Sunteți pe pagina 1din 67

ARGUMENT

Am ales acest subiect deoarece am considerat foarte important de scos


n eviden ce pot face albinele, aceste insecte foarte detepte pentru mine.
Se spune c:
Albinele sunt simbol al nemuririi fiind considerate spirite ce-i
schimb locul dar nu mor niciodat.
Sunt mici vieti cu viaa foarte scurt(30 de zile) dar foarte agitat de
cnd ies din matc.
Sunt cunoscute de 12 mii de ani de cnd grecii foloseau mierea i
propolisul ca aliment i medicament.
Aceast lucrare are IX capitole:
I.

Mierea sau hrana zeilor cum spuneau grecii. Astfel n zona


noastr gsim:

Mierea de rapi alb se cristalizeaz n maxim 3 zile de la extracie.


Mierea de salcm cea mai pur i limpede miere rezist foarte mult
timp n stare lichid.
Mierea de tei are o arom plcut avnd caliti excepionale fiind
recomandat n insomnii, afeciuni ale paratului respirator, calmeaz
SNC.
Mierea poliflor este mierea cea mai complet, efectele ei terapeutice
sunt deosebite datorit faptului c este culeas din toate tipurile de
plante.
Mierea de Floarea soarelui este un energizant fizic i psihic cu efecte
tonice asupra ntregului organism.
Mierea de man este mierea care nu este extras din polenul florilor ,
ci din seva arborilor. Este mierea ce poate fi consumat de diabetici, dar
care d intoxicaii albinelor dac o consum. Este un bun laxativ,
favorizeaz eliminarea toxinelor, antiinflamatoare. Efectele terapeutice
1

ale mierii fiind: antibacterian, antiinflamator, analgezic, sedativ, boli


respiratorii, dermatologice, cardiovasculare, pulmonare, genitale,
hepatice, renale.
II.

Polenul una din principalele surse naturale bogate n substane


antioxidante. Poate fi utilizat sub forme de granule, pulbere,
comprimate, drajat, capsule, n afeciuni ca surmenaj, anemie
convalescent, regulator al funciilor intestinale, n constipaie,
aciune asupra SNC, depresie, insomnii.

III.

Propolisul produsul secundar al stupului folosit de albine


pentru cptuirea crpturilor. Este folosit n stare solid, ca
tinctur, supozitoare, avule, drajeuri aseptic, antibiotic, natural,
antifungic, antiviral, anestezic local, cicatrizant, regenerator.

IV.

Lptiorul de matc produs glandular excretat de albine n


faguri. Nu este un medicament ci un aliment natural. Este folosit
n cazul persoanelor expuse la radiaii, este regenerator celular,
cicatrizant folosit pentru arsuri, rni i acnee.

V.

Ceara produs de transpiraia albinelor strnse n ciorchine


fiind utilizat pentru balsamuri, unguente, pomezi, supozitoare,
produse cosmetice, n industria textil i a sticlei.

VI.

Pstura numit Pinea Albinelor are proprieti mai ridicate


dect polenul. Este format n fagure dintr-un amestec de polen,
miere i cear. Trateaz tubul digestiv, anemia, hepatitele,
detoxifierea organismului, crete imunitatea, SNC, calcemii.

VII. Cpceala rezult din ndeprtarea capacelor cerate ale fagurilor


atunci cnd se extrage mierea. Cpceala conine miere, cear,
propolis, diferite enzime- antibiotice naturale. Este un produs net
superior

fagurilor.

Intervine

reglarea

metabolismului,

amelioreaz vindecarea multor boli, intervine n igiena oral,


vindec bolile respiratorii, de ficat boli de inim.
VIII. Fagurii cu miere folosii n tratarea afeciunilor respiratorii,
curarea dinilor, nsntoirea gingiiilor, crete imunitatea.
Mierea din faguri nu conine impuriti este sterilizat direct de
albine.
IX.

Veninul trateaz artrita, osteoartrita, scleroza multipl,


aboseala cronic, bolile endocrine, bolile cardiovasculare.
Veninul de albine poate fi folosit i natural, sub form de
unguente, geluri i soluii injectabile. nainte utilizare trebuie
testat fiind persoane alergice la venin.
AVANTAJE

Att mierea ct i celelate produse ale stupului sunt folosite att n


alimentaie ct i pentru tratarea sau ameliorarea anumitor afeciuni. Mierea
poate fi consumat ncepnd de la sugari pn la vrstnici. Zaharurile din
miere ajung n snge n 20 de minute deci scutete stomacul i ficatul de un
efect suplimentar.
DEZAVANTAJE
Diabeticii nu pot consuma orice fel de miere.
Nu poate fi folosit de persoanele alergice.
La copii sub un an poate declana o complicaie cunoscut sub
numele de botulism.

Copiii

pn la 3 ani nu au voie s consume mai mult de 4

lingurie de miere pe zi iar cei de peste 6 ani au voie 8 lingurie


pe zi.
n concluzie produsele apicole constituie un supliment alimentar
sntos atta timp ct organismul le toleareaz.
3

INTRODUCERE
Apiterapia reprezint terapia cu o grup de medicamente n a cror
compoziie intr produse apicole, n special propolis, fiind o indeletnicire
straveche, a oamenilor de pretutindeni
Produsele apicole au o importan deosebit n alimentaia omului,
fiind necesare ntreinerii vieii i sntii. Ele sunt mai ales un preios izvor
de vitamine, proteine, glucide, substane minerale, cum i de alte substane
necesare completrii hranei.
Hipocrate printele medicinei, definea starea de snatate ca fiind
integrarea perfect n natur.
Timpul a confirmat c asocierea tratamentului cu produse naturale, cu
un regim de via i o diet adecvat este obligatorie.
Biblia, Coranul, manuscrisele Orientale ,scrierile Greciei Antice, ale
Romei Antice, tarile din Orientul Mijlociu au laudat de-a lungul timpului
virutile mierii, polenului, produselor stupului in general ca sursa si garantie
pentru sanatatea oamenilor. In fiecare teritoriu populat exista aceeasi credinta
legata de puterile miraculoase ale mierii utilizata atat ca aliment cat si ca
medicament.
Se admite ca albinele ar fi un simbol al nemuririi, poate pentru ca au
fost considerate spirite ce-si schimba locul, dar nu mor niciodata.
Exista o inteligenta selectiva, nativa, un instinct de conservare primar,la
aceste "mici inaripate", o spun apicultorii, caci albinele ocolesc plantele
modificate genetic. Un lucru mi se pare extraordinar si anume acela ca 3035% din genele albinelor sunt identice cu ale omului.
In Biblie, Tara Promisa este descrisa drept " Tarmul unde curge lapte
si miere "
4

Primele urme istorice legate de recoltarea mierii, dateaza din neolitic,


adica de aproximativ 12 000 de ani, atestate de o pictura descoperita in 1921
in pestera Paianjenului de langa Valencia (Spania).Pe tabletele de argila ale
culturii mesopotamiene (2700 iCh), se mentioneaza mierea ca medicament. In
Irak, la Nipur au fost descoperite doua fragmente din ceramica 2100-2000
iCh, scrise in limba sumeriana, ce contin o reteta de leacuri si unsori obtinute
din miere. Pe papirusurile egiptene ale lui Ebers se citeaza mierea si ceara de
albine ca medicament; reiese ca babilonienii, asirienii si mai ales egiptenii
intrebuintau inca de pe atunci mierea ca medicament; considerau ca mierea
vindeca ranile, bolile tubului digestiv, ale rinichilor, ochilor, se aplicau
cataplasme pe arsuri, tumori, fistule, plagi infectate. Grecii o foloseau ca
aliment, medicament dar si la diverse ritualuri si ceremonii, pentru a-i venera
pe zei si o numeau " Nectarul Zeilor ". In Rigveda, cea mai veche carte din
India, scrisa intre 3000-2000 iCh, sunt mentionate atat albinele cat si mierea
lor.
Exista o multime de alte scrieri ramase de la Aristotel in "Istoria
animalelor" (sunt 6 carti in care se ocupa de viata si productia albinelor).
Plinius cel Batran , reputat enciclopedist roman scrie despre albine si
produsele lor in "Istoria naturala". Medicul si botanistul Dioscorides
considera mierea un panaceu capabil sa usureze orice suferinta. Hipocrates,
parintele medicinei recomanda mierea intr-o serie de afectiuni respiratorii,
cardiace, renale, gastro-intestinale, cutanate, pentru tratarea plagilor, etc. In ce
priveste primele marturii scrise privind apicultura la Daci, le avem de la
istoricul Herodoth (485-421 icH)
Astazi dupa decenii de cercetari ale medicilor, chimistilor, farmacistilor
si biologilor din lumea intgreaga asupra acestui miraculos izvor de sanatate,
care este stupina, produsele stupului si-au recapatat si ocupa locul bine
meritat si de necontestat in cadrul terapiilor medicale.
5

CAPITOLUL I.
MIEREA UN ALIMENT BOGAT
Mierea si pastreaza intacte calitatile in timp, drept dovada este mierea
veche de peste 2000 de ani descoperita intr-o amfora, ea avand toate calitatile
intacte.
Intelepciunea populara abunda de cugetari ale acestui miraculos produs care
este mierea:
" Tacerea e ca mierea "
" Cauta, nici albina nu gaseste miere in fiecare floare"
" Din aceeasi floare, albina face miere si sarpele, veninul "
" Cand slobozi sageata adevarului, inmoaie varful in miere "
" Daca toate mustele ar face miere ar fi faguri pe toti peretii "
" Omului cu invatatura ii curge miere din gura "

Dioscorides, socotea mierea de albine un panaceu, e un remediu bun la


toate, capabil sa usureze orice suferinta.
6

1. PRODUCEREA MIERII DE CATRE ALBINE


Viata albinelor este in permanenta interdependenta cu plantele
deoarece, spre deosebire de alte insecte, hrana albinelor se bazeaza exclusive
pe produs de origine vegetala. Astfel, pentru asigurarea necesarului de
substante hidrocarbonate (zaharoase), albinele culeg nectar si mana, iar pentru
satisfacerea necesarului de substante proteice, minerala, grasimi si vitamine,
albinele culeg polenul florilor, vizand in acest scop flora entomofila existenta
in jurul stupinei din raza lor de zbor.
Nectarul constituie principala sursa din care albinele produc mierea.
Componenta de baza a lui o constituie substantele glucidice care sunt
sintetizate in exclusivitate de catre plante cu ajutorul clorofilei si energiei
solare.
Adesea in natura se constata fenomene interesante de simbioza intre
diferite categorii de vietuitoare. Asemenea relatie exista intre plantele
entomofile si unele insecte, printre care si albina. Specificul plantelor
entomofile consta in aceea ca fecunditatea lor in vederea inmultirii se face in
principal cu ajutorul insectelor. Pentru realizarea acestei necesitati, pentru
atragerea insectelor care sa efectueze polenizarea, plantele s-au adaptat in
sensul de a oferi ceva acestora, si anume elemental indispensabil existentei lor
hrana. Cum necesitatile de hrana ale insectelor polenizatoare sunt absolute
specifice, a trebuit ca in decursul milioanelor de generatii plantele entomofile
sa-si creeze organe specializate, capabile sa fabrice hrana corespunzatoare
cerintelor acestor insecte. In felul acesta s-au format la plantele entomofile
glandele secretoare de nectar. Relatiile de convietuire intre plantele
entomofile si insectele polenizatoare au devenit udecursul timpului asa de
stabile incat cele doua categorii de vietuitoare si-au legat existenta unele de
celelalte.
7

Glandele nectarifere ale plantelor ofera albinelor material prima din


care ele isi prepara hrana. Cum existenta nectarului este legata de polenizare,
este usor de inteles de ce nectarinele sunt plasate chiar in floare, acolo unde se
gasesc organelle sexuale ale plantei, in activitate carora trebuie sa intervina
albina pentru a inlesni fecundarea.
Secretia de nectar nu poate fi socotita ca o metoda prin care planta se
debaraseaza de excesul de hidrati de carbon. Ea a aparut ca o necessitate bine
definite si anume, aceea de a atrage insectele in scopul efectuarii polenizarii.
De asemenea, secretia de nectar nu reprezinta un simplu process mechanic de
exteriorizare a sevei plantelor ci un process complex de sintetizare si
elaborare la nivelul tesutului nectarifer, asemanator cu elaborarea laptelui la
nivelul tesutului glandular mamar. Pentru nectarine seva indeplineste acelasi
rol ca si sangele pentru mamela. Nectarul se deosebeste de seva atat prin
compozitia sa chimica cat si prin rolul pe care il indeplineste in biologia
plantei.
Nectarul contine aceleasi elemente primare ca si mierea, dar in alta
forma si alte proportii. Pentru a deveni direct consumabil si conservabil
pentru o perioada lunga de timp el trebuie sa fie prelucrat de catre albine intrun mod specific.
Mana este o substanta dulce, excretata de insecte, care paraziteaza
vegetatia lemnoasa si mai rar pe cea ierboasa, numita in mod popularpaduchi
de plante (afide), pureci de frunze (psilide), si paduchi cu carapace sau
paduchi testosi. Majoritatea insectelor producatoare de mana traiesc in
colonii, care in timp calduros si secetos pot ajunge la catateva zeci de mii de
indivizi intr-o singura colonie. Ele se hranesc cu seva plantelor folosindu-se
de trompa, atat pentru intepare cat si pentru sugere.

