Sunteți pe pagina 1din 64

Mierea (I)

Mierea - sntate i deliciu Revista Felicia nr. 76, 06.12.2007

Reteta unica de zaharuri care apare in mod natural in miere este perfecta pentru prevenirea oboselii si pentru cresterea performantelor atletice Vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavoane, flavonoide, compusi aromatici,
fitohormoni, acizi organici - lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului - 435 de substante sustin rolul mierii in reglarea functiilor organismului uman. Intrebuintarile acestui produs natural, extrem de benefic, sunt diverse, in functie de originea florala a acesteia: mierea de levantica este folosita pentru a tuse si dureri de gt, cea de tei pentru febra si dureri gastrice, previne migrena, remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea de brad este utila in bolile cailor respiratorii, cea de salcm este un bun calmant si tonic. Energie la maximum! Zaharurile sunt sursele fundamentale de energie pentru organismul uman. Toti carbohidratii trebuie transformati in glucoza inainte ca organismul sa-i poata folosi ca energie. Zaharurile din miere sunt, in principal, glucoza si fructoza si, desi organismul le asimileaza intr-o maniera diferita, amndoua ofera corpului energie. Studii recente arata ca, in afara de faptul ca este o sursa concentrata de energie, mierea mai contine si o vasta gama de vitamine, minerale, antioxidanti si aminoacizi. Cercetatorii americani au descoperit ca mierea contine vitamina B6, tiamina, riboflavin si acid pantotenic, precum si minerale esentiale pentru buna functionarea a organismului: calciu, cupru, fier, magneziu, mangan, fosfor, potasiu, sodiu si zinc. In plus, mierea este un agent antimicrobian foarte eficient, folosit pentru vindecarea rapida a unor arsuri usoare, a unor zgrieturi si pentru tratarea durerilor de gt sau a altor infectii bacteriene. Gustul care strabate timpurile Mierea apare pentru prima data mentionata in scrierile cuneiforme sumeriene si babiloniene, in scrierile sacre din India, in Vede si in vechile texte egiptene. In secolul 40 i.H., fiecare camin egiptean folosea mierea ca indulcitor. Populatiile din acele timpuri pretuiau att de mult acest aliment, inct il aduceau tribut zeilor sau il utilizau ca modalitate de plata. Cu miere erau hranite pe atunci toate animalele sacre. In Grecia antica, mierea era adusa ofranda la templu sau oferita spiritelor mortilor. Miedul, o bautura alcoolica preparata din miere, era considerata bautura zeilor. In Germania secolului XI d.H., mierea era folosita pentru a indulci berea. Cuceritorii spanioli au descoperit in secolul XVI d.H., ca locuitorii din Mexic si America Centrala practicau deja o apicultura foarte bine dezvoltata. Mierea era folosita pentru a prepara diverse feluri de mncare si bauturi, pentru a conserva fructe, pentru a pregati acea pasta cu care se lustruia mobila si in scopuri medicinale. Cnd gatim cu miere Este bine sa folosim retete special concepute pentru indulcirea cu miere, daca dorim rezultate foarte bune. Daca inlocuiesti mierea cu zaharul dintr-o reteta, pune o cantitate de miere care sa depasesca cu putin jumatate din cantitatea de zahar mentionata in reteta. Datorita continutului foarte concentrat in fructoza, mierea este un indulcitor mai puternic dect zaharul. Cnd masori mierea, unge ceasca cu ulei vegetal inainte sa torni. Astfel, cnd vei dori sa golesti ceasca, mierea va aluneca foarte repede. Cu putina experienta, mierea poate inlocui zaharul din multe retete.

Atentie, parinti! Stomacul bebelusului vostru nu este inca pregatit pentru miere! Este bine sa nu adaugati miere in mncarea copilului, in apa si n-o combinati cu medicamente! Nu puneti miere pe suzeta si nu i-o dati ca medicament deoarece mierea poate contine spori bacterieni ce pot cauza botulismul infantil. Siguranta consumului de miere nu este pusa la indoiala in cazul adultilor si al copiilor de peste 1 an. Apiterapia sau vindecarea cu ajutorul albinelor Dana Tudor, revista Felicia nr. 66, 27.09.2007 Toti am incercat macar o data, ca terapie, o lingurita de miere, insa pentru ca aceasta sa ajunga pe masa noastra in forma pe care o cunoastem este nevoie de multa munca si rabdare. Apicultura traditionala a inceput sa fie inlocuita din ce in ce mai mult cu apicultura moderna, care presupune pastoralul, nu numai din ratiuni financiare, dar si din motivatii de ordin biologic. Ion Bodnariu, inginer de formatie, practica aceasta meserie de mai bine de 20 de ani si marturiseste ca mierea adevarata, cea care se obtine numai din nectarul albinei, se gaseste din ce in ce mai greu. Culturile au o dinamica foarte mare, plantele cultivate genetic sunt ocolite de albine, ceea ce ar trebui sa dea de gandit celor care promoveaza astfel de culturi. Noi, apicultorii, avem datoria sa nu le deziluzionam si sa evitam astfel de lucruri, spune el. Mierea adevarata trebuie sa indeplineasca doua conditii de baza: sa provina din flori necontaminate si sa fie suficient de bine maturata de catre albina incat sa nu prezinte pericolul de a fermenta, adica sa nu aiba un grad de umiditate periculos de mare. Exista apicultori care, pentru a obtine o productie din ce in ce mai mare, scurteaza perioada de maturare, ceea ce afecteaza foarte mult calitatea mierii. Un apicultor profesionist, care-si respecta meseria si clientii, nu face rabat de la aceste doua conditii, iar Ion Bodnariu face cu siguranta parte din aceasta categorie. Am incercat sa transmit aceste trasaturi si generatiei urmatoare, ginerelui meu, care se ocupa si el de stuparitul pastoral, valorificand produsele prin magazinul propriu, ca si mine. Preferam cantitati mai mici de miere, insa de o calitate care sa ne reprezinte si care sa ne ofere o clientela stabila si fidela. Importanta si beneficiile produselor apicole Asa cum am mai spus, mierea este de departe cel mai important element al stupului. Scrierile din Antichitate abunda in mentionari despre mierea de albine si utilizarea ei medicala, fiind creata o adevarata mitologie in jurul acesteia, datorita numeroaselor sale propietati terapeutice. Este un aliment usor de digerat, cuprinzand un amestec de fructoza, glucoza si minerale, toate acestea trecand direct in circulatia sanguina, fara a mai fura energie de la organele digestive. Tracii o numeau hrana vie. In miere se regasesc toti aminoacizii esentiali fara de care metabolismul uman nu se poate desfasura normal, ba, mai mult, niciun alt aliment sau medicament nu este mai complet sau mai bine tolerat si mai usor asimilat de organism. Mierea este folosita cu eficienta si in industria cosmetica. Cremele de fata, lotiunile nutritive sau demachiante pe baza de miere, propolis sau laptisor de matca dau rezultate remarcabile in ingrijirea tenului si a corpului. Polenul, pe care albinele il recolteaza aproape fara incetare de primavara pana toamna, este un produs nobil, o vitamina naturala care le lasa in urma pe cele de sinteza. Fiind o substanta vie care germineaza, trebuie protejata de fenomenul natural de alterare fie prin metode clasice de uscare, fie prin conservare la rece. Aceasta din urma a devenit foarte folosita. Conservarea la rece este singura metoda care pastreaza aproape integral proprietatile

terapeutice ale polenului, iar eu si familia mea o practicam si o recomandam. Este o metoda greoaie, care mareste pretul de cost al polenului, dar beneficiile sunt incomparabil mai mari. Este afrodisiac, anabolizant biologic, antibacterian, antidepresiv, antiinflamator, biostimulator, diminueaza hemoragiile, scade colesterolul si amelioreaza functiile cerebrale. Intareste capilarele sangvine, inima, sistemul imunitar si este un tonic general. In plus, este un stimulent al poftei de mancare si poate fi folosit in desensibilizarea persoanelor alergice. Propolisul, alt produs-minune al apiculturii, este un antibiotic natural, avand capacitatea de a mari gradul de imunizare a organismului atat uman, cat si al albinei, cicatrizeaza iritatiile si dezinfecteaza zona pe care este aplicat. Poate fi utilizat sub forma de tincturi sau ca atare, fiind foarte important ca el sa fie bine conservat dupa ce este recoltat. Metoda cea mai sigura este sa fie tinut in vase ermetice, pentru a nu se risipi o componenta valoroasa, si anume uleiurile volatile care au efect terapeutic intrinsec. Filosofii greci considerau propolisul drept pavaza impotriva agresorilor externi, plecand tocmai de la procuparea pe care au descoperit-o la albine de a-si proteja stupul cu o mantie de propolis, dandu-i aspectul unei adevarate cetati. Inca din vremurile de glorie ale apiculturii, pe timpul voievozilor, tributul era platit turcilor prin ceara, miere si, surprinzator, propolis. Asta deoarece sultanii doreau sa-si lumineze palatele cu ceara romaneasca, in care se punea propolis. Pe langa aroma placuta, acesta dezinfecta si asigura o atmosfera aseptica, spune apicultorul Ion Bodnariu. Este un veritabil antibiotic natural, compus din rasini vegetale, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt - la care se adauga polen, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala. Datorita propietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul are numeroase intrebuintari. Reface tesuturile afectate de rani, taieturi si mai ales arsuri sau degeraturi, vindeca mucoasa bucala si este benefic in sangerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor. Acesta poate fi administrat sub diferite forme: tincturi, lotiuni, unguente sau paste de miere cu propolis. Laptisorul de matca este un puternic stimulet biologic cu actiune energetica si regeneratoare asupra organismului. Tonifica, elimina inapetenta, are un rol deosebit in metabolismul celular si in activitatea creierului. Reduce colesterolul din sange, este util in digestie, pentru combaterea insomniei si anemiei, fiind si un excelent stimulator al productiei de globule rosii, albe si trombocite. La jumatate de gram pe zi administrat sub limba, te poti astepta la o revigorare, energizare a organismului aproape spectaculoasa. Ceara de albine este folosita inca din Antichitate, atunci cand i-au fost recunoscute vitutile terapeutice. Este o resursa importanta in apicultura care, din pacate, nu este indeajuns exploatata. Se foloseste la prepararea unor unguente si balsamuri, dar si in industria cosmetica. Se pastreaza in vase bine inchise, la rece si la intuneric, in incaperi curate si uscate. Apiterapia, folosita de pe vremea egiptenilor Desi am 30 de ani de activitate, profesionist ma ocup de apicultura de 20 de ani. Cu ocazia fiecarei carti de specialitate pe care o abordez sau articol pe care il citesc, ma straduiesc sa asimilez cat mai multe lucruri despre apicultura si produsele sale, insa de fiecare data descopar lucruri noi. Ele imi confirma faptul ca noi ne aflam undeva, poate nici macar la mijlocul drumului spre adevarul ascuns in interiorul unui stup. S-ar parea ca in stup exista, intr-un mod echilibrat, viata intr-o forma aproape perfecta, lucru pe care ni-l dorim si noi.

Aceasta practica dateaza din vremurile imemoriale ale istoriei umane. Pentru civilizatia egipteana, inca din timpul primei dinastii, albina reprezenta simbolul regelui. Civilizatia elena a evoluat si ea in spiritul credintei ca mierea reprezinta un aliment, dar si un remediu foarte bun, iar in cea mai veche carte din India, Rigveda, scrisa intre anii 3000-2000 i.H., atat mierea, cat si albina sunt mentionate de mai multe ori. La origine, mierea era rara, fiind rezervata la inceput pentru serviciile religioase, pentru a-i venera pe zei sau pentru a hrani animalele sacre. Aristotel a scris sase volume despre albine si produsele lor, recomandand propolisul drept remediu in plagi supurate. El nu este singurul filosof care aminteste de aceasta minunata terapie, Pliniu, Galien, Dioscoride, precum si marele Hipocrate vorbesc despre vindecarea anumitor boli cu ajutorul apiterapiei. Dintre toate produsele apicole, cea mai buna si veche utilizare in scop terapeutic o are veninul de albine, folosit pentru afectiuni reumatismale si articulare cronice, boli inflamatorii precum si pentru scleroza in placi. De asemenea, un rol deosebit in domeniul sanatatii il ocupa combinatiile de miere, polen, laptisor de matca dozate corespunzator. Acestea se folosesc in convalescente, avitaminoze, diverse afectiuni ale tubului digestiv si ficatului, nevroze, astenii, senilitate sau afectiuni ale cailor respiratorii. Intepatura de albina - o binecuvantare Toate produsele apicole contribuie la intarirea organismului, astfel incat persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate orice afectiune, avand efecte pozitive in tratarea a peste 500 de boli. Omul face multe greseli care ii afecteaza direct sau indirect inima si vasele sangvine. Asta se intampla din cauza unei alimentatii necorespunzatoare (consumul exagerat de grasimi in detrimentul fructelor sau al legumelor), a stresului, nervozitatii, lipsei de miscare, si, nu in ultimul rand, a mostenirii genetice. Un studiu recent a aratat ca apicultorii au o inima foarte sanatoasa, care ii ajuta sa traiasca, in medie, cu opt ani mai mult decat restul oamenilor. Intepaturile de albine sunt considerate de majoritatea apicultorilor o binefacere pentru propia sanatate, si nu un risc profesional. Poate nu am invatat si nu stim cum sa folosim aceste produse asa cum o face albina, un lucru este cert - ele au fost descoperite de om intr-o anumita treapta de civilizatie si din acel moment omul nu a mai renuntat la ele. Ceea ce ar trebui sa ne dea de gandit este faptul ca, desi practica demonstreaza ca produsele albinei sunt extrem de sanatoase, viata moderna ne indeparteaza de aceasta sursa de sanatate, prin preparate mistificate, sintetizate, care arunca asupra mierii si a celorlalte produse ale stupului o umbra de indoiala, spune Ion Bodnariu. Numerosi cercetatori din intreaga lume au demosntrat deja ca produsele apicole contin substante nutritive extrem de utile functionarii directe a inimii si vaselor sangvine, precum si substante cu efect tamaduitor imediat. Efectul benefic al apiterapiei, atat in bolile de imunosupresie, cat si in cele autoimmune, poate fi explicat prin faptul ca in toate produsele apicole se afla toate substantele cunoscute in chimia organica si anorganica, in biochimie, farmacologie si chimia alimentara. Sortimente de miere Mierea in general trebuie tratata ca un produs cu vectori terapeutici. Fiecarui sortiment - si nu sunt deloc putine in Romania - i-au fost atribuite insusiri benefice sanatatii. Mierea poliflora este recomandata oamenilor sanatosi, care au nevoie de un pachet de de vitamine si care vor sa consume in loc de zahar un produs cu valoare energetica mare la un pret convenabil. Mierea polifera este cea care se extrage din tot stupul, in cantitati mar,i de aceea si pretul este mai mic.

Mierea de salcam este cea mai valoroasa si cea mai cautata deoarece e cea mai putina. Primavara, albina este vlaguita si are o capacitate relativ redusa de a colecta nectarul, din aceasta cauza este o miere foarte greu de obtinut. Ca efecte terapeutice, mierea de salcam are in compozitie cea mai mare cantitate de fructoza, un monozaharid care are capacitatea de a se asimila pe traseul digestiv adica intra in sange fara a mai ajunge in celelalte organe. Mierea de rapita are in compozitie 80% glucoza, un dizaharid ce are o propietate interesanta: este de trei ori mai putin dulce ca fructoza. O lingura de miere de salcam iti produce senzatia de saturatie, de dulce, lesios, pe cand o lingura de miere de rapita iti lasa dorinta de a mai manca una si, in plus, este si usor digerabila. Rapita este o planta ce produce o miere cristalizata, cu o granulatie foarte fina, cremoasa, emolienta, fiind foarte indicata in afectiunile aparatului respirator si un pansament foarte bun pentru somac. Poate fi folosita ca atare, fara niciun ingredient, ca masca de fata, penetreaza epiderma hraneste tesutul conjunctiv, este usor asimilabila, are un PH aproape neutru si nu ustura deloc. Mierea de tei se extrage din florile de tei care contin un ulei farnesol cu o aroma specifica, pe care chimistii nu au putut sa o deceleze si implicit sa o sintetizeze, asa cum au facut cu capsunile, zmeura, marul si celelalte arome sintetice. Asta ii confera teiului avantajul de a nu putea fi falsificat ca aroma. Are efect sedativ, se recomanda in stari de insomnii, are un gust savuros si este usor acida, fiind foarte bine tolerata de cei cu hipoaciditate. Mierea de menta este recomandata in dischineziile biliare, are o mare cantitate de vitamine si este astringenta. Este savuroasa, cu o granulatie foarte fina. Desi se face in cantitati mici, este cu atat mai valoroasa. Mierea de salcam rosu creeaza organismului uman o baza de vitamine, fiind un dezinfectant natural. Salcamul rosu este un arbust care face un ciorchine rozaliu, din care albina extrage un nectar parfumat, suav, fiind extrem de benefica pentru cei care doresc o miere usoara. Mierea de floarea-soarelui contine vitamina p si este recomandata persoanelor care au o activitate circulatorie proasta. Regleaza hipo si hipertensiunea si este indicata celor care au probleme de circulatie sangvina si o memorie deficitara. Apiterapia - sntatea vine din stup Consultant dr. biochimist Cristina Mateescu, cercetator stiintific principal la Institutul de Cercetare- Dezvoltare pentru Apicultura, Bucuresti Polen, miere, propolis, laptisor de matca, venin de albine. Tulburarile nervoase, afectiunile hepatice si dermatologice sunt doar cateva dintre bolile care se pot trata cu ajutorul apiterapiei. Efectele produselor obtinute de la albine - polen, propolis, laptisor de matca, miere, venin - au fost testate de-a lungul timpului, fiecare dintre ele demonstrandu-si efectele benefice in tratarea unor afectiuni specifice organismului uman. Pionierul din Romania

Scoala romaneasca de apiterapie este recunoscuta ca pionier pe plan mondial, iar domeniul incepe sa fie apreciat din ce in ce mai mult de medicii romani, care se straduiesc sa invete sa aplice aceste metode de tratament. Policlinica Apimedica si Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura din Bucuresti in colaborare cu Centrul National de Perfectionare Postuniversitara a Medicilor, Farmacistilor si Asistentilor Medicali organizeaza anual cursuri de pregatire in domeniul apiterapiei si fitoterapiei pentru medicii interesati. La ce foloseste? Apiterapia este recunoscuta ca avand efecte pozitive in tratarea a peste 500 de afectiuni. Printre acestea, afectiuni cardiovasculare cum ar fi angina pectorala, flebita, ateroscleroza, afectiuni hematologice - anemia, hiperlipidemia, afectiuni ale aparatului respirator, afectiuni reumatologice, oftalmologice, otorinolaringologice. Sindromul premenstrual si crampele abdominale din timpul ciclului sunt, de asemenea, ameliorate cu apiterapie. Infectiile si propolisul Propolisul este un remediu natural pentru tratamentul afectiunilor microbiene, arsurilor, ranilor si al altor afectiuni dermatologice, dar si un adjuvant in tratamentul diabetului, cancerului, reumatismului, afectiunilor cardiovasculare, respiratorii si hepatice. Alaturi de miere si polen, propolisul este ceea ce specialistii numesc produs de colectura, asigurand stupului conditiile menite sa previna aparitia de infectii si boli. Propolisul este un amestec complex de substante rasinoase naturale, ceara vegetala si ceara de albine, pe care albinele le colecteaza de pe mugurii, scoarta si ramurile unor arbori si arbusti, le prelucreaza si le depun in stup pentru a-si proteja colonia impotriva bolilor si inamicilor naturali. Primele proprietati ale propolisului care s-au descoperit au fost cele antimicrobiene. Spectrul antimicrobian este foarte larg, dar nu este de neglijat nici actiunea sa antifungica sau antiprotozoare. Asa ca poti sa folosesti propolisul si in tratamentul candidozei, al tricomoniazei, in rani, arsuri, infectii respiratorii etc. De fapt, orice organ sau sistem al organismului care este afectat de o infectie, poate beneficia de tratamentul cu propolis. Este insa foarte important sa atragem atentia persoanelor sensibile (alergice), ca inainte de abordarea unui tratament cu propolis sa ceara avizul medicului specialist! Exista diferite forme farmaceutice sub care propolisul poate fi administrat: tincturi, lotiuni, sprayuri, solutii pentru aerosoli, unguente si supozitoare - pentru uz extern, paste de miere cu propolis, tablete, tincturi, capsule - pentru uz intern. In plus, propolisul, ca si veninul de albine, este folosit pentru obtinerea unui spectru larg de medicamente. In SUA, terapia cu venin de albine (prin intepaturi directe sau prin injectarea de apitoxina) se aplica pe scara larga, pentru tratarea afectiunilor reumatismale, a sclerozei multiple, a unor forme de fibromialgie si a altor afectiuni ale sistemului locomotor. Boli tratate cu propolis Pe langa actiunea antimicrobiana, cercetarile de specialitate au dovedit ca propolisul are o importanta actiune antivirala. Este cazul infectiilor virale hepatice, atat de bine cunoscute si atat de greu de tratat, dar si al hepatitelor virale. Spre exemplu, in cazul unei infectii virale, pe langa un tratament local, organismul are nevoie si de intarirea sistemului imunitar. Propolisul combina cele doua necesitati, el fiind si un excelent stimulent nespecific al sistemului imunitar.

- Specialistii il recomanda chiar in tratamentul unor forme de cancer, deoarece asigura intre altele si o stimulare a limfocitelor T; - Actiunea terapeutica a propolisului este si un rezultat al proprietatilor sale antioxidante, proprietati ce se regasesc si in cazul tratamentului adjuvant al diabetului zaharat. In aceasta situatie, tinctura de propolis poate avea efect in ambele tipuri de diabet (in cel insulino-dependent poate conduce la reducerea dozei de insulina, iar in diabetul de tip II poate produce o scadere a nivelului glicemiei); - Produsele pe baza de propolis sunt indicate si in tratamentul unor afectiuni hepatice (steatoze hepatice, convalescente post-hepatite, hepatite cronice agresive, unele cazuri de ciroza), dar si in afectiuni cardiovasculare asociate cu hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie etc. Cum se ia polenul granule? Polenul sub forma de granule, utilizat in special pentru fortificarea organismului si cresterea rezistentei acestuia la infectii, dar si in boli hepatice, afectiuni de prostata sau psihice, trebuie neaparat dizolvat pentru a-si face efectul. Altfel, substantele din polen nu se absorb in organism decat in proportie de cca. 50%. Dizolvarea se face in alimente care contin enzime, cum ar fi iaurtul. Granulele de polen se pun de seara pana dimineata in lapte acru sau iaurt. Apiterapie impotriva anemiei Polenul si mierea de albine sunt excelente pentru tratarea anemiei. In ceea ce priveste mierea, medicii o recomanda pe cea de mana, de culoare inchisa. Consuma cate 100 - 150 g de miere in lapte, zilnic, timp de 20 - 30 zile sau pana la ameliorarea starii anemice. Pentru adulti, se recomanda cate 20 g/zi. In cazul copiilor sub trei ani, cinci grame de polen sunt suficiente, iar pentru cei mai mari, 10 grame timp de o luna sau doua. Este bine sa incerci polenul granulat. Se pot face patru cure pe an, cate o luna in fiecare trimestru. O alta posibilitate este administrarea de polenapin (polen tablete). Acesta poate fi luat de adulti, timp de o luna, cate sase tablete pe zi, iar de catre copii cate trei tablete pe zi. Se recomanda patru cure pe an. Veninul de albine Veninul albinelor contine un complex de substante foarte active, mai ales de origine proteica: 50% din continutul veninului este reprezentat de astfel de compusi. Recoltarea veninului se face cu ajutorul unui aparat special care emite impulsuri electrice de o anumita intensitate si frecventa, stimuland albina sa intepe o folie de latex fixata pe o placa de sticla. Aceasta metoda de recoltare a veninului (sau mai corect spus a apitoxinei) nu duce la moartea albinelor. Ce este, de fapt, apitoxina? Este substanta care ramane dupa ce partea volatila a veninului de albine dispare in contact cu aerul. Diversele preparate (sub forma injectabila, solutii fizioterapice sau unguente) care au ca principiu activ aceasta apitoxina pot fi folosite pentru tratarea afectiunilor reumatismale (artrite). Stimuleaza secretia de cortizon Fata de orice alte medicamente, care in principiu se bazeaza pe administrarea de antiinflamatorii de tipul corticoizilor de sinteza (care au si efecte secundare asupra sanatatii) sau a substantelor nesteroidice cu actiune antiinflamatoare, o data ajuns in organism, veninul de albine stimuleaza hipofiza sa secrete ACTH, care la randul lui stimuleaza cortexul glandelor suprarenale sa secrete cortizon. Pe scurt, veninul de albine stimuleaza secretia endogena de cortizon.

Unguentele si solutiile injectabile pe baza de venin de albine sunt alternative excelente la medicina alopata, in special pentru tratamentul afectiunilor reumatismale. Majoritatea produselor apicole sunt excelente adjuvante la terapia clasica. Atentie la venin! In anumite cazuri, veninul de albine este foarte toxic pentru oameni. De aceea nu e bine sa incerci acest tip de terapie fara sa ai sfatul unui specialist; Aproximativ 0,5 - 2% din populatie este sensibila la intepaturile de albine (reactionand negativ sau dezvoltand chiar alergii); In practica, insa, sansele ca o persoana sa sufere de alergii la veninul de albine sunt foarte reduse si de aceea cazurile grave sunt rare; Cei care se stiu sensibili la veninul de albine trebuie sa poarte cu ei atunci cand ies in aer liber (unde se pot intalni albine) un kit de urgenta (se gaseste in farmacii); Majoritatea oamenilor afla ca sunt alergici la veninul de albine doar in momentul in care au fost intepati pentru prima data. Insa nu la toti reactia alergica e periculoasa. La unii se umfla doar locul intepaturii; Daca ai fost intepata de o albina, dupa folosirea kitului de urgenta, mergi repede la medic; Nu stoarce niciodata locul in care acul a ramas in piele pentru ca poti impinge veninul mai adanc. Metode de tratament Procedurile pot cuprinde si metode de acupunctura si sunt aplicate de medici specialisti. Protocoalele de aplicare a tratamentului sunt foarte diversificate: se aplica chiar microintepaturi cu albina vie, pe locul dureros - albina este pusa sa intepe printr-o grila foarte fina, veninul fiind astfel dispersat pe o zona mai mare. Acest gen de tratament poate fi folosit si pentru desensibilizarea celor alergici la intepaturile de albine - se face practic o vaccinare ce consta in administrarea unei cantitati crescute de venin pana se ajunge la imunizare. Injectii cu venin de albine nu se fac in acest moment in Romania. Tehnica este speciala si presupune niste investitii, dar si acceptarea acestui tip de tratament de catre pacientul in cauza. Aplicarea externa a veninului presupune folosirea unor forme farmaceutice precum unguentele, solutiile sau aplicarea veninului in cadrul unor proceduri fizioterapeutice (fonoforeza, ultrasonoforeza, spre exemplu). Unguentele pe baza de venin sunt insa printre cele mai agreate de pacienti, pe piata romaneasca existand inclusiv o crema pentru masajul sportivilor. La noi se gasesc in acest moment doua produse din venin de albine, realizate de specialistii Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura: un unguent cu venin de albine si o crema. Unguentul, numit Apireven, este indicat in dureri reumatismale, articulare si musculare, lumbago, sciatica, degeraturi etc. Se aplica pe zonele dureroase, pe articulatiile bolnave sau in apropierea acestora. Alaturi de alte componente, veninul de albine produce o crestere a temperaturii cutanate, intensifica irigatia sangvina pana in profunzimea muschiului corectand lipsa de oxigen din zona dureroasa si avand in acelasi timp si o importanta actiune antiinflamatoare. Crema cu venin de albine Apireven are aproximativ acelasi pret si este speciala pentru masaj. Substantele pe care le contine ajuta la mentinerea supletii muschilor, incheieturilor si la relaxarea musculara. Poate fi folosita pentru masajul sportivilor, intinderi musculare si pentru imbunatatirea circulatiei sangvine.

