I.

Apiterapia
Apiterapia este terapia tradiţională care foloseşte mierea, polenul, ceara, lăptişorul de matcă
propolisul, veninul albinelor şi alte produse ce ţin de complexa alchimie a stupului, in
vederea menţinerii sănatăţii corpului omenesc.
Apiterapia este o metodă de prevenire şi tratare a imbolnăvirilor prin utilizarea produselor
apicole. Prin utilizarea sa, beneficiem indirect şi de efectele plantelor polenifere şi
nectarifere, efectul unui produs apicol fiind diferit in funcţie de sursa de la care provine.

Apiterapia işi justifică locul său specific in totalitatea practicilor caracteristice unei medicini
naturiste, deoarece:
- acţiunea sa farmacologică se adresează organismului ca sistem;
- asigură desfăşurarea normală a mecanismelor din organismul uman;
- constituie un factor de menţinere al homeostaziei organismului;
- prezintă efecte de lungă durată,principiile active naturale pe care le conţin produsele
stupului-integrale sau prelucrate avand şi caracterul de principii nutritive, energizante,
benefice oricărui organism, in orice stadiu de evoluţie (creştere, efort fizic, convalescenţă,
senescenţă.

Apiterapia, in esenţă, utilizează in scopuri terapeutice produsele recoltate, transformate sau

secretate de albine in mod deosebit in folosul lor.
Asfel polenul este un produs recoltat, propolisul este un produs recoltat şi puţin transformat,
mierea este un produs recoltat şi transformat, iar veninul şi lăptişorul de matcă sunt produse
secretate.

Proprietăţi esenţiale si indicaţiile majore ale produselor utilizate in apiterapie

Adresabilitatea farmacologică a principalelor produse utilizate in apiterapie in raport cu

organul sau sistemele asupra cărora işi exercită in mod evident influenţa de
tip"medicamentos"este prezentată sinoptic in tabelul urmator.
 Adresabilitatea farmacologică a produselor apitearpice

Produse apicole naturale directe

Mierea
Este produsul de origine animală elaborat de speciile Apis melifica L., Apis ligustica L.,
familia Hymenopterae, albine (Apidae), din nectarul florilor sau din exudatul unor frunze
(mierea de mană).
Obţinere
Separarea mierii din faguri se poate realiza prin centrifugare, prin presare sau prin scurgere
liberă, la rece sau după o uşoară incălzire.
Purificarea constă in indepărtarea polenului, cerii, substanţelor proteice, prin spălare cu apă,
filtrare sau centrifugare şi distilare la presiune redusă, sub 400 C, pană la densitate de 1,39-
1,44.9
Compoziţie chimică
Mierea este bogată in zaharuri simple direct asimilabile 70-80% zahăr invertit, glucoză şi
fructoză, mierea dispunand de o putere totală de indulcire mai mare decat a zahărului şi
aceasta la un aport mai mic de calorii: 100 g de miere aduc 300 kcal faţă de 400 de kcal ale
zahărului uscat sau de cele 332 kcal ale unei soluţii de zahăr ce conţine circa 17% apă.
Valoarea nutritivă a mierii nu se limitează doar la aceea a zaharurilor, deoarece mierea
conţine cantităţi mici de vitamine (vitamine din grupul B şi urme de vitamina C)10.
Mierea conţine:
- apă (apă "biologică" obţinută din plante) - concentraţia normală a apei in miere este
intre 17-23 %;
- glucide (65-75%);
- polen (pană la 1%);
- vitamine, amino-acizi sau proteine; prezenţa proteinelor, chiar dacă in doze extrem de
mici,poate explica apariţia intoleranţei (alergiilor) la miere;
- minerale, in cantitate foarte mică;
- enzime (adaugate mai ales de albine)
- pigmenţi;
- compusi aromatici care dau parfumul, aroma, savoarea specifică diverselor tipuri de
miere ;
- acizi diverşi (explică pH-ul mierii usor acid).

Compoziţia chimică a mierii

Acţiune
Mierea are acţiune energizantă, remineralizantă, imunostimulatoare, hiposensibilizatoare,
antiinflamatoare, analgezică, sedativă, antibacteriană, laxativ-osmotică, expectorantă şi
regeneratoare.14
La inceputul secolului XX, oamenii de ştiintă au inceput să analizeze efectul antimicrobial.
Introducerea pe scară largă a antibioticelor a facut să scadă o vreme interesul fată de
proprietăţile curative ale mierii. In ultimele decenii, o dată cu creşterea interesului fată de
medicina alternativă, naturistă, şi in faţa succesului evident al tratamentului cu miere şi
produse derivate, studiile au continuat.
Orice tip de miere are proprietăţi specifice: mierea de levanţică lecuieşte tusea şi durerile de
gat, mierea de tei uşurează stările febrile şi durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun
mijloc profilactic şi remediu in pneumonii, astm bronşic, stări nervoase, tuberculoză; mierea
de brad este utilă in bolile căilor respiratorii, cea de salcam este un bun calmant şi tonic,
mierea de castan sălbatic creşte tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are acţiune
antimicrobiană, mai ales in bolile de stomac, intestinale şi renale; mierea de izmă este bună
ca leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui este utilă in
bronşite şi boli de stomac. Mierea de flori de camp are o puternică acţiune antimicrobiană,
cea de livadă (de pomi fructiferi) vindecă afecţiunile renale, pulmonare şi intestinale. Mierea
de munte are calitaţi deosebite in bolile de căi respiratorii şi in alergii, fiind o insumare de
substanţe nutritive şi curative. Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne şi ale
pielii - un excelent tonic pentru copii, convalescenti, pentru intărirea sistemului imunitar şi
pentru gravide. Luand in mod regulat miere cate o linguriţă dimineaţa, cu o oră inaintea
micului dejun; o linguriţă la două ore după masa de pranz şi o linguriţă după cină- se
normalizează tensiunea arteriala şi digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul
colitelor şi gastritelor, mierea se asimilează mai bine dacăeste dizolvată in puţină apă caldă.

Mierea este, de asemenea, un excelent inlocuitor al zahărului, care, după cum se ştie,
provoacă apariţia cariilor, precum şi diverse dereglari ale metabolismului, ce au drept rezultat
afecţuni precum obezitatea. Oxidarea enzimatică a glucozei este principalul factor
antimicrobian. Alţi factori sunt mediul acid, conţinutul redus de proteine, vascozitatea care
limitează dizolvarea oxigenului si conţinutul redus de apă.
Conţinutul redus de apă nu oferă condiţii bune pentru dezvoltarea bacteriilor. Aciditatea
inhibă factorii patogeni. Prezenţa crescută a ionilor metalici, a acidului ascorbic şi a catalazei
reduce activitatea antimicrobială.
A fost demonstrat ştiintific efectul asupra Escheridia coli şi Staphyloccocus aureus, dar şi
asupra altor bacterii gram pozitive sau gram negative.

Intrebuinţări
In medicina populară mierea este utilizată pentru tratarea afecţiunilor căilor respiratorii
superioare, pentru ulcerele pielii, pentru afecţiuni gastrice.
Se cunoaşte in literatură utilizarea mierii de către:
 - Hipocrate (460-357 [Link].) - ingrijirea ranilor
- Celsius (cca. 25 [Link].) - laxativ, tratarea diareelor, a răcelilor şi a bolilor de ochi
- Grecia şi Roma antica - antiseptic pentru răni şi ulcere ale pielii
- Aristotel (384-322 [Link].) - boli de ochi şi răni
- Dioscorides (cca. 50 [Link].) - ulcere, arsuri de piele, inflamatii ale gatului
- China antică - abcese, calviţie, răni inflamate, conjuctivite, infectii ale căilor
respiratorii.

Cu ridicată valoare energetică (aliment prin excelenţă energetic), mierea este recomandată in
cazuri de anorexie, in special la copii sau la sugari, un avantaj deosebit fiind oferit de gustul
său dulce. Mierea este, de asemenea, de o reală valoare in cazurile de astenie profundă din
stările de covalescenţă, in surmenaj sau in oboseală fizică sau intelectuală (sportivi, studenţi)
sau pentru a depăşi ceea ce se numeşte astenia de primăvară, de care suferă toate organismele
la ieşirea din iarnă sau după perioadele ploioase.
La omul bolnav, mierea este indicată ca atare sau asociată cu alte produse terapeutice
indispensabile, in astenii, anorexii, stări de debilitate, stări carenţiale diverse.
Mierea este foarte eficientă pentru corectarea carenţelor nutriţionale responsabile de apariţia
tulburărilor de creştere, de demineralizarea oaselor sau de o dantură cu probleme. Ea işi
găseşte un loc important şi in regimurile alimentare dietetice recomandate persoanelor
suferinde de hepatită, precum şi in dieta de convalescenţă după o afecţiune acută (cazurile de
gripă). Beneficiile observate la nivelul aparatului digestiv constau intr-o imbunătăţire a
asimilării alimentelor şi, mai ales, mierea este utilă in rezolvarea afecţiunilor cronice ale
aparatului digestive cum sunt constipaţia, ulcerele duodenale şi tulburările hepatice.
Mierea este indicată şi in sinuzite, rinite, faringite, laringite, stomatite (sub formă de aerosoli,
gargară sau colutorii in soluţie 30%), colite, plăgi şi răni atrofice şi purulente (in aplicaţii
locale), constipaţii cronice (la copii şi bătrani)
Prin vascozitatea ei, mierea protejeaza arsurile de infectii, sterilizează rănile şi grăbeşte
vindecarea. Pentru tratarea rănilor utilizaţi miere de provenienţă controlată, pastrată in
conditii optime. Mierea trebuie să fie in contact direct cu rana. Cel mai bine este ca mierea să
fie aplicată pe un suport de pansament antiaderent cu ochiuri suficient de mari ca să permită
trecerea mierii. Pansamentele trebuie schimbate des deoarece mierea va fi spalată de exudatul
din rană. Se utilizează miere neprocesată, nediluată. Rănile beneficiaza atat de efectul
antimicrobian cat şi de suportul oferit de miere pentru refacerea ţesuturilor. Nu se tratează cu
miere rănile associate varicelor. Utilizarea mierii ca tratament pentru ulcere şi gastrite vine
din traditia populară.
Descoperirea rolului microorganismului Helicobacter pylori in ulcer i-a condus pe cercetatori
la explicarea acţiunii terapeutice prin efectul antibacterian. De asemenea, mierea protejează
mucoasa gastrica prin stimularea fluxului sanguin, prin efectul antiinflamator şi prin
stimularea creşterii celulelor epiteliale. Medicina populară recomandă mierea in tratamentul
bolilor de inimă, dar nu in cantităţi mari şi cu ceai fierbinte. Cel mai bine este ca mierea să fie
luată in cantităţi mici (1-2 linguriţe, de două-trei ori pe zi) cu lapte, fructe sau alte produse.
Folosirea zilnică, timp de una-două luni a mierii de albine va duce la imbunataţirea stării
generale a bolnavilor, la normalizarea compoziţiei sangelui şi la creşterea hemoglobinei. In
stenocardie, bolnavii vor lua, de trei ori pe zi, cate o lingură din urmatorul amestec: 100 g suc
de aloe, 300 g miere, 500 g nuci pisate şi sucul de la una-două lamai.
Pentru bolnavii de TBC, medicina populară recomandă mierea cu lapte, sau cu diferite
grăsimi (unt, untură de gască) şi aloe: 100 g miere, 100 g unt, 100 g untură de gască, 15 g
aloe şi 10g cacao se pun pe foc, fără a fierbe insă. Se va lua cate o lingură din acest amestec,
cu un pahar de lapte cald, de două ori pe zi (dimineaţa şi seara).
In caz de răceli, mierea trebuie luată cu lapte cald (o lingură de miere la un pahar de lapte),
cu suc de lamaie (sucul de la 1/2lamaie la 100g miere). In scop profilactic, se prepară un
amestec de miere, suc de ceapă şi de hrean, in cantitaţi egale. Din acest amestec se ia cate o
lingură, de trei ori pe zi, inainte de masă. In caz de gripă se va prepara urmatorul amestec:
usturoi dat pe răzătoare şi amestecat cu miere (proporţie 1:1). Se ia cate o lingură de amestec
(cu puţină apă calduţă) seara, inainte de culcare. In cazul unor afectţuni ale căilor respiratorii
(laringite, faringite) guturai şi sinuzită, se recomandă amestecarea timp de 15 minute, de una-
două ori pe zi, a unui fagure de miere. Seara, inainte de culcare, se ia o lingură de miere cu un
pahar de ceai sau lapte. Se amesteca sucul de la o lamaie cu 100g de miere. Se ia cate o
lingură de amestec seara, inainte de culcare, cu ceai sau lapte. Se amestecă suc de ridiche
neagră cu miere (parţi egale) sau se scobeşte o ridiche neagră şi se pune miere inăuntru. Se ia
cate o lingură, de trei ori pe zi. Se amestecă suc de hrean şi miere (proporţii egale)şi se ia cate
o lingură, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara. Medicul bulgar S. Mladenov recomandă
inhalaţii cu miere, timp de 15-20 de minute. Pentru gargara se va pregăti o infuzie de museţel,
la care se adaugă o linguriţă de miere.
In afecţiuni ale sistemului nervos se recomandă cate 30 g de miere, de trei ori pe zi. Un bun
tonic şi stimulent al sistemului nervos şi endocrin se prepară din aloe, miere şi suc de lamaie.
Se iau 75 g frunze de aloe, se toacă şi se pun intr-un vas de sticlă. Se adaugă 125 g de miere,
se omogenizează, după care se adaugă 50 g suc de lamaie. Se lasă la macerat cinci zile, după
care se ia cate o lingură de amestec, de trei ori pe zi.
Infecţia vaginală provocată de Candida albicans poate fi tratată cu ajutorul mierii, efectul
acesteia fiind comparabil cu al antimicoticelor din farmacii. Se utilizează distilatul de miere.
Micozele sunt datorate ciupercilor dermafite (Deuteromycontina), sunt extrem de commune
dar foarte greu de tratat. De cele mai multe ori, ele se asociază cu infecţii bacteriene.
Proprietaţile antimicrobiene ale mierii au efect asupra ambelor infecţii.
Conjunctivitele şi cheratitele, arsurile, sunt sensibile la tratamentul cu miere.
Avand o importanţă deosebită in cosmetică mierea regenerează pielea, o hidratează, dandu-i o
elasticitate potrivită, o improspatează şi o intinereşte.
Datorită efectelor sale antibacteriene este un excelent remediu impotriva coşurilor şi
zgarieturilor. Ea poate fi folosită si pentru tratamentul buzelor uscate.
Datorită proprietaţilor deosebite ale mierii există foarte multe produse cosmetice care o
conţin.