Principalele componente ale sevei sunt zaharurile si substantele


minerale, iar substantele azotoase se gasesc in cantitati reduse comparative cu
primele doua.
Insectele producatoare de mana au o capacitate impresionanta de
crestere, dezvoltare si inmultire. Aceasta presupune un aport corespunzator de
substante plastice (substante azotoase). Pe de alta parte ele sunt foarte putin
mobile sau chiar immobile, deci necesita un consum redus de substante
energetice (zaharuri). Fata de cerintele de viatza ale insectelor, seva din mana
este deficitara in substante plastice si excedentara in substante glucidice si
minerale. In aceste conditii ele trebuie sa suga o cantitate extreme de mare din
seva, din care retin substante minerale utile (azotoase) si elimina substante in
exces (zaharurile si sarurile minerale) dupa o posibila concentrare la nivelul
tractusului lor digestive sub forma de picaturi de mana.
Insectele de mana paraziteaza fata ventrala a frunzelor, in special cele
din partea de varf a coroanei unde fluxul de seva este mai bogat. Picaturile
mici de mana eliminate, cad pe frunzele inferioare unde conflueaza in picaturi
mai mari sau formeaza o adevarata pelicula vascoasa la suprafata lor. Initial
picaturile de mana sunt lichide (apoase), transparente, stralucitoare ca roua
(din aceasta cauza mierea de mana se mai numeste si miere de roua). Pe
masura deshidratarii, ele devin din ce in ce mai vascoase, iar datorita oxidarii,
impregnarii cu diferite microorganisme cum ar fi algele, isi schimba culoarea
capatand nuante intunecate (verzuie, maronie, roscata sau bruna).
Lipsa nectarului din aria de zbor a albinelor le determina sa culeaga
orice substanta dulce, inclusive mana. Cantitatea de mana depinde de numarul
insectelor producatoare iar acestea de conditiile atmosferice. S-a constatat ca
veritabilele explozii de mana apar in primaverile si verile foarte calduroase si
secetoase cand fiecare individ din coloniile extreme de numeroase ajung sa
elimine chiar o picatura de man ape minut. In aceste conditii arborii parazitati
9

si suprafata de sol corespunzatoare coroanei lor sunt tapisate cu o adevarata


pelicula lipicioasa, dulce, inclusive mana.
Compozitia chimica a manei este influentata de un foarte mare numar
de factori: specia plantei parazitate specia insectei producatoare de mana si
stadiul ei de dezvoltare, starea timpului (calduros, uscat, umed, racoros),
gradul de impurificare a atmosferei si natura acesteia, nivelul de contaminare
cu microorganisme si categoria acestora, timpul scurs de la eliminarea manei
si pana la recoltarea ei de catre albine.
Pe langa zaharurile obisnuite (glucoza, fructoza, zaharoza, maltoza)
mana contine si cantitati variabile de zaharuri cu structura complexa
(maltodextrine sau polizaharide). De asemenea, in mana s-a decelat un zahar
specific (melicitoza), care se pare ca este sintetizat in tractusul digestive al
insectelor producatoare de mana. Astfel in mana produsa de unele insecte care
paraziteaza unele conifere, cum ar fi zada, acest trizaharid poate sa ajunga
pana la 30% din glucidele totale.
De asemenea, mana este bogata in substante minerale, in substante
azotoase uzate din punct de vedere biologic si in enzyme, in schimb este
lipsita de substante aromate specifice nectarului florilor.
Datorita compozitiei chimice complexe transformarea manei in miere
necesita un efort mult mai mare din partea albinelor comparative cu
prelucrarea nectarului, iar o parte din componentele produsului final sunt
inutilizabile, constituie ballast si sunt daunatoare pentru sanatate.
Producerea mierii de catre albine este un process complex, care incepe
cu recoltarea materiei prime si se incheie cu capacirea fagurilor din stup in
care se depoziteaza produsul finit. Prelucrarea nectarului si manei in scopul
transformarii in miere se realizeaza prin doua categorii de procese:
prelucrarea enzimatica si prelucrarea hidrica.

10

Prelucrarea enzimatica apare ca o cerinta specifica albinelor de a


transforma zaharoza, maltoza si celelalte zaharuri cu structura complexa din
compozitia materiei prime, in zaharuri simple, direct si complet asimilabile,
de tipul glucozei si fructozei. Aceasta cerinta este justificata de faptul ca in
perioada de inactivare (in timpul iernarii) albinele trebuie sa consume astfel
hrana care san u necesite transformari in procesul de digestie, care sa fie
absorbita si asimilata in cvasitotalitate in forma in care a fost regurgitate (se
stie ca albinele nu defeca iarna). Se poate afirma deci ca prin prelucrarea
enzimatica a nectarului si manei, albinele isi digera hrana inainte de a o
consuma.
Prelucrarea hidrica se realizeaza in doua etape: initial diluarea, in final
concentrarea.
Diluarea initiala a materiei prime este o consecinta fireasca a
incorporarii unei cantata apreciabile de saliva care este vectorul enzimelor
zaharolitice. Pe de alta parte diluarea apare ca o cerinta a activitatii
enzimatice, deoarece in conditiile unui substrat concentrate activitatea
enzimelor este foarte slaba.
Concentratia finala incepe numai dup ace prelucrarea enzimatica a fost
incheiata. Rostul acesteia se refera la trei aspecte: stabilizarea mierii prin
blocarea proceselor enzimatice, conditie care s
Materia prima diluata cu saliva este ingurgitata si stocata in gusa.
Recoltarea se intrerupe in mod obisnuit numai dupa ce gusa a fost complet
umpluta. Sunt insa si situatii in care, prin secretia salivara abundenta dictate
de una din imprejurarile enumerate mai sus, organismul albinei sufera o
deshidratare pronuntata, care la randul sau declanseaza inhibarea secretiei
salivare ulterioara. In acest caz, albina intrerupe culesul si il reia dupa
rehidratare (adaptare), pana la umplerea gusii.

11

Enzimele adugate odata cu saliva isi incep imediat activitatea


zaharolitica ce se desfasoara neantrerupt in timpul recoltarii si in continuare,
in timpul zborului catre stup. In ansamblu insa, in acest timp relative scurt,
transformarea enzimatica a zaharurilor este redusa. Adevarata prelucrare
enzimatica se realizeaza in stup.
Ajunsa in stup, albina culegatoare, preda recolta prin regurgitare unei
albine lucratoare care o ingurgiteaza la randul sau. Aceasta din urma nu o
depoziteaza direct in celulele fagurelui, ci o preda altei albine lucratoare, iar
aceasta operatie se repeat in mai multe randuri. In acest circuit, la fiecare
regurgitare-ingurgitare, albinele dilueaza materialul adus in stup cu o noua
cantitate de saliva, deci activitatea enzimatica se intensifica treptat. In
continuare, materialul adus in stare finala a prelucrarii este depozitat in
picaturi mici pe fundul mai multor celule, unde se definitiveaza transformarea
enzimatica. In acest scop o albina, ori cateva pe rand, continua operatiile de
regurgitare-ingurgitare, adaugand noi cantitati de enzime. Aceste operatii de
vanturare nu sunt facute in scopul conlucrarii asa cum gresit afirma unii
autori, ci din contra, prin saliva adaugata diluarea materialului se mentine sau
chiar se accentueaza.
Prelucrarea enzimatica se incheie cand cel putin 90% din zaharul total a
fost adus la forma de zaharuri simple. In acest moment incepe cea de-a doua
etapa a prelucrarii, respectiv concentrarea.
Concentrarea rapida de realizeaza sub influenta a trei factori:
-ventilatia energetica produsa de albine cu ajutorul aripilor;
-temperatura ridicata din stup (35-38oC);
-masa redusa a picaturii de miere de pe fundul celulelor, care
favorizeaza deshidratarea in scurt timp.
Pe masura deshidratarii mierii, aceasta este transportata in celulele de
depozitare si in timpul umplerii acestora deshidratarea continua.
12

In timpul concentrarii mierii activitatea enzimatica se incetineste treptat, pana


la un punct critic, cand devine practice nula. Acest punct corespunde cu
nivelul de concentrare de minim 80% substanta uscata. Acest moment
marcheaza incheierea procesului de prelucrare, timp dupa care albina trece la
capacirea celulelor umplute cu miere. Mierea astfel realizata are un continut
de apa de maxim 20% iar zaharoza reziduala reprezinta maximum 5% la
mierea de nectar, si maximum 10% la cea de mana.
Apiterapia, foloseste mierea, polenul, ceara, laptisorul de matca, propolisul,
veninul albinelor pentru tprevenirea si tratarea diverseloe afectiuni. Unele din
aceste produse se folosesc ca atare, cum este mierea de albine iar pentru
producerea ei, albinele utilizeaza atat materie prima de origine vegetala
(nectar vegetal), cat si de origine animala (mana) pe care sub actiunea unor
enzime, polizaharide le transforma in miere. In miere atat vitaminele,
mineralele cat si compusii biologic activi variaza in functie de nectarul folosit
de albine cat si de resursele solului pe care cresc plantele de la care albinele
culeg polenul.

2. EXISTA MAI MULTE SORTIMENTE DE MIERE


Miere de mana
Acest tip de miere se obtine din substantele secretate de diverse insecte
precum Hemiptera, care traiesc pe partile verzi ale unei plante sau din
secretiile provenite de la diverse parti verzi ale plantelor.
Mierea de mana are in compozitia sa inhibina (un bactericid extrem de
puternic), saruri minerale, calciu si magneziu.
Are o valoare terapeutica deosebita deoarece organismul uman
asimileaza mult mai bine calciu si magneziu pe cale naturale decat pe cale
artificiala. Mierea de mana poate fi de mai multe tipuri,in functie de arborele
de la care provine. Astfel ea poate fi de brad, de stejar, de molid, etc.
13

Secretia de mana depinde de mai multi factori: factori interni (factorii


genetici ai insectelor), factorii externi (conditii meteo, sol, altitudine), factori
biotici (pradatori, paraziti, daunatori). Mana este de fapt un produs indirect
care se obtine prin intermediul insectelor care se hranesc cu sucul plantelor si
apoi elimina zaharurile de care corpul lor nu are nevoie. Albinele culeg aceste
zaharuri.
Totusi aceasta este o munca extrem de dificila ca necesita un mare
consum de energie din partea albinei culegatoare. Din acest motiv albinele
culegatoare de mana se epuizeaza mult mai repede decat cele care culeg
nectar din flori. Mierea de mana nu este una deosebit de benefica pentru
albine, deoarece pe timp de iarna ea poate provoca intoxicatii albinelor.
Nici pe timp de vara nu este un tip de miere pe care albinele ar trebui sa
il consume, deoarece se pot intoxica, daca mana contine zaharuri
neasimilabile.