Laptisorul de matca tonifica Laptisorul de matca este un aliment foarte concentrat, un supliment nutritiv excelent, bogat in vitamine, in special in vitaminele grupului B. Este recomandat mai ales pentru tratarea tulburarilor legate de sistemul nervos. Contine toti aminoacizii esentiali si neesentiali de care are nevoie organismul, acetilcolina, cu rol in transmiterea influxului nervos, substante cu actiune antibiotica, precursori hormonali. Este recomandat persoanelor in varsta, ca tratament impotriva oboselii, celor anxiosi sau in tratamentul bolilor hepatice. In plus, laptisorul are si actiune vitalizanta si tonifianta. Este bine ca laptisorul de matca sa fie luat dimineata, pe stomacul gol, nu dupa-amiaza, pentru ca este tonic, stimulent al sistemului nervos si poate produce insomnii. In schimb, mierea de tei se poate administra seara, la culcare, copiilor nelinistiti si nu numai, fara a fi pusa in ceaiul fierbinte, ca sa nu se distruga enzimele din miere si sa scada actiunea sa. Text: Iulia Marin (revista Sana) Adrese utile Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultura - B-dul Ficusului nr. 42, sector 1, Bucuresti, tel. 021/232.50.60, fax. 021/232.02.87; e-mail: icda@mailrds.ro Romania Apicola, B-dul Ficusului 42, sector 1, Bucuresti, tel. 021/233.06.25 Apiestetic SRL - Str. C.A. Rosetti nr. 31, Bucuresti, sector 2, tel: 021/211.38.27 Pentru cumparaturi online - www.naturaplant.ro. Mierea i laptele secretele ascunse ale antichitatii 18.11.2003, de Irina Markovits, revista 121 De-a lungul secolelor, frumuseti legendare au folosit laptele si mierea drept ingrediente ale tratamentelor de ingrijire si infrumusetare ale pielii si parului. Timp de decenii, medicii au purtat discutii controversate asupra beneficiilor si neajunsurilor acestor alimente. Astazi, industria cosmeticii le foloseste in formulele multor creme, geluri de dus sau masti, iar cea a sanatatii le descopera noi proprietati si tratamente. Mierea este "fabricata" intr-una dintre cele mai eficiente si productive fabrici din lume, stupul. Stiati ca albinele pot calatori peste 80,000 de kilometri si vizita peste doua milioane de flori pentru a strange indeajuns de mult de nectar pentru jumatate de kilogram de miere? Culoarea si aroma mierii depind de sursa nectarului (florile). Nectarul -un suc dulce, secretat de plantele melifere - constituie sursa energetica de baza pentru albine, in timp ce mana este o substanta asemenatoare sevei, care apare uneori pe frunzele si partile verzi ale plantelor. De fapt, in lume exista peste 300 de tipuri de miere, avand surse extrem de diverse: de la trifoi, lucerna si eucalipt la flori de tei, salcam si portocal. Mierea de culoare deschisa are o aroma discreta, iar cea inchisa la culoare este de obicei mai puternica, fiecare tip de miere avand alte recomandari: mierea poliflora are actiune antiseptica si sedativa, mierea de salcam calmeaza tusea, mierea de menta are proprietati analgezice, tonice si antispastice; mierea de trifoi are actiune diuretica si este un bun expectorant, mierea de conifere are proprietati antiinflamatoare.

Stiti de ce laptele este alb? Contine caseina, o proteina bogata in calciu, de culoare alba. Grasimea din lapte este de asemenea alba. Moleculele care formeaza caseina si grasimea reflecta lumina, de aceea percepem laptele ca fiind alb. Toti stim ca laptele si produsele lactate sunt bune pentru ca ne asigura o mare parte din calciul necesar organismului nostru. Laptele este bogat si in proteine si vitamine, ceea ce ajuta la dezvoltarea masei musculare. Dupa numeroase studii, s-a ajuns la concluzia ca laptele (la fel ca si mierea) este un aliment-minune. O cana mare de lapte contine 16% proteine, 30% calciu, 11% potasiu, 20% riboflavina, 25% vitamina D si 13% vitamina B-12. Aproape toate tipurile de lapte sunt pasteurizate, omogenizate si imbogatite cu vitamine. Laptele pasteurizat este incalzit la temperaturi superioare pentru a se distruge bateriile; cel omogenizat este amestecat in asa fel incat grasimea si apa sa nu se separe, iar cel imbogatit cu vitamine (vitaminele D si A pentru laptele degresat si cel cu continut scazut de grasime) este mai sanatos. Mierea si sanatatea Mierea, indulcitorul natural, este redescoperita sub forma unei noi surse de energie, care ofera si o combinatie unica de beneficii nutritionale. Zaharurile sunt componenta fundamentala pentru energia corporala. Toti carbohidratii, fie zaharuri simple, fie carbohidrati complexi, sunt dizolvati si transformati in glucoza (zaharul din sange), care este folosita de corp. Zaharurile din miere sunt in primul rand glucoza si fructoza, iar corpul le aboarbe mai rapid. Mai mult, studii recente arata ca acest amestec unic de zaharuri ajuta la prevenirea oboselii, imbunatateste performantele sportive si previne aparitia cariilor dentare. In plus, mierea contine minerale, vitamine, antioxidanti si aminoacizi. Vitamina B6, tiamina, riboflavina si acidul pantotenic sunt doar cateva dintre vitaminele din acest aliment-minune, impreuna cu mineralele esentiale - calciul, cuprul, fier, magneziul, manganul, fosforul, potasiul, sodiul si zincul. Diferiti aminoacizi au fost identificati in compozitia mierii, iar pinocembrina este un antioxidant ce se gaseste numai in miere. Cand vine vorba de sanatate si calmarea durerilor de gat, toti cantaretii stiu ca o lingura de miere ajuta. Nu trebuie sa canti arii de opera pentru ca sa beneficiezi de proprietatile calmante ale mierii - e de ajuns sa strigi la un concert sau pe stadion si corzile vocale au de suferit. Dupa ani in care medicii nu au luat in considerare proprietatile cicatrizante ale mierii, astazi medicina o foloseste din ce in ce mai des. Mierea era folosita inca pe vremea vechilor egipteni pentru a trata o varietate de probleme medicale, de la rani si arsuri pana la zgarieturi si cangrene. Astazi cercetatorii studiaza - si descopera - puternicele proprietati antimicrobiene ale mierii. Mierea este indicata in alimentatia dietetica a copiilor, in tratamentul bronsitelor cronice (in special ale celor alergice); in tratamentul artrozelor reactive (tratament asociat cu veninul de albine, aplicat local, in cadrul unor sedinte de fizioterapie), pentru afectiunile cardiace, reumatismale si digestive, pentru afectiuni ale ficatului sau ale cailor respiratorii, pentru tratarea insomniilor si a senilitatii.

Sfat:
Pentru ca sa beneficiezi de aceasta sursa de energie naturala, integreaz-o in dieta ta zilnica, impreuna cu fructe si legume. Foloseste-o pe post de indulcitor pentru ceai sau amesteca o lingura in bolul de cereale la micul dejun. Adauga o lingurita de miere si bucati de fructe proaspete unui iaurt pentru o gustare plina de energie, sau amesteca o lingura de miere intr-un pahar de apa si bea-l inainte de inceperea unei activitati fizice.

Mierea si frumusetea

Istoria ne-o infatiseaza pe Cleopatra, regina Egiptului, domnind cu o "mana de fier". Se pare totusi ca mana sa avea o piele extrem de catifelata, datorita bailor cu miere si lapte. Popaea, sotia imparatului Nero, folosea o lotiune ce continea cele doua ingrediente pentru a-si pastra pielea alba si catifelata. Pana in momentul in care cosmeticele au inceput sa fie fabricate in masa, la sfarsitul anilor 1800, laptele si mierea fusesera doua dintre ingredientele cele mai folosite in retetele de infrumusetare pregatite in casa. Unul dintre motivele pentru care mierea este folosita atat de mult in cosmetica, pentru toate tipurile de ten, este imaginea sa de ingredient "100% natural". Din ce in ce mai multi consumatori doresc produse cosmetice si de ingrijire personala fara ingrediente artificiale. In cazul mierii, imaginea este doar inceputul. Capacitatea pielii de a ramane hidratata este un factor extrem de important pentru mentinerea elasticitatii, catifelarii si supletii sale. Cu cat pielea imbatraneste, sau este expusa unor factori chimici si de mediu, aceasta isi pierde capacitatea de a retine apa, devenind uscata si ridata. Mierea este unumectant natural, adica atrage si retine umiditatea. Aceasta calitate o face sa fie o alegere evidenta pentru formulele unor creme/ lotiuni demachiante, creme de fata si corp, sampoane si balsamuri de par. In prezent, cercetatorii incearca sa gaseasca un proces prin care sa sintetizeze alfahidroxi-acizi (AHA) din miere. AHA sunt un foarte important ingredient al produselor cosmetice, ajutand in procesul de exfoliere al pielii. Exfolierea, sau reinnoirea naturala a celulelor, ofera pielii stralucire si sanatate. Uneori, exfolierea poate produce iritatii ale pielii, dar proprietatile hidratante si anti-

iritante ale mierii o fac ingredientul perfect pentru produsele destinate pielii sensibile. Studii preliminare au aratat ca
mierea are si proprietati naturale antioxidante. Antioxidantii joaca un rol semnificativ in protejarea pielii impotriva razelor UV si ajuta procesul de intinerire al epidermei. Pentru ca ingredientele artificiale din produsele de protectie solara pot cauza iritatii sau o imbatranire prematura a pielii, companiile cauta ingrediente cu proprietati antioxidante, iritante si hidratante. Mierea este ideala pentru acestea. Daca vrei mai multe informatii despre miere si apicultura, viziteaza www.honey.com. Laptele si sanatatea Nu toata lumea cunoastele avantajele unei alimentatii bogate in lapte si produse derivate. In lactate exista o combinatie unica de substante care previn si combat stresul (datorita continutului de calciu, minerale si vitamine); reduc tensiunea arteriala si riscul de producere a accidentelor vasculare, reduc riscul de aparitie a cancerului de colon, reduc pericolul aparitiei osteoporozei, amelioreaza simptomele sindromului premenstrual, scad pericolul de aparitie a ulcerului, imbunatatesc digestia, ajuta la prevenirea si combaterea obezitatii, imbunatatesc calitatea somnului. Laptele are mai multi nutritienti decat multe alte bauturi, chiar daca sunt imbogatite cu vitamine. A bea lapte este modul cel mai natural de a oferi corpului tau vitaminele si mineralele necesare energiei zilnice. Laptele este un "combustibil" natural: daca duci o viata foarte activa sau depui efort fizic, laptele este bautura care iti "reaprovizioneaza" corpul cu energie, datorita carbohidratilor continuti. Data viitoare cand vrei sa mananci o tableta de ciocolata sau o bautura racoritoare, alege in loc un pahar cu lapte. Calciul ajuta la dezvoltarea si mentinerea masei osoase, este vital pentru functionarea normala a nervilor, a contractiilor musculare si a circulatiei sangvine. Proteinele au un rol important in dezvoltarea creierului si a oaselor. Vitamina B-12 este esentiala pentru dezvoltarea

si sanatatea sistemului nervos, iar vitamina D ajuta la absorbtia calciului si fosforului (fara vitamina D, corpul absoarbe doar 10-15% din calciul ingurgitat). Riboflavina produce energia celulelor si joaca un rol vital in dezvoltarea sistemului nervos. Potasiul regleaza tensiunea arteriala si influenteaza activitatea musculara. Daca vrei sa slabesti cateva kilograme, adauga laptele cu continut scazut de grasimi in dieta ta. Laptele fara grasime are doar 80 de calorii la 250 ml si absolut nici un gram de grasime. Pentru ca sa nu ti se faca foame dimineata, inlocuieste micul dejun cu un pahar de lapte rece, peste care poti presara scortisoara, praf de vanilie sau cacao. Daca ti se face foame intre mese, bea un pahar de lapte! Pentru a preveni osteoporoza, urmeaza un regim echilibrat, dar bogat in calciu si vitamina D; fa sport (aerobic, jogging etc) timp de 20-30 de minute in fiecare zi, nu fuma si limiteaza consumul de alcool. Bineinteles, vizitele anuale la doctor trebuie sa includa si analize ale densitatii osoase, mai ales dupa menopauza. Daca stilul tau de viata include urmatoarele, s-ar putea sa ai parte de fracturi mai curand decat te astepti: nu consumi produse alimentare bogate in calciu (lapte, suc de portocale sau grapefruit, iaurt, branza, parmezan, branza cottage, somon, tofu, broccolli), esti fumatoare, bei mult (si des) alcool, ai o viata sedentara, tii deseori dieta. Pentru ca sa ramana o natiune sanatoasa si puternica, in urma cu cativa ani americanii au declansat o campanie de educare pentru a creste consumul de lapte. Fiind directionata catre toate grupurile de varsta, interes, rasa si educatie, campania "Got milk?" a avut un succes extraordinar mai ales in randurile tinerilor. Vazandu-i pe Britney Spears, LeeAnn Rimes, Marc Anthony si pe baietii din Backstreet Boys, pe Austin Powers, Sarah Michelle Gellar si Whoopi Goldberg, pe surorile Williams, Pete Sampras si Terrell Davis cu mustati albe de lapte, adolescentii au ajuns la concluzia ca laptele poate fi o bautura "cool". Daca vrei mai multe informatii despre campanie sau vrei sa iti descarci un screen saver cu "vedetele cu mustata", viziteaza www.whymilk.com.

Sfat:
Pentru o sanatate infloritoare si oase puternice, bea un pahar de lapte zilnic. Parintii ar trebui sa isi invete copiii sa bea lapte in mod regulat. Un obicei deprins in copilarie are mai multe sanse sa continue in adolescenta, atunci cand se dezvolta 50% din volumul masei osoase. Daca nu iti place gustul laptelui obisnuit, iti poti cumpara lapte cu aroma de vanilie, capsuni sau ciocolata. Daca nu vrei sa te ingrasi, ai la dispozitie laptele degresat sau cel cu continut scazut de grasimi. Daca ai alergie la lapte (afectiune foarte rar intalnita) sau intoleranta la lactoza, alege lapte de soia si produse derivate (tofu - branza de soia, deserturi pe baza de lapte de soia etc).

Laptele si frumusetea
Aceeasi Cleopatra a Egiptului care cunostea avantajele tratamentelor de infrumusetare cu miere, era la curent si cu proprietatile terapeutice ale laptelui si isi umplea in fiecare seara cada in forma de lebada cu lapte de camila. Astfel, pielea ei continua sa fie matasoasa si supla. Doua mii de ani mai tarziu, beneficiile bailor cu lapte sunt redescoperite de femei. Produsele cosmetice pe baza de lapte cuprind toate tipurile de produse: creme de fata si corp, lotiuni demachiante, geluri de dus, masti pentru fata, spume de baie, sapunuri, deodorante. Laptele, care contine betahidroxi-acizi, nu doar exfoliaza stratul de celule moarte a pielii, dar si catifeleaza. Laptele actioneaza ca un fel de "balsam" pentru piele, lasand-o stralucitoare si fina, fara a se descuama. Pentru par,

beneficiile sunt multiple. Firul de par are suprafata formata dintr-un fel de solzi, iar proteinele din lapte inchid acesti solzi, redand stralucirea parului. Retete de infrumusetare cu miere Pentru catifelarea pielii. Adauga un sfert de cana de miere in apa in care faci baie. Pentru stralucirea parului. Amesteca 1 lingurita de miere cu 1 litru apa calda. Daca esti blonda, poti adauga si cativa stropi de lamaie. Dupa ce te samponezi si te clatesti, toarna acest amestec pe toata lungimea parului fara sa il clatesti. Pentru hidratarea tenului (masca). Amesteca 2 linguri de miere cu 2 lingurite de lapte. Intinde acest amestec peste fata si gat, lasa-l sa actioneze timp de 10-15 minute. Clateste cu apa calduta. Pentru tonifierea fetei (masca). Amesteca 1 lingura de miere, 1 albus de ou, 1 lingurita de glicerina si faina (cam un sfert de cana), pana cand se formeaza o pasta. Intinde masca pe fata si gat, lasa sa actioneze timp de 10 minute, apoi clateste cu apa calda. Pentru netezirea ridurilor (masca). Cojile a 10 oua se usuca la cald, timp de 10 zile, dupa care se piseaza pana cand se obtine o pulbere fina. Se amesteca cu 2 lingurite de miere. Masca se aplica pe fata curatata si se lasa sa actioneze jumatate de ora. Se clateste cu apa rece. Pentru exfolierea tenului. Amesteca 1 lingura de miere cu 2 linguri de migdale fin macinate si cu 1 lingurita de zeama de lamaie. Intinde acest amestec pe fata, evitand zona ochilor si a gurii, masand cu blandete. Clateste cu apa calda. Retete de infrumusetare cu lapte Baie de lapte. Adauga 2-3 cani de lapte caldut (poti folosi si lapte praf) la cada de apa fierbinte. Cateva picaturi de ulei de migdale iti vor catifela pielea si mai mult. Masca de fata egipteana. Amesteca bine 1 ou batut, 1 lingurita ulei de masline, 1 lingura de faina, 1/ 4 lingurita sare si 1 lingura lapte, pana cand se formeaza o pasta. Intinde amestecul pe fata si gat, si lasa sa actioneze timp de 15 minute. Clateste cu apa rece si tamponeaza-ti usor fata cu un prosop. Lotiune hidratanta. Toarna 1 cana de lapte peste 1 cana de flori de musetel uscate, si lasa-le la macerat timp de cateva ore. Strecoara, pastrand lichidul intr-un recipient cu capac. Adauga 4 linguri de miere si 8 lingurite de germeni de grau, amesteca bine. Inchide recipientul si lasa-l la rece. Se poate folosi zilnic. Cantitatea ajunge pentru circa 1 saptamana. Ce trebuie s tim despre preparatele apicole

Farm. Primar Mircea Teodosiu Din produii stupului au fost preparate numeroase medicamente care se gasesc si in farmacii, dar mai ales in magazinele de specialitate pentru produse apicole. Haideti sa vedem cu ce ne pot ajuta preparatele apicole. POLENUL

Se recolteaza de catre albine de pe anterele florilor; el este folosit de acestea pentru perpetuare, constituie hrana puietului si este utilizat la producerea laptisorului de matca. Polenul cuprinde (din punct de vedere chimic) tot ceea ce este necesar vietii, dar are o compozitie chimica variabila in functie de specie: proteine, aminoacizi, zaharuri, minerale, vitamine, hormoni, grasimi, arome si apa; 100 gr de polen este echivalent cu 500 gr carne de vaca sau 7 oua; la fel si in ceea ce priveste continutul in aminoacizi. El are deci o importanta nutritiva deosebita (30 de gr de polen contine necesarul de aminoacizi pe o zi adica 2 linguri rase sau 6 lingurite). In polen se gasesc vitaminele B1, B2, B6, acid pantotenic si nicotinic, sarurile minerale de potasiu, magneziu, calciu, fier, siliciu, fosfor s.a., precum si grasimi. Prin polen se transmit principii activi din plante. Voi enumera mai jos cateva tipuri de polen si efectele lor: polen de salcam are efect calmant polen de castan dulce favorizeaza circulatia venoasa si arteriala, este decongestiv al ficatului si al prostatei polen de castan decorativ - intareste capilarele si favorizeaza circulatia venoasa polen de rapita - se foloseste in aplicatiile locale in cazul ulcerelor varicoase polen de papadie diuretic, depurativ, laxativ polen de mar tonic, influenteaza favorabil miocardul polen de mur tonic general si antidiareic polen de salcam galben japonez creste rezistenta capilarelor, intareste (tonifica) contractiile inimii, regleaza ritmul cardiac, combate fragilitatea vasculara polen de salvie stimuleaza functiunile digestive, este diuretic si regleaza menstrele polen de cimbrisor activeaza circulatia, tonic si afrodisiac, pectoral si antiseptic polen de tei calmant si sedativ In mod normal, polenul nu poate fi selectat dupa speciile de recoltare, el avand o actiune terapeutica variata (influenteaza functiunile digestive si intestinale, reda apetitul, combate asteniile, nevrozele, depresiile psihice, cu efecte favorabile in inflamatiile prostatei, in diabet si in fine, reda virilitatea). Asupra diabetului actioneaza in sensul stimularii producerii insulinei de catre pancreas; de asemenea, polenul scade valoarea colesterolului, fiind indicat in fenomenele de ateroscleroza, combate anemiile (prin aport de fier) si gusa endemica (prin aport de iod). LAPTISORUL DE MATCA Este o specialitate apicola produsa de albine pentru hrana larvelor de albine - in primele 3 zile de viata, toate primesc ca hrana laptisor, iar dupa aceea, numai albinele doici, pentru a le stimula producerea oualelor si a le prelungi viata. Laptisorul de matca se mai numeste si gele royale. Acesta, amestecat cu miere si propolis, are efect antivirotic si este eficace contra gripei. El contine gelatina si gama globuline si combate efectele varstei prin revigorarea organismelor batrane (indicat in varsta a 3-a). De asemenea este indicat in ateroscleroza sistemica, atunci cand scade colesterolul humoral. PASTURA

Pastura rezulta din depunerea de polen in fagurii negri; aici el este comprimat cu capul de catre albine pana cand se obtine o masa compacta. Sub influenta substantelor secretate de albine, a temperaturii, a umiditatii si a microorganismelor, se transforma in pastura. Pastura rezulta din polen amestecat si este superioara acestuia; ea este stocata pentru nevoile de nutritie ale coloniei de albine. Prin prelucrarea sub aceasta forma, polenul pierde puterea germinativa, zaharoza se transforma in monozaharide, acestea se transforma partial in acid lactic; prin aceste transformari creste conservabilitatea si continutul in vitamina K. Pastura are aceleasi recomandari ca si polenul: creste hematocritul, scade glicemia, este biostimulenta, combate anemia hipocroma si denutritia protidica, este indicata in afectiuni ale prostatei si in sarcina, precum si in bolile cardiovasculare (contine magneziu si potasiu). Miracolul din miere 16.10.2006, revista 121 Mierea, acest minunat dar al naturii, este cunoscuta si folosita din vremuri stravechi ca avand efecte benefice asupra sanatatii, fiind un aliment plin de elemente nutritionale de care organismul are nevoie pentru dezvoltare si refacere. Atentie: Copiii sub un an NU au voie sa consume miere, deoarece poate fi o potentiala sursa de spori de Clostridium botulinum, care nu afecteaza decat sugarii care nu au o microflora intestinala normala si care poate declansa botulismul infantile. De multe ori, mierea care se gaseste in comert este reincalzita, pentru a nu se zaharisi si pentru a arata cat limpede Sfat La copiii care au tendinta la constipatie, zaharul poate fi inlocuit cu succes de miere, inclusiv pentru indulcirea laptelui. Mierea nu se fierbe pe foc pentru a fi dezaharisita, deoarece se pierd substantele nutritive din ea si ramane doar un simplu indulcitor. Este de preferat o miere zaharisita, caci ea contine toate mineralele si vitaminele necesare. Continutul de microelemente al mierii este similar cu cel al sangelui uman, de aceea ea este foarte usor de asimilat de catre organism. Intr-o amfora veche a fost descoperita o cantitate de miere veche de peste 2000 de ani, care isi pastrase intacte calitatile. In miere, atat vitaminele, cat si mineralele variaza in functie de nectarul folosit de albine si de resursele solului pe care cresc plantele respective. Exista foarte multe sortimente de miere, unele monoflore, adica produse dintr-un singur fel de flori (salcam, tei, floarea-soarelui etc.), altele produse in zonele deluroase sau submontane, acolo unde exista multe flori (mierea poliflora, care este cea mai valoroasa din punct de vedere terapeutic). Proprietati esentiale Este un calmant care linisteste organismul Combate insomnia Are actiune usor laxativa si antiseptica

Inlatura starile de voma Contribuie la eliminarea substantelor toxice din ficat si rinichi Este un bun expectorant Combate tusea Limpezeste vocea in caz de ragusala Este foarte indicata in cazul anemiilor. Lptiorul de matc, un adevrat medicament stiri.acasa.ro Va simtiti epuizat, in pragul unei depresii sau incercati sa va reveniti dupa o boala indelungata? Faceti o cura cu laptisor de matca, unul dintre cele mai puternice energizante naturale. Are atatea efecte pozitive asupra organismului, incat poate fi considerat pe drept cuvat un adevarat "elixir al tineretii". Ce este Laptisorul de matca este o substanta secretata de glandele salivare ale albinelor, destinata hranirii larvelor in primul stadiu de dezvoltare. El constituie hrana exclusiva a reginei albinelor, care traieste cinci ani, spre deosebire de albinele lucratoare care supravietuiesc doar patru luni. Este alcatuit din fructoza, proteine, factori de crestere, 18 aminoacizi si o multitudine de vitamine (mai ales B1 si B5) si minerale. Este o substanta care creste rezistenta organismului impotriva diversilor factori de stres care il afecteaza, mentinand echilibrul functionarii normale a tuturor organelor. Actioneaza ca un "hormon sexual" crescand potenta barbatilor, combatand sterilitatea sau normalizand menstruatia. Beneficii Mai ales persoanele care muncesc intens zece ore pe zi sau au de sustinut examene importante vor simti imediat imbunatatirea memoriei, a capacitatii de concentrare si cresterea energiei. Fenomenele atat de neplacute care insotesc instalarea menopauzei (transpiratii abundente, bufeuri de caldura, ciclu prelungit) aproape dispar dupa o cura de o luna cu laptisor. Deoarece normalizeaza tensiunea, nu ar trebui sa le lipseasca celor care au risc crescut de infarct sau accidente cerebrale (obezi, cu colesterolul crescut). Poate cel mai important beneficiu este intarirea imunitatii, laptisorul avand si o puternica actiune anti-inflamatoare. Utilizare Cercetatorii afirma ca putem consuma fara pericol un gram de laptisor zilnic, in cazul unor boli grave fiind recomandate chiar doua grame. Cura dureaza patru-sase saptamani, iar laptisorul trebuie luat pe stomacul gol, inaintea mesei de dimineata. Pentru a detecta o posibila alergie, mai ales suferinzii de astm sau cei care fac deseori eczeme trebuie sa inceapa cura cu un dozaj mic (250 mg zilnic), crescand apoi progresiv doza. Dupa terminarea curei, faceti o luna pauza, apoi reluati tratamentul pana va intremati. Mierea (II) Medicamentul vieii - Mierea de albine

