.

Figura 1- Prepararea tincturii de propolis

În a 14 zi se strecoară prin tifon şi se foloseşte atât ca aliment, dar şi ca
medicament. Tinctura de propolis se păstrează în sticle închise la culoare, într-
un spațiu bine aerisit și întunecat. Propolisul solid ramas în tifon se poate
amesteca cu untura de porc nesarata sau cu un unt (unt normal, unt de shea, de
cacao, ulei de cocos) pentru a avea o crema de propolis 100% naturala.

54
 Pentru o mai bună valorificare a propolisului, după prima filtrare se
adaugă încă 50 ml de alcool, repetându-se procedura anterioară.
Decât să ajungi să tratezi o boală , este mult mai ușor să păstrezi
sănătatea. De asemenea ,este recomandat cu rol profilactic utilizarea tincturii de
propolis.
O doză de 2 ml pe zi este suficientă pentru un adult considerat sănatos.
Sunt indicate minim 2 cure pe an, de câte 3-4 săptămani (de preferat primăvara
și toamna).

Figura 2 – Tinctura de propolis

Folosită intern, tinctura de propolis are efect analgezic, antihemoragic,

antifungic, antiseptic, (al căilor respiratorii, al tractului urinar și intestinal),
antiviral, bactericid, bacteriostatic, regenerant epitelial și stimulant asupra
sistemului imunitar și al proceselor de regenerare, fiind recomandat în caz de:
 Febră cauzată de bolile infecțioase – se administrează câte 30 de
picături, de 3ori pe zi, până la vindecare.
 Hipertensiune – se administrează câte 30-50 de picături zilnic, în
amestec cu tinctură de usturoi în proporții egale, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol,
înainte de mesele principale. Amestecul de tincturi se poate lua ca atare,
nediluat, sau în combinație cu o lingură de miere de albine.
 Menopauză – se administrează câte 20 picături zilnic , de 3 ori pe
zi, timp de un an.

55
  Afecțiuni ale prostatei- se administrează 30- 50 picături zilnic, de
3 ori pe zi, pe stomacul gol,timp de 3 luni, după care se face o pauză de o lună și
se poate relua , la nevoie.
 Gripă , faringită, angină, bronșită, tuse uscată, tuse convulsivă-
se face gargară cu o soluție formată dintr-o linguriță de tinctură cu o lingură de
miere de albine de 5-6 ori pe zi.
 Tuberculoză pulmonară –administrate câte 30 picături de 3 ori pe
zi cu o lingură de miere de albine și inhalații (100 de picături de tinctură la un
litru de apă fierbinte)
 Ulcer de stomac, enterită, enterocolită, colită acută sau cronică,
infecții virale la nivelul intestinului și tubului digestiv- se administrează zilnic
câte 40 -50 picături cu o linguriță de miere de albine, pe stomacul gol, de 3-4 ori
pe zi.
 Inflamarea ficatului, inflamarea rinichilor – se administrează
zilnic câte 30 -40 picături combinate cu o lingură de miere de albine. De 4 ori
pe zi, pe stomacul gol, timp de 3 luni, după care se face pauză de 30 zile și se
poate relua la nevoie .
 Pentru dureri de stomac se administrează câte 50 picături cu o
lingură de miere de albine.
 Cistită, nefrită, pielonefrită, infecții reno-urinare – se
administrează o linguriță de tinctură de 3-4 ori pe zi , timp de 5-7 zile.
 Paraziți intestinali (Giardia) – se administrează câte 50 picături cu
o lingură de miere de albine, de 2 ori pe zi.
 Bătături - înainte de culcare , imbibi o bucată de vată în tinctura de
propolis și o așezi pe locul dureros. Ziua poți folosi alifia de propolis cu săpun
sau cu salicilat
 Afecțiuni ale pielii – se freacă zonele afectate cu tinctură de
propolis. Dacă alcoolul nu e suportat, trebuie amestecat propolisul într-o cremă.
 Afecțiuni ale urechii – s-a demonstrat prin studii clinice că un
amestec de tinctură de propolis ¼ și ulei ¾ ( porumb sau măsline) dă rezultate
neșteptate în surditate. Se îmbibă o meșă mică cu acest amestec , se pun în
ureche seara și se lasă până dimineața. În otite externe se poate apela la
badijonajul cu tinctură de propolis simplă. În otite medii este util extractul apos
de propolis.
Atenție - nu se aplică direct pe timpan.