De obicei mierea de mana datorita compozitie sale poate

ramane ani de zile in stare lichida.


In anumite cazuri insa, devine atat de vascoasa incat nu poate fi extrasa
din faguri decat daca fagurii sunt topiti in cuptor deasupra unor gratare.
Mierea de mana este un laxativ foarte bun, are actiune antiseptica si
antiinflamatoare, putand fi utilizata si pentru tratatrea afectiunilor respiratorii.
Mierea de tei este produsa de albine din nectarul florilor arborelui de tei,
numit stiintific Tilia.
Teiul are flori mici, glabene, parfumate adunate in mici ciorchini. Acest
copac se gaseste pe suprafete intinse in Danemarca, dar si in restul Europei.
Este plantat in gradini, parcuri, de-a lungul strazilor si al bulevardelor.
Mierea de tei este atat de delicioasa incat va schimba complet parerea
celora care cred ca miere nu este altceva decat un amestec de zahar si apa.
Culoarea sa variaza de la galben deschis la portocaliu inchis. Are un miros
14

dulce-lemnos care poate fi recunoscut cu multa usurinta. Acest tip de miere


cristalizeaza foarte repede, mai ales intr-un mediu rece. Mierea de tei este
fluida, dar la inceputul toamnei capata un aspect vascos. In stare cristalizata,
are un aspect untos cu cristale mari si albe. Mierea de tei cristalizata este mult
mai dulce decat cea lichida. Aroma acestei varietati de miere este atat de
puternica incat trebuie amestecata cu alte tipuri de miere, mai ales miere
poliflora.
Mierea de tei este considerata ca fiind una dintre cele mai bune varietati
de miere. Este foarte bogata in vitamine, mai ales cele din complexul B,
amino acizi, polen si mana. Are un continut de polen foarte ridicat, din
aceasta cauza nefiind recomandata persoanelor ce prezinta alergie la polen.
Mierea de tei are proprietati antispetice si din aceasta cauza este
utilizata pentru a trata racelili, gripele, tusea si bronsita. Ea dizolva mucusul si
curata gatul. Deasemenea, acest tip de miere este recomandat persoanelor ce
sufera de stres si insomnie. Un pic de miere de tei, seara inainte de culcare
este mai buna decat orice somnifer. Proprietatile sale anti-inflamatorii si antiseptice o fac ideal pentru a trata crampele si problemele renale.
Are o valoare energetica de 3000 kcal la 1 kilogram.
Mierea poliflora este obtinut din nectarul mai multor tipuri de flori.
Culoarea si aroma sa variaza in functie de tipul de floare predominant.
Mierea poliflora este considerata de majoritatea specialistilor ca fiind o
miere completa, utilizata in tratarea a numeroasa boli si afectiuni. In
compozitia sa intra vitamine din complexul B si C, enzime, acizi organici
(acid lactic, acid gluconic) i diverse saruri minerale (fier, fosfor, calciu,
potasiu). Este usor de asimilat datorita continutului sau de glucoza, sucroza si
fructoza.
Mierea poliflora are o valoare energetica de 3000 de kcal la 1 kilogram.
Chiar daca este cristalizata proprietatile ei vindecatoare nu se pierd.
15

Specialistii recomanda ca mierea sa fie consumata cu moderatie, doua-trei


lingurite amestecate cu lapte sau fructe, de doua-trei ori pe zi.
Acest tip de miere este recomandat pentru tratarea anorexiei, datorita
continutului sau bogat in fier. Mierea poliflora stimuleaza apatitul, faciliteaza
procesul digestiv, imbunatateste activitatea inimii si a ficatului i determina o
crestere a procentului de hemoglobina din sange. Este si un execelent remediu
pentru oboseala fizica i psihica. Cosumul regulat previne probleme de
crestere i demineralizarea oaselor.
De-a lungul timpul s-a impamantenit credinta ca mierea de salcam este
superioara celei poliflore. Drept urmare mierea poliflora se vinde la un pret
mult mai mic decat cea de salcam. Majoritatea apicultorilor si a
nutritionistilor sunt insa de o alta parere.
Tipurile monoflore de miere, fie ca e vorba de miere de salcam, tei,
zmeura, floarea-soarelui sau orice alt tip de planta, sunt inferioare mierii
poliflore. Aceasta este obtinuta din nectarul mai multor tipuri de flori si
contine toate minerale, vitaminele i substantele active prezente in plantele
respective. Prin consumarea de miere poliflora o persoan obine un plus de
vitamine i minerale transferate de albine de la planta la miere. Din aceasta
cauza, mierea poliflora este varietatea de miere cea mai indicata in a fi
utilizata in remediile naturiste.
Medicina populara, recomanda un amestec pe baza de miere si suc de
lamaie pentru tratarea bolilor de ficat. Reteta nu este una foarte complicata.
Astfel, aveti nevoie de cateva lamai, pe care sa le spalti bine si apoi sa le
stergeti. Lamaile se taie in cubulete mici, patrate, fara insa a decoji fructul.
Bucatelele de lamaie se pun intr-un borcan curat. Apoi se toarna deasupra
miere, pana ce bucatele sunt in totalitate acoperite. Dupa cateva ore sau zilein functie de temperatura camerei- se obine un suc. Cate o lingurita din acest

16

suc va fi consumat de trei ori pe zi, cu o jumatate de ora inainte de mesele


principale.
Mierea poliflor
Un alt remediu delicios pentru bolile de ficat, consta dintr-un amestec de
miere poliflora si grapefruit. Seara, se curata grapefruitul, se taie in bucatele
mici, patrate si se pune intr-un bol. Apoi se adauga doua lingurite de miere
lichida sau o lingurita de miere cristalizata. Totul se amesteca, apoi se acopera
bolul si se lasa asa pana a doua zi dimineata. Amestecul poate fi consumat la
micul dejun, adugnd astfel dietei dumneavoastra si un plus de minerale si
vitamine. Copiii vor adora sa incepa ziua cu acest preparat dulce, parfumat si
energizant.
Mierea de rapi
Rapita este o planta oleaginoasa cu o arie larga de raspandire. Albinele
apreciaza aceasta planta, culegand mari cantitati de polen si nectar. De obicei
mierea de rapita se obtine in luna mai, daca insamantarea a fost realizata in
toamna anului precedent.
Mierea de rapita se cristalizeaza foarte repede datorita continutului mare
de apa (18% din componenta). Din aceasta cauza acest tip de miere se poate
cristaliza chiar in fagure si nu mai poate fi extrasa. Acest tip de miere are o
coloratie foarte slaba (sub 35mm pe scara Pfund).
Mirosul nu este unul foarte placut (are un usor iz de varza), in schimb
gustul este delicios, acest tip de miere nefiind unul foarte dulce.
Textura este una foarte fina. Are o aciditate slaba si un Ph ridicat.
Conductibilitatea slaba ne arata ca mierea de rapita nu este una foarte bogata
in substante minerale.
Glucoza domina asupra fructozei si astfel se explica rapiditatea cu care
acest tip de miere se cristalizeaza. Asadar, mierea de rapita se gaseste in
comert doar sub forma cristalizata, avand aspectul unei creme. Se dizolva
17

foarte greu in apa. Ca orice tip de miere are si proprietati curative, fiind
recomandabila mai ales in tratarea bolilor ce afecteaza rinichii. Uleiul de
rapita contine si Q3, care este extrem de necesar pentru oase.
Din aceasta cauza mierea de rapita este utilizata in tratamentul
osteoporozei. Ajuta si la refacerea si mentinerea elasticitatii peretilor
vasculari. Consumul de miere de rapita protejeaza ficatul, splina si pancreasul
de diverse boli.
Mierea de floarea soarelui
Culoarea acestui tip de miere variaza de la auriu la galben mustar. Are un
gust fructat, unic. Se cristalizeaza foarte repede, formand o masa compacta.
In sedimentul sau granulele de polen pot ajunge si pana la 100%. Se
cristalizeaza foarte repede, chiar in faguri si din acest motiv trebuie extrasa
extrem de repede.
Este utilizata in consumul casnic dar si pentru producerea de biscuiti si
nugat.
Mierea este o soluie concentrat de glucide.
Din punct de vedere chimic glucidele se mpart astfel:
Niacina

3, 6 mg %

Acid pantotenic

0, 1 mg %

Vitamina B6

0, 3 mg %

Ap

20%

Vitamina C

2-14 mg %

Acizi provenii din fructe

0, 1 %

Hidrati de carbon

79, 5%

Vitamina B1

0, 02 mg %

Vitamina B2

0, 06 mg %
18

Oze sau glucoze, zaharuri nehidrolizabile dintre care cele mai importante
sunt hexozele printre care se numr glucoza, levuloza, galactoza.
Ozide sau glucozide, zaharuri hidrolizabile care se mpart n olozide i
holozide, cele mai importante dintre glicide sunt zaharoza sau zahrul
obinuit, care prin hidroloz se desface ntr-o molecul de glucoz i una de
levuloza, lactaz cu zaharuri din lapte, maltoz. Ozone care sunt polimeri ai
ozelor dintre care amintim glicogenul din ficat, dextrina, amidonul din gru,
porumb, orez, cartofi.

19

COMPOZITIA MIERII : Dintre minerale fac parte :


Calciu

11 mg %

Fier

16 mg %
Fosfor
Cupru
Mangan
Potasiu
Sodiu
Magneziu

0, 9 mg %
0, 08 mg
% 0, 2 mg
% 31 mg
%
11 mg %
6 mg %

Mierea conine deci n medie 79, 5 % glucide constituite n cea mai mare
parte din glucoza i levuloz, coninutul n zaharoz fiind mic. Glucoza i
zaharoza sunt zaharuri direct asimilabile i trec n circuitul sanguin far s fie
necesar o transformare prealabil. Sngele conine n mod normal 1 g de
glucoz la litru. Levuloza este depozitat n ficat sub form de glicogen i
restituit ulterior organismului la nevoie sub form de glucoz.
Prin coninutul su ridicat de glucide, mierea constituie un produs energetic
de prim rang. Este un aliment sntos care convine tuturor vrstelor: adulilor
care fac efort fizic, copilului n perioada de cretere, btrnilor.
Valoarea terapeutic a mierii este determinat de trei factori:
1. Natura zaharurilor sale. Superioritatea glucozei a fost
demonstrat de toi medicii i ea este de altfel folosit
pentru prepararea serurilor glucozate.
2. Prezena polenului i a lptiorului de matc n miere au
un efect nendoielnic, dei dozele lor sunt homeopatice
3. Prezena antibioticului din corpul albi
20