(Ilie Tudor, Formula As nr.731 i 732, 2006) Contine peste 400 de substante organice, care ii confera o valoare terapeutica uriasa. Mergeti acum, in luna lui august, la marginea padurii, unde cresc milioane de flori salbatice. Inchideti ochii si ascultati: se aud fosnetul vantului printre frunze, cantecul cosasilor imbatati de soare si inca ceva: un zumzet greu, fara oprire, cu abia perceptibile schimbari de ton si de ritm. Este sunetul albinelor care strang fara odihna nectarul de pe flori, pentru a-l transforma in miere. Cum incepe ziua pentru albine? Prin munca, asa cum se si termina, ati putea crede... Nici vorba! Ziua lor incepe cu un dans. Intai ies din stup albinele cercetase, care cauta florile cele mai incarcate de nectar, cu parfumul cel mai ademenitor. Dupa ce le gasesc, cercetasele se intorc in stup si le spun lucratoarelor unde se afla "comorile". Poate de bucurie, aceasta comunicare se face printr-un fel de dans ritualic, pe care il fac albinele inainte de a pleca la cules. Apoi, ghidate de pozitia soarelui, harnicele culegatoare imbracate in uniforme "de firma" - dungi negre si aurii - pornesc la strans nectarul. Ce rezulta? Unul din cele mai gustoase alimente si, totodata, medicamente naturale de pe pamant: mierea. Ce este mierea de albine? - Un medicament natural absolut Este rezultatul unei munci uriase a stupului, care transforma zaharurile gasite pe florile si pe frunzele plantelor intro pasta semilichida, cu o compozitie chimica extrem de complexa. O lingurita de miere contine peste 400 de substante organice, care nu ar putea fi reproduse cu aparatura sofisticata a secolului Xxi. Pe langa apa biologica si zaharuri (fructoza, glucoza, maltoza, zaharoza), mierea mai contine o serie de vitamine, de minerale, de ceruri, de enzime care-i dau o valoare terapeutica uriasa. Pe drept cuvant, putem spune ca mierea este alimentul vietii. Dintre vitamine, cele mai importante sunt cele din complexul B si, in cantitati ceva mai mici, vitaminele C, A, D si K. La randul lor, mineralele, prezente in miere intr-o forma usor asimilabila de catre organismul uman, sunt foarte numeroase, variind in functie de tipul de miere: potasiu, calciu, magneziu, fosfor, la care se adauga cantitati extrem de mici de seleniu, crom si iod. Extrem de important este laptisorul de matca, bogat in hormoni naturali, care favorizeaza regenerarea celulara si normalizarea activitatii unor glande endocrine (gonadele si suprarenalele, in special). Si numaratoarea continua: acizi organici (ajuta in procesul de digestie si asimilare), enzime (stimuleaza procesele de sinteza a vitaminelor in organism, ajuta la metabolismul grasimilor si al proteinelor ori favorizeaza neutralizarea unor toxine). Dar sa vedem la ce foloseste aceasta farmacie din borcanul cu miere. Care sunt proprietatile medicinale ale mierii de albine? - Cel mai puternic energizant cunoscut In primul rand, mierea este cel mai rapid si puternic energizant natural cunoscut. Substantele pe care le contine sunt extrem de usor de asimilat de catre organism, care primeste prin miere nu doar caloriile de care are nevoie, ci si mineralele, vitaminele si enzimele. Apoi, mierea este un puternic antiinfectios natural, care actioneaza asupra principalelor sisteme si aparate din organism, de la tubul digestiv si caile respiratorii pana la nivelul pielii si al mucoaselor. Acest produs al stupului este si un puternic stimulent al digestiei si al metabolismului, favorizeaza

tranzitul intestinal, ajutand la eliminarea prompta a toxinelor din organism. Nu in ultimul rand mierea este utila in mentinerea echilibrului endocrin, ajutand la reglarea activitatii principalelor glande din corp producatoare de hormoni. Principalele tipuri de miere Pe langa efectele generale ale mierii, exista si proprietati particulare ale acesteia, in functie de provenienta sa: mierea de mana - este obtinuta de pe frunzele de fag, de frasin si de stejar. Are proprietati laxative mult mai puternice decat celelalte tipuri de miere, are efect antiinflamator asupra tubului digestiv, favorizeaza eliminarea toxinelor din corp. mierea de tei - are aroma cea mai placuta si cea mai puternica dintre toate tipurile de miere. Este recunoscuta drept calmant psihic, somnifer, anafrodiziac. mierea de floarea-soarelui - este cumva la polul opus fata de cea de tei. Are proprietati tonice psihice si tonice generale, este afrodiziaca, stimuleaza imunitatea. mierea de salcam - se pastreaza lichida in mod natural, fiind foarte bogata in fructoza. Are, ca si cea de tei, proprietati calmante psihice. Mai este recomandata drept calmant gastric, stimulent pentru activitatea cardiaca. mierea de brad si de alte conifere - este foarte rara, randamentul de culegere al albinelor fiind mic. Are proprietati exceptionale asupra plamanilor si sistemului respirator, beneficiind de proprietati antiinfectioase, expectorante, antitusive si, atunci cand este consumata cu tot cu fagure, bronhodilatatoare. mierea de zmeura - face parte dintre asa-numitele soiuri de padure. Are o culoare albicioasa, specifica, dupa care poate fi recunoscuta. Regleaza activitatea ovarelor, este reintineritoare, previne aparitia unor afectiuni ca osteoporoza, sclerodermia. mierea de menta - este culeasa de albine din culturile de menta intinse pe zeci de hectare. Se foloseste ca antitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic, antispastic. Usureaza digestia, combate balonarea. mierea de trifoi - este obtinuta de albine, atunci cand sunt tinute in pastorala, in preajma lanurilor cultivate cu soiurile furajere ale speciei Trifolium repens. Are o actiune diuretica foarte buna, ajutand la eliminarea apei in exces din tesuturi si, de asemenea, are o actiune estrogena, adica ajuta la fixarea calciului in oase, iar la femei favorizeaza accentuarea caracterelor feminine si are efect intineritor puternic. mierea de mac - are un efect somnifer, antispastic si anafrodiziac (reduce excitabilitatea sexuala) puternic. Are adesea o nuanta mai inchisa, din cauza ca are in compozitie si mici granule de polen de mac, care este negru la culoare.

mierea poliflora - proprietatile sale difera foarte mult in functie de regiunea din care este recoltata. De exemplu, mierea de la campie are o actiune antiseptica si sedativa mai puternica, spre deosebire de mierea poliflora din regiunile muntoase inalte, la care efectul antiinfectios se adreseaza in special aparatului respirator, iar efectul sedativ este inlocuit cu unul tonic nervos. In general, mierea poliflora este considerata cel mai complex tip de miere ca actiune terapeutica, ea ingloband nectarul de la cateva zeci, daca nu sute, de specii de plante medicinale si imprumutand ceva din proprietatile terapeutice ale fiecareia dintre ele. Mierea ca mijloc de prevenire a bolilor Diabetul - studii recente, facute in mai multe tari ale lumii, arata ca inlocuirea totala a zaharului in alimentatie cu miere duce la o scadere cu 60-70% a ratei aparitiei diabetului. Mai ales in alimentatia copiilor si tinerilor este recomandata folosirea mierii ca unic indulcitor, deoarece ajuta la prevenirea diabetului juvenil, altfel imposibil de vindecat prin mijloacele actuale. Obezitatea - se recomanda, de asemenea, inlocuirea totala a zaharului cu miere, care nu da aceeasi dependenta ca si zaharicalele obisnuite. Cercetari recente arata ca peste 60% din obezii din intreaga lume sunt, practic, dependenti de zahar si, mai ales, de produsele care il contin (ciocolata, prajituri, sucuri, bomboane, inghetata). La miere, aceasta dependenta nu apare. Caria dentara - are drept cauza nu doar bacteriile fixate la nivelul smaltului dintilor, ci si anumite tulburari metabolice produse, conform mai multor studii, de catre consumul de zahar. De la aparitia zaharului in alimentatie, in urma cu 200 de ani, rata aparitiei unor boli cum ar fi caria dentara, diabetul, obezitatea a crescut exponential. In prezent, caria dentara este cea mai raspandita boala din lume, 98% din populatia planetei suferind de ea. Daca vreti sa franati fenomenul aparitiei acestei probleme, inlocuiti complet zaharul cu mierea de albine. Constipatia - se previne foarte eficient prin consumul zilnic de miere. Doza care se ia in fiecare zi este de doua lingurite de miere, pe cat posibil lichida si proaspata (obtinuta in anul respectiv). Osteoporoza - apare atunci cand in organism nu mai sunt sintetizati suficienti hormoni estrogeni, hormoni care au un rol crucial in fixarea calciului in oase. Toate tipurile de miere contin in cantitati mici laptisor de matca, cea mai bogata substanta naturala in acest tip de hormoni. Asadar, consumul zilnic de miere furnizeaza sistematic organismului acest ajutor hormonal, ajutand la prevenirea acestei boli. Menopauza prematura - nu poate aparea la femeile care consuma zilnic miere, legume si fructe crude. Aceste alimente sunt un puternic reintineritor, stimuland in mod armonios activitatea ovarelor si intarziind aparitia menopauzei, cu pana la zece ani. Lipsa de calciu si de magneziu - nu este combatuta direct de miere, care contine totusi cantitati destul de reduse din aceste minerale. In schimb, inlocuirea zaharului cu miere impiedica aparitia carentelor in aceste substante, deoarece spre deosebire de "otrava alba" (cum este denumit zaharul), mierea nu consuma si nu perturba asimilatia acestor doua minerale esentiale.

Tulburarile de crestere si de dezvoltare la copii - pot fi extrem de eficient prevenite prin consumul sistematic de miere de albine si de polen de albine. Ambele produse stimuleaza in mod armonios procesele de crestere si de dezvoltare, atat la nivel fizic, cat si psihic sau mental. Ct miere trebuie s consumam zilnic Copiilor sub un an nu li se administreaza deloc miere de albine, acestia fiind extrem de sensibili la anumite microorganisme care se pot dezvolta in miere - e drept, in cazuri extrem de rare - si care produc boli grave (la care adultii sunt imuni). l Copiilor intre 1 si 3 ani li se administreaza 2-4 lingurite de miere pe zi, iar celor intre 3 si 6 ani li se dau 4-6 lingurite de miere pe zi. l Copiii peste sase ani pot consuma pana la 8 lingurite de miere de albine, adolescentii pana la 15 lingurite de miere (echivalentul a 70 de grame), iar adultii - 20 de lingurite pe zi (echivalentul a 100 g). Dar al naturii cu gust divin, valoarea alimentara a mierii e mult depasita de calitatile ei medicale. Remediu pentru o multime de boli, ea este si un aparator de nadejde al sanatatii, de la nastere si pana la moarte. Afectiunile digestive Constipatia, colita de putrefactie - cel mai bun remediu in cazul acestor doua afectiuni este mierea de mana, din care se consuma 2-6 linguri pe zi. Substantele active din acest tip de miere au efecte puternic laxative, favorizeaza normalizarea florei intestinale, neutralizeaza bacteriile de putrefactie. In cazurile de constipatie atona, se pun suplimentar, pe fiecare lingura de miere, 20 de picaturi de tinctura de pelin. Arsuri la stomac (pirozis) - efectul mierii de albine in cazul acestei tulburari digestive este foarte diferit de la o persoana la alta. Asupra unor pacienti, mierea are un efect calmant gastric, in timp ce asupra altora, din contra, are efecte agravante. Singura metoda de a verifica daca vi se potriveste acest leac este sa-l incercati. Cand apar arsurile luati doua linguri de miere de tei sau de salcam, si imediat dupa aceea beti o cana de apa calduta. Ulcere, gastrite, diaree - in toate aceste afectiuni, efecte foarte bune are mierea poliflora in care s-a dizolvat putina tinctura de propolis (5 picaturi la o lingurita de miere). Aceasta miere propolizata nu se administreaza niciodata pe stomacul gol, ci dupa ce s-a mancat putina paine si, eventual, s-a baut un pahar de apa. Se iau 4-6 lingurite pe zi, in cure de trei-sase saptamani. Efectul mierii in aceste afectiuni se explica prin puternica sa actiune antibacteriana (combate inclusiv bacteria Helicobacter pylori, care produce ulcerul). Apoi, mierea protejeaza mucoasa gastrica, datorita efectului sau antiinflamator si datorita faptului ca stimuleaza circulatia sanguina in zona si ajuta la regenerarea celulelor epiteliale. Afectiunile cardiovasculare Recuperare dupa infarct sau dupa accident vascular - se foloseste mierea ca aliment in primele zile. Ea contine nu doar vitamine, minerale si enzime, ci si calorii foarte usor asimilabile, care trec usor din tubul digestiv in circulatia sanguina, fara a mai lua, prin procesul digestiv, din energia organismului, si asa slabit. Pentru un bolnav ce a suferit un atac de cord recent ori a avut un accident vascular in urma caruia se confrunta cu o paralizie mai mult sau mai

putin grava, mierea aduce o binefacere extraordinara. Se consuma zilnic 1-6 linguri (18-110 grame), in functie de gravitatea bolii si in functie de capacitatea de asimilare a pacientului. Boli degenerative ale vaselor de sange, ischemie cardiaca - se cumpara de la apicultori asa-numita capaceala (un amestec de miere, ceara si propolis). Aceasta se mesteca indelung (intocmai ca guma de mestecat), chiar si dupa ce s-a terminat mierea din ea. Odata asimilata prin tubul digestiv, aceasta combinatie are un efect "lubrifiant" asupra vaselor de sange, ajutand la redobandirea elasticitatii si permeabilitatii lor. De asemenea, ajuta la normalizarea ritmului cardiac si are efect tonic cardiac. Hipertensiune, insuficienta circulatorie - se achizitioneaza din magazinele apicole miere poliflora cu laptisor de matca 2%. Se administreaza cate doua lingurite pe zi, in cure de 1 luna, cu doua-trei saptamani de pauza. Acest tratament are, in timp, un excelent efect vasodilatator, ajutand la reglarea presiunii sanguine si deblocand circulatia periferica. Ulcer varicos, arterita obliteranta - se foloseste, extern, miere de albine poliflora, care trebuie sa fie cat mai proaspata. Daca leziunile sunt infectate, se pot adauga la o suta de grame miere 5 grame de tinctura de propolis si 10 picaturi de ulei volatil de ienupar. Ungerile se fac pe zona afectata de doua ori pe zi, sub supraveghere medicala competenta. Experienta a aratat ca vindecarea apare cel mai adesea dupa 60 de zile, durata mai lunga sau mai scurta de vindecare depinzand si de alti factori (regim alimentar, tratamente interne cu plante medicinale luate in paralel etc.). Afectiunile respiratorii Guturai, dureri de gat - se consuma zilnic 6-12 lingurite de miere de floarea-soarelui cat mai proaspata. Mierea de floarea-soarelui are efecte imunostimulente, dar si antiinfectioase directe, pentru ca in nectarul acestei plante, la fel ca si in glandele albinelor care il culeg, sunt prezente substante cu efect antibiotic. Sinuzita - se face un tratament intensiv pe parcursul unei zile, timp in care, la intervale de timp de 15-20 de minute, se mesteca, timp indelungat, cate o bucatica de fagure cu miere, de marimea unei lame de guma de mestecat. Nu s-a putut explica stiintific deocamdata acest efect, desi apare fara exceptie: caile respiratorii, inclusiv cele superioare, sunt decongestionate, infectiile se retrag, iar respiratia devine mai libera. Tratamentul se aplica vreme de cateva zile, nu doar impotriva sinuzitei si rinitei, ci si a bronsitelor, a astmului si chiar impotriva pneumoniei. Tuse - se consuma zilnic 6-10 lingurite de miere de tei sau de salcam. Are efecte emoliente in tusea iritativa, efecte expectorante in tusea umeda, ajuta la refacerea epiteliilor lezate de infectiile respiratorii. Un remediu extrem de puternic impotriva tusei este o ceasca de cafea foarte concentrata (4 lingurite la 100 de ml), in care se pun 2-3 linguri de miere poliflora. Nu se bea, ci se administreaza cu lingurita, ca un medicament. La copiii pana la sase ani, se administreaza 1/2-1 lingurita mica din cafeaua cu miere, la cei pana la doisprezece ani, 1-2 lingurite, iar la adulti, o lingura mare (o lingura de supa). Doza se administreaza de sase ori pe zi. In trei-patru zile, accesele de tuse se estompeaza si apoi dispar. Este un tratament eficient mai ales in cazul persoanelor care de obicei nu consuma cafea, si la care organismul nu este desensibilizat, partial, la actiunea cofeinei.

Adjuvant in pneumonie, tuberculoza - se consuma zilnic sase linguri mari de miere de brad amestecate cu doua galbenusuri de ou. Mierea de brad, pe langa proprietatile sale energizante, este un excelent antiseptic pulmonar si stimulent al imunitatii la nivelul aparatului respirator. Bronsita cronica (in special alergica) - se fac inhalatii cu vapori de apa cu miere. Pentru aceasta, vom pune la un litru de apa clocotita 4 linguri de miere de brad sau de tei, dupa care vom sta cu nasul deasupra vasului si vom inspira. Daca aveti posibilitatea sa va cumparati un aparat care produce aerosoli din comert, faceti inhalatii cu aerosoli cu apa de mare, in care a fost pusa miere de albine (4 linguri la litru).Eficienta este cu totul deosebita. Afectiunile pielii Acnee - se consuma zilnic sase lingurite de miere de trifoi sau de miere de mana. Mierea de trifoi are un excelent efect reglator asupra gonadelor, fiind foarte utila in tratarea acneei care apare pe fond hormonal. Mierea de mana este laxativa si depurativa, fiind indicata in acneea care apare la persoanele constipate sau care au acumulari masive de toxine in corp. Arsuri de gravitate mica si medie - se acopera leziunea, imediat dupa producere, cu miere. Intr-o prima faza, mierea are efect calmant si impiedica aparitia basicilor. Aplicata in continuare pe arsura, ea impiedica infectarea, ajuta la o vindecare rapida si estetica. Cea mai eficienta in acest sens este mierea propolizata, pentru obtinerea careia se pun 5 ml de tinctura de propolis, la 50 de grame miere. Rani - se aplica miere de albine curata pe rana dezinfectata in prealabil cu alcool sanitar. Peste mierea aplicata se pune un tifon steril. Mierea se foloseste pe ranile de gravitate mica si medie, pentru a asigura dezinfectia, pentru a stimula refacerea tesuturilor. Prin vascozitatea si aderenta ei la piele, mierea protejeaza ranile de microbi si grabeste vindecarea. Se utilizeaza mierea neprocesata, nediluata si pe cat posibil lichida (dar nu lichefiata prin incalzire la peste 50 de grade Celsius). Afectiunile oftalmologice Conjunctivite, inflamatii oculare - se fierbe, vreme de cinci minute, o lingurita de miere de albine poliflora in jumatate de pahar (100 ml) de apa. Se lasa apoi sa se raceasca, iar cateva picaturi din solutia rezultata se pun, cu ajutorul unei pipete, in colturile ochiului. Se face acest tratament vreme de 10-14 zile. Aceasta aplicatie produce pe moment o usoara iritatie urmata de lacrimare. Are efecte antiinflamatoare, antiseptice oculare. Adjuvant in blefarita - se ung de una-doua ori pe zi pleoapele cu miere de salcam. Se lasa mierea astfel vreme de minimum 15 minute, dupa care se spala cu infuzie de albastrele sau de silur. Tratamentul are, de asemenea, efecte antiinflamatoare si antiinfectioase. Afectiunile hormonale la femei Infertilitate - se elimina complet zaharul din alimentatie si se consuma in schimb miere de floarea-soarelui (minimum 6 lingurite pe zi). Stimuleaza activitatea hormonala si are un misterios efect reglator al activitatii

ovarelor. La femeile cu insuficienta ovariana, se recomanda mierea de floarea-soarelui sau poliflora cu laptisor de matca 2%, care se gaseste in magazinele apicole specializate. Dismenoree - se consuma miere de zmeur lichida, cate patru lingurite pe zi. Ajuta la reglarea ritmului de aparitie a menstrelor, reduce simptomele sindromului premenstrual, diminueaza anumite fenomene neplacute din timpul menstrelor (stari de nervozitate, spasme, dureri de sani). In medicina populara, femeile care au dureri ovariene si abdominale puternice la ciclu se ung pe pielea abdomenului inferior cu miere de albine, pun deasupra o bucata de bumbac si pe ea o sticla cu apa cat mai calda. Se face aceasta aplicatie vreme de o ora, dupa care durerile dispar numaidecat. Frigiditate - cel mai eficient remediu natural este hidromelul, o bautura slab alcoolizata pe baza de miere, pe care o vom prezenta pe larg la sfarsitul acestui articol. Bolile nervoase Insomnie - inainte de culcare, se iau 1-2 linguri mari de miere de tei sau de mac. Suplimentar, se poate bea si un pahar de lapte cald. Este un tratament simplist in aparenta, dar care in multe cazuri s-a dovedit a fi extrem de eficient. "De vina" - se pare - sunt anumite vitamine, minerale si enzime continute de miere, care favorizeaza secretia de serotonina si melatonina, doi neurotransmitatori care induc o stare de calm si de relaxare profunda, ce favorizeaza o regenerare nervoasa si psihica completa. Epuizare nervoasa - se face un tratament de 12 zile cu miere cu laptisor de matca 2%. Are efecte tonice psihice miraculoase, favorizand refacerea capacitatilor psihice si intelectuale. Este si un foarte bun remediu contra depresiilor. Hiperexcitabilitate nervoasa - se elimina pentru o perioada de 6 luni din alimentatie zaharul, faina alba, cafeaua si alimentele cu conservanti. Zaharul va fi complet substituit de mierea de tei si de salcam, din care se vor consuma minimum 6 lingurite pe zi. Acest regim, nu foarte usor de tinut pentru persoanele care nu au o vointa puternica, are in timp efecte miraculoase, acolo unde neurolepticele de sinteza au dat gres. Frumusete Ten cu pori - se aplica pe obraji, pe nas si pe frunte o solutie obtinuta din 6 linguri de miere de albine combinata cu 4 linguri de infuzie de coaja de salcie (se fierb 20 grame de coaja de salcie in 100 ml de apa vreme de 10 minute). Se obtine o solutie semilichida, care se intinde si se lasa sa actioneze vreme de jumatate de ora - o ora, dupa care se indeparteaza cu putina apa carbogazoasa. Tratamentul se reia 7 seri la rand, iar efectele - veti vedea - merita din plin efortul. Ten ofilit, imbatranit prematur - se intinde pe tot tenul o masca simpla, din miere de salcam, care se tine vreme de o jumatate de ora - o ora. Apoi fata se curata cu lapte, dupa care se aplica o crema adecvata tipului dvs. de ten. Tratamentul extern se va face in fiecare seara, vreme de 30 de zile, in paralel fiind insotit de o cura interna cu miere poliflora cu laptisor de matca 2% (se administreaza conform prospec-tului). Efectele sunt cu adevarat spectaculoase.

Pletora - se rade coaja de la o lamaie si se amesteca bine cu 2 lingurite de miere de albine, pasta rezultata intinzandu-se in strat gros pe locurile afectate. Se tine amestecul vreme de o ora, dupa care se spala cu un tampon de vata inmuiat in suc proaspat de lamaie. In paralel, se face o cura interna cu miere de mana, din care se iau cate patru lingurite pe zi, seara. Precautii si contraindicatii la tratamentele cu miere de albine Mierea nu va fi consumata de persoanele bolnave de diabet, decat dupa consultarea prealabila a medicului si sub indrumarea acestuia. De asemenea, copiilor sub un an le este contraindicata mierea. Acest produs al stupului poate contine germeni de Clostridium botulinum, o bacterie care nu imbolnaveste persoanele de varsta adulta, cu o flora intestinala normala, dar care poate declansa botulismul la copiii sub un an. Consumul mierii este interzis si persoanelor cu alergie la produse apicole. Hidromelul - elixirul tineretii si al bucuriei de viata Este unul din cele mai vechi remedii stimulente, reintineritoare si afrodiziace cunoscute. Dupa unii cercetatori, licoarea isi are originea in Babilon, fiind cunoscuta de acum 4.000 de ani. In acele vremuri se spunea ca cei care beau acest elixir preparat din miere de albine intineresc si chiar devin... nemuritori. Se mai stia ca licoarea grabeste vindecarea ranilor, ajuta la redobandirea poftei de mancare si a poftei de viata in general, fiind un remediu si contra sterilitatii. Dupa alti cercetatori, hidromelul provine din India, fiind mai vechi de 6.000 de ani. In medicina Ayurveda, este unul din principalele remedii reintineritoare, facandu-se referiri chiar la o tinerete vesnica, obtinuta prin consumarea de hidromel combinat cu unele ierburi care cresteau la poalele muntilor Himalaya. In timpurile noastre aceasta bautura pe baza de miere a cunoscut o noua celebritate, datorata unor studii realizate de cercetatorii unui institut londonez, care au ajuns la concluzia ca hidromelul este mult mai mult decat o bautura slab alcoolizata. Este un adevarat cocktail de vitamine, enzime si hormoni naturali, care au ca efect relansarea activitatii hormonale si o actiune reintineritoare certa. Si daca v-am facut suficient de interesati de hidromel, sa va oferim si reteta. Cum se prepara hidromelul Intr-o sticla de un litru, se pun 6-8 linguri de miere poliflora (preferabil lichida), o jumatate (nu mai mult!) de lingurita de polen de albine si se completeaza restul cu apa plata sau de izvor. Se inchide sticla ermetic si se lasa la macerat timp de 2 zile, la temperatura camerei, agitandu-se de 3-4 ori pe zi. Rezulta o licoare cu un gust placut, acrisor si acidulat, slab alcoolizat, cu efecte stimulente nervoase, tonice si chiar euforizante, cu totul deosebite. Se consuma 2-3 pahare pe zi, de preferinta pe stomacul gol. Cateva efecte si intrebuintari terapeutice ale hidromelului Frigiditate - se consuma 1-3 pahare de hidromel inaintea actului amoros. Ajuta la relaxare, favorizeaza aparitia unei stari de spirit vioaie, jucause, euforice. Este printre putinele afrodiziace feminine cu eficienta dovedita, avand in plus si un gust si o aroma agreabile, element extrem de important. Impotenta - se aplica acelasi tratament ca la frigiditate. In cazul barbatilor, hidromelul are efecte usor vasodilatatoare (inclusiv in zona pelviana), de stimulent hormonal si, prin efectul sau tonic nervos, ajuta la depasirea anumitor bariere si blocaje psihice.

Menopauza prematura - se face o cura de 60 de zile cu hidromel. Se consuma pe stomacul gol, cate un pahar dimineata, la pranz si seara. In paralel, se tine un regim alimentar cu multe legume si fructe crude. Inapetenta, digestie dificila - se bea o jumatate de pahar de hidromel, cu 15-20 de minute inainte de fiecare masa. Favorizeaza secretia de sucuri digestive, stimuleaza peristaltismul digestiv. Carente de minerale si oligoelemente - se face o cura de 20 de zile, timp in care se bea jumatate de litru de hidromel pe zi. Pe langa faptul ca are in compozitia sa toate mineralele mierii si ale polenului, ajuta la o mult mai buna asimilare a acestor elemente si din alimentele obisnuite. Mierea, un miracol pentru sntate Lucia Comanescu (revista Slab sau gras) Utilizata inca din antichitate, atat ca medicament, cat si la ritualuri si ceremonii, mierea este cel mai puternic energizant natural, cu un continut de peste 400 de substante organice, avand multiple utilizari dietetice si terapeutice. Dupa provenienta exista: miere de flori (florala), provenita din prelucrarea nectarului si polenului cules de albine din florile plantelor melifere. miere de mana (extraflorala), provenita de pe alte parti ale plantei, n afara de flori, mana fiind un produs obtinut indirect, prin intermediul unor insecte din categoria afidelor, psyllidelor, coccidelor, citadidelor si lachnidelor, care se hranesc cu sucurile plantelor si elimina apoi zaharurile de care nu mai au nevoie. Are proprietati laxative mai puternice si elimina toxinele din corp. Dupa speciile de plante melifere de la care albinele au adunat nectarul: miere monoflora, provenita integral (sau n mare parte) din nectarul florilor unei singure specii: salcam, tei, floarea-soarelui, menta, zmeura, trifoi, mac. miere poliflora, provenita din prelucrarea unui amestec de nectar de la florile mai multor specii de plante.

Compozitie chimica: Numerosi factori influenteaza compozitia chimica a acestui produs minune - mierea: calitatea si compozitia materiei prime (nectar sau mana, abundenta acesteia, factorii climatici, modul de exploatare a albinelor, modul de recoltare, conditionarea si conservarea). In compozitia mierii intra: apa biologica obtinuta din plante; concentratia normala a apei n miere este ntre 17-23 %; polen (pana la 1%); substante zaharoase (fructoza, glucoza (65-75%), maltoza, zaharoza); substante nezaharoase.