Contraindicatii
Persoanele bolnave de diabet NU vor consuma miere şi produse din miere decat sub
indrumarea medicului. Copiii sub un an NU vor consuma miere. Mierea poate fi o sursă
potenţială de spori de Clostridium botulinum, care nu afectează tinerii şi adulţii cu o
microfloră intestinală normală, dar care poate declanşa botulismul infantil la unii copii sub un
an.
Sorturi comerciale de miere
- Mierea de coriandru
Descriere: De culoare deschisă, asemănătoare cu cea de salcie, in primele 2 saptămani de la
extracţie are un gust neplăcut, dar lasată in maturator descoperită, işi pierde acest gust
ajungand o miere suavă excelentă.
- Mierea de cruşin
Acţiune: Este laxativa.
- Mierea de floarea soarelui
Descriere: In sedimentul ei granulele de polen ajung uneori pană la 100 %. Datorită
conţinutului mare de glucoză, cristalizarea se declanşează mult mai repede faţă de celelalte
sorturi de miere, uneori chiar in faguri, extracţia ei trebuind să se facă repede.
- Mierea de izmă
Utilizări: Este recomandată pentru afecţiunile de stomac şi intestine.
- Mierea de iarba neagră
Utilizări: Este bună pentru anemici, clorotici şi in afecţiunile sistemului nervos.
- Mierea de levanţică
Utilizări: Este recomandată in efort fizic şi psihic.
- Mierea de mentă
Descriere: Are aroma mentei şi gust dulce, consistenţă uniformă, vascoasă, cristalizează in
granule mărunte, incomplete. Are culoare verzui-brun roşcată şi se recoltează in cantităţi mari
in Delta Dunării şi zonele de inundaţie ale acesteia. Conţine o cantitate mare de vitamina C şi
datorită calităţilor nutritive şi terapeutice, se caută pentru consum.
- Mierea de păducel
Utilizări: Boli cardiovasculare.
- Mierea de pin
Descriere: Mierea de mană a pinului este deschisă la culoare şi consistentă, rămanand
transparentă şi fluidă.
- Mierea de rapiţă
Descriere: Este de culoare galben-deschis, foarte dulce, are un gust şi miros placut, cu o
consistenţă densă, dizolvandu-se greu in apă. Se cristalizează la 10-12 zile de la extracţie,
chiar in faguri, luand o culoare albicioasă şi usor gălbuie. De aceea recoltarea trebuie facută
rapid, la terminarea infloririi.
- Mierea de salcam
Descriere: Din cauza unei cantitati mai mari de fructoză cristalizează foarte incet, la caţiva
ani. Face parte din sortul de miere de calitate superioară, fiind cea mai solicitată pe piaţa
externă, datorită aromei şi gustului plăcut pe care il are. Imediat după recoltare este
transparentă, dar culoarea va depinde de culoarea fagurilor utilizati la recoltarea ei, putandu-
se intalni nuanţe de la incolor la galben-pai Ca indice colorimetric, mierea de salcam este
admisă pană la maximum 18 nm pe scara Phund, peste această limită, considerandu-se miere
de calitatea a II-a. Mierea de salcam are un gust placut, dulce, este perfect fluidă, fără semne
de cristalizare. Conţine in medie 41,73 % fructoză, 34,8 % glucoză şi 10 % zaharoză şi
maltoză. Are un pH = 4,0 şi nu cristalizează cel putin 1,5-2 ani şi niciodată total. Aroma
pronunţată de flori de salcam, se intalneşte la mierea la care s-a introdus o infuzie de floare de
salcam sau cea falsificată.
- Mierea de salcie
Descriere: Este de culoare galben deschis aurie şi are uneori un gust puţin amărui, avand o
savoare deosebită, fiind foarte bogată in vitamine (in special B6 si C). Zaharisirea se face cu
cristale mărunte.
- Mierea de tei
Descriere: Este trecută in categoria celor mai bune şi celor mai apreciate sorturi de miere,
bogată in vitamine (mai ales vitamina B1-thiamina), şi aminoacizi, in sedimentul ei granulele
de polen ajungand pană la 70-80 % , uneori conţinand şi o cantitate insemnată de mană.
Fiindcă aroma mierii de tei este foarte puternică, pentru a-i diminua din gust, se amestecă cu
alte sorturi de miere sau cu miere polifloră. Culoarea mierii de tei este deschisă, bătand uşor
in galben cateodată chiar cu reflexe verzui. Cristalizarea ei se face spre toamnă şi are o
consistentă untoasă, cristalele avand culoarea albă, mierea căpătand un gust şi o aparenţă mai
atrăgătoare.
Utilizări: in insomnii.
- Mierea de trifoi
Descriere: Este bogată in vitamine (B1, B2, C) culoarea variind in funcţie de specia de la
care provine (albă la trifoiul alb pitic, galben-roşietică la celelalte varietăţi). Cristalizează
lent.
 - Mierea de verigariu şi cea de salbă
Utilizări: constipaţii, boli ale stomacului.
- Mierea de zburătoare
Descriere: Este de culoare deschisă, foarte gustoasă dar, cristalizează repede.
- Mierea extraflorală
Descriere: Provine din nectarul secretat de alte părti ale unor plante (cum ar fi porumbul,
secara, măzărichea) sau arbori (măr, prun, nuc, tei, plop, stejar, arţar, frasin, mesteacăn etc.),
unde se află glande nectarifere asemănătoare cu cele in interiorul florilor. In nopţile răcoroase
ce urmează unor zile călduroase, spre dimineaţă, apare această secreţie extraflorală, pe
frunzele anumitor arbori, iar albinele se grăbesc să o adune şi s-o prelucreze in miere căci,
odată cu apariţia soarelui şi incălzirea atmosferei, partea apoasă din această exudaţie dulce se
evaporă, iar albinele nu o mai pot recolta. Mierea extraflorală are o greutate specifică mai
mare ca mierea obişnuită, iar culoarea sa este puţin mai inchisă, conţinand zaharuri valoroase
ca fructoza şi glucoza dar şi unele zaharuri inferioare ca dextrina, melezitoza, precum şi
săruri minerale in proporţii ceva mai mari ca la mierea florală.
- Mierea de mană
Descriere: Pentru consumul uman are o valoare deosebită, conţinand multă inhibină (un
bactericid foarte puternic) şi săruri minerale (de 12,8-20 de ori mai bogată in săruri minerale
decat cea florală), calciul şi magneziul prezentand cel mai mare interes terapeutic intrucat
organismul uman asimilează mult mai bine aceste săruri prin alimentaţia naturală decat prin
administrarea de produse de sinteză După arborii de la care provine este de mai multe feluri:
de stejar, de brad, de molid etc.

Ceara de albine
Este o ceară naturală produsă in stup de către albinele melifere din genul Apis. Este produsă
de albine lucrătoare tinere, intre 12 şi 17 zile, sub formă de scări subţiri, secretate de glandele
de pe suprafaţa ventrală a abdomenului. Albinele lucrătoare au opt glande producătoare de
ceară, dispuse de o parte şi de cealaltă, pe părţile interioare ale sternitelor (scutul ventral sau
placa fiecărui segment al corpului) in segmentele abdominale de la 4 la 7. Mărimea acestor
glande ale cerii depinde de varsta albinei lucrătoare, ele se atrofiază treptat in urma zborurilor
zilnice ale albinei. Noile scăriţe ale cerii nu au culoare la inceput, devenind opace la albine
mai bătrane. Ceara fagurelui este aproape albă, insă devine treptat galbenă sau maronie,
incoroprand uleiuri din polen şi propolis. Scările cerii sunt de 3 mm transversal şi 0,1 mm
grosime, iar pentru producerea unui gram de ceară sunt necesare 1100 de bucăţi20.
Secreţia de ceară este asigurată de albinele in varstă de circa 14 zile, secreţie ce imediat este
folosită pentru constriurea unui fagure complex hexagonal, cu două feţe laterale. Secreţia este
staţionară pană in cea de-a 19-a zi de viaţă a albinelor, pentru a scădea in intensitate pană la
moartea albinei. Intre cele 22.000 de specii de albine descrise in lumea insectelor,ceara este
sintetizată şi utilizată ca material de construcţie doar de cateva grupuri de specii sociale
coloniale. Acestea include genul bondarilor (Bombus spp.) şi rudele lor, albinele orhidee şi
extrem de diversele specii pantropicale de albine fără ac, intre care Melipona şi Trigona.
In momentul secretării de către glandele ceriere, ceara de albine este lichidă,pentru ca imediat
să se prezinte sub forma unor solzi de culoare albă, laptoasă ,translucidă, de formă
elipsoidală. Inainte de a fi utilizaţi pentru depozitarea rezervelor de hrană sau pentru creşterea
larvelor, fagurii proaspat construiţi sunt şi ei de un alb stălucitor. Pe masura depozitării de
hrană sau odată cu prima generaţie de puiet, aceştia devin galben-aurii,iar dacă sunt vechi de
caţiva ani, pot deveni aproape brun-negri. Ceara proaspătă este moale, aproape casantă, cu
gust slab [Link] ei este cuprinsă intre 0,95-0,96,cu un interval de topire cuprins
intre 62-650C.
Ceara este insolubilă in apă,dar uşor solubilă in solvenţi organici. Astfel este parţial solubilă
in alcool de 900 , chiar la cald, precum şi in eterul etilic. Şi alţi solvenţi,precum cloroformul
şi benzenul,pot dizolva ceara.
Compoziţie chimică
Ceara pură de la albina meliferă (Apis mellifera) are in compoziţie cel puţin 284 de compuşi
diferiţi. Nu toţi au fost insă identificaţi, dar se ştie că peste 111 sunt compuşi volatili. La
constituirea parfumului (aromei) cerii de albine participă un numar de cel puţin 48 de
compuşi. Din punct de vedere cantitativ, cea mai mare parte este reprezentată de monoesteri
saturaţi şi nesaturaţi,diesteri,hidrocarburi saturate şi nesaturate,acizi liberi şi poliesteri
hidroxilaţi. Conform rezultatelor raportate de Tulloch (1980),concentraţia principalilor
compuşi ai cerii este urmatoarea:
- 21 de compuşi principali,fiecare prezentand peste 1% din ceară pură nefracţionată.
Impreună,aceşti compuşi reprezintă circa 56% din compoziţia cerii.
- Cealaltă parte,de 44%,este reprezentată de compuşii minori,care dau cerii plasticitatea
caracteristică şi punctul de topire scăzut.

Compoziţi chimică a cerii de albine

Propolisul
Propolisul este o substanţă răşinoasă asemănătoare cu ceara de culoare verzuie sau cafenie,
uneori cu nuanţe galbene sau roşietice, cu o aromă plăcută de muguri de arbori24.
Cel mai mult propolis este produs toamna de catre albine in vederea pregătirii stupului pentru
iernat.
El se recoltează mai mult in lunile august – septembrie, cu ajutorul unui cuţit de pe pereţii
stupului, rameşi scandurelele de podişor.
Albinele adună propolisul de pe mugurii plopului, cireşului, alunului, prunului, bradului,
persicului şi castanului, precum şi de pe conurile pinului, dar cel mai preţios dintre toate
rămanepropolisul de la plop. Este răşinos, maleabil la cald, cleios se topeşte la 78C şi se
intăreşte la 14 –150C. Are diferite culori de la verde inchis, galben roşietic pană la negru.
Compoziţia chimică a propolisului
Propolisul – produs natural, elaborat de albine, prezintă o compoziţie chimică complexă,
care pană in prezent nu a fost complet elucidată. In legătură cu intrebuinţarea din ce in ce mai
mare
a propolisului in domeniul medical impune o calitate inaltă a propolisului. Nu există pană la
acest moment o formulă stabilă a compoziţiei chimice.
In compoziţia chimică a propolisului brut sunt semnalate in principal răşini, ceruri, uleiuri
volatile, polen, glucide, aminoacizi, vitamine, enzime, săruri minerale şi impurităţi.