3. Tehnica de degustare a mierii


Analiza organoleptic poate fi practicat de toi amatorii de miere.
Este o degustare n sensul nobil al acestui termen: ca rspuns la
stimulrile provocate de alimentul dulce, degusttorul traduce n mod
obiectiv din punct de vedere calitativ sau cantitativ senzaiile pe care le
percepe. Analiza senzorial este un act intelectual ce necesit cunotine,
concentrare i antrenament. Ea face apel la un aparat de msur
excepional dar fragil, delicat i susceptibil de dereglri frecvente i deci
instabil n rspunsuri: omul.
Din punct de vedere tehcic analiza senzorial a mierii este
indispensabil analizelor fizice, chimice, biologice i polinice. Aceste
analize ne dau informaii foarte importante dar insuficiente.
Analiza organooleptic se opereaz n trei timpi: se privete, se
miroase i se gust mierea. Aceasta provoac stimulri diverse n cadrul a
patru tipuri de
senzaii fundamentale:
senzaii vizuale;
senzaii olfactive;
senzaii gustative,
senzaii tactile.
In domeniul vizual, se nregistreaz culoarea, omogenitatea i eventual
defecte de cristlizare. Stimulrile olfsactive sunt foarte complexe, ele ducnd la
recunoaterea diverilor compui aromatici din miere. Metoda de degustare este
urmatoarea: apucm de tija paharului ce conine eantionul. Cu ajutorul unei
mici spatule din material plastic se agit mierea i, apropiind paharul de nri:

21

respirm lent de mai multe ori sau sacadat. Dup familiarizarea cu parfumurile
cele mai intense, putem degusta parfumurile secundare.
Cu ajutorul spatulei, preluam apoi cteva grame de miere din pahar i le
introducem n gur, dizolvnd mierea n mod progresiv i proiectand-o spre
centrul cavitii bucale.
Percepem astfel aromele n mod olfactiv, dar i pe cale retronazal. Aceast a
doua faz trebuie s reaminteasc, s precizeze i s completeze stimulrile
primite pe cale nazal direct. Percepia aromatic poate fi fugitiv sau
persistent. Stimulrile gustative sunt variate i percepute confuz. Fie c sunt
una sau mai multe arome fundamentale ale produsului, pentru miere este vorba
n mod evident de savoarea dulce puternic resimit; mai sunt de asemenea i
aromele percepute pe cale retronazal i n sfrit poate s mai fie un gust
puternic care rmne n general dezagreabil. Ansamblul tuturor acestor stimulri
gustative, numite senzaii de gur constituie gustul mierii. Stimularea tactil
intervine atunci cnd se strivete ncetior ntre limb i palat, putin miere
cristalizat. Astfel se apreciaz direct vscozitatea sau consistena texturii
cristaline a produsului; se determina prezena cristalelor, forma i grosimea lor.
Aprecierea gustativ global a mierii poate fi fcut n urma a dou degustri
succesive: una pentru cercetare i memorarea tuturor componentelor gustului
propriu-zis, cealalt, pentru analiza tactil.
4. Alegerea mierii
Ca regul general mierea nu trebuie s provin de la albine care, n
timpul recoltatului au fost hrnite cu zahr sau siropuri. Mierea trebuie extras
din fagurele cpcit, pstrandu-se n ambalaje adecvate,

la adapost de

umiditate, soare i lumin, la o temperatur de maximum 10

C. Mierea nu
22

trebuie nclzit, deoarece prin nclzire la 37C i pierde proprietile


antimicrobiene. Pentru fiecare tip de boal trebuie s se aleag o varietate de
miere care s convin naturii bolii. Mierea utilizat n acest scop trebuie s
posede proprietati antimicrobiene.
In cazul mbolnvirii:
cilor respiratorii se recomand o miere de munte, de maghiran,
cimbru, tei;
pentru bolile digestive si intestinale miere de cmp, de ment,
maghiran, cimbru;
pentru maladiile cordululi miere de lavand, ment, de cmpie, de
pdure;
mierea care convine cel mai bine afeciunilor renale este cea de
castan, de flori de cmp, de fructe.
5. Probleme actuale ale terapiei cu miere
Cercetrile au permis realizarea unei amanuntite analize fizico - biochimice a
mierii, datorit creia a fost stabilit prezenta n compoziia sa, a majoritaii
elementelor cunoscute n chimia organica, anorganic i biologic, precum i n
cercetrile

alimentare

farmacologia

contemporan

(zaharuri,

microelemente. vitamine, proteine, pigmeni, acizi organici, fermeni, uleiuri


eterice, antibiotice vegetale etc.). Substantele antimicrobiene existente n miere
sunt volatile, greu volatile sau nevolatile, cu efect bacteriostatic i bactericid.
Mierea motenete proprietile alimentare i curative ale plantelor din care este
adunata, dat fiind c diferite sorturi de miere posed proprietati terapeutice
deosebite. Toate componentele mai sus mentionate sunt necesare i uor
asimilabile de organism, astfel nct, efectul diferitelor elemrnte curative este
ntrit de cel al celorlalte elemente, ceea ce majoreaz efectul ei
23

farmacodinamic, genernd, de asemenea, o ameliorare a proceselpr biologice


din unele organe i sisteme.
6. Metode de tratament

1. Uz intern, administrare oral: zilnic cte 1- 2 grame per Kg de greutate. In


cazul mbolnvirii cilor respiratorii se recomand miere, reinut n
cavitatea bucal, de 6 ori pe zi. In cazul bolilor gastro - intestinale, unele
hepatite, nevroze - miere dizolvat n ap cald, de 3 ori pe zi nainte de
mese, sau de 3 ori dup mas, n funcie de natura boli.

2.

Inhalaii de aerosoli. O soluie de 20 - 30 % miere n ap distilat

sau soluie fiziologic, se vaporizeaz n particule cu dimensiunea de 5 - 50


microni, inhalandu-se timp de 20 de minute, 1 data sau de 2 ori pe zi Aceast
form de tratament se aplic n cazul mbolnvirilor cu caracter inflamator i
al alergiilor cilor respiratorii

3. Aplicaii locale. Se utilizeaz n cazul rinitelor, faringitelor, sinuzitelor,


laringitelor, al plgilor i al rnilor atrofice i purulente.

4. Electrofaleza cu soluie de 30 % miere. Se utilizeaz n cazuri de rinit,


sinuzit, bronit, tricomoniaz, anexit. Cte o edin de 15 - 30 minute pe
zi.

5. Gargar i spalaturi cu soluie 30 % miere. n cazuri de stomatit,


faringit, laringit, cte 2-4 soluii pe zi.

7. Efectele terapeutice

1. Imuno - biologice: intensific capacitatea de rezisten a organismului;


2. Antibacterian;
3. Antiinflamator;
24

4. Regenerator regleaz celulele i esuturile afectate;


5. Expectorant diluiaz secreiile bronice, amelioreaz funciile epiteliului
branhiilor, precum i peristaltismul acestora;
6. Analgezic i sedativ: atenuiaz durerea n regiunea afectat. amelioreaz
somnul;
7. Hipersensibilizant.

In cazul afeciunilor cilor respiratorii: rinite, sinuzite, faringite, traheit,


bronit, bronit - asmatic n 88% din cazuri se obine un efect terapeutic
permanent Tratamentul dureaz, n general 20 de zile; se efectueaz 2 inhalaii
de aerosoli pe zi, cu doza prescris de miere. In cazurile de rinit, sinuzit,
faringit, laringit, se practic de asemenea, aplicaii locale n nri. In caz de
nevoie tratamentul se poate repeta de cteva ori.
Un bun efect terapeutic se obine i n afeciunile sistemului digestiv, in
75% din cazuri (stomatit, gastrit, ulcer, colit ).
Mierea se utilizeaz ca atare sau in soluii, inainte sau dupa masa;
reglementeaz activitatea secretorie si motorie imbunatateste digestia si
reabsorbtia la nivelul intestinelor.
25

In cazul bolilor sistemului urinar (nefrit, cistit, pielita) i al celor


hepatice, administrarea mierii ajut muchiului cardiac i al vaselor cordului,
dilat vasele sanguine, amelioreaz activitatea cardiac neregulat, exercit un
efect hipnotic. In cazuri de nevroz, terapia cu miere are un efect favorabil
asupra tonusului neuropsihic, amelioreaz somnul i capacitatea de munc.
8. Mierea n alimentaia sugarului
Primele referine cunoscute n legtur cu mierea n alimentaia infantil
dateaz de aproximativ 200 de ani naintea erei noastre, perioada n care se
folosea pentru sugari un amestecde laote, miere i unt topit.
In prezent, n literatuta de pediatrie ntlnim indicaii pentru tratarea
distrofiilor prin adugarea a 3% miere ntr-un amestec de lapte, miere i unt
topit.
9. Mierea i copiii
Aa numita lcomie de dulciuri pe care o manifest aproaoe toti copii,
demonstreaz c organismul lor are nevoie de alimente energetice. Mierea, pe
lng faptul c aduce foarte multe calorii, ofer i substante preioase pentru
dezvoltarea armonioas i pentru snatatea tnrului organism. S-a demonstrat
c administrarea de miere mbuntete similarea calciului i magneziului,
minerale necesare pentru formarea scheletului.
10. Mierea n hrana tuturor
Senzaia de oboseal fizic sau intelectual dispare repede dac bem un
pahar cu ap cald n care s-au dizolvat cteva lingurie de miere. Nici un
aliment nu este capabil s furnizeze cu atta rapiditate organismului
26

combustibilul necesar funcionrii sale. De aceea mierea poate servi ca rezerv


de carburant" utilizabil n toate cazurile in care organismul are nevoie de un
aport energetic imediat. La toate persoanele care lucreaz intelectual sau
manual, se produc adesea n orele dinaintea prnzului, crize de randament
sczut datorat aa numitei foame ascunse, adic srciei sngelui in
combustibil. 1-2 lingurie de miere luate ca atare sau diluate in apa, in momentul
in care se manifesta criza, duc la eliminarea ei imediate si de meninerea
nivelului constant de randament in cursul intregii perioade de lucru.
La convalesceni, are o deosebita imporanta faptul ca mierea aduce un aport
caloric insemnat fara a obosi aparatul digestiv pe care, dimpotriv il stimuleza.
Acestor persoane mierea le este recomandata si pentru aciunea sa
medicamentoasa asupra diferitelor organe: stimuleaza muchiul cardiac,
protectoare a ficatului, diuretica, deongestionanta a mucoasei gastrice si
intestinale, expectoranta si calmanta a tusei, regulatoare a metabolismului.
Desi pare paradoxal mierea a fost introdusa cu bune rezultate atat in
regimurile de slbire cat si in cele de mrire a greutatii. Evident, dozele si
modul de administrare sunt diferite in cele doua cazuri. In regimurile de
ingrasare mierea constituie un suoliment de foarte mare valoare nutritiva dar cu
o digestibilitate foarte mare mbogind aimentatia fara a incarca tubuldigestiv.
Mierea se foloseste in aceste cazuri ca adjuvant al altor alimente la sfarsitul
meselor principale si intre acestea. Dinpotriva, in regimul de slbire, mierea
substituie cea mai mare parte a celorlalte alimente. Putina miere la sfarsitul
meselor sarace prevzute in regimul de slbire sau intre doua mese, da o
senzaie de satietate care face mai uor de suportat regimul si menine forma
fizica.
11. Mierea n cosmetic
27

Compoziia mierii explic utilizarea sa tradiional n cosmetic: mtile pe


baz de miere erau folosite nc din antichitate tot aa cum o fac femeile astzi.
Valoarea mierii n cosmetica const in primul rnd n calitatile sale emoliente i
n capacitatea sa de a determina prin osmoz un aflux mrit de snge spre
tesuturile cutanate crora le amelioreaza astfel nutritia. In afara mtilor de
frumusee, mierea mai este i un ingredient traditional al cremelor, crora le
confer putere emoliant si hihratant.