Glucoza si fructoza intervin direct n metabolismul uman, ele asigurand energia necesara organismului si favorizand formarea si hranirea celulelor nervoase. Mierea mai contine o serie de vitamine (cele din complexul B, si in cantitati mai mici vitaminele C, A, K, D), care provin n exclusivitate din polenul si nectarul plantelor. Mineralele prezente in miere intr-o forma usor asimilabila de catre organismul uman sunt foarte numeroase, variind in functie de tipul de miere: potasiu, calciu, magneziu, fosfor, la care se adauga cantitati mici de seleniu, crom si iod. Enzimele, adaugate mai ales de albine (carbohidrazele: zaharaza si amilaza), ii dau o valoare terapeutica foarte mare. Contine si diversi acizi (explica pH-ul mierii usor acid) . Valori nutritionale: 100 de grame de miere, care furnizeaza 335 de calorii, contin: 0,4% proteine (printre care 12 aminoacizi cum ar fi: leucina, alanina, metionina); 81,3% zaharuri (38,19% fructoza; 31,28% glucoza; 5% zaharoza; 6,83 % maltoza si alte dizaharide, aceasta in timp ce zaharul contine 0,1% apa si 99,9% zaharoza); vitamine (B1, B2, B6, C, PP) 3,01%; 15% apa; 0,2% substante minerale (calciu, magneziu, fosfor, fier, cupru, mangan, zinc, siliciu, sodiu, sulf). in proportie de 0,09% se mai gasesc amestecuri de: acid pantotenic, acid nicotinic, acid folic, fermenti, hormoni, antioxidanti, factori antibiotici, urme de polen. Proprietati terapeutice: Toate aceste elemente fac ca acest produs sa fie cel mai puternic energizant natural, avantajul fiind acela ca substantele continute sunt foarte usor de asimilat si nu mai necesita o prelucrare speciala prin digestie. Mierea de albine nu are doar calitati nutritive ci, n urma studiilor, s-a demonstrat ca are si o actiune terapeutica eficienta, ce se exercita atat asupra afectiunilor digestive, cat si n afectiunile hepato-biliare, cardio-vasculare, respiratorii, afectiuni ale sistemului nervos, ale aparatului urinar, n bolile de nutritie si cele infectioase, n afectiunile sangvine si n cele cutanate. Stimuleaza digestia si metabolismul si regleaza activitatea principalelor glande din corp producatoare de hormoni. Inlocuiti zaharul cu mierea si veti avea o sanatate deplina! Pot fi tratate cu ajutorul mierii bolile nervoase, precum insomnia, epuizarea psihica sau hiperexcitabilitatea nervoasa, primul pas fiind inlocuirea totala din alimentatie a zaharului cu miere. Deosebirea esentiala a mierii de albine de zaharul comercial consta n continutul sau ridicat n unele substante nezaharoase (microelemente, enzime, acizi organici si vitamine), care si exercita efectul pozitiv atat prin actiunea de reglare a unor functii importante ale organismului, dar si contribuind la conferirea calitatilor gustative specifice ("gust de miere"). Contraindicatii: Mierea are si contraindicatii pentru pacientii care sufera de obezitate, diabet zaharat, tulburari glicoregulatorii, insuficienta pancreatica exocrina si pentru pacientii gastrectomizati, cat si n anumite tulburari alergice.Indicatiile apiterapice vor fi facute numai de catre medicul specialist, iar tratamentele vor fi aplicate sub

directa sa supraveghere, avandu-se n vedere actiunile farmaco-fiziologice generale si specifice ale produsului apiterapic, starea pacientului si evolutia bolii.Important! Copiii sub un an nu au voie sa consume miere! Mierea poate fi o sursa potentiala de spori de clostridium botulinum, care nu afecteaza tinerii si adultii cu o microflora intestinala normala, dar care poate declansa botulismul infantil la unii copii sub un an. Un cocktail de vitamine, enzime si hormoni naturali: HIDROMELUL Mod de preparare: Intr-o sticla de un litru se pun 6-8 linguri de miere poliflora (preferabil lichida), o jumatate de lingurita de polen de albine si se completeaza restul cu apa plata. Se inchide sticla ermetic si se lasa la macerat timp de 2 zile, la temperatura camerei, agitandu-se de 3-4 ori pe zi. Rezulta o bautura cu un gust placut, slab alcoolizata, cu efecte stimulente, tonice. Se consuma 2-3 pahare pe zi, de preferinta pe stomacul gol. Intrebuintari terapeutice: Hidromelul este unul din cele mai vechi stimulente afrodisiace cunoscute, fiind un remediu contra sterilitatii, frigiditatii si impotentei. O cura de cateva zile cu hidromel rezolva eficient carentele de minerale si oligoelemente. POLENUL (Dr. Stefan Stangaciu, Formula As nr. 625, 2004) O "minune a vietii": Polenul Pentru prima data in Romania se gaseste: Polen medicinal monoflor (extras dintr-o singura floare) Polenul, supranumit de unii autori "o minune a vietii", constituie una dintre marile dileme ale lumii vegetale. Fiecare grauncior de polen reprezinta un concentrat alimentar si, in acelasi timp, o farmacie a naturii foarte bine pusa la punct. Cu alte cuvinte, un "concentrat" datator de viata. Polenul este un aliment extraordinar de hranitor, dar, datorita compozitiei sale extrem de diverse, poate fi folosit si ca remediu natural, fiind un produs foarte bine tolerat. Astfel, polenul ajuta la cresterea rezistentei organismului fata de agresiuni externe de tip fizic, chimic ori biologic; ne ofera din abundenta substante necesare sistemului nervos pentru a putea rezista, cu o flexibilitate mai mare, stresului zilnic; in practica medicala curenta, este folosit in special in scop profilactic (de prevenire a bolilor), dar si terapeutic - pentru ameliorarea ori chiar vindecarea a numeroase afectiuni. Cand vorbim despre polen, avem in minte reprezentarea polenului poliflor - un veritabil curcubeu de culori, provenind de la diverse plante. In literatura de specialitate s-a discutat insa, inca din anii 70, despre polenurile monoflore. Alin Caillas, unul din cei mai cunoscuti autori francezi de carti apicole, face in lucrarea sa "Polenul" o clasificare a acestora si a proprietatilor lor, dupa cum urmeaza: polenul de salcam - bun pentru stomac si calmant; polenul de busuioc - stimuleaza stomacul si functiile gastrice; polenul de albastrita - favorizeaza diureza; polenul de limba-mielului - actioneaza benefic asupra aparatului pulmonar; polenul de visin - este un excelent diuretic; polenul de castan dulce - decongestioneaza ficatul si prostata si ajuta la retragerea varicelor; polenul de rapita - actioneaza asupra ulcerelor varicoase; polenul de mac - eficace contra tusei in general si in special contra bronsitelor, a anginelor si chiar a tusei convulsive; foarte usor narcotic, deoarece contine putin opium, se recomanda persoanelor nervoase, care sufera de insomnii; polenul de lavanda - actioneaza favorabil asupra stomacului si in cazurile de inapetenta (lipsa poftei de mancare); polenul de papadie - diuretic, depurativ si usor laxativ; polenul de mar intaritor general; are actiune benefica asupra inimii; polenul de mur - este pretios ca tonic general, eficace in diaree si dizenterie; polenul de salvie - diuretic, regularizeaza menstrele; polenul de salcie - tonic, sedativ si anafrodisiac; polenul de cimbrisor - pretios pentru activarea circulatiei; tonic, usor afrodisiac; polenul de tei - un calmant indicat

pentru persoanele nervoase si suferinde de insomnie; polenul de paducel - tonic cardiac, echilibrant al sistemului nervos si sedativ, util in ameteli, palpitatii, tulburari circulatorii, angina pectorala. Care este cel mai bun polen? Cel mai bun polen este acela care se potriveste cu necesitatile organismului uman. Pentru o persoana sanatoasa, cel mai bun polen poate fi cel poliflor, uscat traditional. Persoanele care sufera insa de diverse afectiuni, in special cronice, este bine sa consume polenul proaspat recoltat si imediat bagat la congelator si/sau conservat in miere. Suntem bucurosi sa anuntam ca, pentru prima data in Romania (si printre primii in lume!), in mod organizat si pastrand o calitate maxima, s-a inceput recoltarea polenului medicinal monoflor. Ovidiu Bodea, un tanar intreprinzator din Baia Mare, a demarat un amanuntit studiu al polenului apicol romanesc, destinat tratamentelor diferitelor boli. Studiul are ca scop identificarea si sortarea polenurilor in functie de culoare, provenienta si perioada in care a fost cules; ulterior, in colaborare cu farmacisti si medici, se studiaza amanuntit efectele specifice in tratarea diferitelor afectiuni. Domnul Bodea ofera, in premiera in Romania, polen proaspat (nu uscat), conservat la rece (congelator), imediat dupa colectare. Aspectul, gustul, mirosul sunt superioare fata de ale celui uscat, efectele terapeutice fiind mult superioare. Inainte de a cumpara si consuma polen, este bine sa stim urmatoarele lucruri: polenul este un produs natural, recoltat natural, dar poate cauza uneori reactii adverse; consultati-va medicul curant (ideal sa fie specializat in apifitoterapie) inainte de a incepe o cura cu polen; polenul este in mod normal foarte bine tolerat de organism, in special daca se ia in primele 7-10 zile dupa mese, bine diluat in iaurt sau lapte prins; se poate asocia cu alte terapii clasice ori naturiste; este usor de administrat si se integreaza usor in alimentatia zilnica. Mierea vindec tusea celor mici

06 DECEMBRIE 2007, Gndul O linguri de miere nainte de culcare ajut la calmarea tusei copiilor i i ajut s doarm mai bine, relev un studiu efectuat la Universitatea din Pennsylvania, SUA. Pentru studiu, cercettorii au folosit ca voluntari 105 copii cu probleme n partea superioar a sistemului respirator. Prinii au primit o pung de hrtie n care se afl un dispozitiv de dozaj. Unele dispozitive erau goale, altele conineau un medicament pe baz de miere, iar altele aveau n ele miere natural. Prinii au trebuit s dea o not de la unu la apte strii sntii copiilor, dup ce a fost fcut tratamentul. Prinii ai cror copii au fost tratai cu miere, au dat cele mai mari note, iar acei copii au fost cei care s-au simit cel mai bine. Aceast descoperire este foarte bine venit, mai ales, c n SUA, multe medicamente antitusive au fost interzise copiilor cu vrste sub 6 ani. Se pare c mierea are efectul de a calma i de a liniti un gt iritat. Mierea are, ns, i

contraindicaii. Specialitii au spus c mierea nu trebuie dat copiilor cu vrsta sub 1 an pentru c le poate provoca acestora o form foarte grav de botulism. Mierea vindec mai repede inciziile chirurgicale 22 OCTOMBRIE 2007, Gndul Mierea este unul dintre cele mai vechi alimente i, nc, din antichitate se tia despre puterile ei tmduitoare. Studiile au artat c dac se aplic miere pe o operaie proaspt suturat, timpul de vindecare va fi mai mic, iar pericolul infeciilor va scdea. Cercetrile asupra calitilor curative ale mierii au nceput n anii 1920, dar au fost sistate dup ce s-au inventat antibioticele. ns, datorit faptului c omul modern devine tot mai greu de tratat cu antibioticele existente, mierea a devenit o alternativ. Cercettorii spun c acest aliment are anumite caliti care l fac s fie eficient mpotriva bacteriilor. Mierea conine mult zahr, gradul de umezeal este mic i conine acid gluconic ce creaz un mediu ostil microbilor. Mai mult, s-a vzut c mierea reduce inflamaiile i umflturile. Studiile au artat c, pentru un randament maxim n vindecarea oricrei rni de la nivelul pielii, mierea trebuie aplicat frecvent. Astfel, ea trebuie aplicat de dou ori pe zi, iar rana se va nchide n 3-10 zile, n funcie de dimensiuni. Lptiorul de matc, un elixir al tinereii tenului www.garbo.ro, 31 Iulie 2008 Cunoscut drept elixir al tineretii, laptisorul de matca este deosebit de apreciat in industria cosmeticelor, valoarea sa fiind asigurata de compozitia chimica complexa si variata. Astfel, pe langa aminoacizii ce ocupa un loc central in procesul de crestere si functionare a organismului, laptisorul de matca mai contine si proteine, zaharuri grasimi, vitamine: A1, B1, B2, B6, C, E, PP si acid pantotenic, fermenti, hormoni, etc. Gratie proprietatilor sale regeneratorii si tonifiante, laptisorul de matca este folosit ca si ingredient in cremele, lotiunile, mastile ce se adreseaza tenurilor ridate prematur sau a tenurilor aspre, lipsite de suplete. Pentru a obtine rezultatele cele mai eficiente, recoltarea si conservarea laptisorului de matca trebuie sa fie efectuata in conditii speciale, iar tratamentul extern trebuie sa fie combinat cu cel intern. Un tratament intern complet presupune aproximativ 3 grame de laptisor de matca pe luna si 0,10 grame pe zi, specialistii recomandandu-ne ca acesta sa fie urmat de patru ori pe an. Laptisorul de matca este obtinut dintr-o secretie a albinelor tinere ce are drept scop hranirea matcii. In cea de a sasea si cea de a 14-a zi a existentei lor, albinele produc aceasta substanta in glandele lor faringiene. Deoarece reprezinta un puternic concentrat biologic cu proprietati remarcabile de regenerare celulara, laptisorul de matca are rolul de a echilibra functiile epidermei atat in cazul pielii grase cat si a celei uscate.

Continutul unei fiole cu laptisor de matca poate fi incorporat in crema de baza. Dupa ce tenul a fost demachiat si curatat in prealabil, se aplica crema pe toata suprafata tenului, fara ca pielea sa fie masata. Pentru ca resorbtia sa fie completa, peste stratul de crema se poate aplica o compresa calduta si umeda. In functie de gradul de ridare a tenului, proportia de laptisor de matca la 100 grame de crema poate fluctua intre 0,2 si 4 grame. Tenurilor ultraridate le este recomandata o masca obtinuta din amestecul unei fiole de laptisor de matca cu o lingura de ulei de masline si doua linguri de faina de secara. Pentru a reda stralucirea si elasticitatea tenului, mastile obtinute din amestecul unui galbenus sau albus de ou (se va tine cont de natura tenului: tenului uscat ii este indicat galbenusul de ou, celui gras -albusul de ou) cu laptisor de matca sunt extrem de eficiente. Amestecul obtinut este lasat sa actioneze asupra tenului pentru maxim jumatate de ora dupa care se indeparteaza cu apa calduta. La sfarsit acestei proceduri, pentru un efect sporit de improspatare, tenul se clateste cu apa rece. Lptiorul de matc - un izvor de sntate www.peisajenaturale.ro Ce este laptisorul de matca? Laptisorul de matca este un produs apicol de mare valoare nutritiva si terapeutica, am putea spune chiar miraculos. Este secretat de catre albine dintr-o glanda speciala situata in capul albinelor. Albinele secreta acest suc intre a sasea si a zecea zi. Cu laptisorul de matca sunt hranite larvele de albine timp de trei zile. Doar larva care urmeaza sa devina regina este hranita in continuare numai cu laptisor de matca. Restul larvelor sunt hranite mai departe cu miere si polen. De aici se poate atribui acestui miraculos lapte matern o valoare "regala". De remarcat faptul ca matca (regina) traieste cativa ani, pe cand albinele lucratoare traiesc in medie 40 de zile. De asemenea, matca depune in decurs de 24 de ore 2000-3000 de oua, ceea ce poate depasi chiar propria ei greutate. Cum se obtine laptisorul de matca? Laptisorul de matca este foarte sensibil la caldura, lumina si umiditate. Din acest motiv obtinerea lui este foarte dificila, iar conservarea se face intr-un mediu uscat, intunecos si la temperaturi joase. Astazi sunt puse la punct tehnici si metode care permit obtinerea laptisorului de matca fara ca acestuia sa-i fie alterate proprietatile curative si hranitoare. Ce contine laptisorul de matca? Laptisorul de matca contine apa (65%), glucide, lipide, 20 de aminoacizi (compusi care contribuie la formarea proteinelor in organism), numeroase vitamine din grupul B (dintre care vitamina B5 in cantitate mare), viamina A, C, D si E, enzime, hormoni, oligoelemente (calciu, magneziu, sodiu, potasiu, zinc, mangan, cupru, fier) si multi compusi activi care au ramas necunoscuti pana in ziua de azi. Care sunt efectele sau actiunile laptisorul de matca asupra organismului uman? Dintre multiplele actiuni ale laptisorului de matca, se pot enumera:

este un puternic revitalizant (este indicat in starile de oboseala, convalescenta, devitalizare, subnutritie etc) este un puternic afrodiziac (prelungeste si mentine tonusul organelor genitale, este un excelent remediu in caz de sterilitate, impotenta sau frigiditate) are efect reintineritor (este foarte util si celor in varsta) are efect reglator hormonal (este indicat in perturbari ale functiei glandelor endocrine, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal dupa renuntarea la anticonceptionale) are efect antidepresiv (este foarte util celor care sufera de depresie usoara) are efect imunoreglator (intareste imunitatea la cei cu rezistenta scazuta la infectii) are efect antiviral, antibiotic si antiinflamator (este foarte util in boli infectioase de diverse tipuri) in unele cazuri are efect antitumoral (reduce dezvoltarea tumorilor care cresc lent) are efect antianemic (este foarte util in unele tipuri de anemii) foarte util in cazuri de ateroscleroza, boli de piele, debilitate sexuala

Cum se foloseste laptisorul de matca? Se face o cura de 10 zile, in care se bea zilnic o fiola de laptisor de matca, dimineata pe stomacul gol, cu 30 de minute inainte de micul dejun.Se toarna continutul unei fiole intr-un pahar de sticla sau portelan, peste care se toarna putina apa, se amesteca si se bea imediat. Recipientele metalice altereaza proprietatile laptisorului de matca. Astfel la o cura se vor consuma in total 10 fiole de laptisor de matca. Se fac doua cure anuale, de cate 10 zile fiecare. Daca aceste cure se fac una dupa alta, trebuie sa existe o pauza de cel putin 10 zile intre ele. Lptior de matc natural www.mierealbine.ro Este hrana cea mai important a larvelor si a reginei (mtcii). Laptisorul de matca este secretat de glandele hipofaringiene ale albinelor lucratoare tinere (albinele doici), pentru a hrani larvele de albine lucratoare si trantori in primele trei zile dupa eclozionarea din ou . De asemenea, este hrana exclusiva pentru larvele de matci si apoi, pentru matci, pe toata durata vietii lor. Concluzia este ca tocmai datorita compozitiei miraculoase a laptisor de matca, matca eclozioneaza din celula in 16 zile, fata de 21 zile pentru albina lucratoare si 24 zile pentru trantori, iar apoi poate trai pana la 5 ani, fata de 40 zile in medie pentru albine. Un alt fapt care demonstreaza proprietatile biologice superioare ale laptisor de matca consta in capacitatea de a depune pana la 2000 oua pe zi, ceea ce reprezinta mai mult decat greutatea matcii. Compozitia laptisor de matca : apa (65-67 %); proteine (12,5%), amino-acizi esentiali (ntreaga gam); glucide 11 %; acizi grasi (5%); vitamina B5 (150-250 mg %); calciu, magneziu, sodiu, potasiu, zinc, cupru, fier, mangan, vitamine diverse (A, B1, B2, B6, B12, D, E, K). Lptisorul de matc are probabil cea mai

mare concentratie de vitamin B5 dintre toate produsele naturale cunoscute. RECOLTAREA LAPTISORULUI DE MATCA Pentru obtinerea unor cantitati mici, in vederea consumului propriu, lucrurile sunt simple si se rezuma la colectarea laptisorului de matca prin razuirea cu o spatula a continutului botcilor, dupa inlaturarea larvelor. Cand se urmareste colectarea laptisorului de matca in scopuri comerciale, lucrurile sunt mult mai complicate,mai ales din punct de vedere al eficientei muncii depuse. Orice apicultor cu o minima experienta in cresterea albinelor, detinator al unui numar minim de familii de albine, de exemplu 10, poate obtine cantitati de ordinul sutelor de grame. Problema este, asa cum am spus, de eficienta si aceasta este data, in final , de banii obtinuti. Avand o cantitate mica, el este obligat sa vanda la un pret mare; aceasta presupune timp sau bani pentru reclama, pe care nu ii are si cercul este inchis. Pentru recoltarea laptisorului de matca in cantitati mari, de ordinul zecilor de kilograme , trebuie respectat un program foarte strict. in esenta, toate metodele se bazeaza pe inducerea starii de orfanizare intr-o familie de albine. Simplificat, se scoate matca si puietul necapacit. Se introduc 30-40 botci cu larve de 1-1.5 zile si se lasa pana la acceptarea lor ( minim 2 ore, de obicei se introduc dimineata si se scot seara sau se introduc seara si se scot dimineata). Dupa acceptare , se introduc cate 10- 20 celule in familii crescatoare, unde se lasa 2-3 zile.Recoltarea se face cu o spatula sau cu un mic aspirator. Proprietatile laptisor de matca : nutritiv, antiviral, antibiotic cu spectru larg, creste durata vietii prin ameliorarea calittii multiplicrii celulare, creste pofta de mncare, anabolizant natural, afrodisiac , energizant, vitaminizant, antidepresiv, scade nivelul tri-iodo-tironinei, stimuleaz secretia gonadotrofinelor, creste secretia de lutein si progesteron, stimuleaz glandele suprarenale, creste cortizolemia, creste testosteronemia, micsoreaz mrimea prostatei si testiculelor, scade greutatea ficatului, creste raportul albumine/globuline, scade activitatea adenozintrifosfatazei, creste consumul de oxigen, antiinflamator, depurativ, scade greutatea rinichilor, creste greutatea global a corpului, vasodilatator, antiaterosclerotic, hematopoietic (eritrocite, leucocite, trombocite), imunoreglator, scade multiplicarea tumorilor cu crestere lent, normalizeaz secretia de sebum a glandelor sebacee, stimuleaz regenerarea celulelor epiteliale, antibacterian si antiviral local (cosmetic, dermatologie). Indicatii:Laptisor de matca se recomanda in diabet zaharat, hiperlipidemie, aplazie medulara, atero si arteroscleroz, boli pulmonare cronice nespecifice, boli cronice ale cilor aeriene superioare, gingivita hemoragic, boli imunitare diverse, insuficienta renal cronic, poliartrita reumatoid, sindrom climacteric, boli ale glandelor suprarenale, boli infectocontagioase, distrofii, malnutritie la sugari, convalescent, frigiditate, sterilitate prin insuficiente hormonale diverse, cosmetic. Contra-indicatii: alergie la lptisor de matc; astm bronsic (datorita astringentei lptisorului care ar putea induce bronhoconstrictie). Mod de administrare:

1. intern: 100-1000 mg/zi; n cazuri exceptionale (meningite virale) pna la 25.000 mg/zi; este recomandat ca
imediat dup nghitire, s se consume suficiente lichide;se prezinta ca lptisor de matca amestecat n miere sau lptisor brut, direct de la apicultori , lptisor de matca n amestec cu extracte vegetale etc., etc. 2. extern, n coliruri, creme cosmetice. Mierea (III) Mierea - folosit n alimentaie, medicin i cosmetic

19 DECEMBRIE 2007, ziarul Gndul Mierea este un izvor natural de antioxidani, concurnd cu fructele i legumele Unele dintre cele mai eficiente mti pentru ten au n componen produsul apicol De mii de ani sunt cunoscute beneficiile pe care mierea le d sntii i, cam tot de atunci, se folosete n alimentaie. De curnd, un studiu a artat c o linguri de miere pe zi este la fel de eficient n tratarea tusei ca i un medicament clasic. Mai mult, n acest mod se evit introducerea n corp a substanelor chimice din medicamente i se elimin ngrijorarea conform creia copiii sub 12 ani nu au voie s ia medicamente anti-tuse. ns, acesta este numai un beneficiu minor adus de miere i care a fost descoperit recent. Unul dintre cele mai importante beneficii este acela c mierea face plinul organismului cu antioxidani. Acest lucru a fost dovedit de un studiu fcut la Universitatea din California. La studiu au participat 25 de persoane, care au fost rugate s mnnce ntre patru i zece lingurie de miere pe zi, timp de o lun. Analizele au artat c nivelul antioxidanilor din organism a crescut semnificative. Nu trebuie uitat c antioxidanii ajut la pstrarea sntii celulare i mpiedic distrugerea acestora. Mai mult, sunt dovezi concludente conform crora antioxidanii ajut la prevenirea cancerului i a bolilor de inim. Mierea mai conine i anumii antioxidani cu rol de conservare. Astfel, a aprut ideea c mierea poate fi folosit i pe post de conservant alimentar n detrimentul actualilor conservani artificiali. Mierea conine la fel de muli antioxidani ca i spanacul, merele, portocalele sau cpunele. n urma acestei descoperiri s-au demarat cercetri pentru a se stabili dac mierea poate preveni arteroscleroza. Siropul albinelor, un puternic afrodiziac Tipul de flori pe care albinele le polenizeaz dau culoare i aroma mierii. Astfel, mierea poate fi fcut din floareasoarelui, din floare de salcm sau din floare de tei. Trebuie specificat c mierea are foarte puine calorii i cei care o mnnc la micul dejun au senzaia de saturaie pe parcursul zilei. Astfel, ei au o dorin mult mai mic de a mnca i i pot menine silueta mai uor. n plus, consumul de miere n paralel cu suplimentele de calciu, ajut la absorbia mult mai uoar, a celui din urm, n organism. Mierea este de fapt un sirop natural produs de albine. Se pare c nu este mult pn cnd aceasta va nlocui zahrul din alimentaie. Din punct de vedere al compoziiei mierea conine 41% fructoz, 34% glucoz, 18% ap i 2% sucroz. Mierea conine vitamine, minerale, aminoacizi i constituie un tratament cosmetic foarte bun pentru zona din jurul ochilor i pr. Mierea mai acioneaz i ca un agent antibacterian i lupt mpotriva fungilor (ciuperci), arat alte studiu. Un consum optim de miere ajut i la grbirea procesului de vindecare a rnilor, a juliturilor i a zgrieturilor. Nu n ultimul rnd, mierea este un puternic afrodisiac. Industria cosmetic profit de avantajele mierii Mierea este unul dintre principalele ingrediente folosite n industria cosmetic. Datorit efectului ei de a mprospta pielea, mierea este o component principal n multe mti pentru ten. Una dintre cele mai bune mti este cea fcut din miere i argil. Ea are rolul de curare a porilor. O alt masc este cea fcut din miere, o linguri de glicerin, un sfert de can de fin i un ou. Aceast masc mprospteaz aspectul general al feei i mrete flexibilitatea acesteia. Mierea ajut i prul. Pentru ca prul s strluceasc este recomandat ca acesta s fie tratat cu un amestec de miere, ap i suc de lmie. De asemenea, mierea mai are o proprietate mai puin cunoscut. Ea ajut la curarea dinilor. O linguri de miere i o can cu ap caldu este tot ce trebuie pentru o dantur sntoas. Dac se spl gura cu acest amestec, mierea cur i omoar germenii i ofer o repiraie mai proaspt.