 Boli micotice între degete – locurile afectate sunt unse cu tinctură.

 Dureri de măsele – se pune vata îmbibată în tinctură pe locul
dureros . Propolisul curat pus pe gingia dureroasă sau pe măseaua cariată alină
durerea și impiedică infecția
 Căderi imunitare – se administrează 30-40 picături de tinctură de
propolis, de 4 ori pe zi, se face o cură de 3 săptămani.

56
  Tinctura se mai poate folosi și în cazul rănilor vechi. Rana trebuie
spalată cu axtracție de lipan (plantă erbacee-brusture), apoi se unge de mai multe
ori cu tinctură de propolis.
 Tinctura se folosește și în cazul arsurilor de gradul I. Rana trebuie
unsă de mai multe ori cu tinctură. In aceste cazuri nu se vor forma vezicule.
 Boala canceroasă – se administrează intern 30 – 50 picături de
tinctură de 4ori pe zi , propolisul împiedică dezvoltarea celulelor maligne, crește
capacitatea sistemului imunitar de a îngloba celulele canceroase și ajută la
restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au
obținut cu tratamentul intern cu propolis în tratarea cancerului la sân, a
cancerului de colon și genital, a metastazelor pulmonare și hepatice.
 Ulcerații pe piele, ulver varicos – se fac aplicații zilnice cu tinctură
pe zona ulcerată și tratament la periferie cu unguent de propolis. Durata
tratamentului este între 4 -12 săptămani.
 Acnee, furuncule, abcese – se aplică pe locul afectat tinctură de
propolis cu un tampon de vată.

Propolisul brut
Bucatile de propolis brut au dimensiunea unei boabe de cafea sau unei
alune. Supte asemenea unor bomboane, cât putem de mult, așa încât principiile
sale active să își facă efectul local. Aceste bucați ajută la tratarea infecțiilor
localizate în cavitatea bucală sau în partea superioara a căilor respiratorii.

Figura 3 - Propolis brut

Se recomandă consumarea a 1-2 g de propolis în fiecare zi, amestecat cu
miere de albine pentru un gust mai placut și beneficii multiple asupra sistemului
imunitar și sănătății.

57
 Sub formă de pulbere, propolisul brut ajută în tratarea ulcerului și a
gastritei. Macinată cât mai fin posibil, pulberea se ia în cantități de 10-20 g pe zi,
cu aproximativ o ora înaintea meselor principale.
Profilactic, propolisul brut se poate administra: câte 1 g de trei ori pe zi,
mestecat timp de minim 15 minute după care se înghite. Copii peste 6 ani, 0,3-
0,5 g de trei ori pe zi.

Unguentul cu propolis
Acestea se obține amestecând într-o ceașcă 50 g untură încinsă pe foc
foarte mic , se pun 3 linguri de tinctura de propolis și o bucățică de ceară de
mărimea unei alune. Se amestecă bine timp de 10 minute apoi se ia de pe foc și
se amestecă în continuare până se întărește. Preparatul se păstrează la frigider.
Se folosește extern pentru vindecarea unor răni ușoare, eczema, arsuri și
contuzi, se aplică local de două ori pe zi.

Figura 4 – Unguent cu propolis

Apa de propolis
In contactul cu apa , propolisul precipită și devine insolubil, pierzând
astfel cea mai mare parte din calitățile sale . Cercetătorii arată că o soluție
obținută din 5 lingurițe de tinctută de propolis la un pahar de apă ( 200ml) are
efecte terapeutice doar în anumite cazuri, deoarece are o acțiune prea dură
asupra țesuturilor.
Apa de propolis are efecte excelente în combaterea stomatitelor și a
cariilor dentare (se fac clătiri atente ale gurii după fiecare spălare pe dinți),
precum și în tratarea unor afecțiuni genital la femei (leucoree).

58
 Figura 5 – Apa de gură cu propolis

Mierea propolizată
Aceasta se obține prin combinarea unei lingurițe de tinctură de propolis cu
3 lingurițe de miere. Este un produs recomnadat copiilor, cărora li se
administrează o jumatate de lingură de 3 ori pe zi. Acest produs se folosește
pentru întărirea sistemului imunitar, pentru combaterea infecțiilor respiratorii și
intestinale.
La adulții anemici se administrează câte o lingură de 3 ori pe zi ca
biostimulator, mărind rezistența fizică și înlăturând oboseala.