28

CAPITOLUL II.
POLENUL
Polenul este una din principalele surse naturale alimentare bogate n
substane antioxidante capabile s previn sau s reduc fenomenul de
producere a unor radicali liberi ( oxid, protoxid ) responsabili de apariia unor
stri patologice in principal in procesul de imbatranire.
Polenul se clasifica n 2 categorii:

a)

Polenul anemofil - purtat de vant si ajutala fertilizarea plantelor,

este raspunzatorde apariia reaciilor alergice numite febra fnului.

b) Polenul endomofil este cel care pentru a realiza fertilizarea


plantelor are nevoie de vectori care sa - l transporte (insecte).

1.Forme si dimensiuni
Unele polenuri examinate la microscop au form de boabe de cafea, altele de
sfer sau oval, fus, tub, cub, tetraedu, ntr - un cuvnt cele mai variate forme i
dimensiuni n funcie de florile din care provine.

29

2. Compozitia chimica a polenului


Ap

3-4%
20 - 40 %
0-20 %
1 - 20 %
11 - 35 %
10-45 %
1-7%
Toate grupele
Prezente
Prezent

Zaharuri reducatoare
Zaharuri nereducatoare
Lipide
Proteine
Amino - acizi
Cenua
Vitamine
Antibiotice
Factor de cretere

30

Coninutul de amino - acizi din polen


Arginina

4, 5 - 5, 7 %

Histidina

2, 0 - 3, 5 %

Izoleucina

4, 5 - 5, 8 %

Leucina

5, 8 - 6, 7 %

Lizina

5, 9 - 7, 0 %

Metionina

1, 7 - 2, 4 %

Fenil alanina

3, 7 - 4, 4 %

Treonina

2, 3 - 4, 0 %

Triptofan

1, 2 - 1, 6 %

Valina

5, 5 - 6, 0%

Coninutul de vitamine si hormoni din polen (uq/g)


Tiamina

5, 75-10, 8

Riboflavina

16, 30-19, 2

Piridoxina

0-9

Acid pantotenic

3-5

Biotina
Acid folie

0, 1-0, 25
3, 4-6, 8

Lactoflavine

0, 2 - 4, 7

Vitamina A

prezenta structurilor carotenoide


din vitamina A fara pigment

Vitamina B2

16, 3-19, 2

Vitamina C

152-640

Vitamina D

0, 2-0, 6

Vitamina E

0, 1 -0, 32

Inozitil

30-40 Vitamina B12 si factori de cretere

Coninutul de minerale si oligominerale din polen ( % )


Potasiu
Magneziu
Calciu
Cupru
Fier
Siliciu
Fosfor
Sulf
Clor
Mangan

20 - 45
1 - 12
1 - 15
0, 05-0, 08
0, 01 -0, 3
2-10
1 -20
1
0, 8
1, 4

3. Uscarea polenului

Polenul recoltat este destul de umed. Acesta se usuc pentru a evita


mucegaiul. Se pot folosi diferite sisteme. Cel mai simplu const din a - I pune n
sertare plate nalte de 3 cm, avnd fundul dintr-o reea foarte fin care nu las s
treca polenul. Aceste sertare sunt puse unul peste altul n etuve nclzite la 35
C, pna a doua zi. Un ventilator sufla aer uscat peste o rezisten electrica de 40
wati. Aceast etuva poate fi combinat cu o lamp bactericid.
Lunile aprilie i mai sunt cele mai bune pentru recoltarea polenului.
4. STUDIUL FARMACEUTIC AL POLENULUI
Forme farmaceutice
Polenul ca orice alt produs dietetic sau medicament, poate fi comercializat
sub diferite forme de prezentare. Vom ncepe cu forma lui natural:
Granulat
Polenul este un produs format din particole a cror mrime variaz i este
imposibil ca albinele sa-l transporte ca atare de la anterele florilor pna la stup,

deoarece ar scpa din cosuleele" lor, n acest caz lucratoarele sunt obligate s
fac o adevarata granulare. Aceasta granulare se cunoate n tehnica
farmaceutica ca granulare umed. Este destul de diferita de cea din industrie,
deoarece practic albina este obligata s acopere grauncior cu grauncior cu
aglutinanti de care dispune si care sunt de doua feluri:

a) Soluie hidrosolubil;
b) Soluie liposolubila.
Cu aceste doua tipuri de soluie de aglutinanti albina formeaza ghemotocul,
lipind grunte de grunte pana la obinerea volumului corespunztor cavitatii
cuului" sau. Aglutinantii de acest fel nu se usuc repede ceea ce permite celei
de-a doua lucratoare sa-l nmagazineze n celul far goluri mpingnd-ul cu
capul. Daca aglutinantul s-ar usca repede aceasta nmagazinare nu s-ar putea
face compact, ar ramane goluri, ceea ce ar ngreuna conservarea lui. Prezentarea
pe piaa se face dupa uscarea in mod corespunztor a ghemotoacelor recoltate
pana ce se ajunge la un grad de umiditate sub 10 % care asigura conservarea lui.
Forma de prezentare cea mai raspandita este in borcane de sticla cu dop rodat Se
recomanda inmagazinarea in locuri a cror temperatura nu depete 12 C.
Pulbere
Dintre metodele de dozificare a produselor dietetice si medicamentoase
este forma cea mai veche. Conservarea polenului pulbere ridica uneori serioase
probleme, in special daca nu este suficient uscat, deoarece in timpul mcinrii
instalaiile se infunda si se pot strica uor. Industria farmaceutica dispune de
produse auxiliare care usureaza acest proces; este cazul silicei amorfe ( bioxid
de siliciu ), fabricata prin hidroliza pirogenica a tetraclorurei de siliciu, cu
vapori de apa,
Cl4 Si + 2H20......................Si 02 + 4CI H

i ale crei caracteristici analitice se pot gasi in manuale. Prin adaugarea a 1 - 2


% din acest tip de substanta se usureaza foarte mult macinatul, in plus, datorita
hidrofiliei si stabilitatii, reuete sa menin uscate, dezlipite si afanate
produsele pulverizate care, prin aciunea umiditatii, cldurii sau incarcaturilor
electrice, tind sa se aglomereze formnd mici aglutinate. Efectul se datoreste
oxidului de siliciu, deoarece dimensiunea particulelor sale este foarte mica si ele
raman lipite de suprafaa pulberii, mpiedicnd astfel reaglomerarea. Prin
aceasta se obin pulberi degajate, care aluneca uor, insensibile la cldur si
umiditate pentru acest tip de preparate.
Comprimat
Acesta si forma urmatoare de drajare, sunt cele care s-au bucurat de cea mai
mare raspandire pe piaa. Sistemul clasic pentru fabricarea lor este granularea
umeda. Ca aglutinant pentru formarea granulelor se foloseste sirop simplu:
Zaharoza

50 g

Apa q. s.

100g

Se dizolva zaharul in apa calda, incet si se fierbe 1 minut. Se lasa sa se


raceasca si se strecoara prin vata. Cantitatea de sirop care se foloseste depinde
atat de gradul de uscare a polenului cat si de procesul de granulatie ales.
Materialul granulat umed se impr-astie in strat subire pentru a uura uscarea
lui; dupa aceasta faza se executa amestecarea lui cu lubricantul corespunztor in
vederea comprimrii
Stearat de magneziu

80

Talc

20

Comprimare directa
Comprimatele au diferite nuane la suprafaa, motiv pentru care se acopera,
dat find aspectul uniform, iar pe de alta parte o protectie mai buna impotriva
agenilor exteriori (umiditate, oxigen, frecare )
Drajat
Indiferent de motivul pentru care se alege prezentarea sub form de
nveliuri, procedeul tehnologic farmaceutic se poate realiza n diferite feluri. n
general, procedeul folosit este urmtorul:
Efectele de abraziune, provocate de rotirea miezurilor n interiorul
tamburului, conduc la apariia excedentelor, la care se adaug faptul c
miezurile de polen nu au o suprafa dur i de aceea se prefer stabilizarea
suprafeei comprimatelor, folosind soluii de poliacrilat de izopropil.

Se introduc miezurile ntr - un tambur i se adaug peste ele, de preferin


printr-un sistem de pulverizare, soluia in alcool izopropilic n parti egale (1 I
soluie la 10 Kg de miezuri). Important n aceasta faza este soluia care acoper
suprafaa comprimatelor s se poat usca instantaneu. Daca aplicarea stratului
proctector se face prin pulverizare, cantitatea calculata va trebui administrata in
10 prize. Miezurile brute trebuie tratae cu mare grija cu ocazia primei si celei de
- a doua aplicaie, dupa care se imprima tamburului viteza de rotatie medie.
Odata obtinuta o suprafaa dura si rezistenta la abraziune, miezurile pot fi
acoperite prin procedeul clasic de drajare sau lacuire. Dat fiind faptul ca drajarea
este cea mai cunoscuta, ne vom limita la meninerea cantitatii folosite in etapele
necesare pentru obinerea drajeului.

Pentru 100000 de drajee


Gelatina
Guma arabica
Rasina
Alcool 96
Carbonat de calciu
Salicilat de aluminiu
Bioxid de titan
Talc
Zahar
Tartracina

150 g
800 g
120 g
350 g
800 g
800 g
20 g
16 g
12 g
8g

Miezurile deja tratate pentru intarire se lasa sa se inverteasca in tambur si li


se adauga in primul rand un strat de gelatina, folosind o soluie apoasa 20 %.
Odata ce stratul s-a uscat se adauga un al doilea strat format din rasina
solubilizata in prealabil in alcool de 96 0.
Guma arabica se diluiaza 25 % in sirop simplu si se tine aceasta suspensie
in etuva la 65 - 75 C. Se adauga in cantitati mici miezurile care se rotesc in
tambur si se adauga imediat prin pulverizare amestecul de carbonat de calciu,
salicilat de aluminiu si talc, aceasta operaie se repeta de cate ori va fi nevoie
pana ce miezurile ajung la greutatea optima ( daca pornim de la miez de 250
mg, acesta poate fi de aproximativ 400 mg ).
Ultima faza a drajarii este colorarea, a crei alegere depinde in multe cazuri
de colorani. Pentru ca stratul de culoare sa fie cat mai uniform, de obicei se
adauga intai un strat de sirop simplu, in care se suspenda o cantitate de bioxid de
titaniu ( 20 g pentru 100000 drajee ).
De obicei vehiculul este siropul simplu, in a crui apa s-a dizolvat
tartracina ( 10 % ), aceasta suspensie se adauga in mai multe rnduri, pana ce se

obine o uniformitate in totalitatea drajeurilor; in sfarsit lustruirea se face cu


ceara de albine ( ceara 15 g. eter de petrol)
Lcuire
Are anumite avantaje asupra metodei precedente, in special in ceea ce
privete tipul si creterea in mai mica masura a greutatii miezurilor.
Odata ce stratul de stabilizare pe care il adaugam, miezurilor pentru intarire
s-a uscat complet, se executa acoperirea lor in felul urmtor:
Se pregtete suspensia colorata:
Talc

160 g

Bioxid de titaniu cu tartacina

120 g

Apa

30 g

Carbavax 600

15 g

Alcool izopropilic

700 g
800 g
1000 g

Peste suspensie se adauga soluie de lac cf.compoziiei:


Rasina
Suspensie colorata
Alcool izopropilic
Capsule
Capsula de gelatina care poate fi considerata ca forma noua de prezentare a
produsului dietetic administrat oral, capata din ce in ce mai multa importanta.

Capsula este recomandata in special polenului, fiind vorba de un material


higroscopic si capsula permind combaterea efectelor higroscopicitatii mai uor
dect comprimatele si drajeurilor.
Biodisponibilitate
Se intelege prin biodisponibilitate sau biodisponibilitate biologica procentul
de doze pe care forma de administrare il pune la dispoziia organismului in
cantitati optime de absorbie si se masoara prin procentul de doze de
medicament sau prdus dietetic administrat, pe care il absoarbe organismul. In
cadrul acestui concept se afla: eliberarea, absorbia, distributia.

