Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemițanu"

SPECIALITATEA MEDICINĂ PREVENTIVĂ
Catedra de farmacognozie și botanică farmaceutică

Terapii complementare și
alternative: APITERAPIA

Conducător științific:
Efectuat de:
Cojocaru-Toma Maria
Perjeru Maria
dr.şt.med., conferenţiar
anul V, grupa MP1503
universitar
 Actualitate
În produsele apicole există toate vitaminele,
mineralele, hormonii şi substanţele cu rol de prehormoni
sau proprehormoni, enzime, glucide (zaharuri) simple
direct asimilabile, proteine, aminoacizi esenţiali şi
neesenţiali, lipide ca biomolecule, deci bioactive fără nici
o altă metabolizare, antioxidanți enzimatici şi
neenzimatici, bioflavonoizi de o diversitate imposibil de
obţinut prin sinteză. Mai mult, produsele apicole conţin
toate substanţele care intră în componenţa celulei umane
şi a matricei extracelulare şi/sau precursori ai acestora,
precum şi un spectru larg de substanţe cu rol de protecţie
la nivel celular: antivirale, antitumorale, bactericide,
bacteriostatice, antifungice, antianemice, tonifiante,
factori de creştere. Produsele apicole sunt medicamente
veritabile.
 Noțiune
Apiterapia înseamnă
tratarea celor mai
diverse afecţiuni cu
produse apicole
naturale, fără nici o
prelucrare, sau cu Apiterapia, sau “Terapia cu
extracte, combinaţii ale albine” (din limba latină
acestora ori cu ,,apis”, care semnifică
albină), reprezintă utilizarea
medicamente
medicinală a produselor
apiterapice standard. realizate de albinele melifere.
SAU
 • Apicultura şi apiterapia organizată au fost
iniţiate acum 7 000 de ani de către egiptenii
Istoric (1) antici.
• În mormântul lui Tut-Ankh-Amon s-au
găsit nişte vase din lut pe care scria „miere
bună".
• În Egiptul antic s-a practicat îmbălsămarea
cadavrelor cu miere şi ceară de albine;
aceste cadavre nu au ajuns în faza de
putrefacţie şi sunt păstrate până în zilele
noastre într-o stare destul de bună. Egiptenii
păstrau alimentele în miere de albine; sunt
primii care au preparat creme din ceară de
albine pentru protejarea pielii împotriva
razelor solare. Ei au folosit mierea în
tratamentul arsurilor, rănilor, în
oftalmologie, boli respiratorii, afecţiunile
anale, în gargară, în cosmetică (pentru
îngrijirea părului şi a pielii)
 Istoric (2)
• Pe insula Creta, apicultura a fost
cunoscută în jurul anului 3 500 î.H.
• În Grecia antică, apicultura şi
apiterapia au fost cunoscute în
jurul secolului al VIII-lea î.H.
• Hipocrate recomanda mierea de
albine atât pentru cei sănătoşi, cât
şi pentru cei bolnavi. Astăzi, apiterapia s-a dezvoltat
• Mahomed, profetul musulmanilor, simţitor datorită cercetărilor şi
acum aproape 1 300 de ani, studiilor aprofundate care s-au
recomanda mierea, celor sănătoşi, realizat mai ales în ultimii 50
ca un aliment excelent, şi celor de ani. În unele ţări, produsele
bolnavi - ca pe un tratament. El a
apicole sunt considerate
recomandat mierea în bolile
digestive, oculare, respiratorii, boli
produse farmaceutice şi se
de piele, slăbiciune etc. comercializează în farmacii
 Produsele apicole
Produsele apicole
cunoscute la ora
actuală sunt:
1. mierea;
2. polenul;
3. păstură;
4. propolisul;
Produsele apicole sunt substanţele 5. lăptişorul de matcă;
pe care le secretă sau le produce
albina prin culegerea,
6. ceara de albine;
transformarea, prelucrarea şi 7. veninul de albine;
depozitarea unor substanţe 8. apilarnilul;
naturale, pe care le colectează 9. căpăceala.
omul din stup sau direct de la
albină (veninul).