Farmacia albinelor (Florentin Popa, Formula As nr. 616, 2004) Dr. Stefan Stangaciu "Iubiti albinele si ceea ce fac pentru om si natura" Una din marile taine ale naturii este "iubirea" dintre albine si flori. Dezlegata la semn, odata cu primii boboci care isi deschid corolele catre soare, rodul ei este un dar ceresc pentru om, un elixir de sanatate si viata lunga pe care nu stim sa-l pretuim indeajuns. Si pentru ca afara e primavara si mierea primelor flori se aduna deja in faguri, l-am rugat pe unul din marii specialisti ai tratamentelor cu produse apicole sa ne prezinte cele mai importante medicamente din farmacia albinelor. - Cunostintele dvs. legate de farmacia albinelor v-au propulsat printre cei mai apreciati apifitoterapeuti din lume. "Zburator", asemenea lor, dintr-un colt in altul al globului, nu lipsiti de la nici o manifestare stiintifica dedicata tratamentelor cu produse apicole. Exista un interes real fata de aceasta problema in Occident? - Apiterapia a castigat in ultimii 50 de ani o foarte buna reputatie, nu numai in Europa, ci in intreaga lume. Exista in prezent foarte multi cercetatori si practicieni care se ocupa exclusiv de proprietatile curative ale produselor stupului si ale veninului de albine, asezandu-le pe o baza stiintifica. De fapt, apiterapia moderna s-a nascut in Romania, prin cercetarile dr. Alexandru Partheniu, care, incepand cu anul 1954, si-a publicat rezultatele remarcabile obtinute in studiul si utilizarea experimentala si apoi terapeutica a veninului de albine. Pentru cei care doresc sa studieze in prezent apiterapia, Romania detine o banca de date uriasa in domeniu. Important este si faptul ca suntem prima tara din lume care organizeaza in mod oficial, sub coordonarea Ministerului Sanatatii si Familiei, cursuri de obtinere a competentei medicale ori farmaceutice in apifitoterapie. La noi in tara exista cu mult peste 300 de medici care practica apiterapia, ca metoda adjuvanta sau principala, in activitatea de zi cu zi. Patru campioni: mierea, propolisul, laptisorul de matca, apilarnilul - Care sunt cele mai apreciate produse apicole? - Mierea este produsul apicol cel mai cunoscut si mai apreciat din cele mai vechi timpuri. Dupa o perioada in care zaharul o eclipsase, mierea revine in alimentatia oamenilor, fiindu-i apreciate tot mai mult calitatile nutritive si terapeutice. Mierea proaspata se prezinta de obicei sub forma unei substante dense, semilichide, semitransparente, care incepe treptat sa se cristalizeze si sa se intareasca. Culoarea mierii difera - de la incolor pana la negru. Nu intotdeauna mierea de culoare deschisa este superioara celei de culoare inchisa. Aroma mierii este determinata de continutul in uleiuri eterice si depinde de speciile de plante din care provine nectarul. Mierea facuta de albinele hranite cu sirop de zahar sau cea direct falsificata, fiind lipsita in mare masura de substante organice volatile, nu va avea aroma intalnita la mierea naturala. In general, aroma tuturor sortimentelor de miere este placuta, dar cea mai accentuata aroma o are mierea din faguri sau mierea proaspat extrasa. Dintre sorturile noastre de miere, cele mai pronuntate arome le au mierea de tei si cea de faneata de deal, iar cele mai discrete - de salcie, castan si rapita. Din punct de vedere biochimic, mierea contine: apa, glucide (glucoza, fructoza, zaharoza, maltoza, dextrine), acizi organici, aminoacizi, enzime, saruri minerale, vitamine, uleiuri volatile, flavonoide. Efectele terapeutice ale mierii sunt determinate de proprietatile plantelor vizitate de albine, respectiv de principiile active ale acestora. Iata cateva din proprietatile farmacologice si indicatiile unor sorturi de miere:

mierea de tei (sedativ nervos, antispastic, fortifiant al cordului) - indicata in tuse uscata, insomnii, bronsite, laringite, traheite, astm bronsic, tuberculoza pulmonara, diskinezie biliara hipertona, rani purulente si arsuri; mierea de menta (carminativa, analgezica, tonica, antiseptica) - indicata in spasme pilorice, diskinezii biliare si gastrointestinale; mierea de salcam (expectoranta, excelent calmant al tusei, antiseptica, diuretica, antidiareica) - se poate folosi, in doze mici (pana in 5 grame pe zi), chiar si in diabet, desigur cu acordul diabetologului si reducerea aportului altor glucide din alimentatie; mierea de floarea-soarelui - indicata in ateroscleroza, tulburari de dinamica sexuala; mierea de pomi fructiferi (antimicrobiana, indeosebi fata de bacteriile Gram pozitive si Gram negative) - indicata in maladii gastrointestinale si ale rinichilor; mierea de conifere - actiune antiseptica si antiinflamatoare atat pentru caile respiratorii, cat si pentru cele urinare, actiune diuretica; mierea de munte - indicata in afectiunile inflamatorii si alergice ale cailor respiratorii; in tratarea ranilor purulente; deficiente imunitare; mierea poliflora - antiseptica, sedativa. Oamenii care consuma acest adevarat miracol al naturii trebuie sa stie ca, pe langa multiplele beneficii aduse sanatatii, mierea poate avea si contraindicatii. Retineti: consumul de miere este contraindicat pentru toti bolnavii la care este necesara limitarea glucidelor sau care au o hipersensibilitate fata de miere. Nu se recomanda celor cu tulburari glicoregulatorii sau cu diabet zaharat, precum si celor cu insuficienta pancreatica exocrina. Tratamentul cu aerosoli de miere este contraindicat, de exemplu, bolnavilor de astm bronsic alergic, insuficienta cardiaca, cord pulmonar, dereglari majore ale miocardului, stari febrile, hemoragii repetate ale cailor respiratorii. Este dificil sa faci o clasificare precisa a produselor stupului dupa efectele terapeutice pe care le au. Putem spune ca produsele apicole, in totalitatea lor, se completeaza reciproc si ofera astfel efecte terapeutice amplificate. Dr. Constantin Neacsu, unul din marii specialisti romani in apiterapie, citeaza numeroase cazuri in care produsele stupului sunt folosite cu rezultate remarcabile. Boli respiratorii - mierea poate fi folosita cu succes in bronsite cronice, bronsite astmatiforme, astm bronsic, traheite, bronsiectazii, rinite, rinite alergice, faringite, sinuzite, laringite. In Tbc pulmonar si bronsic, utilizarea propolisului (unt cu propolis 15%, propolis in solutie alcoolica 20%) da rezultate foarte bune. Asocierea propolisului cu antibiotice grabeste resorbtia focarului de boala. Polenul poate fi utilizat in tratamentul asociat al bronhopatiilor cronice. Boli cardiovasculare - se utilizeaza mierea cu adaos de extract de propolis (2%), polen - eficienta acestuia dovedindu-se remarcabila in ateroscleroza si in combaterea aterogenezei. Prin administrarea propolisului sub forma

de solutie alcoolica 30% s-au obtinut efecte terapeutice foarte bune in maladiile hipertensive stadiile 2 si 3: diminuarea cefaleei, oprirea vertijurilor, a zgomotelor in urechi, a palpitatiilor. Boli dermatologice - propolisul este folosit frecvent atat ca adjuvant in terapiile specifice, cat si pentru proprietatile terapeutice proprii. Este utilizat in tratarea micozelor (Candida albicans), in asociere cu medicamente aplicate local, in piodermite (Staphylococcus pyogenes). In tratamentul tuberculozei pielii, la formele varicoase si cele de infiltratie, folosirea extractului de propolis 50%, a propolisului brut amestecat cu unt din lapte de vaca sau a propolisului dizolvat in alcool a dus dupa 2-3 luni la disparitia secretiei purulente si resorbtia totala a infiltratului. Desi tratamentul cu propolis nu poate fi considerat mijloc principal in tratamentul tuberculozei pielii, totusi, analgezia la distrugerea nodulilor tuberculosi, accelerarea vindecarii ulceratiilor si aspectul cosmetic al cicatrizarii asigura superioritatea certa a propolisului fata de alte remedii. Este de preferat folosirea unguentelor cu propolis de catre bolnavii care trebuie sa faca tratament prin iradiere (pentru prevenirea aparitiei reactiilor tesuturilor cutanate), dar si dupa iradiere. Unguentul cu propolis influenteaza favorabil atenuarea reactiilor la iradiere, ceea ce reduce durata tratamentului bolnavilor si permite aplicarea dozelor necesare fara intrerupere; Numeroase psihonevroze reactioneaza bine la tratamentul cu laptisor de matca. Acesta stimuleaza stari psihice pozitive (orientare catre optimism si relaxare) si diminueaza emotivitatea. Este indicat, de asemenea, in neuroastenie (etapa de oboseala nervoasa predominanta), in stari depresive minore, in tulburari ale starii psihice. Este utila si includerea apilarnilului ca tratament, sub aspectul tonifiant si psihotonic in patologia nevrozelor, a depresiilor, a asteniilor fizice, psihice, precum si a celor care interfereaza cu tulburari de dinamica sexuala la barbati. Pentru unele afectiuni neuro-psihice trebuie mentionat si propolisul, pentru ca are o influenta pozitiva de netagaduit, datorita implicarii componentelor sale flavonice si flavonoidice in metabolismul neuronal. Pe langa laptisor de matca, apilarnil si propolis, tratamentele cu produse apicole pot include mierea si polenul, pentru adolescentii cu probleme de inadaptare familiala, scolara si sociala. Terapia cu venin de albine A evoluat mult in ultimii 50 de ani. De la intepaturile practicate relativ la intamplare in trecut, aceasta terapie presupune acum cunoasterea precisa a meridianelor energetice si a punctelor de acupunctura, pentru tratarea mai eficienta a organului-tinta. Industria farmaceutica produce preparate cu venin de albine, ceea ce face ca dozarea acestuia sa se realizeze in mod stiintific. Tratamentul cu venin de albine poate fi benefic in afectiuni reumatice (poliartrite, miopatii, cardiopatii, reumatisme), poliartrite infectioase nespecifice, spondilartroza deformanta, afectiuni ale sistemului nervos periferic, inflamatii ale nervilor (sciatic, femural, facial), nevralgii intercostale, irite si irido-ciclite, sindromul migrenos si alte afectiuni. Veninul de albine are numeroase proprietati, dintre care se pot enumera: efect hipotensor (dilata capilarele cerebrale si amelioreaza, in doze terapeutice, microcirculatia); provoaca dezvoltarea diferitelor reflexe protectoare; efect de stimulare a functiei foliculinice la femei, prin activarea glandelor suprarenale; efect antiviral (inclusiv contra Hiv), antimicrobian, antiinflamator. - Remarcabilele calitati ale produselor stupului au eficienta si in boli grave, precum cancerul? - In topul listei bolilor cauzatoare de deces, cancerul ocupa locul al doilea, dupa bolile cardiovasculare. Care sunt cauzele deja stiute ale cancerului? Sa le enumeram: tendinta ereditara spre cancer; greseli majore de dieta, de exemplu, consumul in exces al produselor animale (carnea, laptele crud si branzeturile, carnea de porc grasa),

hrana prelucrata, conservanti chimici, lipsa vitaminelor, a fibrelor antioxidante (celuloza) din hrana proaspata; sistem imunitar slabit; probleme psiho-emotionale in exces (ingrijorari, obsesii, depresii nervoase, tristete, neliniste, lipsa vointei si a capacitatii psihice de a lupta cu dificultatile vietii); expunerea la diverse substante chimice, radioactive; diferite virusuri, bacterii, paraziti intestinali; functionarea "lenesa" a organelor interne, cu acumulare de reziduuri in interiorul si in afara celulelor, deficit de oxigen etc. Majoritatea acestor factori conduc la o intoxicare lenta a celulelor si la o alimentare redusa cu substantele necesare vietii (apa, oxigen, nutrienti, vitamine, enzime, minerale, oligoelemente). Problema principala este insuficienta circulatie a sangelui sanatos la si de la tesuturi, care va creste in cele din urma riscul de transformare a celulelor sanatoase in celule canceroase. Bazandu-ne pe aceste lucruri, putem sa intelegem cum albina si folositoarele produse ale stupului pot sa ajute, deoarece in afara de evidentierea multor proprietati pozitive, savantii din intreaga lume au dovedit ca: veninul de albine imbunatateste circulatia sanguina in organism; mierea aduce in trupul uman cea mai buna energie (combustibil "curat"); propolisul ajuta sistemul imunitar; laptisorul de matca si polenul aduc cele mai bune nutriente si vitamine la celule. Desigur, in cazul bolnavilor de cancer, tratamentul cel mai bun este cel individualizat, dar se pot oferi totusi cateva principii generale. Terapia cu venin de albine ar trebui sa fie administrata numai de doctori specializati in apiterapie. Produsele apicole trebuie sa fie foarte proaspete, in special laptisorul de matca si polenul de albine (administrarea lor ideala este cea sublinguala). Propolisul trebuie sa fie administrat in toate modurile posibile (crud, tincturi, supozitoare, alifii etc.). Alaturi de produsele apicole ar trebui sa se foloseasca, in functie de situatia specifica fiecarui pacient, plante medicinale si alte remedii naturale. O buna psihoterapie poate sa faca minuni; discutiile ar trebui sa fie orientate spre iubirea naturii si a semenilor, pentru a aduce mai multa lumina, optimism si motive pentru a trai mai mult si mai sanatos. Regimul alimentar este, de asemenea, foarte important; ideal este un regim predominant vegetarian, proaspat, 100% "bio" si plin de energie. Purificarea corpului, a sufletului si a mintii, in orice mod posibil, sunt imperative! Apicultorii (care folosesc toate produsele apicole) sunt persoane longevive si rareori am auzit de vreunul bolnav de cancer. - Ce sfaturi le dati cititorilor nostri, care doresc sa foloseasca produsele stupului pentru tratarea anumitor boli? - Inainte de inceperea oricarui tratament cu produsele stupului, asigurati-va de urmatoarele lucruri: ca aveti un diagnostic clar si sigur, stabilit de medicii specialisti; ca nu aveti alergie sau intoleranta la substantele prezente in produsele apicole; ca produsele apicole pe care le folositi sunt foarte proaspete, corect procesate si ambalate, fara pierderea excesiva a principiilor active; ca tratamentul va este coordonat de o persoana specializata in apifitoterapie sau avand cel putin o mare experienta personala atestata prin numeroase vindecari recunoscute oficial de personalul medical; ca folositi apiterapia ca pe o valoroasa metoda complementara, alaturi de orice alta terapie care va poate fi de folos, dupa sfatul medicului; ca aveti suficienta vointa si rabdare de a folosi produsele apicole pana la vindecare ori cel putin pana la ameliorarea neta ori stabilizarea bolii (retineti ca apiterapia nu este un panaceu);

inainte de a incepe orice tratament apiterapic, informati-va la modul cel mai detaliat despre cum ar putea actiona produsele apicole in cazul dvs. specific (educatia medicala, si in acest caz, va poate fi de mare folos); apelati la terapia cu venin de albine, relativ "dura", numai daca celelalte terapii si-au dovedit in mod repetat ineficienta; fiti optimisti, iubiti albinele si ceea ce fac de milioane de ani pentru om si natura, respectati si ajutati apicultorii si veti obtine nu numai o vindecare fizica, ci si una sufleteasca, de mult mai mare valoare...

D-l dr. Stefan Stangaciu, Centrul Medical de Diagnostic si Tratament "Aly Crys Med", str. Rosia Montana nr. 6, bl. O7, sc. B, ap. 6, sector 6, Bucuresti
Trateaz-te cu miere i scorioar

(Camelia Muntean, revista Felicia nr. 89, 20.03.2008)

Se stie ca mierea de albine are efecte miraculoase asupra sanatatii. Cercetatorii canadieni insa au descoperit ca, in combinatie cu scortisoara, mierea poate trata o serie larga de afectiuni Calitatile exceptionale ale mierii, ca
medicament, dar si ca aliment sunt cunoscute inca din Antichitate, cand era numita si hrana vie. Mierea se asimileaza usor, putand fi consumata si de diabetici daca nu se depaseste o cantitate rezonabila. Se asimileaza usor si cele 435 de substante active pe care le contine ajuta la reglarea functiilor organismului. Scortisoara, in afara de faptul ca este unul din cele mai bine vandute condimente din lume, are proprietati terapeutice, ea fiind folosita de 4000 de ani pentru tratarea diverselor boli - remediu impotriva frigului; a extremitatilor reci, a crampelor musculare, a durerilor cauzate de raceala sau gripa, a durerilor de articulatii, a indigestiei, a inapetentei. Tratamente Raceala si gripa: simptomele acestor boli pot fi tratate cu un amestec de o lingura de miere calda cu un sfert de lingurita de scortisoara pisata. Tratamentul se face timp de trei zile si ajuta la ameliorarea tusei. Mierea cu scortisoara, consumate zilnic, intaresc sistemul imunitar, prevenind raceala si gripa. Tulburari cardiovasculare - amestecul de miere si scortisoara reduce colesterolul, in acest mod prevenind riscul producerii unui atac de cord. In plus, inlatura tahicardia cauzata de diverse afectiuni sau stari psihice. De asemenea, amestecul reduce riscul producerii de hemoragii pentru ca intareste organele, muschii si tesuturile. Indigestie - daca stii ca mergi la o pterecere si vei manca mult si indigest, ia inainte de a pleca de acasa doua linguri de miere pe care ai presarat praf de scortisoara. Digestia va fi usoara, iar aciditatea de dupa va fi sigur inlaturata. Colesterolul - o infuzie de ceai verde (doua cani) in care ai pus doua linguri de miere si trei lingurite de scortisoara reduce nivelul colesterolului din sange intr-un timp foarte scurt. O alta reteta, pentru aceeasi afectiune, este o lingura si jumatate de miere, pudrata cu scortisoara, administrata de trei ori pe zi, inainte de cele trei mese principale. De asemenea, poate fi consumata miere simpla, cu acelasi efect terapeutic. Artrita - fa o pasta din o parte miere, doua parti apa calduta si o lingurita de scortisoara cu care ungi si masezi partile dureroase. Durerea dispare in cel mult 30 de minute. Intern, o ceasca de apa fierbinte cu doua linguri de miere si o lingurita de scortisoara poate vindeca si o artrita cronica.

O mixtura din o ligura de miere si o jumatate de lingurita de scortisoara pudra, luata inainte de micul dejun, poate reda libertatea de miscare chiar si persoanelor care se deplaseaza foarte greu. Caderea parului - din cauza stresului, dar si a unor afectiuni ale pielii sau glandei tiroide, tot mai multe persoane se plang de caderea parului. Pentru acestia, dar chiar si pentru cei cu inceput de calvitie, o cataplasma preparata din jumatate de ceasca de ulei de masline, o lingura de miere si o lingurita de scortisoara este benefica si are rezultate vizibile. Se mentine pe cap un sfert de ora, dupa care se spala parul. Dureri de dinti aproape ca nu exista om care sa nu fi avut insomnii din cauza durerilor de dinti asa ca, in loc sa iei, in toiul noptii, medicamente care numai bine nu fac stomacului tau si asa gol, aplica pe partea dureroasa o cataplasma preparata dintr-o lingurita de scortisoara si cinci de miere. Sterilitate - in Antichitate, mierea era folosita ca tratament impotriva impotentei la barbati. Si acum, in cazul unei astfel de afectiuni, un tratament cu doua linguri de miere inainte de culcare poate rezolva problema. Tratamentul este util si femelilor infertile - un varf de cutit de scortisoara si o lingurita de miere tinute sub limba pot avea efectele scontate. Ulcer si gastrita - un amestec de pudra de scortisoara si miere vindeca definitiv aceste afectiuni. In plus, impiedica balonarea, durerile abdominale si previne constipatia. Acnee - o pasta din trei linguri de miere si o lingurita de scortisoara, aplicata, timp de doua saptamani, pe cosuri inainte de culcare, va duce la disparitia pentru totdeauna a acneei. Obezitate - o lingurita de miere si o jumatate de lingurita de scortisoara pudra dizolvate intr-o cescuta de apa fierbinte luata dimineata, pe stomacul gol, si din nou seara, inainte de culcare, duce la scaderea in greutate chiar si a persoanelor obeze, chiar si in cazul unor diete mai bogate in calorii, daca se ia regulat pana la atingerea unei greutati optime. Cancer - medicii niponi au obtinut rezultate remarcabile prin administrarea, pe langa tratamentul oncologic, a unei mixturi dintr-o lingura de miere si o lingurita de scortisoara, timp de o luna de trei ori pe zi. Boli de piele - eczemele, herpesul si alte boli de piele se pot vindeca daca se aplica pe zona afectata un amestec de miere si scortisoara pudra in parti egale. Respiratie urat mirositoare (halena) - iti mentii pe tot parcursul zilei o respiratie proaspata daca in fiecare dimineata faci gargara cu o ligurita de miere presarata cu scortisoara pudra dizolvata intr-un pahar cu apa fierbinte. Longevitate - un ceai pe zi cu miere si scortisoara incetineste procesul de imbatranire. La trei cesti de apa fierbinte se pun patru linguri de miere si o lingura de scortisoara. Se bea un afert de cana de 3-4 ori pe zi si pielea se va mentine elastica si catifelata, iar tonusul va fi unul ridicat. MIEREA Farm. Primar Mircea Teodosiu Mierea este produsa de albine prin transformarea cu ajutorul invertinei (enzima prezenta in gusa albinelor) a nectarului floral si extrafloral si depunerea lui in faguri, unde procesul continua. De asemenea mierea mai poate fi preparata din mana, produsa si depusa pe partile verzi ale unor arbori si plante cum sunt stejarul, artarul, coniferele, teiul, porumbul, secara etc. Nectarul contine 90% apa, pna la 60% substante zaharoase (zaharoza 30%, glucoza si levuloza 60%) si substante diverse 2%. Nectarul recoltat si partial prelucrat de unele albine este apoi preluat si din nou supus prelucrarii de catre alte albine ; operatia de transformare a nectarului este repetata de mai multe ori. Concentrarea produsului se face prin evaporarea apei (prin ventilatie) pna la atingerea procentului de 20% apa, care este cel normal.

Mierea are o compozitie chimica complexa care-i determina in mod diferit att valoarea nutritiva ct pe cea medicamentoasa. Astfel, ea contine zaharuri (glucoza si levuloza) care sunt energizante ; 100 g. miere echivaleaza cu circa 328 calorii, aceasta cantitate constituind o ratie alimentara perfect echilibrata. In miere se mai gasesc hormoni, vitamine (B1, B2, B6, PP, acid folic etc.), enzime, aminoacizi, uleiuri esentiale, substante bactericide si bacteriostatice. Mierea se foloseste ca indulcitor in regimuri (cnd poate fi asociata cu polen), ca nutritiv, energizant (pentru sustinerea efortului fizic si intelectual), ca nutritiv in perioada de crestere si la vrsta a treia. Combinatia miere, laptisor de matca si propolis are calitati antivirotice. Lichefierea mierii (daca este zaharisita) se face lent, nu prin expunere la temperaturi ridicate (maximum 30-40) deoarece se distrug enzimele. De preferat se lichefiaza partial cu aer cald de la o sursa, apoi se amesteca si se trateaza din nou cu aer cald pna la lichefiere. Mierea de salcm este cea care se zahariseste cel mai repede (un semn de recunoastere) iar zaharisirea ei este un semn de confirmare a calitatii. Dupa natura nectarului se disting mai multe feluri de miere:

mierea de tei - contine sesquiterpene, farnesol, mucilagii, flavonoizi, tanin etc; are calitatile plantei, mierea poliflora - contine si roinita ; este antispastica si sedativa; mierea de izma - contine uleiuri volatile specifice ; este analgezica, favorizeaza digestia (o lingurita mierea de trifoi - contine flavonoizi, uleiuri esentiale, derivati fenolici ; are calitati antiseptice si de mierea de salcm - contine multe flavone ; este antiseptica si calmeaza tusea; mierea de conifere (pin, brad, molid) - contine uleiuri volatile, rasini etc ; este antiseptica si

adica este neurosedativa, sedativa in tuse, insomnii, bronsite;

dupa mese), tonic nervos, antispastica in diskinezii biliare, spasm piloric si gastrointestinale (colici); calmant al tusei;

antiinflamatoare in afectiunile cailor respiratorii. Atunci cnd mierea se consuma ca fagure, ceara nu se inghite! Mierea are activitate antimicrobiana (antiseptica) asupra genurilor stafilococcus, antracis si salmonela. Ea se foloseste ca adjuvant (pentru sustinerea tratamentului medicamentos) in hepatopatii (contine zaharuri direct asimilabile glucoza si levuloza), in unele forme ale bolii reumatismale (vitamine si elemente minerale), in nevroza cardiaca, ateroscleroza, hipertensiune arteriala si cardiopatie ischemica. Pentru obtinerea sorturilor de miere necesare tratamentelor se hranesc albinele cu miere poliflora sau de floarea soarelui, cu infuzii de plante medicinale care au calitatile dorite. In cazul unor culturi intense vegetale monoflore, mierea recoltata de albine, cu calitatile dorite, se foloseste direct in tratament. Mierea are, dupa cum am vazut, o mare putere nutritiva continnd in plus intreaga gama de vitamine si elemente minerale necesare vietii. In viitorul numar al revistei noastre vom discuta despre polen, laptisorul de matca, pastura si recomandarile acestora. Mierea: Tratamente naturiste

\
23 Noiembrie 2007, revista Kudika

Mierea este o minune aurie pe care natura ne-a lasat-o si pe care trebuie sa invatam sa o pretuim. Sursa vie de sanatate, mierea este un produs absolut natural, preparat de albine avand in compozitia sa vitaminele: B1,B2, B6, PP, acid folic, dar si enzime, aminoacizi, uleiuri esentiale, substante bactericide, bacteriostatice si hormoni. Mierea contine toate elementele si vitaminele necesare un regim alimentar sanatos. Are actiune antiseptica luptand in cazurile de infectii cu stafilococi, bacili si salmonella. Intotdeauna trebuie sa ne intoarcem la natura atunci cand ne dorim o piele frumoasa, care sa radieze de sanatate. Mierea poate fi consumata pe cale digestiva, dar poate fi si folosita in tratamentele de mentinere a frumusetii si sanatatii pielii. Masajul cu miere Pentru ca ar trebui sa avem in organismul nostru 70% apa, hidratarea este esentiala. Putem hidrata pielea apeland la masajul cu miere de albine. Acest masaj stimuleaza circulatia sangelui, care este esentiala pentru frumusetea pielii si asigura nivelul de hidratare necesar. Se aplica putina miere pe piele si incepe masajul propriu zis, un masaj gentil, placut. Atunci cand simtim ca mierea se lipeste si practic nu se mai poate masa la fel de usor se indeparteaza de pe piele (preferabil cu apa calduta). O baie dulce O alternativa pentru hidratarea pielii este baia cu miere. Se adauga in apa din cada 1/4 cana de miere si se ofera o senzatie placuta de confort si hidratare iar rezultatul este pe masura: o piele matasoasa. Masti pentru par Daca ar fi sa ne reamintim din cand in cand ca si parul nostru are nevoie de ingrijire speciala, am aplica mai des masti pentru par. Pentru ca intotdeauna un par frumos atrage privirile, frumusetea podoabei capilare este un must. Aceasta se poate intretine prin masca cu miere si lamaie. Se amesteca o lingura de miere cu sucul de la o lamaie si o lingura de apa, iar pasta rezultata se aplica pe par. O alta masca este cea cu miere si lapte/smantana. Se amesteca doua linguri de miere cu doua linguri de smantana ori de lapte, iar pasta obtinuta se aplica pe par si se lasa sa actioneze 10 minute. Balsam pentru par Daca ne dorim un par moale, matasos si care sa nu ne dea prea multe batai de cap cu firele rebele, alternativa sta in aplicarea unui balsam de par, natural, pe parul spalat in prealabil. Se amesteca 1/2 cana de miere cu 1/2 lingura de ulei de masline, iar pasta obtinuta se lasa pe par sa actioneze 30 de minute. Masca tonifianta pentru ten Se prepara o pasta amestecand in blender un mar decojit cu o lingura de miere, iar masca obtinuta se aplica pe tenul curat si se lasa sa actioneze 15 minute dupa care se indeparteaza. Mierea scade anxietatea 15 SEPTEMBRIE 2007, ziarul Gndul

Cercettorii au descoperit c mierea ar putea fi o modalitate natural de a scdea nivelul de anxietate. Tot mierea ar putea ajuta la mbuntirea memoriei n cazul persoanelor vrstnice. Anxietatea este adesea caracterizat prin sentimente de tensiune i poate da i simptome fizice, cum ar fi crampele la stomac, transpiraii i bti mai rapide ale inimii. Experii de la Universitatea din Waikato din Noua Zeelanda au constatat c mierea poate ajuta la uurarea acestor simptome. Oamenii de tiin le-au dat oarecilor de laborator miere n 10 la sut din diet i altora deloc i, apoi, au efectuat teste pentru a le msura anxietatea i memoria spaial. oarecii hrnii cu miere petreceau de aproape dou ori mai mult timp n spaiu deschis, ceea ce indic un nivel sczut de anxietate. Dietele ndulcite cu miere pot fi benefice n scderea anxietii i mbuntirea memoriei, a conchis dr. Nicola Starkey. Mierea, antibiotic?

www.121.ro, 06.10.2008, Simona Esanu Un studiu ale carui rezultate au fost facute publice spre finalul lunii septembrie ne aduce vesti bune! S-a constatat ca mierea are proprietati de invidiat. Atunci cand vine vorba de sinuzita este excelenta pentru a sprijini tratarea acesteia. Valoarea nutritiva In general ne facem tartine cu miere sau o punem in ceai ori in lapte cald. Insa nu ne gandim suficient la acest produs apicol ca la un sprijin naturist. Contributia ei nu poate fi ignorata sau minimalizata. Dulce si vascoasa, mierea are o valoare nutritiva deosebita. Tocmai de aceea ea este un bun energizant. Nectarul florilor si polenul fac din miere un produs bogat in vitamine. In compozitia ei se regasesc complexul vitaminic B, vitamina A, C, acid folic si vitamina K. Si la capitolul minerale mierea sta foarte bine. Ea contine fier, magneziu, potasiu, mangan, sodiu, fosfor, cupru si altele.

Tipuri de miere Mierea poate fi monoflora - rezultata din nectarul unei singure flori sau plante (tei, salcam, floarea soarelui) sau poliflora - rezultata din nectarul mai multor flori din specii diferite. Exista insa si miere care provine de la pomi fructiferi, miere de padure (de la plantele specifice acestei zone), miere de brad si altele. Mierea difera si in functie de culoare. Se gaseste miere galbena, aurie, maronie, verzuie sau incolora. Se mai poate face o clasificare si in functie de modul de prelucrare. Mierea se poate obtine in trei feluri: din fagure, prin scurgere sau centrifugare. Pentru cei care nu stiu, mierea este rezultatul nectarului pe care albina il tine in aparatul bucal si apoi il duce la stup. Acolo lasa toata munca ei pentru a fi prelucrata mai departe.