Propolisul conţine următoarele grupe majore de substanţe:

- 55% răşini şi balsamuri (balsamurile sunt diferite ca substanţe naturale lichide sau
semilichide obţinute de obicei prin metode speciale din scoarţa unor arbori;
- 7,5%-35% ceruri de natură vegetală cu solubilitaţi diferite de ceară de albine(cerurile
sunt intotdeauna prezente in compoziţia propolisului);
- 10% uleiuri volatile (esenţiale), compuşi caracterizaţi de obicei prin prezenţa unor
arome specifice;
- 5% polen;
- 4,40-19% impurităţi;
- terpene;
- vitamine:A, B, E, PP;
- oligoelemente:aluminiu, argint, crom, cobalt, fier, magneziu;
- aminoacizi liberi:prolină şi arginină.
- substanţe taninice, secreţii ale glandelor salivare de la albine şi componente prezente
in mod accidental in propolis (aşchii de lemn, fragmente de corp de albină).
Constituenţii farmacologic activi din propolis se gasesc in fracţiunile solubile in diferiţi
solvenţi organici, cum este cazul alcoolului etilic-principalul solvent utilizat la obţinerea de
extracte de uz farmaceutic.
Cei mai importanţi sunt flavonoidele in grupa carora intră flavonele, flavonolii şi
flavononele, precum şi diferiţi compuşi fenolici şi aromatici prezenţi mai ales in fracţiunea
răşinoasă.
Multe dintre proprietaţile propolisului se pot raporta la conţinutul mare de răşini. Se poate
cita şi prezenţa unor acizi rezinici, ca acidul abietic şi acidul pimaric care fac parte din
constituenţii tipici ai răşinilor naturale.
Alte componente, frecvent intalnite in răşini, ca acidul benzoic,acidul cinamic, acidul ferulic,
acidul cafeic, cumarinele şi triterpenoidele pentaciclice au fost la randul lor identificate in
propolis.
Aminoacizii, in număr variabil de la 16 la 24, au ca reprezentanţi acidul piroglutamic,
arginina şi prolina. Provenienţa acestora in propolis este pusă atat pe seama polenului cat şi a
secreţiilor salivare ale albinelor.
Acelaşi lucru se poate afirma şi despre prezenţa vitaminelor, cu reprezentaţi ca: B1, B2, B6,
C, E, acid nicotinic, acid pantotenic, vitamina A.
Elementele minerale sunt prezente in diferite eşantioane de propolis provenind din diferite
regiuni ale globului: in proporţii de 0,51-0,86%in mostre din Franţa,0,55%-China,0,67%-
SUA,0,68%-Australia.
Principalii repezentanţi ai acestora sunt: sodiul (Na), potasiul (K), magneziul (Mg), calciul
(Ca), bariul (Ba), borul (B)-urme, stronţiul (Sr), zincul (Zn), cadmiul (Cd), aluminiul (Al),
siliciul (Si), plumbul (Pb),-urme (datorate mai ales poluării din traficul rutier sau prin
amplasarea stupinelor in aceste zone sau zone industriale, seleniul (Se)-urme, fierul (Fe),
nichelul (Ni), cromul (Cr), manganul (Mn), titanul (Ti), argintul (Ag), cuprul (Cu), cobaltul
(Co), molibdenul (Mo), vanadiul (V).
Acţiune şi intrebuinţări
Propolisul este cunoscut astăzi ca unul dintre cele mai surprinzătoare produse
naturale,datorită studiilor şi cercetărilor recente efectuate care atribuie acestuia şi nenumarate
acţiuni biologice şi efecte terapeutice. Intre acţiunile terapeutice marcante, se pot număra:
antimicrobiană, antiinflamatorie,analgezică,antioxidantă şi antitumorală.
Pe plan mondial, propolisul este utilizat pe scară largă in diferite formule de medicamente
(indeosebi in Europa răsariteană), suplimente sau aditivi alimentari şi băuturi, pentru a
imbunătăţistarea de sănătate şi pentru prevenirea unor afecţiuni inflamatorii, boli cardiace,
hepatice, diabet şichiar unele forme de cancer.

Compuşi din propolis responsabili de acţiunile sale biologice

Propolisul se caracterizează prin efecte bactericide şi bacteriostatice. Minuscule cadavre din

stup acoperite cu propolis nu putrezesc, datorită in mare măsură compoziţiei sale chimice.
Paloş E., Petre N., Andrei C.27 comunică că, cercetările efectuate in nenumărate ţări au
demonstrat valoarea terapeutică a propolisului şi a preparatelor pe bază de propolis. Savanţii
au stabilit condiţiile optime de utilizare in apiterapie şi au prezentat pe larg rezultatele
obţinute28. Propolisul se foloseşte de
regulă in tratamentele apiterapeutice sub diferite forme: mărunţit in granule, ca pulbere,
extracte uscate precum şi numeroase preparate in compoziţia cărora intră propolisul. Astfel,
in cadrul activităţii Centrului medical de apiterapie din Romania, au fost supuse studierii mai
multe preparate apiterapeutice cu conţinut de propolis dintre care se pot enumeră: mierea
propolizată, supozitoare, siropuri, pastile, preparate ORL, unguente. Un colectiv de savanţi au
constatat in urma cercetărilor efectuate, că propolisul datorită compoziţiei chimice posedă o
gamă largă de proprietăţi biologice (antibiotice, antiseptice, antimicotice, anestetice, trofice,
antimicrobiene, antivirale). Ei au şi atras atenţia apicultorilor asupra acestui produs apicol,
care tot mai mult se foloseşte in medicină şi cosmetică.
Acţiunea bactericidă a propolisului se evidenţiază şi in concentraţiile mai slabe, influenţand
diferiţii agenţi patogeni a din procesele purulente, infecţii intestinale, tuberculozice, infecţii a
pielii, arsuri. In baza cercetărilor autorii menţionaţi au stabilit o eficacitate inaltă a terapiei şi
profilaxiei multor maladii a sistemului respirator la adulţi şi copii, care foloseau diferite
preparate cu propolis.
Perşacov afirmă că, propolisul contribuie la vindecarea ulcerului, diferitor eroziuni, şi
micoze ale cavităţii bucale. In acest scop se foloseşte soluţia alcoolică de 2 – 4 % de propolis
şi unguentele preparate cu aceasta. Un unguent de propolis 10 % pe bază de unt are effect
pozitiv in cazuri de afecţiuni ale mameloanelor femeilor care alăptează. Unguent cu propolis
de 20 %, pe bază de vaselină şi lanolină se foloseşte in diferite afecţiuni ale pielii (furuncule,
carbuncule şi hidroadenite). S-a folosit cu succes extractul uleios din propolis in scopul
tratării inflamaţiilor şi altor maladii la [Link] pe bază de propolis posedă un spectru
mai larg de acţiuni, manifestand acţiuni antimicrobiene faţă de bacteriile grampozitive,
gramnegative şi ciuperci. In ultimul timp tot mai des pentru tratarea maladiilor care duc la
dereglarea imunităţii şi schimbării caracterelor microflorei, au inceput să fie folosite
produsele apicole - mierea, propolisul, polenul.
Aceste produse cu un bogat conţinut in aminoacizi conţin substanţe care posedă proprietăţi
bactericide faţă de mulţi agenţi convenţionali patogeni şi bacterii patogene – stafilococi,
streptococi, bastonaşe intestinale, salmonele, ciuperci şi alte microorganisme. Propolisul
posedă proprietăţi imunoregulatoare, stimulează activitatea fagocitară a celulelor, ceea ce
duce la sporirea rezistenţei organismului la diferite infecţii, reţine dezvoltarea procesului
patologic. In ultimii ani in multe ţări se acordă o atenţie deosebită produselor apicole in
legătură cu folosirea lor eficientă la tratarea multor maladii. Mierea, veninul de albine,
lăptişorul de matcă, propolisul, polenul şi păstura sunt substanţe terapeutice existente datorită
activităţii biologice accentuate, provoacă intoxicaţii minimale, fiind uşor accesibile şi simplu
folosite. Propolisul şi alte produse apicole se utilizează pe larg aproape in toate domeniile
medicinii – mai ales in medicina internă ortorinolaringelogie, stomatologie, nevrologie,
dermatologie, ginecologie, in terapia plăgilor şi arsurilor. In medicina veterinară preparatele
cu propolis sunt recomandate la terapia unui şir de maladii a animalelor domestice. Roman S.
menţionează că propolisul se administrează pe diferite căi sub forme diverse - tincturi
alcoolizate, siropuri, pastile, inhalaţii, gargare, supozitoare, unguente, sau spray-uri, doza
maximă pe zi fiind de 1,5 – 2 g substanţă. Multiplele aplicări ale propolisului le relatează
Gofar M.; in ORL (rinite, sinuzite); dermatologie (eczeme, stafilo-şi streptococice), in
afecţiunile aparatului respirator (tbc pulmonar), in arsuri de gradul I şi II; degerături, in
oncologie (anumite forme tumorale), ca mijloc nespecific de stimulare a proceselor
imunologice. In ultimul timp propolisul şi preparatele pe baza lui se folosesc in tratarea
maladiilor ORL In afară de acţiunea bacteriană bine cunoscută, in ultimii ani,s-a pus in
evidenţă acţiunea antivirală a propolisului.
Bazaţi pe acţiunea bacteriostatică, fungică şi regenerativă pe care o are propolisul unii il
utilizează la tratarea diferitor metrite, ulcerate de col uterin, inflamaţii ale vaginului şi rănilor
care cicatrizează greu, după operaţii ginecologice. Sub influenţa propolisului se intensifică
proliferarea epitelială şi creşterea granulaţiei, se imbunătăţeşte circulaţia sanguină şi
limfatică, se reduc brusc permeabilitatea vaselor sanguine din suprafaţa afectată de arsură. In
afară de aceasta propolisul are o acţiune pronunţată de atenuare a durerilor. Folosirea
propolisului şi a produselor pe baza de propolis in dermatologie s-a dovedit a fi utilă datorită
lipsei de complicaţii şi simplitatea preparării şi aplicării alifiilor şi soluţiilor cu propolis.
Aşa deci, in produsele apifitoterapeutice utilizarea propolisului are o mare importanţă, el
conferind medicamentelor, in a căror formulă intră, o mare parte din proprietăţile sale
antiseptice, pe deoparte, pe de alta, are calităţile unor extracte de plante componente ce intră
in alcătuirea aceloraşi medicamente din grupa apifitoterapeuticelor. Ţinand cont de multiplele
sale utilizări, propolisul se foloseşte in preparatele farmaceutice sub diferite forme: mărunţit
in granule, pulbere, extracte moi şi uscate, precum şi numeroase preparate in compoziţia
cărora este propolisul. Sunt experimentate mai multe preparate apiterapeutice cu conţinut de
propolis dintre care se enumără: miere propolizată, supozitoare, siropuri, pastile, preparate
ORL, unguente.
Toate aceste produse s-au elaborat şi realizat bazandu-se pe propolis sub formă de extract
moale, ceea ce confirmă că acest preparat are cea mai largă utilizare dintre toate formele sub
care seprezintă propolisul.
Prin extract moale de propolis se inţelege preparatul obţinut prin extracţia selectivă a
principalelor substanţe active din propolis cu ajutorul alcoolului etilic ca solvent şi
concentrarea soluţiei extractive obţinute pană la realizarea unei mase vascoase, care prezintă
cel mult 20 % solvenţi Dintre produsele noi realizate şi acceptate in Romania se poate
menţiona Proposept, comprimate cu un conţinut de propolis de 0,10 g /pastilă, sunt indicate
in anumite afecţiuni ale căilor respiratorii, ca bactericid, terapic şi regenerator epitelial.
Utilizarea produselor naturale pentru obţinerea de noi medicamente capătă in ultimul timp o
amploare din ce in ce mai mare. Practica şi cercetările intreprinse au pus in evidenţă
numeroase insuşiri şi efecte binefăcătoare ale produselor apicole, acestea prezentand un rol
tot mai insemnat in prescripţiile medicale şi in produsele farmaceutice. Se confirmă utilizarea
largă a preparatelor cu propolis in Rusia şi in Romania. In Rusia se produc 10 preparate
diferite din propolis: propolan (in arsuri), oleum propolis (in dermatologie), soluţia alcoolică
2 – 4 % de propolis (stomatologie), emulsia de propolis (in ORL). Utilizarea produselor
elaborate pe bază de propolis, impune consultarea obligatorie a medicului de familie.
Propolisul a fost utilizat sub formă de pudră, unguente, soluţii alcoolice, spray. Pe perioadă
mai indelungată, are acţiune de corectare a pH – ului pielei la valorile normale. Pleiffer C.,
Dumitrescu M. concluzionează că propolisul este un produs de mare eficienţă, in tratarea
acneei juvenale. Rode M., Herman O. afirmă, că propolisul s-a dovedit a fi o substanţă utilă şi
eficace chiar şi inclus in pasta de dinţi. Pasta de dinţi cu miros specific a asigurat rezultate
foarte imbucurătoare in comparaţie cu pastele de dinţi obişnuite, ea a diminuat puternic
gradul de inflamaţie a gingiei, la bolnavi, a determinat intotdeauna numărul de bacterii in
cavitatea bucală şi nu a provocat colorarea dinţilor sau protezelor dentare. In cosmetică se
foloseşte aşa produs ca “Acneol” in tratamentul diferitor afecţiuni ale feţei, dar mai ales in
tratamentul acneei juvenile. Aşa deci, utilizarea produselor pe baza propolisului, au căpătat
un rol tot mai de seamă in ocrotirea sănătăţii omului.
S-a constatat efectul pozitiv la distrugerea microbului E. Coli, inactivitatea salmonelei cu
extract din propolis şi cu folosirea preparatelor din propolis31. Prisacar V.I., Eremia N.G.,
Ceaica T.S., Plot Т.Т. au determinat activitatea inaltă asupra microorganismelor gram
pozitive. Datele din sursele bibliografice relatează o inaltă activitate a propolisului folosit
pentru tratarea durerii in paradontită, in vindecarea inflamaţiilor, in stimularea regenerării
ţesutului gingival. Toate acestea permit de a complecta arsenalul de preparate cu influenţa
locală şi a asigura multe alte avantaje pozitive. Propolisul este folosit in practica medicinei
veterinare. Există unele studii care precizează că propolisul este utilizat şi in agronomie, in
protecţia plantelor,de viroze care atacă culturile agricole de castraveţi şi tutun.