 Mierea
Mierea este un produs
apicol obţinut prin
transformarea şi
prelucrarea nectarului
florilor sau a manei de
către albine, care este
depozitat în celulele
fagurilor pentru a
constitui hrana familiei
de albine din stup.
Clasificarea mierii
 Proprietăţi farmacologice ale
mierii (1)
- antibacteriană;
- antiseptică;
- antioxidantă;
- antianemică;
- anticarii dentare;
- behică (calmarea tusei);
- biostimulatoare;
- calmantă;
- cardioprotectoare;
- cicatrizantă;
 Proprietăţi farmacologice ale
mierii (2)
 depurativă (ajută la • nutritivă şi energizantă;
detoxificarea • regenerativă (regenerează
organismului); epiteliile, endoteliile şi
ţesutul conjunctiv);
 emolientă;
• sedativă.
 emulsionantă a grăsimilor;
 febrifugă;
 hepatoprotectoare;
 imunostimulantă;
 laxativă;
 Dozajul
Cantitatea ideală care trebuie
consumată de un adult este de 1-3
g/kg corp/zi, împărţită în trei
reprize, înainte de masă cu o oră
jumătate sau trei ore după masă;
Pentru copii:
- la vârsta de 1-3 ani, se recomandă
2-4 linguriţe de miere pe zi;
- la vârsta de 4-6 ani, se recomandă
4-6 linguriţe de miere pe zi;
- peste 6 ani, se recomandă maxim 8
linguriţe de miere pe zi, sau 0,8
g/kg corp/zi
Polenul
Polenul este format dintr-o
multitudine de corpusculi
microscopici, conţinuţi în
sacii polenici din anterele
staminelor unei flori. Din
punct de vedere fiziologic,
sunt grăuncioare minuscule
care constituie elementele
fecundante masculine ale
florii (partea reproducătoare
masculină).
Proprietăţile farmacologice ale
polenului (1)
Polenul este:
- antibacterian;
- antiinflamator;
- antioxidant;
- afrodisiac;
- antialergic;
- anabolizant;
- antisclerotic;
- antidepresiv;
- antipiretic;
- diuretic;
- hipotensiv;
- scade colesterolul;
- reduce riscul bolilor
genetice;
 Proprietățile farmacologice ale
polenului (2)
- este energetic;
- hepatoprotector;
- cardioprotector;
- imunostimulator,
- reglează hormonii;
- antianemic;
- este stimulant adjuvant împotriva
efectelor negative ale chimioterapiei;
- îmbunătăţeşte vederea;
- este benefic pentru prostată;
- emolient;
- stimulează şi accelerează creşterea;
- reglează tranzitul intestinal
(antidiareic, anticonstipaţie).
 Pentru adulţi:
Dozajul polen în stare crudă: 2-3
linguriţe pe zi, între mese ;
Pentru copii:
- de la vârsta de 6 luni la 1 an:
2 g/zi împărţite în 4 reprize,
între mese ;
- de la vârsta de 1 an la 3 ani:
8 g/zi împărţite în 4 reprize,
între mese ;
- de la vârsta de 4 ani la 6 ani:
12 g/zi împărţite în 4 reprize,
între mese ;
- de la vârsta de 7 ani la 16 ani:
16 g/zi împărţite în 4 reprize,
între mese ;
- peste 17 ani: doza de adult.
 Propolisul
Propolisul este o substanță adunată
de albine din cel puţin 20 de specii
de arbori care produc secreţii
răşinoase, de exemplu din mugurii
unor copaci (plop, mesteacăn,
castan, fag, frasin, pin, brad, arin),
de pe ramurile tinere, scoarţa
coniferelor şi a plopilor, a sălciilor şi
a prunilor. Materiile răşinoase astfel
culese sunt amestecate de albini cu
secreţii salivare care conţin enzime,
ceară şi alţi compuşi chimici.
Prelucrat de albine, propolisul
devine o materie lipicioasă,
parfumată, de culoare galben-
roșcată.
 Proprietăţile farmacologice ale
propolisului
 Propolisul are peste 70 de proprietăţi
farmacologice, fiind produsul apicol
cu cele mai multe acţiuni
farmacologice.