Figura 6 – Miere propolizată

Siropul de propolis
Se prepară dintr-o linguriță propolis brut mărunțit în 250 ml apă care se
fierbe până când lichidul scade la jumăatate. Se strecoară , se îndulcește cu 2
59
linguri de miere și se consumă cu mare eficacacitate în combaterea tusei (3
lingurițe pe zi).

Figura 7 – Siropul de propolis

3.3.Tratamente naturiste cu propolis

60
 Produse pentru imunitate

Propolisul sprijină, întărește și stimulează sistemul imunitar al omului.

Imunitatea organismului este un sistem complex si dezvoltat, cu o misiune
simpla aceea de a cauta si de a distruge invadatorii care pun in pericol sanatatea
organismului.

1. Siropul “Imunitate Miere si Propolis” te ajuta să-ți crești

imunitatea și rezistenta în fața virusurilor și infecțiilor ,având în
compoziția sa produși naturali, mierea și propolisul. Creșterea imunității
este unul dintre punctele forte ale mierii si propolisului, fiind un adevarat
cocktail de vitamine, enzime si nutrienti.

Figura 8 – Sirop de imunitate

Mod de administrare:
 Copii 1-5 ani : 1-3 lingurițe pe zi, cu 30 minute înainte de
masa.
 Copii 6-12 ani : 4-6 lingurițe pe zi, cu 30 minute înainte de
masa.
 Copii peste 12 ani si adulti: 2-3 linguri pe zi, cu 30 minute
înainte de masa.
O cura obișnuita dureaza 6-8 saptamani. Cura se poate repeta dupa o
pauza de o luna. Dozele recomandate asigura necesarul zilnic de vitamina C.
Contraindicatii: nu se recomandă in caz de diabet, hiresensibilitate la
oricare din ingredientele produsului.

2. “Ascovit” sirop de imunitate –contribuie la funcționarea normal a

sistemului imunitar, la reducerea oboselii și extenuării, susține
metabolismul energetic și apetitul,susține secreția glandelor digestive, este
o bună sursă de fibre.
61
 Mod de administrare:
 Copii între 2-6 ani: 1 lingurița pe zi
 Copii intre 6-12 ani: 1 lingură pe zi

Figura 10 – Sirop de imunitate cu propolis

3. Echinacea cu propolis - (comprimate masticabile)-creşte

rezistenţa organismului în diferite stări cu imunitate scăzută, ajută
apărarea organismul împotriva microorganismelor potenţial patogene,
calmează iritațiile gurii și faringelui, reduce disconfortul de la acest nivel.

Figura 11 – Sirop echinacea și propolis

4. “POLENIC PROP”- capsule masticabile

Este un produs cu acțiune imunostimulatoare, antioxidanta, antibiotica si
energizanta.
62
 Recomandat în:
 echilibreaza si antreneaza sistemul imunitar
 tonic general, vitaminizant si energizant natural
 protejeaza ficatul, reduce nivelul colesterolului si a
trigliceridelor
 corecteaza nutritia incompleta si marcata de toxicitate
 incetineste procesele degenerative din organism
 previne aparitia celulelor cancerigene
 asigura rezistenta organismului impotriva infectiilor
 are rol biostimulator, actiune antibiotica si antiseptica
Mod de administrare: adulții – cate 2-4 comprimate pe zi, iar copii de
peste 3 ani – cate 1-2 comprimate pe zi.

Figura 23 – Polenic prop cu propolis

PRODUSE PENTRU TUSE

63
 1. „Meltus” sirop pentru ambele forme de tuse
Recomandat pentru calmarea tusei seci, iritative.
Mod de administrare : 5 ml de 3-5 ori pe zi, după masă, și încă 5 ml
înainte de culcare, doar dacă este necesar.

Figura 11 – Meltus sirop cu propolis

2. „Pătlagină și propolis”
Tratamentul simptomatic în înfecții recurente ale căilor respiratorii:
rinofaringite, laringite, traheite, traheo-bronsite, bronsite acute si cronice, astm
bronsic, pneumonii, viroze respitratorii, adjuvant in tratamentul aterosclerozei si
hipertensiunii arteiale, gastrite hiperacde, ulcer gastroduodenal, astenie, stari de
convalescenta.