Polenul
Polenul adunat de albine pentru perpetuare, pentru hrana puietului şi pentru aprovizionarea
glandelor producătoare de lăptişor de matcă de fermenţi ca şi a celor cerifere, e insăşi
chintesenţa vieţii ce se reproduce Ialomiţeanu şi colaboratorii săi au studiat valoarea
biologică a polenului recoltat de albine şi a indicelui Oser (indicele aminoacizilor esnţiali)
pentru a vedea dacă acest produs se incadrează in categoria proteinelor de ordinul I, II sau III.
Proteina de referinţă utilizată in aceste experimente a fost ovalbumina.
Concluzia la care s-a ajuns a fost aceea că polenul recoltat de albine conţine toţi aminoacizii
esenţiali, dar in concentraţii mai mici decat ovalbumina, fapt ce il incadrează in randul
proteinelor vegetale vegetale de ordinul II.

Compoziţie chimică

La majoritatea polenurilor studiate, primul aminoacid izolat a fost metionina. Studiile

nutriţionale efectuate pornind de la aceste date au arătat că polenul poate fi consumat intr-o
raţie zilnică de 24-58 g/zi. Din punct de vedere nutriţional, polenul nu poate inlocui nevoia de
calorii şi de substanţe nutritive plastice.
Polenul recoltat de albine conţine proteine in cantităţi medii, de aproximativ 20% din
greutatea uscată. Prezenţa proteinelor simple şi a celor conjugate şi incadrarea polenului in
grupa proteinelor vegetale de ordinul II recomandă acest produs natural ca supliment nutritiv
in carenţele proteice de diferite etiologii. Polenul este recomandat in aceste afecţiuni şi pentru
biodisponibilitatea sa crescută in absorţia intestinală, deoarece se ştie că deficienţele proteice
sunt insoţite şi de deficienţe enzimatice intestinale care fac greu utilizabile proteinele
complexe din alimentele obişnuite.
Lipidele au rol metabolic deosebit de important. In afara rolului energetic de prim rang (9,3
cal/g faţă de 4 cal/g la glucide), ele participă activ in mrtabolismul glucidelor şi proteinelor.
Fosfolipidele sunt componente subcelulare ale membranei şi deţin un rol plastic şi structural
dintre cele mai importante. Prin prezenţa fosfolipidelor se facilitează şi se permite transportul
electronilor de-a lungul trunchiului nervos, ele participand astfel la transmiterea influxului
nervos.
Acizii graşi esenţiali (acidul linoleic, linolenic şi arahidonic), care intră in compoziţia
fosfolipidelor şi sunt activatori ai unor enzime care acţionează atat in metabolismul lipidic cat
şi in alte metabolisme.
Prezenţa vitaminelor hidrosolubile din grupul B (acid nicotinic, pantotenic), a vitaminei C şi
a vitaminelor liposolubile A şi E (prima mai ales sub formă de provitamină A-β-caroten) face
din polen un mijloc foarte eficient in reglarea deficienţelor de această natură. Polenul
reprezintă o sursă vegetală de vitamină B12.
Studii aprofundate asupra conţinutului biochimic general al polenului poliflor utilizat ca
aliment sau supliment alimentar au fost efectuate şi in Italia de SERRA I BONVEHI(1986),
iar in Olanda de KERKVLIET(1989), CALCAGNO şi col.(1989) discută la randul lor analiza
chimică şi nutriţională a polenului, iar BALESTRIERI şi col.(1987) demonstrează, prin
efectuarea unor analize cantitative ale principiilor active, rolul polenului utilizat in suplimente
nutritive alături de propolis şi de lăptişor de matcă.
Polenul este bogat in elemente minerale şi de aceea el poate fi utilizat in diferite formule de
suplimente nutritive sau ca aliment in dieta vegetarienilor.
Macroelementele joacă un rol activ in transportul de membrană (pompe ionice, K şi Na), iar
clorul (Cl) este un anion intra- şi extracelular şi contraion al hidrogenului in producerea de
HCl in stomac. Calciul este component structural al scheletului şi joacă un rol important in
procesul de contracţie musculară. Magneziul este necesar pentru activitatea multor enzime,
precum şi in formarea ţesutului osos.
Microelementele sau micronutrienţii deţin un rol important in organism. Ele acţionează
catalitic sau sunt componente ale sistemelor catalitice. Lipsa acestor elemente din organism
poate duce la simptome carenţiale sau stări patologice.
Cuprul este implicat in procesele in procesele de transport de electroni in membrane şi
mitocondrii. Sinteza hemoglobinei este dependentă de prezenţa ionilor de cupru.
Manganul este un microelement prezent in toaze celulele vii. Multe glicozil-tarnsferaze au
nevoie de Mn pentru a fi active (galactozil şi N-acetilgalactozaminil transferaza), fapt ce
explică tulburarea metabolismului mucopolizaharidelor asociat cu deficienţa de mangan.
Manganul ,de asemenea, este necesar in stadiile preliminare de biosinteză a colesterolului
Nichelul protejează structura ribozomilor de denaturarea termică şi activează unele enzime.
Deficinţa de nichel produce modificări in ultrastructura ficatului şi alterează nivelul de
cholesterol din membranele hepatice.
Seleniul este component esenţial al enzimei glutathion-peroxidaza, care este necesară in
protejarea membranelor globulelor roşii şi a altor ţesuturi, de distrugerile provocate de
peroxizi.
Zincul este un bioelement esenţial pentru creşterea şi dezvoltarea organismelor. In organism
zincul este necesar pentru activitatea anhidrazei carbonice.

Conţinutul in apă şi substanţe nutritive producătoare de energie din polenul poliflor

Conţinutul vitaminic din polen poliflor faţă de necesarul zilnic stabilit de oms
 Conţinutul in elemente minerale ale polenului

Acţiune
Polenul are actiune hepatoprotectoare prin inozitol- intervenind in metabolismul hepatic acid
pantotenic-eficient utilizat, acid nicotinic determină scăderea nivelului colesterolului.
Tocoferoli ce previn leziunile hepatice specifice lipsei lizinei din alimentatie, aminoacid ce
este antioxidant natural. De asemenea, administrarea polenului determină creşterea capacitatii
fizice şi mentale, activarea functiilor metabolice, intarirea sistemului cardiovascular şi
respirator. Prin conţinutul in hormoni gonadotropici are acţiune stimulatoare asupra glandelor
sexuale.

Lăptişorul de matcă

Lăptişorul de matcă este secretat de glandele hipofaringiene (uneori denumite glande pentru
hrana puietului ale albinelor lucrătoare tinere,albinele doici), pentru a hrăni larvele tinere36 şi
matca adultă. Lăptişorul de matcă este folosit pentru hrănirea directă, imediat după secreţie, a
mătcii şi a larvelor, acesta nefiind depozitat. Definiţia exactă a lăptişorului de matcă
comercial este deci legată de metoda de producţie.
Fertilitatea şi viaţa mai lungă a matcii, hrănită exclusiv cu lăptişor de matcă, sunt cele două
care au condus in mod sugestiv la credinţa că acest produs ar putea produce efecte similare la
om.
Compoziţia chimică
Principalii constituenţi ai lăptişorului de matcă sunt apa, proteinele, zaharurile, lipidele,
sărurile minerale.
Apa reprezintă aproximativ 2/3 din greutatea lăptişorului de matcă proaspat, dar in ceea ce
priveşte greutatea uscată, proteinele şi zaharurile sunt de departe fracţiunile cel mai bine
reprezentate. Dintre substanţele azotoase, proteinele reprezintă in medie circa 73,9% iar
dintre cel 6 proteine majore, 4 sunt glicoproteine. Aminoacizii liberi ating concentraţii de
2,3%, iar peptidele reprezintă 0,6% din substanţele azotate. Sunt prezenţi toţi aminoacizii
esenţiali, in total 29 aminoacizi şi derivaţi ai acestora; cei mai importanţi fiind acidul aspartic
şi acidul glutamic.
Aminoacizii liberi cei mai bine reprezentaţi sunt prolina şi [Link] prezente şi multe
enzime, care pot enumăra o glucozo-oxidază, o fosfatază şi o colinesterază. A fost identificată
şi o peptidă de tip insulină.

Compoziţia lăptişorului de matcă

Zaharurile sunt reprezentate de fructoză şi de glucoză in proporţii constante, asemănătoare

celor din miere. Fructoza este cea predominantă. In cele mai multe cazuri, cele două
monozaharide reprezintă impreună pană la 90% din zaharurile totale. Celelalte zaharuri
prezente in cantităţi mai mici sunt maltoza, trehaloza, melibioza, riboza şi erloza.
Fracţiunea lipidică constă, in proporţie de 80-90% (din greutatea uscată), din acizii graşi cu
structură puţin obişnuită. Cei mai mulţi reprezentanţi au catenă scurtă, alcătuită din 8-10
atomi de carbon şi sunt acizi graşi hidroxilaţi sau acizi dicarboxilici, in contrast cu acizii graşi
cu catenă de 14 pană la 20 de atomi de carbon ce sunt prezenţi in mod obişnuit in produsele
de origine animală şi vegetală. Principalul acid este acidul 10-hidroxi-2-decenoic, urmat de
echivalentul său saturat, acidul 10-hidroxidecanoic. Fracţiunea lipidică mai conţine o serie de
lipide neutre, steroli (inclusive colesterol) şi o fracţiune nesaponificabilă de hidrocarburi
similare celor prezente in extractele de ceară de albine.
Conţinutul total in cenuşă al lăptişorului de matcă reprezintă circa 1% din produsul proaspăt
şi 2 sau 3% din greutatea uscată. Principalele elemente minerale sunt in ordine descrescătoare
a concentraţiei: potasiul, calciul, sodiul, zincul, fierul, cuprul şi manganul, cu o puternică
dominare a potasiului.
Vitaminele hidrosolubile sunt cel mai bine reprezentate, alături de vitaminele din grupul B.
In ceea ce priveşte vitaminele liposolubile, s-a crezut iniţial dată fiind extraordinara fertilitate
a mătci, că lăptişorul de matcă ar conţine vitamina E. Testele au demonstrat insă că aceasta
nu este prezentă. Lipsesc, de asemenea şi vitaminele A, D şi K.

Conţinutul in vitamine al lăptişorului de matcă in μg/g greutate proaspătă

In compoziţia lăptişorului de matcă intră şi substanţe heterociclice şi anume biopterina şi

neopterina, in concentraţii de 25 şi respectiv 6 mg/g greutate proaspătă. De importanţă
fiziologică sunt şi acetilcolina, cu rol de neurotransmiţător (1mg/g greutate uscată) şi acidul
gluconic (0,6% din greutatea proaspătă)
Acţiune şi intrebuinţări

Administrat pe cale orală timp de 1-2 luni, prin inghiţire sau prin topire sublinguală in doze
cuprinse intre 200-500 mg, lăptişorul de matcă acţionează ca tonic şi stimulent, cu acţiune
euforică asupra omului sănătos. Lăptişorul de matcă acţionează ca stimulent general,
imbunătăţeşte răspunsul imun şi funcţiile generale ale organismului.

Modul de aministrare al lăptişorului de matcă

Doza zilnică de lăptişor de matcă pulbere (liofilizat) se situează undeva intre 30-100 mg pe
zi.

Contraindicaţii
Lăptişorul de matcă este contraindicat in sarcină, alăptare alergii, eczeme, rinite, urticarie şi
bronhospasm.

Veninul de albine
Veninul de albine este tot un produs biologic propriu al albinei, dar principiile active pe care
le conţine nu sunt transmise de plante.
Compoziţie chimică
88% din compoziţia veninului de albine o reprezintă apa. Conţinutul de glucoză, fructoză şi
fosfolipide din venin este similar celui din hemolimfa albinei. Au fost descrise cel puţin 18
componente farmacologic active, intre care enzime, peptide şi amine.
 Compoziţia veninului dela albina lucrătoare

Acţiune
Fiecăruia dintre principalele componente ale veninului de albine ii sunt atribuite cate un
spectru de proprietăţi sau acţiuni fiziologice specifice.
Astfel:
FOSFOLIPAZA A-2
Fosfolipaza A-2 prezintă acţiune radioprotectoare, este mastocitolitică, determină eliberarea
de histamină, scade presiunea arterială, are proprietăţi antigenice, fiind alergenul major al
veninului de albine, prezintă efecte antagoniste faţă de α-toxina stafilococică şi toxina
tetanică. Are de asemenea şi o acţiune antitumorală.
HIALURONIDAZA
Hialuronidaza creşte permeabilitatea capilară (Neumann şi Habermann), prezintă proprietăţi
legate de răspunsul imunitar şi de răspandire la nivelul ţesutului. Este, de asemenea, un
compus antigenic şi anafilactogen.
APAMINA (o polipeptidă cu 18 aminoacizi) este antigenică şi prezintă proprietăţi
antiinflamatorii.
MELITINA, o polipeptidă ce conţine 26 de aminoacizi şi care reprezintă intre 40-60% din
compoziţia veninului de albine, prezintă:
-acţiune antibacteriană şi antifungică;
-acţiune antitumorală;
-acţiune inhibitoare la nivelul sistemului nervos central, blochand sinapsele la nivel
muscular şi ganglionar, produce contracţia musculaturii netede şi striate;
-produce eliberarea de histamină;
-prezintă proprietăţi radio-protectoare (mai ales impotriva radiaţiilor X);
-produce o creştere a permeabilitaţii vasculare, produce hemoliza directă;
-acţiune hipotensivă;
-stimulează axul hipofizo-corticosuprarenal pentru a elibera atat catecolamine cat şi cortizol,
conducand la creşterea nivelurilor serice ale cortizolului şi acţionand asupra membranelor
biologice.
CARDIOPEP, creşte atat forţa de contracţie (β-adrenergică) a inimii, cat şi ritmul acesteia,
Prezintă de asemenea şi proprietăţi antiaritmice şi stimulează la fel ca şi mellitina axul
hipofizo-corticosuprarenal, pentru eliberarea catecolaminelor şi a cortizolului.
ADOLAPINA este analgezică şi antiinflamatoare.
Intrebuinţări
Veninul de albine a fost utilizat in medicina tradiţională pentru tratamentul diferitelor
forme de reumatism.
Contraindicaţii:
- Veninul de albine ca atare sau preparate farmaceutice pe bază de venin de albine sunt
contraindicate a fi utilizate, in primul rand, in cazul persoanelor cu sensibilitate crescută sau
exagerată la veninul total sau la anumite farcţiuni din veninul de albine, putandu-se declanşa
reactii alergice ce le pot pune in pericol viaţa. De asemenea sunt contraindicate şi in cazul
femeilor insărcinate, a copiilor sub 12 ani sau a unor pacienţi care prezintă şi una din
urmatoarele afecţiuni (Simics,1994; Stangaciu, 2000):
- boli congenitale ale inimii, boli cardiace avansate, după infarcte;
- ateroscleroză, tulburări hematologice;
- ulcer gastroduodenal;
- tuberculoza pulmonară evolutivă;
- diabet insulino-dependent;
- afecţiuni hepatice sau renale;
- boli infecţioase febrile, infecţii purulente;
- boli ale corticosuprarenalei;
- boli venerice;
- hiperfoliculism;
- fibrom uterin;
- febră, psihoze;
- afecţiuni ale ochilor (glaucom);
- utilizarea impreună cu medicamente antiinflamatorii steroidiene sau nesteroidiene;
- utilizarea impreună cu beta-blocanţi39.