 Astfel, propolisul este recunoscut
pentru acţiunile sale antiinflamatoare,
antiinfecţioase (bactericid,
bacteriostatic, antiviral, antifungic),
dezinfectante, antialergice şi
antihistaminice, imunostimulatoare,
antioxidante, antiradiante, cicatrizante,
conservante, antitoxice,
ariticanceroase, regeneratoare,
fertilizante, afrodisiace .
 Lăptişorul de matcă

Lăptişorul de matcă
reprezintă secreţia unor
glande cefalice (glandele
hipofaringiene şi
mandibulare) ale albinelor
lucrătoare tinere (albinele
doici), cu vârsta între 6 şi 14
zile. Este o substanţă alb-
gălbuie, uşor vâscoasă,
omogenă, cu aspect de lapte
condensat.
Proprietăţile farmacologice ale
lăptişorului de matcă (1)
 Efectele lăptişorului de matcă sunt
legate în special de funcţia sexuală,
genitală şi endocrină.
 Lăptişorul de matcă este: nutritiv,
antiinfecţios local şi general (antiviral,
antibiotic cu spectru larg, antifungic),
antiinflamator, vitaminizant,
antidepresiv, antisclerozant, antianemic,
combate insomnia, reface secreţia
internă a glandelor, stimulează
imunitatea organismului, îmbunătăţeşte
hematopoieza , are acţiune
antineoplazică (scade multiplicarea
celulelor tumorale).
 Proprietăţile farmacologice ale
lăptişorului de matcă (2)
Reglează secreţia de sebum a
glandelor sebacee, regenerează
celulele epiteliale, este benefic în
digestie şi în metabolismul celular,
îmbunătăţeşte memoria, previne
apariţia aterosclerozei şi infarctelor
miocardice şi cerebrale, ajută la
creşterea şi dezvoltarea copiilor, este
benefic pentru piele, păr şi unghii,
îmbunătăţeşte vederea, ajută la
tratarea infertilităţii masculine şi
feminine şi a impotenţei la bărbaţi.
 Ceara de albine
 Ceara de albine este secretată
de albinele lucrătoare în
vârstă de 14 zile până în a 19-
a zi, când încep să părăsească
stupul pentru cules;
 Ceara este secretată de
glandele cerifere (ceriere)
care încep să se atrofieze
treptat după vârsta de 19 zile,
producţia de ceară scăzând în
intensitate până la moartea
albinei.
 Proprietăţile farmacologice ale
cerii de albine
Ceara de albine are următoarele
proprietăţi farmacologice: este
emolientă, antiinfecţioasă ,
dezinfectantă, antialergică,
cicatrizantă, epitelizantă,
laxativă, sedativă,
antiinflamatoare, anticolicativă,
anestezică, este potenţator de
vâscozitate, conservant,
emulsificator, agent de formare
a peliculelor tip film, antiseptic.
Veninul de albine
Veninul de albine este un produs
biologic propriu albinei şi nu intră în
categoria principiilor active
transmise de plante, aşa cum sunt
mierea, polenul sau propolisul. El
este depozitat într-o celulă specială a
albinelor (punga de venin) şi
reprezintă o substanţă complexă, un
produs de secreţie glandulară (glande
de venin). Este eliminat pentru
protecţia, apărarea albinelor şi a
coloniei şi eliminarea duşmanilor (a
mătcilor concurente, a albinelor
hoaţe, a animalelor şi insectelor sau a
altor prădători). Veninul este eliminat
în momentul înţepării prin ac.