Eficienta pentru infectiile din gat si nas Cercetatorii de la Universitatea Ottawa au concluzionat in urma unui studiu ca mierea ataca bacteriile care produc sinuzita. Oamenii de stiinta au aplicat miere pe biofilmele care cauzeaza sinuzita. Biofilmul reprezinta o comunitate

microbiana alcatuita din celule. El este responsabil de anumite infectii cronice. Asa se intampla atunci cand bacteriile se separa de substantele anti-microbiene si isi cauta un refugiu in biofilme. S-a observat ca mierea ataca biofilmele si implicit bacteriile. Ele sunt distruse de un produs simplu (la prima vedere), de miere. Studiul a venit cu o constatare uimitoare: mierea este mai eficienta decat antibioticele in tratamentul sinuzitei. Cand ai sinuzita ti se inflameaza mucoasa sinusurilor, ai purulente nazale, nasul infundat, te doare capul, ai ameteli, nu poti sa mirosi pe nas. Utila pentru rani? In trecut mierea era considerata aliment, dar si medicament. Hipocrate era de parere ca mierea poate ajuta la vindecarea unor problemelor de natura respiratorie, gastro-intestinala sau la tratarea ranilor. De altfel nu este singurul care a recomandat mierea in cicatrizarea plagilor. Pliniu si Dioscoride au mers pe acelasi principiu, al aplicarii produsului apicol peste rani. De-a lungul timpului au fost facute mai multe studii. Unul dintre ele evidentia faptul ca mierea este utila si pentru copiii care tusesc. Usor de asimilat Mierea aduce organismului un bagaj energetic demn de luat in seama. Ea contine (pe langa vitamine si minerale) apa, proteine, grasimi, zaharuri, acizi organici, hormoni, etc. Peste 400 de substante organice se regasesc in acest produs apicol! Cel mai mare procent din compozitia ei eset reprezentata de glucoza, fructoza si zaharoza. Mierea este binevenita in afectiunile respiratorii, hepato-biliare, digestive, bolile de inima, anemie, in infectii, rani, arsuri, afectiuni neurologice si probleme ce tin de nutritie. Persoanele subnutrite ar trebui sa consume miere si produse apicole. Cei care au nevoie de un laxativ natural pot apela la miere. Chiar daca este usor de asimilat atunci cand esti la cura de slabire nu folosi mierea. Ea are aceleasi calorii ca si zaharul, desi are o dulceata mai mare. Mierea nu este indicata persoanelor care au diabet zaharat, celor care au alergii de genul anafilaxiei, oamenilor ce sufera de obezitate sau insuficienta pancreatica exocrina. Despre mierea de albine... (Formula As nr. 755, 2007) Despre mierea de albine...

Naturala sau artificiala? Pentru a afla, amestecati intr-un flacon inchis ermetic, 2 linguri de miere cu 5 linguri de alcool de 90 de grade. Scuturati energic, apoi lasati sa se odihneasca o ora. Mierea falsa va lasa pe fundul flaconului, un strat de amidon.

Cum se conserva timp indelungat Mierea rezista fara probleme daca vasele in care este tinuta sunt puse la adapost de lumina si umezeala. Daca observati ca apar bule de aer sau ca raspandeste un miros neplacut, aruncati-o. Inseamna ca mierea a fermentat.

Daca tineti cura de slabit

Nu ezitati sa inlocuiti zaharul cu miere. 100 g miere = 310 calorii, in vreme ce 100 g zahar = 400 calorii. Daca suferiti de reumatism Frecati locul dureros cu miere calda, obtinuta prin topirea usoara pe baie de aburi. Se foloseste miere solida. Aplicati deasupra un tifon. Daca suferiti de enurezie nocturna Luati pe stomacul gol o lingura de miere solida sau lichida. Lasati-o sa se topeasca usor in gura. Nu mancati nimic o jumatate de ora. Repetati procedeul inainte de a va culca, cu o jumatate de ora. Dupa o luna de cura, veti constata o ameliorare neta. Bautura intaritoare Puneti sa se topeasca pe baie de aburi 150 g miere cristalizata. Amestecati usor, iar cand s-a topit, adaugati putina apa, ca sa-si mentina fluiditatea. Intr-o carafa mare, puneti sucul de la trei lamai netratate, mierea topita si apa plata. Amestecati si serviti cu cuburi de gheata. Bautura va deveni si mai tonica, daca adaugati doi morcovi, o lamaie verde, un mar si inca 2 lingurite de miere. Cteva sfaturi cu privire la pstrarea mierii (Formula As nr. 662, 2005) Mierea nu se pastreaza decat in ambalaje perfect curate din sticla sau aluminiu. Nu puneti miere in ele pe considerentul ca au continut tot miere. Pelicula de miere veche contine germeni de fermentatie care insamanteaza mierea noua, si aceasta va fermenta la randul ei, schimbandu-si gustul si mirosul. Mierea nu se va pastra niciodata in vase confectionate din zinc, cupru, plumb sau aliajele lor, deoarece sub actiunea acizilor din miere se formeaza compusi chimici ce pot da intoxicatii grave. Nici ambalajele din fier nu sunt indicate, deoarece in urma corodarii fierului la contactul prelungit cu acizii continuti de miere, aceasta va capata gust si miros neplacute. Borcanele cu miere nu trebuie tinute la un loc cu recipienti ce contin substante emanand mirosuri (vopsele, carburanti, esente) deoarece mierea prinde usor miros. De asemenea, nu se pune vasul cu miere descoperit in apropierea unor substante higroscopice ce favorizeaza mentinerea umiditatii in aer (sarea), aceasta contribuind la o fermentatie accelerata a mierii. Mierea ambalata in borcane de sticla va fi ferita de lumina, care favorizeaza, de asemenea, deprecierea calitatilor ei, lucru ce poate fi usor observat prin schimbarea culorii (se inchide). Mierea ce a cristalizat, pentru a fi folosita din nou in stare fluida, incalziti-o punand recipientul intr-o baie de apa fierbinte, in nici un caz direct pe foc. Atentie, nu trebuie incalzita decat acea cantitate ce va folosi o singura data, deoarece mierea incalzita fermenteaza mult mai usor, depreciindu-se. POLENUL

(Ilie Tudor, Formula As nr. 719, 2006) Miracolul din inima florilor: Polenul. "Nu exista un produs natural sau de sinteza care sa se poata compara cu polenul de albine in prevenirea bolii canceroase". Primavara, de cum se desfac bobocii, pe delicatele antere ale florilor se formeaza mici saci cu o pulbere galbuie extrem de fina - polenul. Rolul sau in lumea vegetala este acela de a asigura reproducerea plantelor. Este ca un praf fin, format din particule microscopice, "praf" care este dus de vant sau de insecte de la o floare la alta, jucand rolul de agent de fertilizare, purtand viata mai departe. Aceste particule microscopice de polen sunt fiecare in parte un adevarat miracol, un medicament al naturii, gata sa ne intareasca puterile si sa ne apere sanatatea. Ce este polenul de albine? In zorii zilei, inainte ca soarele sa inceapa sa arda, si pe inserat, cand aerul se racoreste si devine mai umed, albinele culegatoare vin la stup purtand cu ele o incarcatura neobisnuita: o pulbere aurie si parfumata. Acesta este polenul. O combinatie unica si magica a naturii, constituita din mii de particule adunate din diferite plante, un adevarat elixir al vietii. Un stup produce pe an cam doua-trei kilograme de polen, si pentru fiecare kilogram de polen sunt necesare nu mai putin de cincizeci de mii de zboruri, a caror distanta insumata ar fi suficienta pentru a inconjura globul pamantesc. Dupa culoarea polenului putem ghici planta din care provine. Polenul galben-auriu provine de la papadie, iar cel galben ceva mai deschis, de la floarea-soarelui; cel rosiatic cu siguranta a fost cules de pe florile de mar, de par sau de piersic, in timp ce cel de un rosu intens este de pe florile de castan. Exista si polen albastrui, de la diferitele specii de nalba, mov - de la coriandru, sau chiar negru, de la mac. Dar cum albinele nu culeg polen doar de la o singura planta, ci prefera diversitatea, polenul terapeutic este multicolor. Cum recunoastem polenul bun pentru terapie In primul rand dupa aspect, mai ales prin stralucire - trebuie sa fie deschis la culoare si sa nu aiba nuante terne, chiar daca in el exista si granule inchise la culoare. Apoi, nu trebuie sa fie acru (ceea ce inseamna ca a prins umezeala, este foarte toxic si trebuie aruncat) si nici sa nu aiba gust de ars (ceea ce inseamna ca a fost uscat necorespunzator si nu mai are valoare). Gustul normal al polenului este cel dulce-aromat. Cel mai bun este cel foarte proaspat, care este moale si putin umed (dar nu acrit!). Cel cu granulele foarte tari si aproape fara miros este vechi si nu mai are decat 10-20% din proprietati, deci nu va fi folosit. Pastrarea polenului Se face intr-un borcan de sticla ermetic inchis, pentru a nu trage umezeala si a nu permite o oxidare si o degradare accelerata a principiilor sale active. De asemenea, se tine pe cat posibil la intuneric, pentru ca si lumina duce la o pierdere mai rapida a calitatilor sale terapeutice. Ideal este ca polenul sa fie pastrat la o temperatura de 0-4 grade Celsius (in frigider), pentru ca in el exista foarte adesea oua de larve, care se pot dezvolta rapid, asa incat este posibil ca in locul granulelor aurii sa gasiti o "colectie" de asemenea larve deloc placute. Cum se administreaza polenul de albine Metoda 1: Consta in administrarea ca atare a polenului, fara a fi macinat sau combinat cu alte ingrediente. Ratiile sunt urmatoarele: - copiii sub trei ani nu vor consuma polen;

- persoanele cu probleme hepatice si copiii intre trei ani si opt ani vor consuma maximum 5 grame (1 lingurita) pe zi; - copiii intre opt si doisprezece ani vor consuma 10 grame (2 lingurite) pe zi; - intre doisprezece si cincisprezece ani se pot consuma cate 12-15 grame (o lingura) pe zi; - adultii si adolescentii pot consuma pana la 25-30 de grame (2 linguri) pe zi, avand grija sa faca 3 saptamani de pauza, dupa o luna de cura. Polenul ingerat ca atare trebuie administrat inainte de masa, pe stomacul gol. Acest produs al stupului va fi mestecat foarte bine inainte de a fi inghitit, altfel el neputand fi asimilat de organism, din cauza unei membrane nedigerabile in care este invelit de catre albine. Aceasta forma de administrare este mai greu suportata de multe persoane, intrucat produce jena gastrica si/sau fenomene alergice. Din acest motiv, prezentam in continuare alte doua metode: Metoda 2: Polenul se administreaza in aceleasi doze recomandate mai sus, dar inainte se macina fin cu rasnita electrica de cafea, pana se formeaza o pulbere, care se inghite in combinatie cu miere. La fiecare lingurita de polen macinat se adauga alte doua lingurite de miere, cu care se amesteca bine, asa incat sa formeze o pasta. Aceasta pasta de polen cu miere este mai usor de suportat de catre persoanele cu o sensibilitate alergica crescuta, precum si de cei (nu putini la numar) care nu agreeaza gustul polenului. Metoda 3: Se recomanda in special persoanelor care au o sensibilitate gastrica deosebita, suferind de arsuri la stomac (pirozis) ori care au alte probleme ale tubului digestiv, ce se amplifica la administrarea polenului. Acestia vor combina pulberea de polen (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) cu apa. La o lingurita de polen se adauga 1-6 lingurite de apa, formandu-se o solutie de o consistenta variabila, de la cea pastoasa la cea perfect lichida. Solutia obtinuta se bea pe stomacul gol sau, daca nici asa nu este suportata, dupa o masa usoara. Polenul nu trebuie niciodata administrat fiert, deoarece caldura ii distruge multe dintre elementele constituente (vitamine, enzime, hormoni). La orice tulburare care apare pe parcursul curei cu polen este indicat sa consultati un medic, pentru a stabili daca o puteti continua sau nu. Boli ce pot fi prevenite cu ajutorul polenului Intarzierile de crestere la copii - un studiu facut la un spital de copii din Cordoba (Spania) a aratat ca administrarea zilnica a cinci-zece grame de polen favorizeaza dezvoltarea si consolidarea oaselor, accelereaza dezvoltarea sistemului nervos si ajuta la amplificarea functiilor cognitive ale celor mici. Polenul este recomandat chiar si in cazurile in care deja a aparut un retard al dezvoltarii fizice si mentale a copiilor. Infectiile respiratorii - prin continutul sau de antibiotice, antivirale si imunostimulente naturale, polenul este un excelent mijloc de prevenire a virozelor si a infectiilor bacteriene respiratorii. Se administreaza in cure de cate o luna, timp in care se consuma 10-30 de grame zilnic. Pe an se recomanda, pentru a preintampina bolile respiratorii, efectuarea a 2-3 cure. Infertilitatea la barbati - un studiu facut la spitalul universitar din Sarajevo (fosta Iugoslavie), de catre doctorul in medicina Izet Osmanagic, a aratat fara dubiu ca un consum regulat de polen duce la o amplificare a activitatii gonadelor, la cresterea productiei de spermatozoizi, precum si la imbunatatirea acestora. Studii recente germanosuedeze, facute pe un esantion de 93 de barbati, au aratat ca prin cura cu polen sunt preintampinate infertilitatea si

impotenta la barbati cauzate de inaintarea in varsta, dar si de diferiti factori de stres (fizic sau psihic), cum ar fi poluarea, carentele in alimentatie, tensiunea emotionala prelungita, odihna insuficienta etc. Menopauza prematura - polenul contine substante estrogene si stimulente ale activitatii glandulare la femei, avand un efect global de reintinerire cu totul remarcabil. Se administreaza sub forma unor cure de 28 de zile, cu 12 zile de pauza, minimum 4 cure pe an. Acelasi lucru este valabil si pentru barbati, pentru prevenirea andropauzei premature. Alzheimerul - procesele de imbatranire a sistemului nervos sunt incetinite de aminoacizii, vitaminele, mineralele si enzimele din compozitia polenului. Pentru prevenirea Alzheimerului si a altor tulburari neurologice conexe cu inaintarea in varsta se recomanda efectuarea a 3-4 cure cu polen pe an, de cate o luna fiecare, timp in care se consuma zilnic cate zece - douazeci de grame de polen. Accidentul vascular - este prevenit de consumul zilnic de polen. Responsabil pentru aceasta calitate este, dupa parerea specialistilor, un aminoacid continut de polen, rutina, care are un efect de tonifiere a vaselor de sange. Acelasi aminoacid, dar si efectele de reglare a tranzitului intestinal pe care le are polenul fac ca acesta sa aiba un efect favorabil si in prevenirea si combaterea varicelor si a hemoroizilor. Cancerul - dupa parerea lui Ernesto Contrera, un doctor in medicina american, specializat in oncologie: "Nu exista un produs, natural sau de sinteza, care sa se poata compara cu polenul de albine in prevenirea bolii canceroase". Intr-adevar, prin continutul sau de vitamine, de enzime care regleaza digestia si metabolismul ori care stimuleaza imunitatea, polenul este un excelent produs profilactic contra cancerului. Se recomanda minimum trei cure a cate o luna cu polen de albine, in dozele potrivite pentru fiecare in parte si precizate in paragraful in care am vorbit despre administrarea acestui produs. Boli care se trateaza cu polen Constipatia si alte tulburari de tranzit intestinal - anumite substante active din polen stimuleaza activitatea intregului tub digestiv, avand si un foarte interesant efect reglator al tranzitului. Cercetari facute in anii 70 arata ca polenul combate constipatia, dar este foarte eficient si in cazurile de diaree sau infectii ale intestinului, continand substante antibiotice care regleaza flora intestinala. Conform unui studiu francez, publicat in revista "La Revue de Pathologie Generale et de Physiologie Clinique", acest produs apicol este eficient si in infectii ale tubului digestiv, cu Escherichia coli sau cu Proteus. Se administreaza in cure scurte, de 7-14 zile, cate o lingurita inainte de fiecare masa. Reumatismul - in toate formele sale, inclusiv in cea degenerativa, este eficient combatut de tratamentele de lunga durata cu polen, asociate cu o alimentatie vegetariana cu multe legume si fructe crude. Se recomanda 5-6 cure pe an cu polen, fiecare cu o durata de 30 de zile. Adenomul de prostata - trei studii facute in paralel de catre cercetatori din Stockholm (Suedia), Kyoto (Japonia) si Munchen (Germania) au aratat ca tratamentul cu polen de albine da rezultate exceptionale in tratarea adenomului de prostata in faza acuta, dar si in forma cronicizata. Cercetatorii din cele trei orase au mai observat si o imbunatatire considerabila a potentei pacientilor care au urmat acest tratament cu polen. Conform acelorasi

cercetari, cel mai potrivit este tratamentul de lunga durata (minimum 60 de zile) cu acest remediu, luat in cantitati de minimum 10 grame pe zi, in combinatie cu un alt produs al stupului, laptisorul de matca (100 mg pe zi). Depresia si neurastenia - in anii 80 au fost efectuate mai multe experimente cu pacienti suferind de depresie cronica si de diferite forme de astenie psihica, studii care au condus la concluzii incurajatoare. Mai mult de 30% dintre cei care au luat polen vreme de trei luni au remarcat gradat o crestere a tonusului interior, o tendinta de a se implica in activitati creative, precum si o diminuare clara a gandurilor si tendintelor depresive. Poate parea un procent redus, dar rivalizeaza cu cel al unor medicamente de sinteza considerate printre cele mai bune, in conditiile in care efectele adverse ale polenului sunt insignifiante, in comparatie cu cele ale medicatiei psihotrope alopate. Alcoolismul - polenul micsoreaza dependenta fata de alcool, reduce depresia si anxietatea persoanelor care au deprins acest viciu ingrozitor - acestea sunt rezultatele unor studii facute in Finlanda si in Rusia. Se iau 15-30 de grame (1-2 linguri) pe zi, in cure de 30 de zile, cu 15 zile de pauza. Obezitatea - un ajutor foarte bun in combaterea acestui adevarat flagel al lumii civilizate este polenul de albine. Acesta regleaza tranzitul intestinal, favorizand eliminarea, stimuleaza metabolismul, ajutand la o mai buna "ardere" a caloriilor. Acest produs este foarte pretios in tratamentul ingrasarii, si pentru ca da un plus de tonus fizic si psihic, plus care va face mai facila abordarea exercitiilor fizice, care sunt absolut necesare in cazul acestei afectiuni. Arterioscleroza, valori ridicate ale colesterolului, tulburari ale circulatiei cerebrale - in toate aceste afectiuni s-a demonstrat o intensa actiune a polenului administrat sistematic. Principiile active ale acestuia ajuta la redobandirea elasticitatii vaselor de sange, reduce valorile colesterolului negativ, amelioreaza circulatia cerebrala. Se ia polenul amestecat cu miere in dozele precizate anterior, in paragraful referitor la administrarea acestui produs. Anemia, tulburarile de metabolism si hormonale la adolescenti - trei cercetari succesive facute la spitalul universitar din Sarajevo, pe loturi de paciente cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani, au aratat ca polenul are o influenta uimitoare in corectarea anumitor probleme specifice acestei varste. Administrarea in cure indelungate a acestuia reduce semnificativ incidenta acneei juvenile, are un efect reglator in mai mult de jumatate din cazurile de dismenoree, stimuleaza productia de hemoglobina. Aceleasi rezultate exceptionale au fost obtinute in acest domeniu, al tulburarilor care apar in perioada pubertatii si a adolescentei, de doi cercetatori romani, G. Calcaianu si F. Cozma, care au administrat pacientilor o combinatie de polen, miere si laptisor de matca. De altfel, mai multe studii ale celor doi cercetatori romani pe produse apicole sunt adesea citate in literatura internationala de specialitate. Cancerul uterin si mamar - Dr. Peter Hernuss, de la spitalul universitar din Viena, a observat rezultatele obtinute prin administrarea polenului de albine la un lot de 25 de femei bolnave de cancer uterin inoperabil. Rezultatele au fost incurajatoare: dupa cateva saptamani de administrare sistematica a acestui produs (10-20 de grame pe zi), s-a observat diminuarea unor simptome, cum ar fi astenia psihica si fizica, greata, inapetenta. Analizele de sange au aratat o intensificare a actiunii sistemului imunitar in sensul fagocitarii formatiunilor tumorale, intensificare obiectivata prin cresterea productiei de celule imunocompetente, precum si a productiei de anticorpi specifici. Un alt studiu, facut de data aceasta la spitalul universitar din Sarajevo, a aratat ca femeile cu tumori uterine si mamare care faceau cobaltoterapie au tolerat mult mai bine acest gen de terapie cu efecte adverse extrem de dure, atunci

cand au consumat zilnic polen. De asemenea, organismul lor a luptat mult mai bine cu boala canceroasa in urma administrarii acestui produs. Precautii la administrarea polenului In ultimele decenii, s-a constatat o crestere exponentiala a cazurilor de alergie la polen. In Statele Unite, de exemplu, rapoartele oficiale indica faptul ca aproximativ 5% din populatie prezinta alergie, intr-un grad mai mare sau mai mic, la acest produs. La ingestia polenului, aceleasi persoane prezinta tulburari cum ar fi catarul respirator, dificultati in respiratie, arsuri gastrice si alte deranjamente digestive, tulburari neurologice si chiar soc anafilactic fatal. Ca atare, administrarea polenului se va face cu prudenta, in cantitati mici (un varf de cutit de polen in 24 de ore) in primele zile de tratament, pentru a vedea daca exista sau nu alergie. In cazul in care nu aveti alergie, puteti continua tratamentul, crescand dozele progresiv. Daca aveti reactii adverse minore (arsuri gastrice usoare, curgerea nasului sau mici mancarimi ale tegumentelor), continuati administrarea polenului in doze mici si diluat in miere sau in apa. In cazul reactiilor alergice mai severe, intrerupeti imediat tratamentul si consultati medicul specialist. Contraindicatii la administrarea polenului Nu se va administra polen in cazul ulcerului gastric si al gastritei hiperacide in faza acuta. In cazul bolilor hepatice grave se va lua acest produs numai dupa consultarea prealabila a medicului specialist. Mierea (IV) Ofranda de la captul verii - Mierea Un dar al albinelor, prea putin folosit (Ilie Tudor, Formula As nr. 580, 2003) Am vazut de curand, intr-o padure de mesteceni, un stup de albine salbatice pradat de urs. Pentru om, un asemenea stup ar fi fost invizibil, fiind plasat la baza unei buturugi batrane si prelungindu-se adanc in pamant, asa incat abia i se vedea intrarea. Ursul insa a simtit mirosul de miere, care l-a atras atat de puternic, incat s-a incumetat sa dezgroape stupul, luptand aprig cu albinele. Presupun ca in cele din urma lupta a fost castigata de urs, care a rezistat stoic la zecile de intepaturi, prada sa de razboi fiind vreun kilogram de miere, pe care l-a consumat pe nerasuflate, cu tot cu fagure. Privesc urmele luptei - un crater maricel, sapat de Mos Martin cu o truda considerabila, si ma intreb ce forta irezistibila exercita mierea asupra ursilor, daca-si risca pentru ea chiar si viata. Sa fie doar gustul dulce si parfumat? Cu intuitia lor, care o depaseste pe-a omului, animalele stiu ca mierea este o sursa de hrana, dar si de energie, fara de care n-ar putea rezista in conditiile, dure adesea, ale mediului in care traiesc. O "informatie" simpla, pe care ele o preiau si-o transmit fara nici un efort, la oameni are nevoie de experiente, de studii, de zeci de confirmari. Reinvatam foarte greu lectia simpla a naturii. Tocmai de aceea ne-am propus sa vorbim pe larg despre miere, un dar gratuit al albinelor, dar prea putin folosit. Ce este mierea Grecii antici spuneau despre miere ca este un dar al zeilor, care este adunat de catre albine din roua de pe flori, fiind o ramasita de la ospetele nocturne ale nimfelor. Indienii considerau mierea o materializare a razelor de lumina, materializare care hraneste nu doar corpul, ci si mintea si sufletul, fiind din acest motiv cel dintai dintre alimente. In Evul Mediu, se credea ca mierea este sintetizata de catre albine dintr-o esenta subtila a florilor, pe care doar ele aveau puterea sa o capteze si apoi sa o transforme in acel lichid chihlimbariu. Prin secolul al Xix-lea, s-au facut primele analize care au stabilit ca mierea este o combinatie de zaharuri simple, incercandu-se inlocuirea sa cu zahar

din trestie si, mai apoi, din sfecla. Multa vreme s-a facut in mod fals o echivalare intre miere si zahar, cele doua fiind insa extrem de diferite. Mierea este mult mai complexa. Un biochimist american, B. H. Weller, afirma ca "nici cu aparatura supersofisticata din secolul al Xxi-lea nu poate fi inca sintetizat un produs care sa se apropie prin compozitia sa biochimica si prin calitatile biologice de miere, care constituie inca un mare mister pentru stiinta". Mierea si zaharul Mentionam faptul ca in secolul al XIX-lea s-a facut o echivalare total incorecta intre zahar si miere, ele neavand aproape nimic in comun, in afara faptului ca ambele joaca rolul de indulcitor. Zaharul este format dintr-o singura substanta, in timp ce mierea este o combinatie de aproape o suta de substante organice (conform ultimelor studii), dintre care unele, cum ar fi hormonii de crestere sau enzimele, au o mare complexitate, neputand fi reproduse in laborator prin mijloacele actuale. Apoi, efectele biologice ale consumului celor doua produse este fundamental diferit. Mierea este un produs viu, natural, care poate fi consumat in mari cantitati, fara a produce tulburari de sanatate, in timp ce zaharul este o substanta de semisinteza, care pe termen lung nu poate fi metabolizata de organism decat cu niste costuri considerabile pentru starea de sanatate. De pilda, din momentul in care a fost inlocuita mierea cu zaharul, numai frecventa cariilor dentare a crescut de patruzeci de ori, iar cea a diabetului, de peste o suta de ori. In 150 de ani, dulciurile au devenit din delicatesa un aliment de baza pentru societatea de consum, ceea ce si explica multitudinea de probleme de sanatate a omului modern, de la banalele migrene si sensibilitati, la infectii, la obezitate si tulburarile imunitare grave. Mult prea complexe si importante, efectele negative ale zaharului asupra sanatatii vor fi obiectul unui articol separat. In cele ce urmeaza, vom vorbi strict despre efectele mierii in terapie, atat ca medicament de sine statator, cat si ca inlocuitor al zaharului, calitate in care are cele mai puternice efecte terapeutice. Mica farmacie cu miere Mierea ca excipient Excipientii sunt acele ingrediente ale medicamentelor care au un rol de transportor pentru substanta activa. Fara doar si poate ca mierea este cel mai bun excipient din lume, pentru ca nu are nici un fel de reactii adverse, se combina usor cu orice fel de extract si, important, face remediile mai usor asimilabile. Atunci cand administram uleiuri volatile din plante, tincturi (de propolis, rasina, muguri etc.), laptisor de matca, sucuri de plante, mierea este un intermediar de neinlocuit, fiind un vehicul mult mai bun decat apa. Se amesteca oricare din aceste extracte cu 12 lingurite de miere si se administreaza pe stomacul gol; nu numai ca gustul va fi mai bun, dar efectele vor fi considerabil mai puternice. Din farmacia casei nu trebuie sa lipseasca acest produs al stupului, care accentueaza actiunea remediilor. Hidromelul Intr-o sticla de jumatate de litru se pun 3-4 linguri de miere lichida, un sfert de lingurita de polen de albine si se completeaza restul cu apa de izvor. Se inchide sticla ermetic si se lasa la macerat vreme de doua zile, la temperatura camerei, agitandu-se din cand in cand. Rezulta o bautura acrisoara, foarte slab alcoolizata, cu efecte stimulente si tonice cu totul deosebite. Mierea propolizata Este un remediu antiinfectios exceptional pentru gat si pentru caile respiratorii medii, avand si efecte imunostimulatoare foarte puternice. Se obtine punand in 8 linguri de miere poliflora - 4 lingurite de tinctura de propolis (se gaseste in magazinele naturiste si apicole), dupa care se amesteca bine, pana se omogenizeaza. Se ia