Figura 12 – Sirop pătlagină și propolis

Mod de administrare:
64
  copii peste 3 ani: 1 lingurita de 3 ori pe zi
 adulti: 1 lingura de 3 ori pe zi

3. “Plantusin Forte”
Ajuta la eliminarea disconfortului de la nivelul cailor respiratorii
superioare. Are efect antitusiv, expectorant, emolient (protejeaza mucoasele
iritate), antispastic bronsic, antiinflamator și antiseptic al căilor respiratorii.
Recomandat în tuse cu expectorație, tuse spastică, tuse iritativă, bronșită,
astm bronsic, afecțiuni pulmonare cronice.

Modul de administrare:
 Copii 3-6 ani: 1-3 lingurițe pe zi, cu 30 minute înainte
de masa.
 Copii 7-14 ani si adulti: 3-6 lingurițe pe zi, cu 30
minute înainte de masa.
 Copii peste 14 ani si adulti: 3-4 linguri pe zi, cu 30
minute înainte de masa.
 Durata unei cure obisnuite este de 7-14 zile.

Figura 13 –Plantusin forte (cu propolis)

PRODUSE PENTRU GÂT

65
 1. Spray de gât cu propolis
Contribuie la menținerea sănătății cavității bucale, a faringelui si a
amigdalelor și ajută la menținerea sănătății pielii.
Mod de administrare:
 Intern: pentru cavitatea bucală, a faringelui si amigdalelor se
aplica pe zona afectată câte 2-3 pufuri de 3 ori pe zi.
 Extern: se aplică pe pielea afectata la nevoie.

Figura 14 – Spray de gât cu propolis

2. “Trachisept” , “Gripovit propolis”

Conține miere şi propolis, două substanţe naturale, produse în stup, de
către albine. Efect calmant pentru gât și cavitatea bucală.

Figura 15 –Comprimate de supt cu propolis

Mod de utilizare: câte 1 comprimat de 4-6 ori pe zi, fără a depăşi 8
comprimate zilnic.

66
 3. “ Decasept “

 contribuie în profilaxia și tratamentul infecțiilor cu localizare

bucofaringiana, afecțiuni stomatologice (gingivite, extracții dentare,
paradontoze), dezodorizant al cavității bucale
 aport de vitamine în perioada de creștere, alăptare, dificultăți
alimentare, cure îndelungate de slăbire, boli cronice, boli infecțioase,
convalescență
 intervine benefic in sustinerea efortului fizic si intelectual
intens, stres si oboseala cronica
 asociant în profilaxia anemiilor, neuroasteniei, osteoporozei.

Figura 16– Comprimate de supt

Mod de administrare
Ca supliment nutritiv, câte 2-3 comprimate zilnic, care se lasă sa se
topească lent în gură, după mesele principale; nu se mănâncă și nu se bea timp
de o oră.

4. “PROPOSEPT M”
67
 Un remediul absolut pentru întarirea sistemului imunitar, pentru eliberarea
cailor respiratorii și ameliorarea disconfortului cauzat de durerea de gât.
Amestecul de Vitamina C, tinctura de propolis, ulei esential de menta,
ulei esential de eucalipt, ulei esential de pin, ulei esential de busuioc și albastru
de metilen acționeaza ca un scut împotriva bolilor - raceli insotite de dureri și
iritații ale gâtului, gripe.

Figura 17 – Comprimate de supt cu tinctură de propolis

PRODUSE PENTRU MUCOASA BUCALĂ

68
 1. “Glicerină cu propolis si galbenele”
Produsul are efect bacteriostatic, fungistatic și antiinflamator datorită
asocierii celor două extracte naturale (propolis și gălbenele).
Este recomandat ca antiseptic al cavității bucale și ca tratament adjuvant
în inflamații ale mucoasei bucale (afte, glosite, stomatite, gingivite), precum și
în infecții cu Candida albicans.

Figura 20 – Glicerină cu propolis

PRODUSELE PENTRU ÎNGRIJIREA

CORPORALĂ
69
 1. Săpun cu miere și propolis
Propolisul dubleaza efectele antiseptice si antiacneice ale mierii; și efectul
cicatrizant, fiind foarte eficient în vindecarea rănilor sau iritațiilor pielii.

Figura 21 – Săpun cu miere și propolis

2. Crema hidratantă cu propolis, miere și ceară de albine nu

contine alcool și parabeni. Are un efect puternic hidratant și antioxidant.
Datorită proprietăților antibacteriene, propolisul previne apariția acneei și
cicatrizează rănile. Acesta este un puternic antioxidant, mulțumită conținutului
său de flavonoizi.