 Proprietăţile farmacologice ale
veninului de albine (1)
1.antiinfecţioase: bactericide
{Staphylococcus aureus, Streptococcus
pyogenes, E. coli, Salmonella tiphi, Bacilus
brevis, Bacilus cereus), bacteriostatice
(Mycobacterium phlei, Vibrio cholerae),
antivirale şi antifungice;
2. antiinflamatoare: peptida MCD din
veninul de albine are o activitate
antiinflamatoare de 100 de ori mai puternică
decât hidrocortizonul.;
3. analgezice: adolapina ameliorează
durerea de zeci de ori mai eficient decât
morfina;
4. antipiretice: adolapina scade febra de
cinci ori mai eficient decât aspirina;
Proprietăţile farmacologice ale
veninului de albine (2)
5.imunostimulatoare: intensifică
activitatea limfocitelor B, tratează
supresia limfocitelor T, creşte nivelul
IgG şi IgE în sânge şi activează enzima
leukină
6. antireumatismale;
7. antisclerozante (scleroliză);
8. hipotensive;
9. anticoagulante (substanţa heparin-
like);
10. antianemice: creşte eritropoeza;
11. vasodilatatoare: dilată vasele
coronare şi cerebrale;
 Căpăceala
După vânturarea mierii,
procentul de apă din miere scade
până la aproximativ 18%. În
acest moment, pentru a păstra
mierea, albinele căpăcesc fiecare
celulă din fagure cu un căpăcel
format din straturi succesive de
ceară şi propolis şi o cantitate
mică de venin de albine.
Produsul apicol numit căpăceala
reprezintă, deci, ceea ce rezultă
din îndepărtarea acestor capacele
pentru extragerea mierii.
 Proprietăţile terapeutice ale
căpăcelii
 Căpăceala are proprietăţi terapeutice
similare cu ale produselor apicole din
care este formată (miere, ceară, propolis
şi venin de albine), dar are o
particularitate - toate proprietăţile sunt
cumulate şi concentrate într-un singur
produs.
 Căpăceala conţine un antibiotic eficient
în tratarea bolilor respiratorii infecţioase,
are rol de lubrifiant al vaselor sangvine,
ajutând în acelaşi timp şi la optimizarea
funcţionării cordului, intervine în igiena
bucală, în bolile hepatice, creşte
imunitatea organismului, tratează alergia
(febra de fân), este benefică în bolile
aparatului digestiv
 Concluzii (2)
Produsele apicole:
sunt produse naturale 100%;

au efecte nutritive excelente;

au efecte sigure curative şi profilactice (să previi o boală este mult
mai uşor şi mai benefic decât să o tratezi);
produsele apicole au o capacitate rară, chiar singulară, de a realiza
sinergia de prezenţă şi de acţiune a tuturor substanţelor şi a
principiilor active necesare scopului terapeutic urmărit; diferiţi
factori se sprijină, se completează, se întăresc reciproc în aspectele
potenţial agresive, mai mult decât dacă ar fi fost folosiţi izolat;
produsele apicole au o sferă largă de indicaţii, recomandări şi
aplicaţii; - se administrează şi se aplică uşor, sunt la îndemâna
tuturor;
costul de aplicare este redus comparativ cu alte metode de
tratament.
 Concluzii
 Apiterapia este pe cale şi trebuie
să devină uni dintre cele mai
importante ramuri ale ştiinţelor
medicale, datoriţi multiplelor sale
valenţe profilactice şi terapeutice.
 Apiprofilaxia este mijlocul
profilactic cel mai eficient dintre
toate cele existente, care poate
acţiona pentru asigurarea şi
menţinere homeostaziei
organismului uman, prevenind
dezechilibrele care pot duce la
instalarea stării de boală.
 Apiterapia este „biomedicina
viitorului"
 Bibliografie
 Totul despre apiterapie / Rawhi M. A. Abdalla. - Bucureşti: Editura ALL,
2012;
 STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE , ,,PROPRIETĂŢILE
TERAPEUTICE ALE PRODUSELOR APICOLE”; Aurelia CRIVOI, Iurie
BACALOV, Elena CHIRIŢA, Iulian PARA, Ilona POZDNEACOVA,
Adriana DRUŢA,2017, nr.6(106), ISSN 1814-3237
 APITERAPIA – SĂNĂTATE ȘI VINDECARE DE LA ALBINE, Kemal
ÇELİK, H.Fatih AŞGUN, 2016
 Apiterapia sau cum să folosim produsele stupului pentru sănătate, ediția a
II-a, Cristina Mateescu, Editura FIAT LUX, 2006
 http://www. http://terapii-naturiste.com