Polen

Polenul obţinut de la albine nu este un produs strict apicol, dar el

este principala sursă de hrană proteică, pentru aceasta folosindu-se în
ultimul timp şi în alimentaţia dietetică a omului, datorită însuşirilor sale
terapeutice. Polenul asigură substanţele plastice necesare formării şi
dezvoltării organismelor tinere ale albinelor, maturizarea acestora,
precum şi formarea corpului gras al albinelor de iernare. De asemenea,
polenul asigură dezvoltarea şi funcţionarea glandelor faringiene şi
cerifere, determinând producerea lăptişorului şi a cerii.
Polenul, elementul fecundant al florilor, se găseşte pe organele
bărbăteşti ale tuturor plantelor cu flori sub forma unei pulberi
impalpabile, di¬vers colorată, produsă de antere. Învelişul extern al
acestor granule este for¬mat din celuloză şi este greu asimilabilă. De la
fiecare fel de plantă, granulele au formă caracteristică, mărime, culoare
şi contur, ceea ce permite să se stabilească de la ce fel de plantă este luat
polenul sau de la ce flori adună albina nectar. Dimensiunile granulelor
de polen diferă de la floare la floare, diametrul fiind cuprins între 0,020
şi 0,050 mm, mai rar peste 0,1 mm.
Majoritatea plantelor oferă albinelor atât nectar cât şi polen. În
gene¬ral, plantele anemofile produc mai mult polen decât plantele
entomofile, dar, indiferent de modul de polenizare, fiecare specie
produce mai mult po¬len decât necesarul său, raportat la numărul
florilor femeieşti. Maturizarea polenului şi momentul punerii lui în
libertate reprezintă un ritm caracteristic fiecărei specii, puternic
influenţat atât de dezvoltarea plantei cât şi de factorii meteorologici.
Există plante care eliberează polenul în tot cursul zilei şi al nopţii, iar
altele numai în decurs de câteva ore sau de câteva minute.
La culesul de polen participă întreg corpul albinei prin perişorii de
pe cap, torace şi abdomen, prin piesele bucale şi cele trei perechi de
picioare. La albina lucrătoare, rolul principal îl au picioarele care
prezintă o serie de dispozitive adaptate ce permit curăţirea întregii
suprafeţe a corpului şi debarasarea acestuia de polenul cu care se
acoperă în timpul culesului, participând şi la confecţionarea
ghemotoacelor de polen pe care le aduce la stup.
Polenul este recoltat de pe anterele florale în două etape. În prima
etapă, albina zdrobeşte anterele florilor cu ajutorul mandibulelor şi prin
mişcări repezi scutură polenul care cade pe perişorii corpului lucrătoarei
de unde va fi adunat de către picioare. În etapa a doua, care se
desfăşoară de obicei în zbor, după părăsirea florii, albina cu perniţele
tarsiene perie po¬lenul de pe perişorii corpului. Strângerea polenului de
pe cap, piesele bu¬cale şi regiunea gâtului este realizată cu membrele
anterioare, iar de pe to¬race şi abdomen cu cele mijlocii. În timpul
perierii, aceste două perechi de picioare sunt în contact cu trompa care
umezeşte fiecare cantitate de polen cu miere sau nectar şi salivă. Polenul
astfel umezit este preluat de membrele posterioare şi cu ajutorul periilor
tarsale trece în adâncitura coşuleţului de polen (corbicula). Peria de
polen a unui picior este răzuită de pieptenele piciorului opus. Orice
polen nou colectat este împins peste cel pre¬cedent şi astfel polenul urcă
de-a lungul tibiilor, unde se acumulează sub formă de ghemotoace. Masa
de polen este menţinută pe loc de perii lungi şi curbaţi aflaţi pe margine,
iar greutatea a două sferule de polen variază între 8 şi 20 mg.