Cunoaşterea importanţei produselor apicole în tratarea diferitelor afecţiuni ale

organismului uman.

Produse apicole în tratarea afecţiunilor tubului digestiv

Produse apicole în tratarea afecţiunilor gastrointestinaleşi a parazitozelor
La nivel intestinal mierea manifestă o uşoară acţiune laxativă determinată de prezenţa in
compoziţia sa a unei cantitaţi importante de fructoză. Acest monozaharid manifestă o
puternică
presiune osmotică, care atrage apa la nivel intestinal, facilitand astfel evacuarea materiilor
fecale. Acest efect este intărit de polen, care oferă rezultate remarcabile, evitandu-se astfel
recurgerea la laxative, iritante pentru peretele intestinal şi care produce in general obisnuinţa.
Constipaţia poate fi ameliorată prin consumul unui amestec de polen, capacele de ceară şi
miere de cimbru. Polenul poate fi recomandat in tratamentul enterocolitelor, al flatulaţei
(balonări intestinale), al diverticulelor şi al diferitelor forme de colite, intre care şi colita
amoebiană. Acesta se comport ca un veritabil eubiotic intestinal, deci ca un reglator al
funcţiei intestinale, intervenind eficient ca un paradox şi in vindecarea diareilor
[Link] poate fi uşor asimilat la nivel intestinal (mai ales dacă se reuşeşte
indepărtarea exinei). Aminoacizii esenţiali trec uşor bariera digestivă. Acest lucru fiind
important in cazul afecţiunilor hepatice şi in carenţele enzimatice intestinale grave .
Studiile au arătat că polenul conţine un factor antibiotic activ faţă de Salmonella şi unele
tulpini de colibacil. La nivel clinic observaţiile au arătat cu precizie că efectul reglator asupra
funcţiei intestinale poate fi atribuit polenului.
Propolisul prezintă puternice efecte antispastice in cazul unor parazitoze produse de viermii
solitari (Taenia). La aplicarea sub diferite forme farmaceutice (unguente, supozitoare),
propolisul acelerează procesul de cicatrizare a fistulelor rectale, a hemoroizilor şi a leziunilor
apărute in cazuri de rectocolite hemoragice.
La nivel gastric mierea manifestă un efect protector asupra peretelui gastric datorită pH-ului
său mai ridicat.
Studii recente au demonstrat eficacitatea acestui produs natural in tratamentul ulcerului
produs de Helicobacter pylori , efect ce se bazează pe acţiunea sa antimicrobiană, adică pe
acţiunea unor compuşi din compoziţia sa, respectiv artepilina C şi diterpenoidul clerodanului
specifici propolisului brazilian obţinut de la speciile de Baccharis, Eucalyptus şi Araucaria
dar şi quercetiolul -aglicon flavonic specific propolisului recoltat din zonele cu climat
temperat. Acţiunea de protecţie asupra mucoasei gastrice şi duodenale este şi o proprietate a
polenului (respectiv a păsturii) ce conţine flavonozide carotenoide. Un caz special de acţiune
in cazul prezenţei lui Helicobacter pylori este cel al mierii de Manuka - miere specifică Noii
Zeelande, obţinută de la specia Leptospermum, cum atestă studiile efectuate de dr. Peter
[Link] rol al acestor produse este acela de diminuare a senzaţiei dureroase şi de
stimulare a cicatrizarii .
Doza administrată in cazuri de ulcere gastrice şi duodenale este de o lingurită de 3 ori pe zi .
In amestec cu miere in raport de 1:1 este mai eficient, doza administrată fiind de o linguriţă
de desert de 3 ori pe zi. In funcţie de aciditatea gastrică, administrarea polenului cu miere se
face astfel: dacă aciditatea este scazută, amestecul de polen cu miere se dizolvă in apă rece şi
se administrează inainte de mese. Dacă aciditatea gastrică este crescută, mierea cu polen se
dizolvă in apă caldă şi se administrează cu circa 1 -2 ore inainte de mese.

In amoebioză se recomandă:

Tinctura de propolis 30%, 20 de picături pentru copii si 60 de picături pentru adulţi, de 3 ori
pe zi, cu o oră inainte de mese, timp de 20 de zile, in 2-3 serii de tratament.
Tinctura de propolis 30% şi decoct de frunze şi inflorescenţe de Artemisia absinthium, 20 de
picături pentru copii şi 60 de picături pentru adulţi de 3 ori pe zi, cu o oră inainte de mese,
timp de 20 de zile, in 2-3 serii de tratament. In apendicită administrarea de propolis se face
pe cale orală. In colecistită se administrează polen pe cale orală cate 20 de grame pe zi cu 20-
30 minute inainte de mese, timp de 20 de zile. In colecistoangiocolită se administrează polen
pe cale orală cate 20 de grame pe zi cu 20 -30 minute inainte de mese, timp de 20 de zile. In
colita atonă se administrază miere (500 g) şi infuzie de pătlagină (Plantago major) (500 g).
In colite de fermentaţie, de putrefacţie, spastice se administrează polen recoltat de albine
in doze de 20-30 g pe zi pană la dispariţia simptomelor şi normalizarea funţiei digestive. O
altă metodă de tratament a afecţiunilor tractului gastro-intestinal se bazează pe utilizarea
păsturii , după cum urmează: se dizolvă 180 g de miere in 800 ml de apă fiartă, adusă la
temperatura [Link] 13-20 minute inainte de mese, se recomandă administrarea a 2/3 de
pahar, timp de 6 săptămani.
In enterocolită se administrază miere de preferinţă de mentă sau polifloră de deltă sau luncă
(500 g) infuzie de pătlagină (Plantago major) .Infuzia de pătlagină se prepară lăsand frunzele
de plantă in apa care fierbe, pe foc foarte mic, timp de 20 de minute, după care se lasă in
repaus inainte de a se amesteca cu mierea. Produsul preparat se pastrează la loc intunecos şi
rece. Administrare: 1 lingură de suc inainte de mesele principale, de 3 ori pe zi.
In gastrita hipoacidă se administrează polen (40 g), miere(500 g) şi suc de aloe (Aloe vera
sau Aloe barbadensis) 75 g. Mierea şi polenul măcinat se omogenizează bine, după care se
adaugă sucul proaspat de aloe. Amestecul se păstrează la loc intunecos şi rece. Tratament: 2
linguriţe de 2-3 ori pe zi, timp de 1 lună sau 1 lună şi jumatate. In caz de necesitate, se repetă
după o pauză de 2-3 săptămani.
In gastrita cronică se administrează miere (500 g) şi infuzie de pătlagină (Plantago major)
(500 g). Infuzia de pătlagină se prepară lăsand frunzele de plantă in apa care fierbe, pe foc
foarte mic, timp de 20 de minute, după care se lasă in repaus inainte de a se amesteca cu
mierea. Produsul preparat se păstrează la loc intunecos şi rece. Tratament: 1 lingură de suc
inainte de mesele principale, de 3 ori pe zi. Polen: zilnic cca 20 g fracţionat in 3 prize, care se
administrează cu 20 -30 de minute inainte de mesele principale; soluţie alcoolică de propolis
10% cate 15-20 picături de 3 ori pe zi sau tinctură de propolis 3% cate 5-6 picături de 3 ori pe
zi.
In diaree se administrează miere astfel: in 250 ml de apă se pun 4 linguri mari de miere .
Persoanele suferinde de diabet trebuie să fie foarte atente, deoarece cantitatea de miere luată
o dată este foarte mare.
In constipaţie acută sau ocazională se recomandă produsul MIERE CU EXTRACT DE
FRANGULA (cunoscut şi sub denumirea de Miere laxativă) produs de ICD Apicultura din
Bucuresti. Se administrează cate 1 lingură, seara, cu o jumătate de pahar cu apă rece. La
nevoie, doza poate fi repetată dimineata. Produsul MELTONIC conţine miere de albine şi
extract de propolis.
Pentru dietă : dubla acţiune a mierii (oferirea imediată de energie pe fondul menţinerii
nivelului glicemiei pe o perioadă indelungată) poate satisface foamea de dulciuri şi creează
senzaţia de saţietate. Pentru cei care au probleme cu kilogramele in plus polenul recoltat de la
albine este un aliment hipocaloric (2 linguri de polen conţin numai 90 de calorii). In volum,
polenul are 15% lecitină, fapt deosebit de semnificativ, avand in vedere faptul că acesta are
rolul de a normaliza metabolismul grăsimilor. Consumul regulat de polen duce la scăderea
colesterolului, iar conţinutul său bogat in fenilalnină conferă proprietăţi de suprimare a
apetitului.
Impotriva răului matinal (greaţa, vărsături), pe care il acuză femeile gravide aflate in primele
12 săptămani de sarcină, se poate administra un sirop tonic ce conţine 1 g de ghimbir şi este
indulcitcu miere.
In anită se badijonează regiunea anală cu un unguent cu propolis, care se prepară prin
omogenizarea a 10 g de extract moale de propolis cu 10 g de lanolină şi cu 80 g de vaselină.
Chiar dacă mancărimile vor disparea rapid, se recomandă continuarea tratamentului inca
pentru cateva zile după dispariţia tulburărilor. Rezultate şi mai bune se vor obţine şi prin
aplicarea cremei cu propolis Propoderm sau a unguentului cu propolis cu acelaşi nume.
In prurit anal se recomandă aplicarea dimineata şi seara de miere in zona anală.
Tratamentul local trebuie susţinut de o alimentaţie sănatoasă, din care să fie eliminate
mezelurile, vanatul, condimentele, băuturile alcoolice şi cafeaua, care actioneaza ca agenti
iritanti.
In fistule anale se recomandă aplicarea de unguent cu propolis 5-10% si extract alcoolic de
propolis in ulei de ricin(1:1).
In fistule rectale se recomandă supozitoare cu propolis (0.1 g in 2 g de unt de cacao), in
fiecare seara inainte de culcare, 2-3 tratamente, fiecare a cate 30 de zile, cu pauze de 1-2 luni,
intre ele; unguent cu propolis 10%; supozitoare cu propolis Miprosept, cate unul in fiecare
seara; crema şi unguentul cu propolis Propoderm.
In fisuri anale se recomanda supozitoare cu propolis Miprosept, cate unul in fiecare seară;
crema şi unguentul cu propolis Propoderm.
In hemoroizi se recomandă extract alcoolic de propolis 10% in ulei de ricin(1:1);
supozitoare cu propolis Miprosept, cate unul in fiecare seară; crema şi unguentul cu propolis
Propoderm.
Preparate apicole in tratarea afecţiunilor hepato-biliare
O serie de cercetări clinice au demonstrat că, datorită proprietatilor sale antiinflamatoare,
propolisul contribuie efectiv la tratamentul infecţiilor cronice ale căilor biliare(colecistite
cronice, colangite cronice, colangiohepatita cronică), hepatita epidemică şi convalescenţa
post-hepatică, hepatita toxică, hepatita cronică (agresivă cu necroză), hepatita cronică cu
ciroză, ciroza hepatică gravă, steatoză.
Mierea, plenul, pastura şi propolisul au o capacitate puternică de detoxifiere la nivel hepatic.
Mierea poate oferi protectie impotriva intoxicatiilor de origine alimentară (cazul ciupercilor),
in timp ce polenul şi pastura şi intr-o masură mai mică propolisul, prin acţinea lor
antioxidantă, exercită o acţiune puternică impotriva efectelor nefaste ale alcoolului la nivel
hepatic (steatoza hepatică).
Administrarea polenului in amestec cu miere este eficientă in vindecarea bolilor hepatice şi
rezultatele sunt vizibile in 3-4 săptămani. O astfel de cură durează circa 3-4 luni. In general
după 4- 5 săptămani se recomanda o pauză de 2-3 saptamani.
Propolisul, polenul şi pastura acţionează la nivelul microzomilor hepatici, activand şi
susţinand procesele enzimatice de detoxifiere.
Studiile efectuate pe animalele de laborator au demonstrat excelenta capacitate a
propolisului de a proteja ficatul impotriva toxicitatii unor medicamente, cum este şi cazul
paracetamolului, ceea ce face din acest produs natural un antidot adecvat. In doze de 25, 50 şi
100 mg/kg corp, propolisul reduce activitatea enzimei alanilaminotransferazei din plasma
sangvină şi creşte concentraţia de glutathion redus la nivelul ficatului.
Veninul de albine intervine in tratamentul hepatitei B cronice şi al cirozei hepatice,
diminuand simptomele specifice şi ameliorand starea fizica generala şi funcţia hepatică a
[Link] sunt sesizate chiar după numai cateva şedinte de tratament cu inţepături
de albine sau injecţii cu apitoxina
In hepatopatii cronice se administrează larve de trantor liofilizate, apilarnil-2 drajeuri pe zi,
timp de 2-3 luni, in special in hepatite, sau Meltonic pastă Tonic Hepatic-produs pe baza de
miere, polen recoltat de albine, propolis, extract de rostopască, tinctura de păpădie-3linguriţe
pe zi, sau Meltonic-tablete-2 tablete de 3 ori pe zi.