cate o lingurita din acest preparat de 4-6 ori pe zi, pe stomacul gol. Fiecare lingurita de miere se tine in gura pana se dizolva si aluneca incet pe gat, asa incat sa-si exercite din plin efectele antiinfectioase asupra acestei zone. Unguentul cu miere Un pachet de unt este incalzit intr-o cratita, la foc mic, pana se incinge, apoi se fierbe vreme de 10-15 minute pana cand devine limpede, asa incat sa se vada fundul vasului de fierbere. Se ia de pe foc si se toarna fara sedimentele de pe fundul cratitei intr-un vas separat. Cat untul este fierbinte, se mai adauga o lingurita de ceara de albine (se gaseste la apicultori), dupa care se lasa sa se raceasca. Cu putin timp inainte ca untul cu ceara sa se intareasca, se adauga 4 lingurite de miere si se amesteca bine, dupa care preparatul se pune intr-un borcan. Este un excelent unguent de intretinere a pielii, cu o putere de patrundere fara egal, in comparatie cu produsele de acest gen. Se poate combina si cu diferite tincturi, din care se amesteca cate 10 picaturi la o lingurita de unguent: musetel pentru afectiuni alergice, sunatoare pentru arsuri, arnica pentru sensibilitate la frig, tataneasa pentru entorse si luxatii etc. Utilizari interne ale mierii Caria dentara - acum aproape sapte ani, impreuna cu un prieten, am luat hotararea de a manca numai miere si produse indulcite cu miere, fara a mai consuma deloc zahar, sub nici o forma. Si pentru ca lucrurile sa fie clare, neam abtinut chiar din acea zi de la toate bunatatile care contineau zahar, performanta mentinuta pana in prezent. Sincer sa fiu, am facut acest lucru mai mult ca exercitiu de vointa decat din convingere, insa rezultatele care au aparut m-au convins ca renuntarea la zahar in favoarea mierii nu este o simpla "superstitie naturista". Primul care a remarcat efectele alimentatiei cu miere a fost dentistul meu, care a observat ca, in cativa ani, cariile aflate in formare au stagnat in marea lor majoritate, fara a mai evolua, iar alte carii noi nu au aparut. Acest lucru a fost remarcat si la prietenul meu si, mai recent, la... dentistul meu, care a fost atat de impresionat de rezultatele obtinute, incat a renuntat si el, de trei ani, la zahar in favoarea mierii. Mai ales cei care au probleme dentare grave ar fi bine sa adopte dieta cu miere, care este un adevarat elixir de sanatate pentru dinti. Prevenirea diabetului - un grup de cercetatori americani a studiat pe doua loturi a cate 200 de voluntari, toti avand parinti diabetici si deci avand o puternica predispozitie genetica spre diabet, efectele inlocuirii totale a zaharului cu miere. Rezultatele i-au uluit pe cercetatori: dupa 20 de ani, rata imbolnavirii de diabet era 0 la lotul de consumatori de miere, in timp ce la lotul martor, 40% dintre participanti sufereau in diferite grade de diabet. Mai mult, studii facute pe bolnavii cu diabet de tip I si Ii au aratat ca boala da mult mai putine complicatii la cei care au inlocuit complet zaharul cu mierea decat la cei care au continuat sa aiba o dieta cu zaharicale, chiar masurata strict. Constipatia - un excelent mijloc de reglare a tranzitului intestinal este consumul pe stomacul gol a doua-trei lingurite de miere, dimineata, imediat dupa trezire. Prin enzimele pe care le contine, mierea este un bun activator al proceselor de eliminare, avand si un efect de reglare a florei intestinale. Frigiditatea si impotenta - un remediu excelent este hidromelul, obtinut dupa reteta de mai sus, care are efecte tonice, afrodiziace si chiar usor euforizante, ceea ce explica folosirea sa pe scara larga, in traditiile anumitor popoare meridionale. Se beau 2-3 pahare pe zi, de preferinta pe stomacul gol. Oboseala, iritabilitatea psihica - mai ales dupa un efort intelectual sau fizic intens, doua lingurite de miere luate cu putina apa fac minuni in recapatarea fortelor si in imbunatatirea tonusului psihic. Insomnia - un leac traditional pentru un somn bun si odihnitor este o cana de lapte cald, indulcit cu 2-3 lingurite de miere lichida. Daca adaugam si o jumatate de lingurita de praf de seminte de fenicul, somnul va veni negresit.

Obezitatea - in timpul curelor de slabire, doua linguri de miere lichida luate pe stomacul gol, cu putina apa, accelereaza procesul pierderii in greutate si diminueaza considerabil stresul curelor de infometare. Pe termen lung, inlocuirea zaharului cu miere ajuta la dobandirea si pastrarea unei greutati corporale echilibrate. Ciclul menstrual dureros sau cu sangerari abundente - cu cinci zile inainte si pe toata perioada ciclului, nu consumati deloc zahar sau produse cu zahar, ci folositi doar miere. Daca in acest interval de timp renuntati si la prajeli, la produsele de origine animala, este foarte posibil ca ciclul sa se regleze de la sine, fara nici un alt medicament. Tusea, durerile de gat, gripa in faza incipienta - se consuma sase lingurite pe zi de miere propolizata (obtinuta dupa reteta de mai sus). Retete de frumusete cu miere Tenul cu pori dilatati, patat sau obosit - se face o baie de aburi vreme de 10 minute deasupra unei infuzii fierbinti de musetel si salvie, dupa care se aplica pe obraz un strat subtire de miere lichida, care se pastreaza vreme de 30-60 de minute, dupa care se sterge cu un tampon inmuiat in lapte. Tenul sensibil - se aplica o masca formata din doua lingurite de miere lichida, 2 lingurite de smantana si un galbenus de ou. Se tine vreme de o ora, dupa care se indeparteaza cu un tampon inmuiat in infuzie de musetel. Pentru cresterea parului - se face un masaj la radacina parului cu miere diluata cu apa cat sa devina lichida. Dupa masaj, se lasa mierea sa actioneze vreme de 30 de minute la radacina parului, dupa care se spala parul, dar nu cu sampon, ci cu o combinatie de galbenus de ou si coniac in proportii egale. Intretinerea pielii uscate - imediat dupa baie, se aplica unguentul din unt si miere, a carui reteta am descris-o mai sus. Acest preparat hraneste pielea si o protejeaza, facand-o catifelata si mult mai rezistenta la factorii de mediu agresivi. Masajul pe tot corpul cu acest preparat facut dupa baie este un foarte bun mijloc de intarire a sanatatii, mai ales la venirea sezonului rece. Tratamente cu miere i produse apicole Formula As nr. 391, 1999, Iulia Tunaru, Assem Hassan, terapeuti naturisti Medicina populara a folosit mierea si produsele apicole de-a lungul a mii de ani, cu rezultate spectaculoase. Speram ca enumerand cateva solutii rapide si la indemana tuturor, sa venim in sprijinul dvs. Tratamentul rnilor Aplicarea mierii direct pe rana are o actiune antimicrobiana, calmanta, eliminand secretiile si impuritatile. In cazul ranilor care nu se vindeca, se face un amestec in parti egale din miere si untura de peste. Se aplica direct pe rana, se acopera cu pansament steril, iar dupa 3-4 ore se clateste cu ceai de musetel. Acest unguent reface elasticitatea fibrelor musculare, activeaza formarea tesutului tanar, ajutand la regenerarea lui. In arsuri ale pielii si furuncule - se amesteca trei parti miere + o parte faina de grau. Se panseaza si se schimba pansamentul la 10 ore, spalandu-se cu ceai de musetel + patlagina (infuzie 2+2 linguri de plante la un litru de apa). In micoze (ciuperci) ale pielii - se sterg locurile afectate cu o solutie din ceai de pelin, in care se adauga tinctura de propolis (20 picaturi la 100 ml ceai). Dupa zece minute, se unge cu miere poliflora, dupa 3-4 ore se clateste cu aceeasi solutie. Se repeta de 3-4 ori pe zi.

Gastrita In gastrita hiperacida, mierea de salcam diluata in apa calda si luata cu 90-120 minute inaintea mesei, diminueaza aciditatea gastrica si se absoarbe repede, calmand "arsurile" (o lingura in 100 ml apa). Mierea de munte se dilueaza in apa rece (o lingura la 100 ml apa) si se administreaza cu 90-120 minute inaintea meselor. Deci este foarte importanta temperatura apei in care este diluata mierea. Ulcer Doua linguri de miere de salcam diluata in 200 ml lapte nefiert, se beau noaptea, intre 22.00-23.00. Bineinteles, urmandu-se regimul alimentar adecvat. Bolile ficatului Glucoza si fructoza, impreuna cu celelalte elemente ale mierii, sunt un component nutritiv important, regenerant, maresc rezervele de glicogen din ficat. Intr-un litru de apa clocotita, se pun doua linguri armurariu macinat si se fierb 2-3 minute. Dupa ce, prin racire, lichidul ajunge la temperatura camerei, se adauga patru linguri de miere de salcam. Se bea in cursul unei zile, intre orele 10.00 - 19.00, cu o ora inainte si dupa mesele principale. Se bea 20 de zile cu 10 zile pauza, timp de trei luni. Colite, enterocolite Actiunea antimicrobiana a mierii o fac utila si in tratarea colitelor si enterocolitelor. Se administreaza miere poliflora (1-2 lingurite) diluata in ceai de busuioc + cimbru + sunatoare (amestec in parti egale). Se pune o lingurita de amestec la o cana de apa. Se administreaza la distanta de o ora, dupa mesele principale. Constipatie Se iau 4-5 prune uscate + o lingura de miere poliflora, se lasa la macerat de seara, intr-un pahar cu apa rece. Dimineata, se bea apa si se mananca prunele. In fiecare seara, se bea o cana de ceai de frasin indulcit cu o lingurita de miere poliflora. Regim alimentar bogat in fibre (legume, fructe crude). Boli ginecologice Se recomanda folosirea mierii in flora abundenta, prurit, eroziuni ale colului uterin. Timp de o luna, intre doua cicluri, se fac seara spalaturi vaginale cu ceai de pelin (infuzie, 3 linguri pelin la 2-3 l de apa), dupa care se fac aplicatii locale cu miere de tei sau salcam, cristalizata. Bolile de inima Mierea ofera un ajutor pretios muschiului cardiac slabit, diminuand oboseala si durerile din regiunea inimii. Este foarte eficienta in edeme de natura cardiaca, in nevroza cardiaca, diminuand extrasistolele. Se recomanda o lingura de miere diluata in ceai de paducel sau talpa-gastii, cu doua ore inainte de masa. Ceaiul se prepara astfel: o lingurita de planta la o cana de apa. Mierea se dilueaza in ceai caldut (miere poliflora). Anemia Fiind alimentul cel mai apropiat de consistenta plasmei, mierea inlocuieste mineralele si oligoelementele lipsa din sange, actionand asupra hemoglobinei. Este recomandata mierea inchisa la culoare. Asociata cu polen si cu tinctura

de urzica, are rezultate spectaculoase. Timp de 21 de zile se consuma miere inchisa la culoare (doua linguri) amestecata cu o lingurita polen + 20 picaturi tinctura de urzica (se gaseste la Plafar). Acest amestec se imparte in doua, o parte se ia dimineata la ora 10.00, cealalta parte la ora 17.00. Pentru copiii sub 10 ani, se recomanda o jumatate din cantitate, luata dimineata. Miracolul florilor Polenul de albine (Ilie Tudor, Formula As nr. 490, 2001) Daca despre catina se spune ca este campionul vitaminelor, polenul este un adevarat tezaur de aminoacizi, substante cu un rol cel putin la fel de important in activarea sistemului imunitar. Sub actiunea aminoacizilor din polenul recoltat de albine, activitatea glandelor este normalizata, procesul producerii de celule specializate ale sistemului imunitar este relansat, iar capacitatea de "lupta" a acestuia creste rapid. In anii 60, un francez - A. Cailas, a scris o carte intreaga despre acest remediu miraculos, iar de atunci studiile au progresat atat de mult, incat s-ar mai putea scrie cateva lucrari in care informatia sa nu se repete. Selectia noastra cuprinde cateva date de baza despre utilizarea polenului acum, la sfarsit de toamna, cand organismul trebuie sa dea proba adaptarii la o iarna care se anunta mult mai aspra decat cea de anul trecut. Administrarea polenului Se face pe stomacul gol, cu minimum 15 minute inainte de masa. Polenul se mesteca foarte bine, vreme de 5 minute, pentru a fi maruntita membrana in care l-a invelit albina, membrana care nu poate fi digerata de organism. Dozarea polenului Este un subiect controversat, datorita bogatiei sale extraordinare in proteine, substante foarte utile organismului, dar a caror metabolizare este o sarcina nu foarte usoara pentru ficat. Recomandarile mele se bazeaza pe o practica indelungata, dobandita alaturi de medici specialisti, cand am observat ca un consum mediu de 25 de grame de polen pe zi (adica 2 linguri) nu reprezinta vreun simptom de intoxicare si nu afecteaza in vreun fel ficatul. Totusi, se recomanda moderatia: copiii sub trei ani nu vor consuma polen; persoanele cu probleme hepatice si copiii peste trei ani vor consuma maximum 5 grame (1 lingurita pe zi); adolescentii si adultii pot consuma pana la 30 de grame pe zi (2 linguri), avand grija totusi sa faca 3 saptamani de pauza dupa o luna de cura. La orice tulburare care apare pe parcursul curei cu polen este indicat sa consultati un medic, pentru a stabili daca puteti continua sau nu. Pentru intarirea imunitatii, se recomanda o cura de 21-30 de zile, declansata acum, inainte de instalarea anotimpului umed si friguros. Cateva indicatii terapeutice - faringita, amigdalita, gripa in faza incipienta - se consuma cate 1/2 lingurita de polen din patru in patru ore, mestecandu-l foarte bine si lasandu-l sa alunece incet pe esofag, pentru a dezinfecta zona afectata (polenul contine si substante antibiotice si antivirale). - sensibilitate la raceli, bronsite, pneumonii trenante - se face o cura de o luna cu polen, care va incepe cu o doza de soc, de 2 linguri cu varf, luata vreme de 3 zile, dupa care se continua cu o lingura pe zi. - sensibilitate la frig - inainte cu cateva minute de a iesi in frig, se va lua o lingura de polen, pe care o veti mesteca foarte bine, inainte de a o inghiti. Polenul va fi luat pe stomacul gol.

- depresii (inclusiv cronice), astenie - studii facute in Rusia, Suedia si Norvegia au dus toate la aceeasi concluzie: polenul stimuleaza si revigoreaza psihicul, determinand iesiri spectaculoase din criza. Se recomanda cura de minimum trei saptamani cu polen. - tulburari hormonale diverse (amenoree, dismenoree, sterilitate masculina si feminina, disfunctii ale glandelor suprarenale) - se iau 2 linguri de polen pe zi, dimineata. La femei se recomanda si consumul de laptisor de matca. - tulburari de crestere si dezvoltare la copii - se iau 1-2 lingurite rase de polen pe zi. Se fac cure de trei saptamani, cu doua saptamani pauza. La copiii cu intarzieri de dezvoltare intelectuala se recomanda suplimentar consumul unor plante ca angelica, chimenul, busuiocul, talpa-gastei. - alcoolism - polenul micsoreaza dependenta fata de alcool, reduce depresia si anxietatea persoanelor care au deprins acest viciu ingrozitor - acestea sunt rezultatele unor studii din anii 80. Se iau 1-2 linguri pe zi vreme de 30 de zile, cu 15 zile de pauza. Cateva informatii utile despre polen Pastrarea polenului Polenul se tine in frigider, pentru ca in el exista adesea oua de larve, care se pot dezvolta foarte rapid, asa incat este posibil ca in locul granulelor aurii sa gasiti o "colectie" de asemenea larve deloc placute vederii. Cum recunoastem polenul de calitate In primul rand prin culoare si, mai ales, prin stralucire - trebuie sa fie deschis la culoare si sa nu aiba nuante terne. Apoi, nu trebuie sa fie acru (ceea ce inseamna ca a prins umezeala si este foarte toxic, trebuind aruncat) si nici sa nu aiba gust de ars (ceea ce inseamna ca a fost uscat necorespunzator si nu mai are valoare). Polenul proaspat, foarte moale si putin umed (dar nu acrit!), este cel mai eficient. Cel cu granulele foarte tari si aproape fara miros este vechi si nu mai are decat 10-20% din proprietati. Prevenii bolile cu polen i pastura (Prof. Vasile Andritoiu, Formula As nr. 463, 2001) In conditiile alimentatiei moderne, bogata in calorii dar tot mai saraca in principii vitalizante, alaturi de miere, curele cu polen sau pastura, cu durata de cate o luna la fiecare 3-4 luni, sunt mai mult decat necesare. Dozele profilactice zilnice se stabilesc in functie de varsta consumatorului: 1-3 ani - 8 g polen sau 2 pastile de pastura; 4-5 ani - 12 g polen sau 4 pastile de pastura; 6-16 ani - 18 g polen sau 6 pastile de pastura; peste 16 ani - 25 g polen sau 8-10 pastile de pastura. Asociate mierii obisnuite (preferabil, poliflora), mierii propolizate (cu sau fara apilarnil ori laptisor de matca), aceste doze inlatura dezechilibrele, mentinand metabolismul la parametri optimi, consolideaza sistemul imunodepresor, mentin un tonus fizic si psihic ridicat, previn anemiile, leucemiile, calcemiile, bolile cardiovasculare, digestive si intestinale, previn insomniile, nevrozele si depresiile anxioase, previn aparitia adenoamelor de prostata, a tumorilor, a hepatitelor si a cirozelor, protejeaza impotriva infectiilor virale si microbiene, imunizeaza aparatul respirator etc. Confortul fizic si psihic, starea de optimism pe care o induce cura cu polen si pastura ne vor face mai generosi, mai dispusi sa ne intelegem aproapele. Incercati si veti observa dvs. insiva. Vindecati-va cu polen si pastura Forta curativa a polenului si pasturii este dincolo de orice indoiala. Daca sunt asociate cu alte produse ori preparate apicole, chiar si cele mai de temut boli bat in retragere. Pentru ca - subliniez acest lucru - una dintre cele mai valoroase insusiri ale acestor minuni ale albinelor este asociativitatea: nu numai cu alte produse apicole, ci si cu

orice alta terapie complementara sau cu orice tratament alopat, pe care le potenteaza. Nu au nici un fel de efecte secundare, nici nu creeaza dependenta si - fapt de exceptie - bolile pe care le previn apiprofilactic le pot si vindeca! Pentru ca, reamintesc, niciunde in lume nu exista un alt medicament ori aliment-medicament care, intrunind calitatile enumerate mai sus, sa contina intr-un volum asa de mic, un numar atat de mare de principii vindecatoare. Folosite terapeutic, dozele de polen ori de pastura sunt altele decat cele utilizate profilactic, depinzand de afectiune si de stadiul acesteia, de varsta, de sex, de greutatea corporala, de existenta unor alte afectiuni simultane. Spre exemplu, anemiile se vindeca: - in 90 de zile, luand cate 10-15 pastile de pastura zilnic; - in 180 de zile, luand cate 20-30 g de polen zilnic. Daca acestora li se asociaza miere cu laptisor de matca 2% sau miere propolizata 3%, timpul de vindecare se reduce la jumatate in ambele cazuri. - Afectiunile digestive si intestinale, de la colite la ulcere cu nisa, se vindeca in 30-40 de zile, consumand zilnic 2 lingurite de polen sau 10 pastile de pastura, in asociere cu alte produse apicole si - dupa caz - cu unele ceaiuri. - Afectiunile sistemului nervos se vindeca cu doze zilnice de 15-40 g polen ori 5-20 pastile de pastura, dar efectele sunt mai rapide si mai durabile daca li se asociaza propolisul si apilarnilul sau laptisorul inglobate in miere. Desigur, nu putem omite sa amintim otetul din mere si miere de albine, indicat in aceste boli. - Calcemiile (cu etapele acestora: hipocalcemia, spasmofilia si osteoporoza) afecteaza indeosebi femeile, caz in care apar, de regula, chisturi ovariene, utere fibromatoase si noduli mamari. Agentii terapeutici, in aceste situatii, sunt alte produse apicole, dar actiunea lor poate fi potentata, luand zilnic 20-30 g de polen sau 10-15 pastile de pastura. Exemplele ar putea continua, dar, inainte de a incheia, fie-mi ingaduit sa pun un ultim punct pe stiuta litera i: Oameni, aparati mediul in care vietuieste minunata fiica a soarelui - Albina! Recunoscatoare voua, va va hrani, va va apara de boli si, la orice nevoie, va va vindeca! Din farmacia albinelor : Pastura, minunata sora a polenului Luna mai, anotimpul exploziilor florale, va porni cat de repede si iuresul albinelor peste paduri si campii. Mierea, nepretuitul dar al trudei lor neobosite, va curge iarasi din stupi. Dar, alaturi de ea, fagurii ascund si alte elixiruri de sanatate. Farmacia albinelor ofera oamenilor un veritabil izvor de sanatate, cuprins intr-o gama larga de produse irepetabile prin sinteza: miere, polen, pastura, laptisor de matca, apilarnil, descapacitura, propolis, venin si ceara. In afara de ultimele trei enumerate, celelalte sunt alimente revitalizante fara egal, recunoscute ca atare de legislatia in vigoare. Toate la un loc insa, dar si fiecare in parte, sunt si veritabile medicamente. Din nefericire, foarte multi oameni stiu inca prea putine lucruri despre aceste produse absolut miraculoase. Ce trebuie sa stim despre polen si pastura? Polenul este elementul masculin al florilor, pe care albinele il culeg in granule masurabile in microni. La un singur zbor, vizitand intre cateva zeci si cateva sute de flori, albina aduce grauncioare de polen in cosuletele picioarelor posterioare. Greutatea acestora este cuprinsa intre 0,006 si 0,015 g. In cele maximum 50 de zboruri pe care le efectueaza zilnic o albina culegatoare, ea imbogateste "tezaurul" stupului cu aproximativ 0,750 g polen. Apicultorii recolteaza polenul "la urdinis", inainte ca acesta sa ajunga in stup, apoi il usuca la temperaturi de 40C. Consumatorii acestui produs apicol trebuie sa stie ca exista polenuri monoflore - culese de la o singura planta (grauncioarele sunt monocolore), dar si polenuri poliflore - mult mai valoroase (grauncioarele de polen sunt culese de la o mare diversitate de plante si au cele mai diferite culori). Daca grauncioarele de polen nu "curg" unele peste altele, asemenea nisipului uscat, ci se leaga intre ele in mici conglomerate, fie ca au fost prost uscate, fie ca au fost

necorespunzator depozitate. Consumat, un astfel de polen, devenit toxic, poate provoca grave deranjamente digestive. Fiecare granula de polen, din multele care compun un grauncior, este alcatuita dintr-un invelis exterior - numit exina si un invelis interior - numit intina, care cuprinde doi nuclei, "miezul" folositor continand acizi cu certe proprietati antianemice, antileucemice si anticancerigene. Pastura. "Descarcat" in celulele fagurilor, polenul care ajunge in stup este preluat de catre albinele tinere (in primele sapte zile de viata, cand inca nu zboara). Ele il faramiteaza cu mandibulele, il framanta adaugandu-i enzime din corpul lor si il preseaza cu capul, prin lovituri aidoma celor ale berbecului, in celulele fagurilor, pe care le umplu in proportie de 2/3 din volumul lor. Sub influenta unor fermenti, a enzimelor adaugate la temperatura de 35C, in intunericul stupului, in conditii de umiditate atent controlate, are loc un limitat proces de fermentare. Albinele conserva acest "preparat", adaugand miere in treimea goala a celulelor, apoi le astupa cu o pelicula fina de ceara. In felul acesta, cu un "stagiu" de minimum 30 de zile in stup, polenul devine pastura. Fireste, o "pastila" de pastura are forma celulei fagurelui si marimea a 2/3 din volumul acesteia, iar greutatea este cuprinsa intre 0,100 si 0,175 g, dar "puterile" ei sunt uriase pentru sanatatea puietului si a oamenilor. Numita de catre apicultori si "painea albinelor", ea este folosita de catre albinele-doici, in proportii numai de ele stiute, la cresterea puietului. Daca pastura lipseste din hrana acestuia, albinele viitoare vor fi mai "debile", vor trai mai putin, iar "poverile" de nectar, polen si apa pe care le vor aduce in stup vor fi mai mici. Foarte putini apicultori se incumeta sa recolteze pastura: colonia de albine risca sa ramana fara "paine", scade productia de miere si ceara, fagurele-"depozit" trebuie distrus inevitabil, extragerea din celule, migaloasa, cere prea mult timp, valoarea alimentara si terapeutica a pasturii este mai putin cunoscuta decat cea a polenului etc. Compozitie chimica Pastura are, in general, compozitia chimica a polenurilor din care provine: glucide, lipide, proteine, aminoacizi, vitamine, 27 de minerale - oligoelemente (sodiu, potasiu, nichel, titan, vanadiu, crom, fosfor, zirconiu, beriliu, bor, zinc, plumb, argint, arsenic, staniu, galiu, strontiu, bariu, uraniu, siliciu, aluminiu, magneziu, mangan, molibden, cupru, calciu si fier), un factor antibiotic, un factor de crestere, hormoni naturali, enzime, arome si 3-4% materii neidentificate. Valoare alimentara Nici un proces biologico-fiziologic normal nu este posibil fara prezenta a zece aminoacizi esentiali, continuti toti in polen si in pastura. Cate alte alimente pot fi totodata naturale si atat de complete? Din toate cate s-ar putea spune, este bine sa retinem: albina "stie" mai bine decat oamenii cu ce si cat sa-si hraneasca copiii (puietul!) complet si sanatos. Niciodata, nici un laborator din lume nu va reusi sa realizeze vreun aliment atat de bogat. O cura anuala de polen ori de pastura se recomanda tuturor oamenilor sanatosi, indiferent de varsta, ca o sursa inegalabila de confort fizic si psihic, de viata lunga si sanatoasa. O cura cu aceste minuni ale stupului este, in definitiv, o opera de profilaxie. Voi da un singur exemplu pentru copii: in perioada de crestere a sistemului osos (osteogeneza), vitaminele A, B, C, E si Pp actioneaza eficient numai daca in organism exista suficiente cantitati de cobalt, cupru si calciu (iar asimilarea calciului conditioneaza pe cea a magneziului), in prezenta simultana a enzimelor si a celor zece aminoacizi esentiali. Care alt aliment poate oferi toate acestea intr-un volum atat de mic? Ingrasa sau nu ingrasa polenul si pastura? Ei bine, Nu! Cele doua produse pot fi folosite cu succes si in slabiri (previn anemierea prin abstinenta), dar si in cresterile in greutate dorite, asigurand tot ceea ce ii este necesar metabolismului (pare paradoxal, dar japonezii trateaza atat diareea, cat si constipatia... cu miere!). Ingrasa zaharul,

aluaturile si proteinele animale (proteine saturate de gradul I), nu si proteinele din polen sau pastura (proteine vegetale nesaturate de gradul Ii). Fiecare dintre aceste daruri, pe care natura (aveti grija de ea!), albina si apicultorul le ofera oamenilor, au certe proprietati biostimulatoare, imunodepresoare, antialergice, antialcoolice, antidepresive, decongestionante, depurative, inhibitorii, antibiotice, hematopoietice, osteogenetice, bactericide, antivirale si gerontologice. Spre exemplu, tulpinile de Staphylacoccus aureus, B coli, Salmonella B si D, ca si B. antracis sunt sensibile si inhibate de catre polen si pastura. Dar, luate impreuna cu miere, miere propolizata, tinctura de propolis, miere cu laptisor de matca ori cu apilarnil, actioneaza si impotriva tulpinilor de Pastorella ovium, Proteus Sp., Listeria monocyogenes, B. cereus si Cl. perfrigenes tip B. Superioritatea pasturii fata de polen Regretatul cercetator si apiterapeut dr. Mircea Ialomiteanu aprecia ca "pastura este recomandata in toate cazurile in care este indicat si polenul, dar mai ales in cele in care este necesara realizarea unui efect puternic, intr-o perioada mai scurta de timp". Intr-adevar, daca polenul este un aliment si un medicament remarcabil, este net depasit de pastura, ale carei efecte, intr-o gama foarte larga de afectiuni, sunt spectaculoase. Afectiuni in care pot fi folosite polenul si pastura Ar fi inutil sa facem o lista lunga de afectiuni care pot fi vindecate cu polen ori pastura. Inclusiv in miopatii, acestea dau rezultate neasteptate, indeosebi in asocierea cu alte produse apicole. Alaturi de propolis, pastura si polenul sunt singurele produse apicole eficiente in tratarea diabetului. De la anemii (vindecate cu pastura in jumatate din timpul necesar prin folosirea polenului), pana la epilepsii, leucemii si cancere, fara a mai aminti distrofiile, rahitismul, hipocalcemia, osteoporoza, bolile de piele, digestive, respiratorii, ori cardiovasculare - polenul si pastura au o valoare terapeutica incomensurabila. Desigur, dozele in care aceste produse apicole pot fi consumate se stabilesc in functie de varsta, de afectiune si de greutatea corporala. Recoltarea Cel mai bun timp pentru producerea si recoltarea pasturii este primavara si inceputul verii. Oricat de multa pastura va fi recoltata, cu siguranta va fi cu mult mai putina fata de nevoile celor aflati in suferinta. Acum si pe aceasta cale, multumind revistei pline de suflet "Formula As", indemn pe toti apicultorii sa acorde atentia cuvenita recoltarii pasturii. In timp, munca lor va primi, sunt sigur, si recunoasterea materiala cuvenita. Veninul de albine, miraculosul medicament Munca albinelor, benefica pentru sanatatea omului Romnia Liber, Oana Georgescu, 16.08.2008 Apiveninul este o terapie antica, bazata pe un riguros suport stiintific. Veninul, o compozitie complexa, cu efect deosebit asupra sistemului nervos central. Doctorul Larisa Ionescu Calinesti, medic primar de medicina interna, cu atestat in apifitoterapie, de la Institutul National de Medicina Alternativa si Complementara, explica faptul ca "terapia cu venin de albine, practicata inca din antichitate, se bucura de un solid suport stiintific imbogatit in ultimele decenii si prin cercetarile specialistilor romani, mai ales ale doctorului Alexandru Partheniu, eminent om de stiinta si pionier al apiterapiei romanesti".