Dezagregarea
In toate formele pe care le vom da polenului, granule, pulbere, comprimate,
drajeuri sau capsule, precum si la prepararea lor, niciodata nu se atinge un astfel
de grad de divizare care sa permit grunelor de polen sa ramana separate unele
de altele, condiie prealabila pentru folosirea lui. Degajarea se face conform
farmacopeelor: se aseaza pe o lamela puin polen si se adauga o pictur de suc
gastric artificial: se observa ca dupa 5 minute dispersia grunelor de polen este
practic totala, ceea ce demonstreaz ca dezagregarea este optima.
5.Utilizarea medicala a polenului
Polenul este adesea amar de aceea se consuma amestecat cu miere sau zahar,
sau topit in apa.
Polenul poate fi administrat in cazuri de surmenaj, anemie. convalescenta,
dar si oamenilor sanatosi, insa nu inainte de a consulta un medic, intrucat acest

consum nu poate fi lipsit de pericole si sa provoace un dezechilibru vitaminic.


Excesul de medicamente poate fi la fel de duntor ca si lipsa lor. Este deci
recomandat sa se alterneze curele cu perioade de repaos.
Efectele clinice ale polenului
In clinica umana, polenul are efecte ce pot fi clasate in trei catategorii:
a) Aciune regulatoare a funciilor intestinale la bolnavii suferind de
constipatie sau diaree cronica rezistenta la antibiotice, in colite;

b)

La copii anemici, polenul provoaca o cretere rapida a cantitatii de


hemoglobina din snge;

c)

Are o aciune echilibrata asupra sistemului nervos, in special in


cazurile de depresie, insomnie, reducere a potentei suxuale.

Polenul n cosmetic
Poate fi folosit ca atare, sau mai bine sub form de extracte hidro i
liposolubile i are un cmp larg de aplicare n cosmetic. Pielea tratat cu extract
de polen devine repede mai moale, mai luminoas, mai bine hidratat i mai ales
elastic. Aceste preparate pe baz de polen dau rezultate bune i n tratamentul

pielii capului probabil datorit coninutului su ridicat n amino-acizi cu sulf


care intr n compoziia cheratinei.

CAPITOLUL III.
PROPOLISUL
Este un produs secundar al stupului, folosit de albine pentru etanseizarea,
astuparea crpturilor acoperirea corpilor strini i consolidarea prilor mobile.
Folosit din cele mai vechi timpuri, numele provine din greaca veche i
nseamna cetatea din fa . In medicina empiric, propolisul nregistreaz
astzi un interes crescnd fa de folosirea ca principal constituent n produsele
apiterapice.
Cercetrile privind originea, compoziia i farmacodinamia propolisului au
cunoscut o deosebit dezvoltare. Prin cercetri aprofundate au fost precizate o
serie intreag de aspecte referitoare la acest interesant produs al stupului; dar
cercetrile nu au epuizat nc subiectul.

Rini i balsamuri

55 %

Ceruri vegetale i cear

30 %

Uleiuri eterice i aromatice

10%

Polen

5%

1. Compoziia chimic

Componentele flavonoide constituie un procent important din masa


propolisului ramasa dupa extragerea cerii.
2. Tehnologia de obinere a extractului moale de propolis
pentru uz farmaceutic
Cercetrile fcute n numeroase ri au demonstrat valoarea terapeutic a
propolisului i a preparatelor pe baz de propolis, au stabilit condiii de utilizare
n apitertapie i s-au prezent pe larg rezultatele obinute. innd seama de
multiplele sale utilizri, propolisul se folosete n tratamentele apiterapice sub
diferite forme: mruntit n granule, pulbere, extracte moi, extracte uscate
precum i numeroase preparate n compoziia crora intr propolisul.

In ara noastra s-au experimentat mai multe preparate apiterapice cu coninut


de propolis: miere propolizat, supozitoare, siropuri, tablete, preparate ORL,
unguente.
Toate aceste produse s-au realizat, pornindu-se de la propolis sub form de
extract moale, ceea ce confirm c acest preparat are cea mai larg utilizare
dintre toate formele sub care se prezint propolisul. Prin extract moale de
propoolis se nelege preparatul obinut prin extracia selectiv a principiilor
active din propolis cu ajutorul alcoolului etilic ca solvent i concentrarea soluiei
obinute pna la realizarea unei mase vscoase care prezint cel mult 30 %
solveni. innd seama de faptul c extractul moale de propolis este din ce n ce
mai mult solicitat la prepararea numeroaselor preparate apiterapice, a fost
necesar s se treac de la faza de producie de laborator, la faza semiinustrial
care impune o dotare tehnic corespunztoare.
Microelementele variaz calitativ i cantitativ n funcie de caracteristicile
telurice ale zonei i de speciile vegetale vizitate de albine. Microelementele
mai frecvent ntlnite n propolis sunt:
Aluminiu;
fier calciu;
siliciu;
magneziu strontiu.
Ceara constituie o parte nsemnat din greutatea propolisului.
Cantitatea ei variaz n funcie de numeroi factori printre care:
caracteristicile florei vizitate condiiile meteorologice;
microclimatul stupului;
rasa albinelor;
zona geografic.

Preparatele se prezint sub forma unei mase solide, de culoare bruncafenie cu nuane verzui, cu structur neomogen, aspect marmorat, consisten
dur i cu urme de impuriti.
Pentru obinerea unui preparat cu un coninut ct mai bogat de substane
active, este nevoie s se selecteze blocurile de propolis urmrindu-se mai ales ca
acestea s nu conin un procent ridicat de cear, impuriti sau semne de
drajare.
Examinarea se face organoleptic, i n caz de dubiu se fac determinri de
laboraor, lundu-se probe din diferite pri ale blocului. Analizele de laborator
urmresc determinarea procentului de cear i de impuriti.

Mruntirea
Pentru ca extractia substanelor active s se realizeze ntr-un procent ct mai
ridicat i ntr-o perioad de timp ct mai scurt, este necesar ca blocurile de
propolis s fie mrunite pn la o granulare de 2-4 mm, acestea prezint o mai
mare suprafa de contact, solventul faciliznd astfel extractia.
Macerarea
Extracia principiilor active ale propolisului s-a realizat n alcool de 90

arje formate din 70 I alcool i 30 Kg propolis n granule.


Materialele s-au introdus ntr-un aparat de extracie din inox cu perei dubli
printre care circul ap cald la temperatura de 40 C. Masa este agitat
mecanic cu un agitator; folosirea agitarii i a nclzirii moderate, accelereaz i

mbuntete procesul de extractie. Dup 48 de ore s-a obinut o cantitate de


circa 75-80 Kg extract fluid de propolis care a fost supus filtrrii.
Filtrarea
Pentru prepararea extractului de propolis de reziduri nedizolvate s-au folosit
n prima faz decantarea, apoi filtrarea grosier printr-un filtru cu vid i n final
s-a efectuat o filtrare fin prin hrtie de filtru la un aparat cu pomp de vid.
Concentrarea
Reducerea cantitii de solvent pn la limita de 20 % pe care o prezint
extractul moale de propolis i recuperarea lui s-a realizat cu ajutorul unui aparat
de concentrare n vid.
Preparatul are o constitiie vscoas de culoare brun- roscat, cu miros
caracteristic de propolis, insolubil n ap, solubil n alcool.
Conservare
Pn la utilizare, preparatul se pastreaz ambalat n recipiente de sticl de
culoare nchis sau vase emailate nchise etan i se poate pstra la temperatur
normal.

3.Efecte terapeutice
Efectele lui sunt antiseptice, antibiotice, antifungice, antivirale, este un uor
anestezic local, cicatrizant, regenerator i stimulent al sistemului imunitar.
Acioneaz asupra sistemului capilar avnd efecte vasodilatatoare i
hipotensive. Uni compui din structura sa au demonstrat i o aciune

antitumoral. Se administreaz sub form de tincturi, extracte alcoolice sau


apoase i extracte fluide moi sau uscate.

CAPITOLUL IV.
LAPTISORUL DE MATCA
Lptiorul de matc este un produs glandular excretat de albine in faringe de
ctre glandele frontale numite si faringiene.
Trebuie menionat c lptiorul de matca nu este un medicament ci un
aliment natural.
1. Compoziie
Ap
Azot total
Protein total
Sulf total
Cenue
Zahr total sub form de dextroz
Zahr total sub form de zaharoz
Extracte eterice
2.Conservare, doze

24,15%
4,58%
30,62%
0,38%
2,34%
11,70%
3,35%
15,22%

Se pare c cea mai bun stabilitate se asigur prin ncorporarea lptiorului


de matc n miere.
Medicii afirm c se pot lua pn la i[g pe zi. Aceasta nu este o doz
curativ, ci doar o proporie recomandat care nu d nici obinuin, nici efecte
secundare.
3. Utilizare medical
Datorit coninutului de proteine, amino-acizi, vitamine, eteri, hidrocarbonai
i acetilcolin este recomandabil n tratamentul bolilor batranetii: malnutritie,
neurastenie, anemii, reumatism, bronite, cderea prului.
Este folosit i n cazul persoanelor expuse la radiaii periculoase, ca
regenerator celular, n cicatrizarea plgilor provocate de arsuri i a rnilor
superficiale, precum i n tratamentul unor boli ale pielii ca acnee, seboree.

CAPITOLUL V.
CEARA DE ALBINE
Ceara nu este un produs natural vegetal ci transpiraie a albinelor.
Lucratoarele strnse n ciorchine secret ceara care este eliminat sub form de
mici pelicule translucide din ultimele 4 inele abdominale.
Ceara este deci un produs de excepe pe care albina l produce consumnd
miere i polen.
Temperatura de topire a cerii este de 62- 64 C, este maleabil la 30 C i are
densitatea de 0, 960 - 0, 987.
Este insolubil n ap, solubil n terebentin. Parial solubil ( 20 % ) n eter
i alcool la fierbere. Este inflamabil i arde far s lase rezidur
1. Compoziia chimic a cerii

Referindu-ne la compoziie, ceara de albine, la fel ca i celelalte ceruri


naturale, este un amestec omogen i complex de produse chimice organice,
fiecare din ele oferind cerii caracteristici bine definite si care, n ansamblu sunt
cele care determin proprietile extraordinare care fac din cear un produs de
nenlocuit.

Compoziia chimic a cerii este urmatoarea:


Monomeri ai acizilor cerici, hidroxieteri, dieteri triesteri
i esteri ai colesterilului
71%
Materii colorante

1%

Lactane

0, 3 %

Alcooli liberi

0, 6 %

Acizi cerici liberi

1 - 1, 25 %

Hidrocarburi

13, 5 - 14, 5 %

Umiditate i impuritati minerale

10, 5 - 14, 5 %

2. Utilizarea cerii

Ceara este folosit n medicin pentru balsamuri, unguente, pomezi,


supozitoare, pentru fabricarea produselor cosmetice, n industria textil,
industria sticlei.
Ceara a fost cel mai bun vehicul pe care I - au gsit primii farmaciti pentru
a da consisten ceratelor lor, pastelor i pomezilor.

Utilizarea cerii n farmacie


Cerate, pomezi si cataplasme.
Att n cazul ceratelor, ct i n cazul pomezilor i cataplasmelor, ceara de
albine are rolul, printre celelalte componente de a da vehiculului consistena
corespunztoare pentru folosire.
Emulsii farmaceutice
Proprietile cerii de albine de a da emulsii stabile, att de tip ionic ct i
neionic, se folosete ntr-un domeniu foarte amplu de produse farmaceutice
emulsionate sau dispersate. Varietatea acestor produse ct i consistena lor
variabila de la foarte fluid la solida, trecnd prin cremoasa si pastoasa este
foarte mare, dar, include printre altele: emulsii lichide ale diferitelor uleiuri,
creme pentru piele, creme antisolare, diferite produse pentru tratarea arsurilor.