COMPOZITIE

Polenul este alimentul plastic al albinelor (spre deosebire de nectar,

aliment energetic). El aduce in acelasi timp proteinele, glucidele,
lipidele, vitaminele si sarurile minerale indispensabile albinei.
Compozitia chimica a polenului este foarte variata in functie de ta.
Compozitia polenului a facut obiectul a foarte numeroase studii
ative. Polenul are o compozitie variabila in functie de tele de la care
provine. Astfel continutul in proteine poate varia intre 7 si 30%, in
medie este de ordinul a 20%. Cea mai mare parte a acizilor aminati sunt
prezenti fie in stare libera, fie in proteine. Extractul eteric, adica fractia
lipidica a polenului, este foarte variabila, in functie de calitatea
anemofila sau entomofila a polenului. Polenurile anemofile sunt in
general mai sarace in lipide decat polenurile entomofile, imbracate intr-
un liant gras, astfel polenul de papadie contine mai mult de 14% lipide,
in timp ce polenurile de pin deabia depasesc 2%.
Glucidele din polen sunt mai ales zaharuri ; o buna parte din aceste
zaharuri (glucoza, levuloza) provin din nectarulfolosit de albina pentru
confectionarea ghemotoacelor de polen. Continutul mediu in zaharuri al
ghemotoacelor de polen este de 15% ; la acesta se adauga hidratii de
carbon altii decat zaharuri, si in special amidonul si celuloza.
Polenul esterelativ bogat in vitaminele din grupa B, dar in egala
masura se gaseste vitamina C si cantitati importante de caroten si
carotenoizi.
Printre pigmenti, notam prezenta rutinei, care se stie ca sporeste
rezistenta vaselor
capilare.

Lucrarile de biochimie referitoare la compozitia polenurilor sunt

atat de abundente incat ar trebui un intreg modul numai pentru a le
rezuma. In ciuda acestei documentatii abundente dosarul medical al
polenului ramane destul de subtire daca tinem seama numai de lucrarile
realizate cu metode stiintifice. Vom remarca si aici ca si pentru miere
: polenurile nu reprezinta un produs cu compozitie fixa si stabila.
Rezultatele obtinute in clinica nu sunt utilizabile in mod real, decat
in masura in care polenul care a servit la experiment este perfect
cunoscut din punct de vedere botanic si al starii de conservare.

BENEFICII

Datorită conţinutului ridicat de neuro-nutrienţi, polenul produs de

albine este considerat un remediu excelent împotriva oboselei, a
depresiilor şi a tulburărilor de somn.
 Sursă de energie Proteinele, carbohidraţii şi vitaminele pe care le
găsim în polen ne ajută să fim în formă pe tot parcursul zilei, fiind
considerat un veritabil energizant.
Întăreşte imunitatea Bogat în antioxidanţi, polenul de albine
protejează organismul de viruşi, având proprietăţi antibiotice şi
antioxidante.
Protejează sistemului cardiovascular Polenul de albine conţine
acizi graşi esenţiali care ajută la întărirea capilarelor şi a vaselor de
sânge, reducând nivelul colesterolului. Specialiştii spun că datorită
capacitatilor sale anti-coagulante pot preveni infarctul si atacurile
cerebrale.
Îmbunătăţeşte digestia Pe lângă vitamine, minerale şi proteine,
polenul de albine conţine enzime care ajută la corectarea problemelor
tractului digestiv şi ale colonului.
Tratează infertilitatea şi sporeşte libidoul Polenul de albine
stimulează şi reface funcţiile ovariene, sporind fertilitatea. Restabileşte
echilibrul libidoului fiind considerat un veritabil afrodisiac.
Combate dependenţa Polenul este recomandat şi în vindecarea
dependenţelor, având proprietatea de a suprima impulsurile şi ajutând la
eliminarea toxinelor din organism.
Remediu pentru problemele de prostată Datorită proprietăţilor
antiinflamatorii, polenul de albine este considerat un remediu eficient în
cazul afecţiunilor de prostată, reducând senzaţia de urinare frecventă.
Înfrumuseţează pielea Polenul de albine este considerat un
adevărat miracol pentru sănătate pielii, ajutând la menţinerea elasticităţii
şi fermităţii, ameliorând ridurile şi acneea. Consumul de polen crud,
spun specialiştii, încetineşte procesul de îmbătrânire.
Remediu pentru dezvoltarea copiilor Consumul de polen în cazul
copiilor mai mari de un an, favorizeaza dezvoltarea şi întărirea oaselor,
accelereaza dezvoltarea sistemului nervos si ajuta la îmbunătăţire
afunctiilor cognitive ale celor mici. O cură cu polen este recomandată
pentru minimum două săptămani în care se consumă 10-30g polen pe zi,
dar nu mai mult de patru cure pe an. Consumul de polen pe termen lung
poate provoca tlburări hormonale. Nu se recomandă consumarea
polenului de albine prelucrat termic, pentru îşi pierde din proprietăţi.
Acţionează rapid şi eficient dacă este consumat în timpul mesei, de
preferat în combinaţie cu un fruct.

PRODUSE FARMACEUTICE