Medicul a subliniat si faptul ca apiveninul are efecte deosebite asupra organismului uman. "Produs de secretie a glandelor veninifere, apiveninul are o compozitie complexa in care, alaturi de acizi organici, substante minerale, se remarca enzime si peptide cu actiuni specifice: apamina ce modifica reactivitatea capilarelor si are efect excitant la nivelul sistemului nervos central, melitina, cu efect hemolitic si de blocare a transmisiei sinaptice periferice si centrale, histamina, peptidul P401, care ar fi responsabil de efectul terapeutic local. Element al Pentagramei apiterapice, veninul de albine se integreaza in paradigma sistemica a organismului uman, actionand atat la nivel local prin actiunea directa pe terminatiile nervoase periferice si microcirculatia locala, cat si prin interferarea axelor neurohormonale, avand efect antiinflamator, antiexsudativ etc." Reumatismul i veninul de albine Dr. Stefan Stangaciu (Florentin Popa, Formula As nr.414, 2000) "Veninul de albine se folosete nc de pe vremea lui Hipocrat" - D-le dr. Stefan Stangaciu, sunteti unul dintre putinii medici alopati care utilizeaza cu predilectie medicina naturista in tratament. Cum se explica acest lucru? - Pasiunea mea pentru medicina naturista este foarte veche: inca din primul an de facultate am avut aceasta "chemare".?Imi petreceam mai tot timpul liber prin biblioteci, studiind terapiile orientale, carti de fitoterapie si apiterapie. Mi-am dat seama atunci ca nu trebuie sa merg, in calitate de medic, pe liniile oarecum rigide ale scolii medicale clasice, ci trebuie sa am intotdeauna la indemana si alte metode terapeutice. Dupa terminarea facultatii, in 1995, am profesat ca medic militar generalist in unitati ale Marinei Militare. In 1990 mi-am luat competenta in acupunctura si m-am specializat - ca sa spun asa - in alte metode ale medicinei naturiste: fitoterapie, apiterapie, yoga medicala, iridologie diagnostica si terapeutica etc. Tot atunci am absolvit ciclul I de homeopatie. In 1991 am avut sansa extraordinara sa lucrez la Centrul de Apiterapie din Bucuresti. Acolo exista un colectiv de specialisti de renume international, de la care am invatat foarte multe lucruri utile, ceea ce m-a determinat sa pun accent pe apiterapie in metodele terapeutice pe care le utilizez. Dorind sa-mi pun cunostintele acumulate la dispozitia bolnavilor, am infiintat cabinetul "Medicina Naturii" din Constanta, unde imbinam in prezent toate aceste terapii, cu rezultate foarte bune. - Intr-un interviu precedent, cititorii revistei noastre au facut cunostinta cu metoda dvs. de tratare a cancerului cu ajutorul intepaturilor de albine. Aceeasi terapie originala pare sa dea rezultate si in tratarea reumatismului. Ce ne puteti spune in acest sens? - Reumatismul este o boala caracterizata prin inflamarea si degenerarea articulatiilor. Exista minimum 40 de forme diferite de reumatism: poliartrita, spondilartrita ankilopoietica (boala Bechterew), artrita urica (guta), artroze, spondiloze etc. Una dintre cauzele aparitiei reumatismului este legata deprezenta in organism a unor bacterii, de exemplu streptococul beta-hemolitic. O alta cauza este data de tulburarea functionarii sistemului imunitar. Totusi, principalul factor cauzator al reumatismului, din punctul de vedere al medicinei naturiste, este insuficienta circulatie sangvina in zona articulatiilor si prezenta in sange a unor reziduuri greu solubile, care se depoziteaza in timp in articulatii. Insuficienta hranire si oxigenare a articulatiilor, adaugata la otravirea lor lenta (prin imposibilitatea eliminarii substantelor reziduale), duce la aparitia unei game foarte variate de simptome, printre care cele mai frecvente sunt durerile chinuitoare, precum si imposibilitatea executarii unor miscari ale articulatiilor. Un alt simptom tipic este sensibilitatea la frig si la umezeala, precum si senzatia de frig prezenta in articulatii sau chiar in

tot corpul (senzatia de "frig in oase"). Bolnavii au frecvent tulburari ale circulatiei sangvine si o slaba functionare a glandelor endocrine, in special a glandelor suprarenale si a tiroidei. - Ce v-a determinat sa extindeti apiterapia in tratamentul reumatismului? - Este cunoscut de mult timp faptul ca apicultorii nu se imbolnavesc de reumatism. Acest lucru a fost verificat si in mod stiintific, prin sute de studii. Unul dintre acestea, realizat cu ajutorul a peste 2000 de apicultori din Sua, a demonstrat ca dintre toate bolile existente, reumatismul este cel mai rar intalnit la un apicultor. De altfel, apicultorii au o sanatate mult mai puternica, sunt mult mai robusti, mai energici, au o circulatie a sangelui mai buna si traiesc mai mult decat restul populatiei. Un organism sanatos are nevoie, pentru a functiona perfect, de foarte multi factori si elemente. Dintre acestea, hrana si o buna circulatie a sangelui sunt cele mai importante. Fiecare dintre miliardele de celule ale corpului nostru, inclusiv cele prezente in articulatii, au nevoie de diferite substante pentru a functiona perfect: aminoacizi (in special cei esentiali), glucide, vitamine (in special vitaminele C si E), grasimi (in special nesaturate), oligoelemente, enzime etc. Produsele apicole sunt extrem de bogate in toate aceste substante. Oxigenul, fara de care viata nu poate exista, este transportat cu mai mare eficienta atunci cand se administreaza un alt produs faimos - veninul de albine. Produsele apicole sunt utilizate inca din zorii omenirii. Mierea, propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca si ceara sunt descrise nu numai in Biblie sau Coran, ci si in alte sute de documente importante ale Antichitatii. Hipocrat, parintele medicinei, recomanda in urma cu peste 2000 de ani folosirea veninului de albine in tratamentul reumatismului. Istoria mentioneaza ca regele Carol cel Mare, celebrul cuceritor din secolul al Viii-lea, a fost vindecat in mod miraculos de guta cu ajutorul intepaturilor de albine. In secolul trecut, medicul austriac Filip Terc a tratat peste o mie de pacienti prin aceeasi metoda. In anul 1935, medicul american de origine ungara Bodog Beck a emis pentru prima data ipoteza ca majoritatea formelor de reumatism, cancer sau boli degenerative au drept cauza primara tulburarile circulatorii generale sau locale. Cartea sa, "Bee Venom Therapy" ("Terapia cu venin de albine"), publicata in 1935, este inca si azi o adevarata "biblie" a terapiei cu venin de albine. Dr. Beck a avut succese uimitoare in tratamentul reumatismului cu ajutorul veninului de albine, administrat sub forma de injectii. In tara noastra, dr. Alexandru Partheniu (1915-1991) poate fi considerat parintele apiterapiei (in special a terapiei cu venin de albine), studiile sale fiind recunoscute in mediile de specialitate internationale. - In ce consta tratamentul antireumatic pe care il recomandati bolnavilor? - In cadrul tratamentelor aplicate de-a lungul anilor, mi-am dat seama ca numai terapia cu intepaturi de albine nu este suficienta, deci trebuie facuta o terapie combinata, mergandu-se intotdeauna pe cauzalitate. Noi le facem tuturor pacientilor diagnosticul acupunctural si ayurvedic, apeland de multe ori sila homeopatie. Tratamentul incepe printr-o cura de dezintoxicare (post alimentar, cure de plante medicinale sub forma de ceai), care stimuleaza functionarea rinichilor, a ficatului si a plamanilor. Utilizam in tratament plante medicinale cu efect antiinflamator si regenerator, cum ar fi: scoarta de salcie, coada-calului, paducel, salvie, radacina de brusture, extract de ardei iute, frunze de afin, muguri si scoarta de plop, frunze de rozmarin, seminte de mustar, urzica vie etc. Dupa aceasta "spalare" a organismului, se face ameliorarea functiilor organelor interne (prin fitoterapie si apiterapie). Se realizeaza apoi hranirea si regenerarea celulelor din organism (printr-o alimentatie foarte proaspata, biologica, bogata in aminoacizi, vitamine, enzime etc.). Urmatoarea faza a tratamentului este presopunctura cu unguent de venin de albine, realizandu-se o ameliorare a circulatiei sangvine si energetice pe meridianele de acupunctura. Daca reumatismul nu cedeaza la aceste metode terapeutice blande, folosim acupunctura si numai apoi utilizam veninul de albine. Tratamentul se face initial cu venin de albine in forma injectabila, cu cresterea dozei progresiv, pana la obisnuirea organismului. Dupa aceasta se poate face apipunctura, deci tratamentul direct cu intepaturi de albine. Tot tratamentul descris se face strict individualizat, sub control medical.

- Cum se aplica concret terapia cu venin de albine? - Se incepe intotdeauna treptat, de o maniera cat mai blanda, prin utilizarea initiala a unui excelent unguent pe baza de venin de albine: "Apireven". Acest unguent da rezultate maxime atunci cand se stimuleaza cu ajutorul lui si zonele reflexogene ale corpului, cunoscute de specialistii in presopunctura. Daca afectiunea nu se amelioreaza in mod semnificativ, se trece la terapia cu venin sub forma de injectii, care se aplica intradermic sau subcutan, in mare majoritate pe punctele de acupunctura. Daca nici aceasta metoda nu da rezultate majore, atunci se trece la terapia propriu-zisa cu intepaturi de albine, organismul pacientilor fiind deja imunizat prin tratamentele anterioare. In cazul apipuncturii, aplicam serii de 10-12 sedinte lunar. Intre serii, pacientii trebuie sa faca presopunctura cu unguent Apireven, care contine venin de albine. Pe toata durata tratamentului, pacientii trebuie sa respecte anumite reguli de alimentatie (o dieta cat mai saraca in zahar - dusmanul nr. 1 al articulatiilor, cat mai putine proteine animale - deci carne si produse din carne; laptele dulce si branzeturile trebuie evitate, avand efect negativ in reumatism; sarea trebuie redusa cat mai mult sau eliminata total din alimentatie) si de viata (sa renunte la tutun, alcool, cafea etc.). Pe langa aceste terapii, pacientii pot beneficia si de curele balneo-fizioterapeutice cu namol terapeutic, de exemplu cu extraordinarul namol de la Techirghiol. Combinandu-se toate aceste metode, sansele de vindecare sunt mult mai mari. - Cat dureaza tratamentul? - Depinde de fiecare pacient in parte. Se stie ca afectiunile cu o vechime mai mica se vindeca mai repede. Este un lucru normal. O boala de lunga durata deregleaza mai multe organe, mai multe sisteme si necesita un tratament mai indelungat. In cazul reumatismului, tratamentul dureaza circa 5-6 luni. Statistica noastra a evidentiat faptul ca peste 70% din totalul pacientilor cu reumatism s-au vindecat prin aceste terapii combinate, nemaiavand nevoie ulterior de alte tratamente. - Care sunt avantajele tratamentului cu venin de albine? - Eficienta acestui tratament consta in faptul ca exista o rata infima de recidiva a bolii reumatice. Totodata, durerile se reduc foarte mult chiar de la primele sedinte, cunoscandu-se efectul analgezic si antiinflamator al veninului de albine. De asemenea, nu este nevoie de spitalizare sau medicamente si nu exista practic reactii adverse. Poate doar o potentiala alergie la venin, pentru care se face un test alergic inainte de inceperea tratamentului. Dintr-o cazuistica de aproximativ 15.000 de pacienti, am avut doar sapte cazuri de bolnavi alergici la veninul de albine. Veninul de albine, un medicament miraculos Gabriel Penes, revista Felicia nr.53, 28.06.2007 Cand spui venin te gandesti prima oara la ceva rau. Dar cand spui

venin de albine ar trebui sa vezi una din marile sanse pentru sanatatea ta. Asa cum poate fi si intalnirea cu doctorul Stefan Stangaciu, considerat unul dintre cei mai mari specialisti in apiterapie din lume. Stand in fotoliu si
vorbind cu glas potolit si gesturi masurate, pare rabdarea intruchipata. Si timp de aproape trei ore nu a fost mai putin egal cu sine in incercarea de a-mi descifra cateva din tainele si virtutile apiterapiei si veninului de albine. Albinele sunt pe Pamant de peste 200 de milioane de ani, de dinaintea dinozaurilor. Se poate spune ca ele au descoperit secretul vietii, nu? Iar 30-35% din genele lor sunt identice cu ale omului, ma ia cu binisorul doctorul Stefan Stangaciu, presedinte al Societatii Germane de Apiterapie, cu sediul in apropierea capitalei Bavariei, Munchen. Doar o data, cand discutia a ajuns la faptul ca, la 47 de ani, e considerat de cei mai multi specialisti din domeniu cel mai bun apiterapeut din lume, doctorul a ezitat, usor stanjenit. In orice caz, Romania are cea mai buna scoala de apiterapie, cu primul Centru de Apiterapie de pe mapamond, infiintat la mijocul anilor 70, la

initiativa profesorului Viaceslav Harnaj, cel care a fost timp de doua decenii si presedintele Federatiei Internationale a Apicultorilor, APIMONDIA. Bucurestean prin nastere, dar indragostit de dealurile vacantelor copilariei petrecute la bunici, undeva pe langa Ramnicu-Sarat, judetul Buzau, doctorul Stangaciu a fost pasionat dintotdeauna de biologie, de viata fascinanta a micilor universuri vii, fie ca era vorba de furnicile a caror agitatie o putea privi ore in sir, fie ca avea de-a face cu albinele ale caror intepaturi bunica i le trata cu ceapa, ca-n batrani. Un ceai de macese, cu miere?, ma intreaba chiar de la inceput. Sigur, dar prinsi cu vorba il vom bea abia dupa doua ore, timp in care apa se va fi razvratit de mai multe ori in ibric. A invatat virtutile rabdarii I-a placut biologia, dar a absolvit Facultatea de Medicina Militara. La Biologie era o concurenta infioratoare peatunci, cam 30 pe loc. Dar, pana la urma, cunostintele acumulate ca medic s-au dovedit un suport nepretuit pentru ce avea sa urmeze in viata lui. In facultate avea sa se initieze si in yoga, sub indrumarea cunoscutului Mario Sorin Vasilescu. Asa am invatat ce inseamna flexibilitatea, nu doar cea fizica, ci si mentala, psiho-emotionala, am invatat si virtutile rabdarii sub toate aspectele ei. Bine, rabdarea am mostenit-o probabil si de la tatal meu, sudor pe Platforma Institutului de la Magurele, care in timpul liber crea adevarate sculpturi in fier, incredibil de minutioase, de migaloase. De la yoga a ajuns la acupunctura, pe care a studiat-o ca autodidact si apoi la cursurile postuniversitare organizate de Ministerul Sanatatii. Tot in anii 80, breveteaza un aparat cu ajutorul caruia se putea face acupunctura prin lumina irisului. Nu sunt doi oameni care sa aiba irisul la fel si nici macar un om care sa aiba irisul drept identic cu stangul. De ce? Pentru ca fiecare din ei reflecta starea de sanatate a unei anumite parti din organism. Si, actionand asupra lui, se pot indrepta si disfunctionalitatile acelor organe si sisteme. Acestea erau lucruri despre care facultatea, fie ea si de medicina, nu vorbea. Acolo omul era privit predominant ca fizica, fara corelatiile complexe care exista cu exteriorul, cu ambientul, cu partea psiho-emotionala. Dar albinele, apiterapia?... Mai e un pic pana acolo. Apiterapia a devenit viata lui Dupa facultate, Stefan Stangaciu a profesat in Tulcea si Constanta, in ultimul loc lucrand la un centru de pregatire a scafandrilor. Apeland la acupunctura, dovedise ca aceasta e benefica pentru cei care lucreaza sub apa, ei fiind expusi oricum pericolului de reumatism. N-a fost, din pacate, sustinut de cine ar fi trebuit sa o faca, iar in 1991 a si demisionat din armata: Simteam ca nu ma pot extinde in domeniul medicinii naturiste asa cum imi doream. S-a inarmat intre timp si cu cunostinte din Ayurveda, medicina straveche indiana, la cursurile doctorului Dorin Dragos, si a purces sa lucreze pe cont propriu, imbinand medicina naturista cu acupunctura si presopunctura. Intamplarea avea sa-i puna in brate insa o mostenire extrem de pretioasa: toate lucrarile si insemnarile doctorului Alexandru Partheniu in domeniul... apiterapiei. O bibliografie uriasa, construita in mai multe limbi. Acolo am citit cu uimire, de exemplu, de rezultatele senzationale obtinute prin apiterapie de doctorul Partheniu, in cazurile de arterita obliteranta, o afectiune in care de obicei se ajunge la amputarea membrelor inferioare. Am fost sceptic la inceput, dar totul era atat de documentat - erau peste 3.000 de cazuri observate doar pentru afectiunea asta -, incat odata cu intelegerea mecanismului de actiune al veninului de albine totul a devenit absolut clar si pentru mine. Si de atunci apiterapia a devenit viata lui. A studiat, a xeroxat, a cautat mii si mii de alte articole prin biblioteci, organizand toata informatia in sute de dosare. Incet-incet, a inceput sa fie chemat sa sustina conferinte, dar si sa trateze in strainatate, iar in 1999 apiterapeutii nemti, tocmai ei, au tinut mortis sa-l numeasca in fruntea Societatii Germane de Apiterapie. De atunci a fost, invitat, ca specialist, in peste 35 de tari de pe mapamond, a organizat cele sase Congrese Germane de Apiterapie cu participare internationala de la Passau, socotite cele mai importante

reuniuni din domeniu in plan mondial, iar din toamna va reinfiinta, alaturi de apiterapeuti autohtoni, Societatea Romana de Apiterapie, nefunctionala de peste 20 de ani. Si, peste toate acestea, isi trateaza pacientii cu aceeasi pasiune ca la inceputuri. Leacuri pentru aproape toate bolile Dar ce e apiterapia, la urma urmei, dincolo de parerea pe care o putem avea fiecare? Inseamna folosirea tuturor produselor apicole pentru prevenirea, tratarea si recuperarea afectiunilor umane si animale. Ea are conexiuni cu fitoterapia, dietoterapia, acupunctura, Ayurveda si homeopatia. In cazul folosirii veninului de albine, administrarea lui pe punctele de acupunctura are un efect ce dureaza de la doua-trei zile la o saptamana, lucru extrem de util in cazul bolilor cronice. Apiterapia se poate aplica in toate cele 40-50 de specializari medicale. Singurele boli ce nu pot fi tratate deocamdata sunt cele genetice majore - cele minore putand fi prevenite prin apiterapie, precum si toate urgentele medicale si chirurgicale majore -, coma, hemoragii - unde insa poate avea rezultate deosebite in recuperarea bolnavilor, ma lamureste doctorul Stangaciu. In principiu, ar trebui folosite toate produsele apicole, pentru ca fiecare este mai eficient pe o anumita zona a organismului. Pentru intelegerea acestor actiuni, ar trebui sa ne aducem aminte de Legea celor 5 elemente din Medicina Traditionala Chineza, de cele 5 grupe de organe si tesuturi: 1) Lemn - zona ficatului, vezicii biliare, plus toata musculatura striata, a inimii si a organelor interne; 2) Foc - sistemul nervos, cel endocrin si cardiovascular; 3) Pamant - toate tesuturile conjunctive, stomacul, panceasul si splina; 4) Metal - plaman, intestin gros, dar si sistemul imunitar, pielea, mucoasele si membranele; 5) Apa - aparatul reproductiv, rinichii, vezica urinara si sistemul osteo-articular. Legatura dintre aceste 5 grupe de organe si tesuturi si actiunea produselor apicole este, conform doctorului Stangaciu, urmatoarea: A) Pentru grupa 1, cea mai eficienta actiune o au polenul si pastura, asa-numita paine a albinelor; B) pentru grupa 2, veninul de albine, sub forma de creme, injectabil sau prin intepaturi de albine; C) pentru grupa 3, mierea si mierea de mana, cea obtinuta de albine, indirect, din seva arborilor; D) pentru grupa 4, propolisul si ceara de albine; E) pentru grupa 5, laptisorul de matca si Apilarnilul. Practic, singurele contraindicatii in folosirea produselor apicole sunt alergiile sau intolerantele la produsul sau una dintre substantele produsului respectiv. Diagnostic pe puls, limba si iris Orice pacient care intra pe mana doctorului Stangaciu trece obligatoriu prin mai multe faze ale tratamentului, ce culmineaza, in caz de nevoie, cu administrarea veninului de albine. In primul rand, ii fac un diagnostic complet, atat fizic, cat si energetic si psiho-emotional. Folosesc diagnosticul pe puls, pe limba si pe iris, dar si ceea ce se numeste , deoarece, de multe ori, cauza unei boli se poate afla in alta parte decat credem. Poti sa ai ulcer, de exemplu, din cauza ca esti un om gelos sau furios. Tot medicina chineza ne invata ca frica, teama, anxietatea afecteaza grupa 5 de organe si tesuturi de care am vorbit, ca agresivitatea, nervozitatea, irascibilitatea duc la disfunctii ale intregii grupe 1, ca tristetea, depresia, melancolia sunt vinovate de problemele ce apar la organele si tesuturile din grupa 4, ca grupa 3 e influentata negativ de obsesii, gelozie, frustrare si idei dominante sau ca pana si rasul si bucuria excesive pot afecta zona organismului din grupa 2. De aceea e important sa ajungi, de fapt, la afectiunii si sa o elimini pe aceea, ca sa poti infrange definitiv o boala. A doua parte a tratamentului consta in cura de dezintoxicare, ce dureaza intre 3-7 zile. Nici nu ne imaginam cat de incarcati de toxine suntem, de poluanti,

metale grele si insecticide, luate prin diverse cai, de la alimente la aerul respirat. E perioada consumului de lichide, in special sucuri de citrice pentru curatarea ficatului si a rinichilor, de anumite ceaiuri si de produse apicole. Urmeaza faza 3, cea de regenerare a celulelor, printr-o alimentatie naturista. Aceasta ar trebui sa devina o deprindere alimentara pentru toata viata, asta neinsemnand un regim drastic de mancare. Conteaza foarte mult si calitatea alimentelor, dar si cantitatea lor, fiind necesara adaptarea acesteia la tipul de pacient, isi continua fascinanta istorisire doctorul in timp ce ceaiul de macese promis initial da in clocot probabil a treia oara. Aceasta e si faza apiterapiei blande, toate etapele de pana acum putand rezolva chiar si boli grave. Circa 60-70% din pacienti se vindeca odata cu trecerea si prin aceasta faza a tratamentului. Pentru ceilalti insa, cu afectiuni mai incapatanate, mai dure, se trece la administrarea veninului de albine, combinat cu presopunctura cu creme pe baza de venin de albine. Injectabil sau chiar sub forma intepaturii propriu-zise a albinei, veninul se introduce intradermic prin punctele reflexogene, fiind folosite in medie cate 10-15 astfel de puncte la o sedinta, pana la maximum 25. Cu cat diagnosticul e mai precis, cu atat numarul acestor puncte, deci si al intepaturilor sau injectiilor se reduce. Veninul se injecteaza oricum treptat, in doze progresive, pentru ca pacientul, aidoma unui apicultor incepator, sa se poata adapta trepta-treptat la el. Intreg tratamentul dureaza aproximativ o luna, dar sunt afectiuni deosebit de grave - scleroza in placi, reumatism cronic - in cazul carora procesul de ameliorare si chiar vindecare poate dura intre 2 si 4 ani. Rezultate incurajatoare Despre bolile cu care lupta apiterapia se pot scrie pagini intregi pentru ca sunt peste 500. Spectrul acestora se intinde de la hepatite cronice agresive, ciroze, cardiopatii si arterite obliterante, la ulcere gastro-duodenale, gastrite si diabet tip II, de la sinuzite, laringite, astm bronsic la eczeme, pzoriazis si cicatrice, de la tulburari de dinamica sexuala si ale prostatei pana la toata patologia de tip reumatic. Si asta ca sa pomenesc doar o parte din bolile tratate. Un caz aparte este cancerul. S-au inregistrat rezultate foarte bune in laborator, pe cobai, prin folosirea produselor apicole. Omul insa are cauze diverse pentru aparitia cancerului si se autopolueaza la nivel psihoemotional si fizico-material, de aceea e mai dificil de tratat, dar nu imposibil. Se obtin rezultate deosebite in tumorile maligne de la nivelul organelor mai accesibile, precum stomacul, lucrurile fiind mai complicate la cancerele de oase sau de rinichi. Dar combinatia propolis + venin de albine, impreuna cu tot ce ofera mai bun medicina clasica, este un instrument deosebit de lupta contra cumplitei boli, cu rezultate incurajatoare. Chiar si despre cei seropozitivi, purtatori ai virusului HIV, deci cei la care boala in sine, SIDA, nu s-a declansat, doctorul Stangaciu spune ca pot gasi un sprijin pretios in apiterapie. E o boala virala, la urma urmei, cu o modalitate de transmitere specifica. Sunt multe persoane la care boala nu se declanseaza niciodata, asa-numitii . Apeland la extract de propolis si venin de albine, intarindu-si sistemul imunitar, oamenii pot trai si 100 de ani chiar daca au virusul in sange, concluzioneaza doctorul. Iar ca o completare imi spune ca veninul de viespi este, de exemplu, de trei ori mai eficient contra cancerului decat cel de albine, dar e foarte greu de colectat, de obtinut, din cauza ca viespile traiesc in colonii mici, iar cantatile ce pot fi recoltate sunt tot reduse cantitativ. Multi, poate, vor fi fost speriati de ideea de albine, de venin, de ideea intepaturii dureroase a acestora. Dar, dupa ce vor trece de pragul acceptarii acestora, vor descoperi si intelege ca, dincolo de durere, se poate gasi mierea alinarii. Si ca binele se naste adesea trecand prin focul suferintei. Dar ca la capatul acestui drum se afla ceea ce conteaza cu adevarat. Tamaduirea...