Figura 13 – Cremă de față cu propolis

3. Crema nutritivă de mâini cu propolis

este un
tratament special conceput pe baza de ingrediente 100% naturale.

70
 Amestecul nutritiv si catifelat se datoreaza proprietatilor hidratante ale
mierii la nivel epitelial, care impreuna cu propolisul si ceara de albine vor
acționa ca o barieră protectoare si cu rol antibacterian la nivelul pielii
împotriva factorilor externi.

Figura 17 – Crema de mâini cu propolis

4. Crema pentru ingrijirea picioarelor este o crema ideala

pentru zonele foarte uscate, cum ar fi calcaiele sau coatele. Ceara de
albine este un emolient 100% natural care va hrăni pielea în profunzime,
iar propolisul are rol antibacterian - esential pentru îngrijirea corectă a
picioarelor.

Figura 18 – Cremă pentru îngrijirea picioarelor

5. Aur Derm crema cu Propolis

71
 Crema Aur Derm Propolis este antivirală, antitoxică și antiinflamatoare.
Reface țesuturile afectate de răni, tăieturi, arsuri, degerături.

Crema este indicata ca adjuvant în tratamentul leziunilor cutanate, a

arsurilor pielii, forme ușoare de psoriazis, zona zoster, dermatoza, infecții
cutanate, herpes, regenerează pielea si țesutul epitelial.

Figura 22 – Aur derm cu propolis

72
 3.4 Contraindicații
În ciuda faptului că proprietățile benefice ale propolisului sunt extinse,
există întotdeauna oameni care au contraindicații și trebuie să se ferească să ia
doze mari de acest produs vindecător. Propolisul este foarte alergic - acest lucru
ar trebui luat în considerare pentru persoanele predispuse la alergii la produsele
de albine, acesta poate provoca uscarea gurii, senzatie de arsura, amorteala,
diaree puternic.
Principalele contraindicații pentru utilizarea continuă a propolisului sunt:
mâncărime severă, febră, arsură, slăbiciune generală, cefalee. Propolisul este, de
asemenea, contraindicat persoanelor care suferă de astm bronșic, celor cu boli
ale tractului biliar și ale ficatului, pancreatitei și pietre la rinichi.
În prezent, nu există cercetări care sa arate efecte secundare ale
consumului de propolis la copii sau în timpul sarcinii, de aceea primul lucru pe
care ar trebui să-l faceți este să consultați medicul specialist pentru a evita orice
complicații. Nici în cazul femeilor care alăptează, propolisul nu a prezentat
efecte secundare. Dimpotrivă, siropul de propolis a devenit un aliat pentru mame
în lupta cu gripa și răcelile la copii.
Tinctura de propolis este un tratament sigur și benefic, atâta timp cât este
administrat în dozele recomandate. Poate provoca, însă, reacții alergice la
persoanele sensibile la albine sau la produsele cu origine apicolă.
Dacă suferi de astm bronșic alergic, nu poti consuma propolisul sau
derivații acestuia pentru că va agrava starea de sănătate. Poate apare o senzație
de sufocare însoțită de o tuse convulsivă, de obicei o tuse care nu se calmează
timp de câteva minute chiar de ore. Prin urmare, este indicată discuția cu un
medic înainte de începerea unui tratament cu propolis sau tinctură de propolis.
De obicei dacă folosești o cremă de corp care conține propolis, ar trebui să
eviți ca pielea bebelușului să intre în contact cu acest produs deoarece bebelușii
au de obicei straturi foarte sensibile de piele.
Se urmărește monitorizarea înaintea intervențiilor chirurgicale deoarece
conține o anumită substanță chimică care ar putea încetini coagularea sângelui.
Utilizarea propolisului poate crește riscul de sângerare în timpul și după
intervenția chirurgicală, prin urmare este indicată oprirea tratamentului cu
propolis cu două săptămâni înainte de orice operație.
În cazul tincturii de propolis nu se recomandă administrarea în: hepatite
virale, steatoză hepatică, ciroză hepatică, gastrită hiper-acidă, ulcer gastric sau
duodenal și tratamente care nu permit consumul de alcool.
În vreme ce mierea de albine este delicioasă în băuturi și deserturi, ne
trebuie neglijată nici tinctura de propolis în alimentația ta recurentă. Proprietățile
benefice pentru organism fac din acest supliment un remediu ce merită încercat
pentru imunitate și o stare de bine

73