Supozitoare
In supozitoare pe baza de unt de cacao se folosesc deseori anumite proporii
de ceara de albine, atat pentru a le imbunatatii stabilitatea si consistenta, dar si
pentru a varia punctele de topire pana la condiiile optime pe care le are
preparatul.
Produse dentare
In multe produse dentare dar in special cele destinate protezelor dentare, in
care intervine ceara de albine in unele cazuri in proporii foarte importante:
plcutele de ceara pentru articulaii, pentru mulaje.
Pentru majoritatea produselor destinate farmaciei sau cosmeticii, se foloseste
ceara de albine pura si albita cera alba, folosirea cerii de culoare naturala fiind
din ce in ce mai limitata. Dintre tipurile de ceara albita cele mai recomandate
pentru aceste intrebuintari sunt cele obtinute prin albire solara si prin albire
fizica prin absorbie de pamanturi si crbuni activati, care nu produc modificri
substaniale in compoziia si caracteristicile cerii.

Utilizarea cerii in cosmetica


In cosmetica ceara de albine ocupa un loc important. Descrierea acestor
tipuri de produse, data fiind multitudinea lor, ar depasi extinderea care se poate
da.
Marea diversitate de produse cosmetice s-ar putea grupa in funcie de
consistenta lor in:

- produse solide
- produse pastoase
- produse lichide

Deci nu se poate spune ca ceara de albine are o aplicaie sau joaca un rol
foarte specific in cosmetica sau farmacie, dar se poate afirma ca, in ansamblu,
este un component foarte preios si cu un spectru de folosire foarte amplu pentru
cei care elaboreaza formule, datorita proprietilor sale multiple.

CAPITOLUL VI.
PSTURA
Dup ce polenul este adus n stup de ctre albinele culegtoare, este
depozitat n celule apoi presat cu capul pn ocup 1/3 din nlimea celulei.
Pstura, pe lng polen, conine i substane nutritive provenite din saliva
lucrtoarelor, folosit ca liant pentru gruncioarele de polen culese de pe
anterele florilor.
Pstura este hrana de baz a puietului, fiind bogat n proteine, glucide i
sruri minerale, provenit din polenul florilor.

Faptul c pstura are o compoziie mai sczut dect polenul n proteine


i grsimi i mai bogat n zahr i acid lactic permite o conservare mai bun.

Pstura se recolteaz din faguri prin trei metode:


1) prin tierea n fii a fagurilor cu pstura, de unde aceasta se scoate
foarte uor, sau
2) prin retezarea celulelor.
3) prin refrigerarea fagurilor i sfrmarea cerii.
Pentru tierea n fii fagurele se aeaz pe o mas n poziie orizontal i
apoi se secioneaz longitudinal prin mijlocul fiecrui rnd de celule. Pstura se
scoate din celule prin scuturare, iar cantitatea care ader de pereii celulei se
scoate cu ajutorul unei andrele. Pentru retezarea celulelor, rama se aeaz pe
mas orizontal i cu speteaza de jos spre lucrtor. Cu ajutorul unui cuit cu o
lam subire i bine ascuit se taie orizontal rndul de jos de celule cu pstura,
ct se poate mai aproape de baza celulelor. Apoi fiecare rnd este secionat pe
vertical i oblic spre speteaza de sus a ramei, iar marginea inferioar a rndului
de celule se ndoaie nspre lucrtor.
n cazul fagurilor noi se poate recolta pstura i prin refrigerarea acestora.
La rece ceara devine casant i se poate sfrma. Pstura se alege, apoi, de
bucelele de cear i propolis.
Imediat dup obinere, pstura se mrunete, se pune ntr-un vas i se
mojareaz (freac), dup care se cerne a doua oar, se aeaz ntr-un borcan i se
preseaz. Pstura se conserv singur sau n amestec cu miere sau pudr de

zahr. Ambalarea i pstrarea se face la fel ca la polen.


Pstura este folosit n stupin, n industria farmaceutic, n special pentru
obinerea vitaminelor naturale. De asemenea se mai ntrebuineaz i n
medicin pentru tratarea a o serie de maladii ale sistemului nervos, endocrin i n
avitaminoze.
Att pstura ct i polenul n form conservat pot fi distribuite albinelor n
perioadele lipsite de cules i mai ales privvara i toamna, sub form de turte, ca
ados la pasta din zahr. Concomitent cu distribuirea psturii, toi fagurii care au
1/2 i 1/3 miere se descpcesc i se preseaz praf de polen peste miere, apsnd
cu cuitul pe toat suprafaa fagurelui descpcit. Aceti faguri se aeaz lng
diafragma reductoare a cuibului.
Compozitia pasturii
Fata de polen, pastura are o compozitie mult mai complexa datorita
proceselor de fermentatie si a enzimelor si substantelor cu care albinele
imbogatesc polenul. In acelasi timp, prin maruntire, invelisul exterior al
polenului este distrus, acesta fiind mult mai usor digerabil.
Fata de polen, valoarea nutritiva si antibiotica a pasturii este de trei ori mai
mare, continand mai multe monozaharide, vitamina K, E, C, enzime, polen cu
exina lizata, antibiotice naturale, carotenoizi, lipide, carbohidrati, minerale si
multe oligoelemente.
Datorita antibioticelor continute si a acidului lactic, pastura poate fi pastrata un
timp mai indelungat, chiar pana la 17 ani (in conditii corespunzatoare).
Actiunea terapeutica a pasturii
Principalele indicatii terapeutice ale pasturii :
* Tratarea afectiunilor tubului digestiv (se administreaza cate 10 grame/zi)
* Tratarea anemiei care pote fi vindecata printr-o cura cu pastura de 90 de zile
(cate 10- 15 grame/zi).
* Hepatitele pot fi ameliorate prin administrarea a 10-30 grame pastura in trei
reprize/zi, la 30 minute dupa mese.
* Detoxifierea organismului datorita continutului de seleniu, un mineral
esential cu puternica actiune antioxidanta.
* Cresterea imunitatii organismului printr-o cura cu pastura timp de 30 zile.

* Scaderea efectelor negative in cazul consumatorilor de bauturi alcoolice si


tigari (stimuleaza absorbtia seleniului, lucru deficitar in cazul acestor categorii
de oameni)
* Benefica in cazul afectiunilor sistemului nervos se administreaza cate 10
-15 grame/zi
* Intervine in tratarea calcemiilor se administreaza cate 10-15 grame/zi.In
toate aceste cazuri la cura cu pastura pot fi adaugate si alte produse apicole
(ex. Laptisorul de matca si mierea) sau diverse ceaiuri din plante (in functie de
afectiune) ce duc la o accentuare a efectelor benefice pentru organism.
Ca si celelalte produse apicole pastura nu trebuie administrata persoanelor
alergice la polen. In plus, pastura nu poate fi administrata persoanelor ce sufera
de diabet sau persoanelor cu afectiuni grave ale tractului digestiv.
De obicei se recomanda la inceput administrarea pasturii impreuna cu miere sau
diferite tipuri de ceaiuri pentru a evita efectele legate de intoleranta.
Mod de administrare a pasturii
De obicei pastura este administrata oral prin inghitire directa sau in amestec
cu miere sau alte lichide.
Mai poate fi administrata si sublingual, direct in stomac (in cazul bolnavilor la
care alimentatia se administreaza direct), sau sub forma de supozitoare rectale
sau vaginale.
In cosmetica pastura intra in compozitia diferitelor masti in combinatie cu alte
produse apicole ca laptisorul de matca si mierea.
Conditii de pastrare a pasturii
Pastura se pastreaza la loc uscat, racoros si intunecat, in recipiente fara aer
(obligatoriu).
Mai poate fi pastrata si in forma refrigerata insa unele din calitatile benefice
ale pasturii dispar in acest caz.

CAPITOLUL VII.
CPCEALA
Ce este capaceala?
In momentul in care albinele aduc mierea in stup ea este destul de fluida si
contine multa apa. Prin trecerea mierii de albine din celula in celula, aceasta este
vanturata si imbogatita cu o serie de enzime pana cand proportia de apa scade
pana la un procent de aproximativ 18%. In acest moment, albinele, pentru a
putea pastra mierea, capacesc fiecare celula din fagure cu un capacel format din
straturi succesive de ceara si propolis. In acest fel mierea se pastreaza in stup si
isi pastreaza toate calitatile.
In momentul in care fagurele este capacit in proportie de aproximativ 2/3
din suprafata, apicultorul stie ca trebuie sa extraga mierea.
Pentru a putea extrage mierea se taie cu un cutit special aceste capacele.
Produsul apicol capaceala este deci ceea ce rezulta din indepartarea acestor
capacele pentru extragerea mierii.

Capaceala contine miere, ceara, propolis si diferite alte substante active (ex.
enzime, antibiotice naturale).
In functie de calitatile genetice ale rasei de albine capaceala poate fi capaceala
uscata (cu un procent de miere mai redus deoarece intre capaceala si miere se
lasa si o perna de aer) si capaceala umeda (cu mai multa miere).
Capaceala si proprietatile curative
Datorita compusilor ce intra in compozitia ei, capaceala reprezinta unul
din cele mai bune produse apicole.
Prin aceasta combinatie de miere, propolis, ceara si diferiti alti compusi
(enzime, antibiotice, etc), capaceala reuseste sa intervina in reglarea
metabolismului organismului precum si in ameliorarea si vindecarea multor boli.
Acest produs se consuma prin mestecare si intervine in igiena orala,
vindecarea bolilor respiratorii, a bolilor de ficat, cresterea imunitatii
organismului, boli de inima, etc.

CAPITOLUL VIII.
FAGURII
Cel mai utilizat produs apicol este mierea de albine. Aceasta se consuma
de obicei dupa ce a fost extrasa din faguri.
Uneori, apicultorii, printr-un efort suplimentar, produc si miere in faguri,
sau miere in sectiuni.
Acest sortiment de miere este mai greu de obtinut si are un pret
corespunzator, insa calitatile fagurilor cu miere sunt deosebite.
Sa nu uitam ca in procesul de obtinere a mierii de albine aceasta intra in
contact cu aerul si poate contine diversi compusi din acesta, sau intra in contact
cu diverse unelte folosite in extragerea mierii. Mierea in faguri nu contine aceste
urme de particole, ea fiind o miere sterilizata direct de catre albine.
Alte avantaje al consumului de miere in faguri sunt ceara si propolisul ce
intra in compozitia acesteia. Se stie ca fiecare celula din fagure este acoperita cu
cate un capacel de ceara si propolis, aceste produse apicole sporind calitatea
mierii de albine.
Datorita celor trei produse apicole ce intra in compozitia mierii in sectiuni,
aceasta este foarte apreciata atat ca aliment cat si ca tratament in cazul unor boli.
Astfel, medicii naturisti recomanda consumul de faguri cu miere in tratarea

afectiunilor respiratorii, ajutand in special la refacerea mucoasei aparatului


respirator.
Consumul de faguri cu miere intervine si in curatarea dintilor si
insanatosirea gingiilor. Prin masticatie, substantele continute in fagurii de miere
(implicit si principiile active din ceara si propolis) ajung in intreg organismul
uman si intervin activ in reglarea metabolismului si cresterea imunitatii.
In ultima perioada, datorita necesitatii de adaptare la conditiile din piata,
apicultorii au inceput sa produca miere in faguri direct in borcane.

Mierea in faguri poate fi de diferite tipuri si poate avea diferite proprietati.