Produse apicole in tratarea afectiunilor aparatului respirator

Intr-un articol publicat in 1993 in Arzneimittel Forschung Focht şi col. relatează că au testat
efectele bactericide ale propolisului – extract apos 13%- pe mai multe tulpini de bacterii gram
+ şi gram -, precum şi pe tulpini de bacterii anaerobe izolate de la pacienţi cu infecţii ale
căilor respiratorii superioare, ajungand la concluzia că la concentraţii ce variază intre 6,25-1g
de extract de
propolis/litru, toate tulpinile bacteriene sunt distruse. Totuşi efectele sunt valabile doar la
aplicarea topică a preparatelor şi nu prin administrarea sistematică a acestora.
De asemenea, cercetători de la Universitatea Santa Catarina din Brazilia au realizat un studiu
care evidenţiază eficacitatea propolisului şi ca agent analgezic, in tratamentul unor afecţiuni
ca astmul bronşic, bronşita şi virozele respiratorii.
Aşa cum este cunoscut, propolisul dispune de o puternică acţiune antibiotică. Extractele de
propolis inhibă creşterea stafilococului auriu. De asemenea, propolisul sporeşte activitatea
antistfilococică a unor antibiotice de sinteză, ca streptomicina, eritromicina şi amoxicilina.
Extractele de propolis prezintă un efect protector in tratamentul guturaiului comun, care a
beneficiat şi de scurtarea perioadei de tratament. Studiile efectuate pe subiecţi umani au
raportat o reducere a incidenţei infecţiilor respiratorii la copii, mai ales formele de rinite,
faringite , amigdalite streptococice şi bronşite.
Propolisul poate deveni un adjuvant in tratamentul pacienţilor astmatici. Sub formă de
soluţii apoase, acesta poate fi aplicat zilnic, timp de 2 luni, in tratamentul unor forme
moderate de astm bronşic. Studiile efectuate cu astfel de extracte in Egipt au demonstrat că
pacienţii cărora le-au fost administrate au prezentat o incidenţă mai scăzută a crizelor de astm
pe fondul ameliorării funcţiei ventilatorii. Rezultatele pozitive sunt asociate prezenţei in
propolis a esterilor acizilor cafeici, indeosebi a CAPE, compuşi cunoscuţi pentru acţiunea lor
antiinflamatoare, dar şi de stimulare a sistemului imunitar.

Produse autohtone pentru tratamentul afecţiunilor respiratorii

Produsul MELTONIC – prezentat sub formă de pastă de miere cu propolis, vitamina C, ulei
esenţial de eucalipt şi de pin şi vitamina C. Produsul este un supliment nutritiv ce se
adresează ca adjuvant afecţiunilor bronhopulmonare.
Produsul PROPOSEPT – tablete cu propolis, este destinat tratamentului unor afecţiuni ca
traheitele, bronşitele, traheo-bronşitel. Există acum şi o variantă – PROPOSEPT C, produs in
care acţiunea propolisului este potenţată de prezenţa vitaminei C. Pe bază de reţetă se prepară
produsul cunoscut anterior sub denumirea de PROPOHELIANT, care conţine extract de
propolis intr-o bază uleioasă. Produsul se utilizează sub formă de instilaţii nazale, in afecţiuni
ce interesează căile respiratorii superioare (rinite , sinuzite, rino-sinuzite).
Afecţiunile respiratorii pot beneficia de aplicarea aerosolilor cu propolis, respectiv cu
propolis liofilizat – PROPOSEPT L, cu rezultate remarcabile in tratamentul afecţiunilor
căilor respiratorii superioare, dar şi la nivel bronho-pulmonar.
Produsul NIVCRISOL, un produs natural pe bază de propolis, oferă rezultate pozitive in
tratamentul rinofaringitelor acute şi cronice la copii.

Produse apicole în tratarea afecţiunilor cardiovasculare

Aplicat in doze medii, veninul de albine prezintă asupra inimii următoarele efecte:
- reglează ritmul cardiac;
- indepărtează aritmia produsă de excitaţia electrică şi prin administrarea de stovitină;
- prezintă un efect pozitiv asupra celulelor miocardului (Orlov 1984);
Asupra vaselor sanguine, acţiunea veninului de albine se traduce prin:
- creşterea permeabilităţii acestora (ca rezultat se observă o creştere a schimbului intre
sange şi ţesuturi) ;
- creşterea debitului sanguin prin vasele coronariene (Orlov );
- dilatarea vaselor cerebrale (Orlov);
- Scăderea tensiunii arteriale la persoanele cu hipertensiune (Orlov). Efectele veninului
de albine se manifestă şi la nivelul sangvi.
Astfel, administrarea sa in doze medii conduce, in timp, la:
- creşterea eritropoiezei;
- creşterea nivelului de heparină, care contracarează toxicitatea veninului ;
- diminuarea numărului de eozinocite (eozinofile) din sange
- hemoliza, atunci cand se utilizează doze mari;
- instalarea unui efect anticoagulant ;
- scăderea vascozităţii sanguine;
- scăderea concentraţiei de albumină din serul sanguin, crescand concentraţia acesteia
in sucul gastric.
In doze medii şi mari, veninul de albine creşte conţinutul de proteine din sange, sporeşte
schimburile dintre sange şi ţesuturi. Un alt efect important constatat la administrarea
veninului de albine este acela de scădere a nivelului colesterolului. Sunt efecte constatate mai
ales in studiile efectuate pe animale de laborator (pe iepuri).
Propolisul este unul dintre cele mai eficace produse ale stupului din punct de vedere al
principiilor active transmise direct de la plantă la om. Prezenţa acestui produs apicol in
preparatul chinezesc alături de usturoi este explicată prin elementele sale componente, cele
predominante– flavonozidele fiind compuşi naturali cu acţiune bine cunoscută asupra
sistemului capilar, asupra fragilităţii şi permeabilităţii vaselor sanguine şi cu acţiune directă
asupra sistemului circulator, ca vasodilatator şi agent hipotensiv, datorită efectelor diuretice,
de drenaj biliar şi datorită efectelor de tip estrogen.
In endoarterită se recomandă:
- Miere ( 500g) şi usturoi decojit şi zdrobit (250g ). Mierea se amestecă bine cu
usturoiul şi se lasă in repaus timp de 1 săptămană. Se administrează cate o lingură cu
40 de minute inainte de mesele principale (de 3 ori pe zi), timp de 1-2 luni.
Pentr varice se recomandă:
- Miere ( 500g) şi usturoi decojit şi zdrobit (250g). Mierea se amestecă bine cu
usturoiul şi se lasă in repaus timp de 1 săptămană. Se administrează cate o lingură cu
40 de minute inainte de mesele principale (de 3 ori pe zi), timp de 1-2 luni45.

Produse apicole in tratarea afecţiunilor urogenitale

Produse apicole în tratarea afecţiunilor prostate

Propolisul se dovedeşte extrem de util in toate cazurile de infecţie a glandei, hipertrofie

benign sau adenom de prostată.
In tratamentul adenomului, produsele apicole constituie un preţios ajutor in ameliorarea celor
mai multe simptom: diminuează frecvenţa şi necesitatea micţiunilor, volumul şi consistenţa
tumorii şi, mai ales, revigorează starea generală a pacientului, oferindu-i posibilitatea de a
dormi fără intreruperi .
Incercările clinice realizate pe subiecţi ce suferă de hidrocel (acumulare de lichid seros in
tunica testiculelor sau in invelişurile cordonului spermatic) au demonstrat că instilarea locală
de propolis atenuează semnificativ intensitatea simptomelor clinice, limitand in acelaşi timp
riscul de recidivă. Polenul şi propolisul acţionează sinergic in tratamentul oral al hiperplaziei
(creşterea in volum) beningne de prostată, pentru a conduce la remisiunea manifestărilor
dureroase şi a favoriza ameliorarea, atat de necesară, a stării generale a bolnavului. In cazul
polenului, efectele pozitive in tratamentul acestei afecţiuni sunt determinate de prezenţa unor
compuşi denumiţi acizi hidroxamici şi, fapt deloc de neglijat, pentru ameliorarea funcţională
a glandei, de aportul in precursori de hormoni androgeni ai acestuia.
Tratamentul afecţiunilor cronice de prostată cu propolis şi venin de albine constituie la randul
său un bun mijloc de creştere a unui libido diminuat. Retragerea inflamaţiei prostatei are ca
effect reducerea volumului glandei şi, deci, suprimarea durerilor, favorizand reactivarea
funcţiei sexuale.
Revenirea potenţei sexuale este spectaculoasă in cazul tratamentelor cu venin de albine,
intrucat nivelul vindecărilor este de 80-90%46.
Produse apicole în tratarea afecţiunilor obstretice şi ginecologice
Produsele stupului pot interveni in reglarea unor tulburări menstruale funcţionale (lăptişorul
de matcă şi propolisul). La adolescenţă, tulburările dismenoreice (care interesează
menstruaţiile dureroase) sunt, de cele mai multe ori , datorate unui uter incă insufficient
dezvoltat – deci imatur funcţional, precum şi sensibilităţii sale prea scăzute la influenţe
hormonale.
O serie de constituenţi naturali capabili de activitate de tip hormonal – prezenţi in extracte de
pollen sau păstură şi, asociaţi cu lăptişorul de matcă, acţionează favorabil asupra maturizării
uterului in stadiul său precoce , prin instalarea unui efect trofic natural.
Aplicarea locală a propolisului la nivel vaginal – sub formă de creme, ovule etc.- este
deosebit de eficientă in combaterea trichomoniazei produsă de Trichomonas vaginalis , care
infectează mai ales femeile mature. Proprietăţile antibacteriene şi efectul cicatrizant-
regenerator al flavonelor şi al acizilor aromatici prezenţi in compoziţia propolisului
contribuie la eliminarea inflamaţiei mucoasei vaginale .
In stările inflamatorii cornice ale mucoasei uterine şi ale uterului, care pot antrena o distrofie
a colului uterin ce le pot expune pe paciente la riscul de apariţie a unui proces de dezvoltare
tumorală, utilizarea zilnică a propolisului timp de mai multe săptămani este suficientă pentru
a se obţine distrugerea focarului inflamator şi o regenerarea a epiteliului. In astfel de condiţii,
riscul de instalare a procesului de formare a celulelor canceroase este indepărtat.
In menopauză apiterapia poate constitui un bun mijloc natural pentru atenuarea tulburărilor
inerente menopauzei la femei (sau a andropauzei la bărbaţi) cură de produse apicole, mai ales
pe bază de polen, este suficientă pentru a ameliora starea psihică a persoanelor in cauză, după
numai cateva zile de tratament. Tulburările caracteristice, precum bufeurile de căldură ,
transpiraţiile subite sau iritabilitatea, se atenuează, in timp ce oprirea tratamentului conduce la
reapariţia simptomelor.
Complementar unui tratament hormonal substitutiv, curele prelungite şi repetate de polen
constituie, deci, un adjuvant natural preţios, foarte interesant şi, in general, acceptat cu
uşurinţă de femei.

Produse apicole în tratarea afecţiunilor renale

Mierea este indicată pentru o creştere a diurezei (mierea polifloră şi mierea de mană ce au un
bogat conţinut in elemente minerale).
In regimul dietic al insuficienţei renale cornice, mierea contribuie la creşterea raţiei de
glucide la bolnavii lipsiţi de apetit, furnizand totodată intr-un volum mic, un important aport
caloric. Propolisul, este eficient in tratamentul anumitor inflamaţii urinare la femei. In cazul
unei infecţii urinare, aceasta are acţiune antimicrobiană şi antiinflamatorie, datorită
conţinutului său in compuşi fenolici.
Instilarea uretrală a unui amestec de miere şi propolis este justificată in cazul uretritelor , in
timp ce administrarea orală a propolisului ameliorează simptomele unei pielonefrite cornice
(afecţiune inflamatorie de origine bacteriană ce se grefează direct pe ţesutul renal). Efecul
propolisului se explică prin acţiunea sa antiinflamatorie locală şi bactericidă faţă de germeni
bacterieni – din genul Streptococus, Proteus şi, in mod deosebit, faţă de Escherichia coli
prezenţi in urina bolnavilor.
Produsele apicole în tratarea afecţiunilor dermatologice
Apiterapia işi dovedeşte utilitatea şi eficacitatea mai ales in endocrinologia infantilă. Un
superaliment cum este , de exemplu ,păstura a permis obţinerea de rezultate bune ce s-au
concretizat mai ales prin luarea in greutate , ameliorarea somnului şi apetitului diabeticilor ,
hipertiroidienilor , a persoanelor cu guşă sau care suferă de o hiperplazie congenitală a
glandelor suprarenale Mierea este indicată in crizele de hipoglicemie pronunţate ce se
inregistrează imediat după administrarea de insulină in cazul diabetului de tip I. Datorită
aportului imediat de zaharuri direct asimilabile (glucoză şi fructoză), mierea – divizată in
monodoze bine calculate – poate reechilibra nivelul glicemiei la aceşti pacienţi. Această
propunere a constituit un subiect discutat cu interes la ultimele congrese ale Apimondiei.
Dimpotrivă, lăptişorul de matcă ( datorită prezenţei unui compus peptidic de tip insulină –
„ insulin-like”) şi propolisul contribuie, pe termen lung, la scăderea glicemiei şi a lipemiei
intr-o manieră mai rapidă decat tratamentele convenţionale. Acţiunea propolisului se
manifestă direct la nivelul celulelor beta din insulele lui Langerhans din pancreasul endocrin,
care sunt stimulate să producă insulină. Se poate vorbi, in acest caz, de un efect de tip
„indepărtare a radicalilor liberi” („free radical scavenger”) sau de captare de radicali liberi,
precum şi de o inhibare a producerii de interleukină 1β şi a activităţii enzimei NO sintetază
(sau sintază, aşa cum se intalneşte frecvent in nomenclatura biochimică).
Spasmofilia este maladia neuro-endocrino-metabolică cea mai răspandită. Ea este
caracterizată prin apariţia de crize de spasme musculare identice sau diferite ca localizare,
intensitate sau durată. Aceasta antrenează o stare specifică de rău spasmofilic sau tetanie, de
hipersensibilitate şi labilitate funcţională generală şi locală, care apare cel mai frecvent in
situaţii de stress.
Rezultatele unui studiu efectuat in Romania pe un număr de 100 paciente cu spasmofilie
(sau tetanie cronică latentă) au sugerat că tratamentele apiterapice (ce au la bază preparate pe
bază de polen, propolis, lăptişor de matcă şi miere) ar putea favoriza o mai bună
adaptabilitate şi ar putea contribui la reglarea tonusului muscular.

Produse apicole în tratarea afecţiunilor sistemului nervos.

Tulburări de memorie
Lăptişorul de matcă este foarte bogat in vitaminele aparţinand grupului B şi conţine şi urme
de vitamina E. Numeroase lucrări ştiinţifice au arătat eficacitatea lăptişorului de matcă in
prevenirea instalării premature a slăbirii memoriei. Prevenirea degradării funcţiei cognitive
constituie o atitudine esenţială, deoarece recuperarea este foarte dificilă, odată ce acest deficit
s-a instalat. Vitamina E este foarte activă in tulburările trofice cerebrale şi in funcţionarea
conexiunilor nervoase.
Prin conţinutul său in vitamina B, in vitamina Eşi in fosfolipide (precum fosfatidilcolina,
fosfatidiletanolamina şi fosfatidilserina), precum şi in flavonozide, polenul recoltat de albine
şi păstura – derivatul său natural- exercită la randul lor o acţiune remarcabilă asupra
procesului de imbătranire a celulelor aflat frecvent la originea pierderilor de memorie50

Produse apicole în tratarea altor afecţiuni neurologice

Cura de propolis a demonstrat, in cadrul diverselor studii clinice, efecte benefice in
simptomatologia altor afecţiuni neurologice acute sau cronice, mai ales maladia Parkinson şi
insuficienţa cerebro-vasculară. Conform opiniei Dr. Donadieu, au fost obţinute rezultate
interesante in tratamentul bolii Parkinson, prin administrarea lăptişorului de matcă in asociere
cu medicamente specific indispensabile acestui tip de patologie. Inţepăturile de albine se
dovedesc eficace şi in tratamentul anumitor tipuri de encefalopatii.
Produse apicole în tratarea afecţiunilor pediatrice
Produse apicole în tratarea tulburărilor nounăscutului
Propolisul oferă aceleaşi rezultate excelente in tratamentul afecţiunii denumite intertrigo.
Această afecţiune, aproape la fel de frecventă ca şi moniliaza, se caracterizează printr-o
inflamaţie – produsă prin frecare – a pielii de la nivelul pliurilor fesiere a copilului. Ea se
poate manifesta sub forma unei roşeli simple sau, mai grav sub forma unei eczeme.
Consecinţele asupra copilului nu sunt greu de imaginat: om agitat , plansete dese. Un unguent
pe bază de propolis ajută la eliminarea pruritului şi la o regenerare a pielii lezate mult mai
rapidă decăt in tratamentul clasic. Copilul redevine liniştit şi işi recapătă somnul.

Produse apicole în tratarea infecţiilor şi parazitozelor specifice sugarului şi copilului

mic
In afecţiuni ale căilor respiratorii la sugar şi la copilul mic, mierea de albine, cu acţiunea sa
emolienă, expectorantă şi antibacteriană, administrată in gargarisme sau sub formă de sirop,
oferă rezultate excelente. Cazurile de infecţii ale căilor respiratorii superioare pot beneficia de
un spectru larg de produse pe bază de propolis (tablete, capsule, unguente, dar şi soluţii
aplicate prin aerosolarizare).
Consecinţele majore ale diareilor ce apar in astfel de cazuri constau nu numai in
dezhidratarea copilului, dar şi intr-o absorţie defectuoasă a vitaminelor. Distrugerea celulelor
funcţionale de la nivelul intestininului (enterocite) modificarea compoziţiei florei de la
nivelul acestuia şi slăbirea mecanismelor imunitare locale şi generale conduc copilul intr-o
stare profundă de astenie (este mai ales cazul sugarilor). In astfel de cazuri propolisul este
capabil să restabilească capacitatea de apărare a tanărului organism printr-o stimulare
nespecifică a sistemului său imunitar, dar şi să regenereze epiteliul gastro-intestinal.
Simptomele afecţiunii sunt oprite, frecvenţa scaunelor diareice scade şi copilul redevine la o
creştere normală in greutate.
In pediatrie, in cazul parazitozelor, doza minimă optimă de propolis ce poate fi administrată
este de aproximativ 2mg/kg corp, cu excepţia giardiazei, unde eficacitatea terapeutică
intervine de la doze de circa 4 mg/kg greutate corporală.
In prezent, literatura din domeniul pediatriei oferă date privitoare la utilizarea mierii de
albine in tratamentul distrofiilor (anomalii de dezvoltare), datorită proprietăţilor
imunostimulatoare şi energetice ale acesteia. Şi dispepsiile (digestii dificile şi dureroase)
beneficiază de administrarea mierii.

Produse apicole în anomalii congenitale, mongolism

Intre anomaliile congenitale, mongolismul – trisomia (prezenţa unui cromozom in plus pe
perechea a 21-a) – este una din afecţiunile in faţa căruia medicul dispune incă de foarte puţine
mijloace terapeutice. In astfel de situaţii, administrarea lăptişorului de matcă poate conduce in
general la o ameliorare a dezvoltării mentale cu o reducere a excitabilităţii cerebrale şi, de
aici, la o regresie a excitaţiei motorii.

Produse apicole în tratarea afecţiunilor dermatologice

Dermatozele keratozice sau seboreice, beneficiază de ameliorări sau vindecări ca urmare a
tratamentelor cu lăptişor de matcă sau polen .Aceleaşi produse contribuie la intărirea
unghiilor fragile sau casante şi intarzie căderea părului, uneori oprind acest fenomen nedorit.
Administrarea locală este, de asemenea, benefică in cazurile de xerodermie (uscăciunea
excesivă a pielii cu descuamare fină) de cicatrizări dificile, de acnee şi de lupus eritematos
(placarde roşii mai ales la nivelul feţei şi mainilor).
In acnee (acnee juvenilă) se recomandă:
 - 1 linguriţă de miere polifloră şi cartof crud ras foarte fin (cca 1/2de pahar). Se
omogenizează bine şi amestecul obţinut se aplică pe un pansament de tifon (strat mai
gros). Pansamentul se aplică direct, fixandu-se cu o faşă de tifon şi este menţinut cel
puţin 2 ore. Pansamentele se pot schimba de mai multe ori pe zi, iar peste noapte se
aplică unguent cu propolis .
Seboree:
- Se face un decoct din tăraţe de grau (1 parte tăraţe la 5 părţi de apă). Peste acest
amestec se adaugă o linguriţă de tinctură de propolis 30-40% şi o linguriţă de miere.
Cu acest amestec se fricţionează pielea sau pielea capului in caz de păr gras. O serie
de observaţii clinice arată că veninul de albine ar putea oferi soluţii interesante in
tratamentul unor probleme cutanate (indepărtarea cheloizilor).
Propolisul este unul dintre produsele apicole ce oferă rezultate excelente in tratamentul unui
spectru larg de afecţiuni dermatologice. Puternica sa acţiune bactericidă se manifestă mai ales
asupra stafilococilor patogeni , fie că aceştia sunt sau nu sensibili la antibiotice. Aplicarea
externă exercită un efect terapeutic pozitiv in cazul piodermitelor profunde (infecţii cutanate
produse de germeni piogeni – producători de puroi ) a micozelor cutanate şi a furunculelor .
In cazul arsurilor sau al plăgilor deschise, la aplicarea unguentelor sau a spray-urilor cu
propolis, procesul de proliferare a epiteliului se intensifică, iar datorită puternicei acţiuni
bactericide şi bacteriostatice (dar şi antifungice şi antivirale) se limitează infectarea plăgilor,
mai ales cu Pseudomonas aeruginosa – germen patogen rezistent la antibioticele obişnuite şi
ca atare extrem de patogen pentru persoanele cu arsuri majore. Tot prin aplicarea propolisului
se opreşte apariţia secreţiilor purulente .
Psoriazisul este o maladie cu manifestre cutanată ce cunoaşte o evoluţie cronică caracterizată
prin formarea pe piele a unor plăgi rugoase scuamoase(de unde denumirea sa veche de
„lichen scaumos”). Este o boală a cărei vindecare este foarte dificilă. Psoriazisul prezintă
exacerbări sezoniere, iar acestea apar mai ales iarna. Cauzele apariţiei psoriazisului sunt incă
insufficient cunoscute, chiar dacă intre cele posibile sunt enumerate şi cele legate de o
deficienţă a sistemului imunitarsau de o dezorganizare a sistemului neuro-vegetativ.
Tratamentul cel mai eficient se pare că face din nou apel la apiterapie şi in mod deosebit la
propolis – datorită proprietăţilor sale antiinflamatoare, analgezice şi antiseptice. Propolisul
este recomandat atat in aplicarea internă – in stare naturală de 2-3 ori pe zi, timp de 3 luni,
cantitatea prelevată pe un varf de cuţit sau extern – sub formă de pomadă sau aerosoli.
Primele semne de ameliorare nu se manifestă decat după cel puţin trei săptămani sau o lună
de la tratament.
In psoriazis se recomanda:
- Tinctură de propolis 3-5% aplicare topică.
- Unguent cu propolis 10% in bază hidrofilă sau in baza clasică de lanolină şi vaselină
Cicatrizarea rănilor:
- Extract moale de propolis şi gel de aloe (Aloe vera, barbadensis), in raport 1:10(v/v),
aplicaţii locale. Amestecul de propolis şi aloe se păstrează la temperatura camerei la circa
200C, pentru o perioadă de maxim 10 zile. In acest amestec, rolul propolisului este de a
preveni oxidarea extractului de aloe. Acest amestec are o capacitate de cicatrizare superioară
furazolidonei, oxidului roşu de mercur-acid boric-aloe, combinaţiei bacitracină – polimixină
– neomicină, precum şi propolisului şi sucului sau gelului de aloe luate separat.
Veninul de albine e un excelent agent antiinflamator şi antibiotic – poate oferi rezultate
interesante in cazul infecţiilor post-chirurgicale ale oaselor şi ale ţesuturilor moi, cum este
cazul osteomielitei (infecţie subcurativă a corticalei osoase).
In răni infectate se pot folosi:
- Pansamente sterile imbibate in miere.
- Soluţie de miere in apă distilată (30%), băi locale la temperatura de 320C, timp de
20-30 de minute, de2 ori pe zi .
- Unguent cu propolis: bandaje imbibate cu unguent, schimbate zilnic.
Răni chirurgicale infectate:
- De 2 ori pe zi, aplicaţii locale de unguent cu propolis sau spray cu propolis55. V.9. Produse
apicole în afecţiunile hematologice

Produse apicole în tratarea anemiilor

In diferite forme de administrare, polenul oferă bune rezultate in tratamentul anemiei
consecutive uremiei (retenţiei anormale de produse azotate in sange, produse ce in mod
normal sunt eliminate pe cale renală), al hepatitelor, al nefropatiilor, al hemodializei
bolnavilor cu insuficienţă renală, al bolilor gastro-intestinale, in cursul radioterapiei sau
administrării anumitor medicamente.
Păstura conţine, la randul său, factori antianemici (fierul, anumite vitamine ale grupului B şi
vitamina C). Lăptişorul de matcă exercită o importantă acţiune eritropoietică.

Produse apicole tulburărilor de coagulare

Apiterapia oferă perspective terapeutice foarte interesante in anumite tulburări de coagulare
sanguină. Păstura sau „painea albinelor” prin conţinutul său in vitamina K (factor
antihemoragic), poate preveni apariţia sangerărilor la nivelul unor leziuni mici sau ale unor
ulceraţii.