Astfel putem avea miere de diferite sortimente (salcam, tei, menta, poliflora etc)
in faguri, precum si combinatii de miere in faguri de diferite sortimente cu
pastura.
Toate aceste produse recoltate direct din stup ne dau garantia unor produse
de calitate, nealterate de mediul inconjurator.

CAPITOLUL IX.
VENINUL
Veninul de albine este un produs de secretie al albinelor lucratoare, ce este
stocat in punga de venin si eliminat la exterior in momentul inteparii, car in fapt
reprezinta un act reflex de aparare.
Secretia de venin este influentata de varsta albineor, de hrana si de sezon. Sa constatat ca albinele recent eclozionate nu au venin, abia la varsta de 6 zile
reusesc sa cumuleze pana la 0.15mg iar la 15-20 de zile 0.30mg.
Albinele crescute fara polen, deci fara proteine, nu produc venin. Generatiile
de albine crescute primavara cand resursele polenifere sunt bogate, produc mai
mult venin decat cele crescute vara sau toamna. Odata folosita, rezerva de venin
nu se mai reface si albina moare.
Virtutile terapeutice ale veninului de albine sunt cunoscute de foarte multa
vreme,aceste informatii aparand chiar din antichitate.
Ele au fost semnalate de crescatorii de albine, care au observat ca
articulatiile dureroase reumatismale deveneau indolore ca urmare a intepaturilor
de albine. Astfel s-a descoperit ca veninul de albine exercita evidente actiuni
antireumatice.
Veninul are in componenta sa acidul formic, clorhidric, ortofosforic, saruri
minerale, acizi organici volatili, un important ferment (fosfataza), unele

antibiotice, histamina, hialuronidaza si aminoacizi bogati in sulf ca metionina si


cistina. Acestia din urma stimuleaza secretia de cortizon de catre glandele
suprarenale. De asemenea veninul este bactgericid.
Totusi trebuie tinut cont ca aproximativ 2% din populatie prezinta reactii
alergice fata de intepaturile de albine si viespi. Persoanele alergice la veninul
albinelor prezinta simptome foarte severe chiar si dupa o intepatura: inflamatia
puternica a zonei intepate, rash cutanat, edeme masive la locul intepaturii dar si
in alte regiuni, varsaturi, confuzie mentala, chiar si dificultati de respiratie.
Tratamente cu venin de albine
Unguente pe baza de venin de albine
Aceste tipuri de unguente sunt extraordinare pentru sportivi, pentru
persoanele care practica activitati ce solicita muschi, articulatiile, ligamentele
dar si pentru diverse dureri, rani si dureri artritice. Unguentele pe baza de venin
sunt de 100 de ori mai eficiente decat cortizonul.
Veninul de albine contine trei peptide majore, care ajuta corpul sa produca
cortizon un steroid natural si anti-inflamator. Veninul de albine are capacitatea
de a trata cu succes nevralgiile, migrenele, reumatismul, artrita, lombago,
scleroza multipla, etc.
Veninul de albine si diverse dureri articulare
Pacienti suferinzi de flebita si tromboflebita au observat o crestere a
temperaturii corpului si o modificare a circulatie sangvine ca urmare a
administrarii de venin de albine.
Veninul de albine si poliartrita reumatica
Veninul de albine este foarte eficiente in tratarea poliartritei reumatice.
Rezultatele sunt excelente mai ales in combinatie cu administrarea de vitamine
pe cale orala. Pacientii care sufera de aceasta afectiune trebuie sa isi aplice

veninul de albine timp de 4-5 zile, apoi sa face o puza de 2-3 zile; tratamentul se
reia dupa perioada de pauza.
Solutie pe baza de venin de albine
Una dintre cele mai simple metode de preparare a solutiei pe baza de venin
de albine consta in dizolvarea veninului in solutie salina izotonica calda care in
prealabil a fost sterilizata si trecuta printr-un filtru. Dezavantajul acestei metode
este acela ca solutia salina calda poate distruge o parte din componentele active
ale veninului. Din aceasta cauza, capacitatea sa de vindecare nu poate fi
comparata cu cea a veninului provenit direct din acul albinei. O alta metoda este
aceea de preparare a solutiei la rece sau prin utilizarea de venin uscat si inghetat.
Tratament pentru ten pe baza de venin
La ora actuala veninul de albine este utilizat din ce in ce mai mult pentru
indepartarea ridurilor si intinerirea tenului. Aplicarea de venin de albine pe
intreaga suprafata a tenului, determina hidradarea si calmarea iritatiilor.
Veninul de albine si activitatea cerebrala
Conform cercetarilor realizate in ultima perioada, veninul de albine are
capacitatea de a imbunatatii activitatea cerebrala. Conform Journal of Biological
Chemistry o toxina peptidica extrasa din veninul de albine, numita apamin, este
o neurotoxina care blocheaza anumite canale ale sistemului nervos central.
Apamin poate cauza o hiperexcitabilitate a creierului ce duce la
convulsii si paralizie respiratorie dar poate imbunatati capacitatea de invatare si
memorare. Acest lucru ii ajuta pe cercetatori sa inteleaga mai bine modul in care
apamina actioneaza asupra activitatii cerebrale. Astfel ei vor putea sa produca
medicamente cu efecte similare apaminei.

Veninul de albine si glucozamina


Aceasta reprezinta o combinatie excelenta pentru tratarea articulatiilor
dureroase. Veninul de albine contine 18 substante naturale ce nu se pot
reproduse in laborator.
Una dintre aceste substante este Melitina, care s-a dovedit ca are
capacitatea de a stimula glanda hipofiza atat la oameni cat si la animale,
eliberand un hormon care determina glandele suprarenale sa produca
cortizon, unul din principalii agenti anti-inflamatori ai corpului uman.
Melitina este de 100 de ori mai puternica decat hidrocortizonul.
Glucozamina este o substanta naturala ce provine din carapacea scoicilor si
a crabilor, fiind importanta pentru intarirea cartilajelor incheieturilor si a
tesuturilor conexe. Glucozamina se gaseste si in corpul uman si ajuta la
formarea tendoanelor, ligamentelor, a tesuturilor conexe si a cartilajului
incheieturilor. Combinatia de venin si glucozamina ajuta la tratarea
articulatiilor dureroase.

CAPITOLUL X.
MEDICAMENTE CE CONIN PRODUSE APICOLE
Proposept
comprimate
Compoziie: Un comprimat conine: propolis 0, 10 g, zaharoz 0, 50 g i
excipieni (talc i stearin ).
Proprieti farmacoterapice: componentele propolisului, principiul activ al
preparatului, i confer proprieti antiseptice, cicatrizante i antiinflamatoare, la
nivelul cilor respiratorii superioare i a tractului digestiv.
Indicaii: faringite, laringite, traheo-bronsite. Tulburri dispectice de
etiologie variabil.
Mod de administrare: pentru afeciunile respiratorii: cte 1 comprimat de
3-4 ori pe zi, care nu se nghite ci se las s se topeasc n gur. Pentru afeciuni
digestive: cte un comprimat de 3-4 ori pe zi, care se nghite dup mesele
principale.
Prezentare: cutii de 30 comprimate.
Conservare: la adapost de umiditate i lumin.

VITAMINA C CU PROPOLIS

Vitamina C 180 mg cu Propolis comprimate de supt


Compoziie: 180 mg acid ascorbic ( vitamina C ), 1 mg riboflavin
(vitamina B2), 11, 5 mg tinctur propolis reziduu uscat/comprimat.
Forma de prezentare: vitamina C cu Propolis se prezint sub form de cutii
cu 20 comprimate.
Mod de utilizare: se recomand cte 1-2 comprimate de 3 ori pe zi la aduli
i un comprimat pe zi la copii. Vitamina C cu Propolis comprimate se
administreaz pe cale oral dup mas. Se recomand evitarea mncrii i
buturii timp de 1 h.
Manifestri neplcute: acidul ascorbic la doze mari poate produce diaree.
Propolisul este foarte bine tolerat de om, singura condiie este respecterea dozei
prescrise.
PROPOLKI
Dropsuri cu propolis i vitamina C
Compoziie: 1 drops conine: extract standardizat de propolis 1 %,
vitamina C 20 mg, zahr, sirop de amidon acid citric, arom de lmie.
Proprietile produsului: Propolki - dropsuri cu propolis i
vitamina C

- trofic pentru mucoasa bucal i faringian


- util n strile de convalescen
- Influena pozitiv asopra sistemului imunitar
- nltur senzaia de gt uscat cauzat de fumat
- Recomandat pentru efectele benefice ale propolisului
Mod i cale de administrare: la nevoie cte 1 drops prin dizolvare lent n
cavitatea bucal.
Contraindicaii: alergie la propolis i alte produse apicole.

STREPSILS
Strepsils Miere i Lmie are un efect calmant n durerile cauzate de
infecile bucale i ale faringelui.
Compoziie: acid tartric, ulei de lmie, ulei de ment, Galben de chinolina,
miere, zahr i glucoz.
Mod de administrare: produsul se administreaz oral. Se utilizeaz chiar de
la apariia primelor senzaii de disconfort faringian.
Se dizolv ncet, n gur, cte o pastil la 2-3 ore.
Contraindicaii:

- alergie la una dintre substanele componente


- diabetici
- persoanele nsarcinate sau n perioada de alptare.
ALTE PREPARATE CE CONIN PRODUSE APICOLE
Aloe i propolis - capsule
Compoziie: Aloe vera, propolis.
Recomandat in: stri caracterizate prin scderea imunitii
organismului, ulcer gastric i duodenal, constipaie, infecii cutanate,
acnee.
Orosept - capsule
Compoziie: cimbru, fenicul, tincturde propolis, ulei de ment.
Recomandat n: faringoamigdalite, gingivostomatite, afte bucale.
Doze: 2-6 capsule pe zi.
Polen
Compoziie: polen granule.
Recomandat n: denutriie proteic, afeciuni hepatice, digestive.
Doze: 1-2 comprimate pe zi.

Lptior de matc
Compoziie: lptior de matc
Recomandat n: ateroscleroz, disfuncii sexuale, hepatopatii, gastrite,
revitalizant.
Doze: 3-6 capsule pe zi.

CONCLUZII
Produsele apicole consumate ca atare sau sub form de medicamente ,
constituie un supliment alimentar sntos, natural i energetic, cu caliti
multiple, datorit coninutului bogat de proteine, glucide, vitamine, sruri
minerale etc.
Sunt bine tolerate de organismul uman indiferent de vrst .
Au efecte terapeutice multiple: antiseptice, antifungice, antivirale,
cicatrizante, regeneratore i stimulente al sistemului imunitar, sunt folosite n
afeciunile tubului digestiv, vasodilatatoare i hipotensive, au rol energetic, se
folosesc i n cosmetic.

BIBLIOGRAFIE
1. Produsele stupului. Hran, snatate , frumusee .Ed. Apimondia
2. Ghid pentru recunoaterea i folosirea plantelor medicinale,Ed.Cere
Bucureti,1984
3. Plante medicinale din flora spontan, Ed.a lll-a; Ed.Recoop, Bucureti
1973;
4. Plante medicinale n aprarea sntii, ed. A IVa,Ed.Recoop.,Bucureti 1973;
5. Plante medicinale,Ed Medical,Bucureti,1979;
6. Farmacie naturii,voil I i II, Ed,Ceres,Bucureti,1976,1977;
7. Plante medicinale i aromatice;
cultivate,Ed.Centroop,Bucureti,1969;
8. Botanic farmaceutic,Ed.Didactic i Pedagogic,Bucureti ,1981;
9. Flora Romniei, ae.a ll-a,Ed.Hipocrate, Stuttgart,1974;
10.****Plante medicinale si aromatice, O.N.U.D.I. Romnia,1984.