Produse apicole folosite în afecţiuni maligne

Aplicarea locală a unor pansamente cu păstură si propolis, ca adjuvante in tratamentul
anumitor tumori maligne maxilofaciale, a permis obţinerea unei amiliorări a stării generale a
pacienţilor, o reducere a incidenţei fenomenelor inflamatorii subiacente şi, in anumite cazuri,
remisia tumorii.
Prin compusul său principal – mellitina - veninul de albine şi intregul spectru de compuşi
fenolici si de esteri ai acizilor fenolici (CAPE etc.) prezenţi in diferite sortimente de propolis
exercită o acţiune imunomodulatoare. Toate aceste afirmaţii sunt susţinute de studiile
realizate atat in vitro, cat şi in vivo (pe animale de laborator). In fapt, se poate vorbi de o
inhibare a creşeterii tumorale (este şi cazul artepillinei C din propolisul brazilian), dar şi de o
inhibare a formării anumitor tipuri de metastaze.
In ceea ce priveşte utilizarea ca adjuvant a lăptişorului de matcă in tratamentul cancerului
declarat, Comisia Permanentă de Apiterapie a Apimondia manifestă rezerve şi recomandă
multă prudenţă. Terenul imunitar precanceros poate fi reabilitat cu ajutorul polenului, al
propolisului şi al păsturii.
Pentru tratamentul post chirurgical al cancerului de san ,mierea se poate dovedi un auxiliar
preţios.
Prin administrarea in ambulator a unei cure cu miere pe cale orală şi prin aplicaţii topice pe
sanul care nu s-a practicat ablaţia, a fost redus complet, dupa 5 ani, riscul de recidivă..
Studiile clinice efectuate pe pacienţi diagnosticaţi cu cancer colorectal sau gastric au
demonstrat că mierea, propolisul şi polenul, toate acestea administrate complementar
chimioterapiei (administrarea de citostatice care blochează multiplicarea celulară), stimulează
sistemul imunitar şi activitatea antioxidanţilor celulari fiziologici (in principal a enzimelor
antioxidante-superoxid dismutaza etc.) şi ameliorează starea generală a pacienţilor.

Forme farmaceutice pe baza de produse apicole

Forme farmaceutice cu venin de albine
In lume există o gamă variată de produse farmaceutice avand ca principiu activ veninul de
albine. In 12 tări europene pot fi intalnite 24 de produse conţinand venin de albine, dar recent
au aparut astfel de produse şi in alte zone.
Veninul poate fi comercializat sub formă de creme, linimente, alifii şi balsamuri dar şi seruri
injectabile utilizate pentru tratarea diferitelor afecţiuni59 şi chiar preparate ce se
administrează oral.
Sunt disponibile in farmacii cu prescripţie sau fără in cateva ţări, inclusiv Romania.
Incă din antichitate tratamentul cu venin de albine s-a facut prin inţeparea directă, folosinduse
albinele vii. Ameliorarea unor afecţiuni poate fi obţinută şi astazi doar prin simpla aplicare a
unei inţepături sau două in zona afectată, de exemplu in cazul articulaţiilor imobile artrice,
dureroase.
Solubilitatea in apă a veninului a permis iniţial utilizarea sa empirică şi prin injectarea de
extracte obţinute din albine intregi. Ulterior, prepararea a suferit cateva modificari pentru a
imbunătaţi eficienţa şi a inlatura materialele nefolositoare şi eventualele substanţe ajunse din
mediu in corpul albinei: poluanţi, medicamente. Aceste imbunatatăţiri au inclus utilizarea
rezervorului de venin -Apium virus, obţinerea fiind foarte laborioasă, iar mai tarziu a
veninului pur - Apis Venenum Purum, care poate fi obţinut relativ uşor şi in stare pură, fără
alte ingrediente (Simics, 2000). Soluţia de venin este preparată prin reconstituirea veninului
liofilizat intr-o soluţie salină şi apoi sterilizare. In unele ambalaje veninul este menţinut uscat,
amestecandu-se in soluţie doar in momentul spargerii fiolei. Se administrează intracutan
(intre epiderm şi derm) in special pe meridianele nervilor, in puncte ţintă sau microinjectare
in punctele de acupuntură60. Pentru aplicarea prin injectare unii cercetatori utilizează
amestecul cu un anestezic local
In Germania, se comercializează sub numele de Forapin, fiole cu soluţie izotonică
injectabilă. In Austria se comercializează o soluţie injectabilă, Immenin; in Franţa exista două
produse injectabile:Apicur şi Apivene. In Canada sunt mai multe soluţii injectabile pe baza de
venin de albine:Vene X-5, VeneX-10, VeneX-20 ce diferă ca volum şi concentraţie şi sunt
produse din venin pur gradul I, BVS-20, care are mai gălbuie fiind preparată din venin de
gradul II. In Cehia există soluţia injectabilă Virapin Spofa A45 (Kuthan,1998).
Veninul de albine poate fi amestecat intr-un agent de vehiculare, emulsie sau parafină, in
care pot fi adăugate şi alte ingrediente (de exemplu acid salicilic sau cristale de silicaţi cu rol
de adeziv), care să ajute la permeabilizarea stratului superficial al pielii şi să intensifice
circulaţia periferică, stimuland astfel absorbţia veninului. Este un mod nedureros de
administrare a veninului ce poate fi realizat de către pacient insă eficacitatea este mai mică
decat in cazul soluţiilor [Link] aplică in zonele ţintă cu masaj sau electroforeză. In
Romania există unguentul şi linimentul Apireven, in Germania o crema numită Apicosan, un
unguent Forapin E salbe şi o emulsie cu venin de albine cu acelaşi nume; in Austria, un
unguent Immenin; in Franţa, un unguent numit Apivene ; in Rusia se comercializeaza doua
unguente:Apitharitum şi Venapiolin ; in Cehia un
unguent Virapin, in Spania un unguent Reumapront, in SUA un unguent ApiMel. Crema
poate fi şi un amestec de miere şi polen (HoneyPLUS, in Canada) sau cu miere de albine şi
polen (HoneyPLUS &Bee Polen tot in Canada şi Austria) ([Link] Simics,
2002; [Link] 2001).
Veninul poate fi aplicat in mod eficient şi nedureros folosindu-se electricitatea galvanică sau
ultrasunetele (electroforeza-ionoforeza sau ultrasonoforeza). Pentru aceste metode de aplicare
tabletele sau soluţia conţinand veninul de albine sunt dizolvate in apă distilată diluandu-se cel
puţin de 3 ori faţă de concentraţia iniţială a veninului şi aplicate ca atare sau amestecate cu un
gel pe zona afectată. In Canada se produc tablete PhoreX-T sau soluţia PhoreX-LD pentru
administrarea veninului prin electroforeză. Mai există o metoda de administrare şi anume
metoda homeopatică sau prin homeoacupunctură, veninul fiind administrat oral, in cantitate
extrem de redusă (in Noua Zeelandă se produce şi se comercializeaza un preparat sub forma
de tablete, Nectar-Ease, pentru administrare orala.

Forme farmaceutice cu ceară de albine

Produsele cosmetice
Caracteristicile unice ale cerii de albine ii coferă acesteia capacitatea de emulsificare a
soluţiilor; ceara de albine facilitează formarea unor emulsii stabile şi in acelasi timp creşte
capacitatea de reţinere a apei in compoziţia unguentelor şi cremelor. Este motivul pentru care
ceara de albine este de neinlocuit in industria cosmetică.
Pe langă imbunataţirea aspectului şi consistenţei cremelor şi loţiunilor, ceara de albine este
un ingredient preferat pentru rujuri (creioane de buze), datorită capacitaţii de a stabiliza
luciul, consistenţa şi culoarea. Alte aplicatii cosmetice sunt legate de prepararea cold
cremelor (ce conţin ceara de albine in proportie de 8-12% din greutate), deodorantelor solide
(pană la 35%), depilatoarelor (pană la 50%), cremelor pentru ingrijirea părului (5-10%),
balsamurilor pentru păr (1- 3%), rimelurilor (6-12%), fardurilor de pleoape (6-20%), rujurilor
(10-15%).

Produse medicamentoase
In industria farmaceutică, ceara de albine este utilizată la acoperirea tabletelor şi drajeurilor ,
ceea ce facilitează ingestia acestora şi asigură in acelaşi timp un efect retard asupra dizolvarii
compuşilor activi, pană la ajungerea acestora la nivel gastric. Ceara poate fi preparată in
amestec cu un medicament, compus ce astfel format asigură funcţionarea unui mecanism
special de eliberare treptată a medicamentului intr-o perioadă mai lungă de timp.
In această categorie se incadrează o bază de supozitoare (un amestec de substante care
permite eliberarea lentă a unei alte substanţe), constituită, de exemplu din 5% ceară de albine
5% acid palmitic şi 90% un ulei hidrogenat semisintetic denumit Nubon. Ceara de albine ca
atare poate funcţiona şi ca vehicul sau agent transportor pentru alte medicamente. Este cazul
acidului nalidixic suspendat in ceara de albine, care rămane timp mai indelungat in sange.

Forme farmaceutice cu lăptişor de matcă

Lăptişorul de matcă poate fi comercializat in stare proaspată, neprocesat, iar atunci cand nu
este congelat, sau de la frigider, in amestec cu alte produse (precum suplimentele nutritive şi
cele de tip medicamentos sau cosmetic). De asemenea, cea mai mare parte a produselor pe
baza de lăptişor de matcă se prezintă in stare liofilizată, ele pot fi utilizate ca atare sau
urmează procesele de condiţionare pentru preparea altor produse. Astfel lăptişorul de matcă
paote fi amestecat cu miere, sirop de zahar sau apa ori poate fi incapsulat.
Datorită efectelor sale stimulatorii, lăptişorul de matcă este de obicei inclus in formule de tip
medicamentos. Fie că este unic ingredient, fie că se prezintă sub formă de amestecuri cu alte
produse, formele de prezentare de bază sunt mereu aceleaşi, fiind in general adaptate la tipul
de tratament sau la preferinţele consumatorului. Asadar există preparate:
- de tip doză unică cu lăptişor de matcă liofilizat, insoţită de solventul adecvat;
- de tip doză unică de amestecuri de ingrediente in pulbere, cu sau fără solvent sau sub
formă de tablete sau capsule;
- de tip doză unică sau multiplă, in soluţie, pentru administrare orală sau injectabilă.
Ambalajele de tip doză unică includ cantitaţi mici de lăptişor de matcă liofizat (cca 250 mg),
care sunt introduse intr-un vehicul sau suport pentru a oferi atat un gust plăcut cat şi pentru a
facilita administrarea. Astfel de vehicule sunt: zaharul, anumite săruri şi arome, acidul citric,
[Link] suplimentele nutritive, lăptişorul de matcă poate fi insoţit şi de alte produse, ca
extractele de plante (gingseng), drojdie, extracte de polen. In cazul produselor din gama
Meltonic, lăptişorul de matcă are ca vehicul pastele de miere, alturi de uleiurile esenţiale,
polen sau extracte de plante.
Cele mai multe forme de prezentare se bazează pe o fază uscată intr-un ambalaj separat(plic,
fiolă) şi un solvent intr-un flacon sau fiolă adecvată. Este o modalitate care oferă o
condiţionare eficientă a fazei lichide (pasteurizare sau sterilizare) şi asigură o bună
conservare a produsului.
Pentru tablete, excipientul de bază este, de obicei, zaharul pudră alături de un liant de tipul
gumei arabice.
Capsulele de gelatină moi sau dure pot fi folosite pentru formule similare . Capsulele dure
pot fi umplute manual sau prin sisteme automate. Capsulele moi sau perlele necesită pentru
fabricare echipamente foarte costisitoare şi sofisticate.
O alta formă de prezentare este cea de fiole care conţin o soluţie de lăptişor de matcă.
Acestea se prepară astfel: se poate utiliza lăptişor de matcă proaspat neprocesat, dar insă
există probleme de conservare, mai ales legate de activitatea microbiologică şi de stabilitatea
lăptişorului de matca. Pentru sporirea gradului de conservare ,populaţia asiatică, adaugă in
soluţia de lăptişor de matcă cantitaţi mici de alcool sau extracte de propolis care impiedică
dezvoltarea microbiană. Intre aceste forme, un produs foarte cunoscut are la baza miere,
lăptişor de matcă şi un extract alcoolic de ginseng.
Producţia de preparate injectabile de lăptişor de matcă este totuşi limitată de condiţiile de
igienă menite să impiedice contaminarea şi toxicitatea64.

Forme farmaceuice cu polen şi pastură

Cele mai agreate forme farmaceutice cu polen recoltat de albine sunt cea de tabletă şi cea de
capsulă.
Pentru procesarea polenului sub forma de tablete, cea mai simplă modalitate constă in
obţinerea unei paste de polen cu miere, ce reprezintă bază de comprimare. Această metodă nu
necesită aditivi, ci numai gumă arabică sau puţină ceară, care pot fi incorporate in această
masă.
Acoperirea comprimatelor cu ceară oferă posibilitatea de a reduce riscul de alergie, intrucat
se evită contactul cu membranele mucoase. In condiţiile in care nu există maşină de
comprimat, cantitatea de gumă arabică, de gel sau de amestecuri de ceară poate fi crescută
suficient pentru a permite comprimarea individuală.
Capsulele obţinute se păstrează in flacoane de sticlă brună sau flacoane din plastic. Din
punct de vedere al conservabilitaţii, se recomandă ca aceste capsule să fie păstrate la frigider
şi consumate in interval de 6 luni (nu se adaugă nici un fel de agent de conservare)65.

Forme farmaceutice cu miere

Utilizarea medicinală a mierii nu necesită metode speciale de preparare. Dacă nu este
utilizată ca atare, in consumul casnic, mierea se amestecă cu lapte cald, ceaiuri sau alte
infuzii, cu vin sau cu alte băuturi alcolice. Farmacopeele din multe ţări menţionează
numeroase preparate pe bază de miere (melite) dar şi apă de roze cu miere, care este folosită
pentru aplicaţii locale in terapia durerilor de gat şi a diferitelor ulceraţii la nivelul cavitaţii
bucale. Intre cele mai comune modalitaţi de utilizare a mierii, cea de amestec cu extracte de
plante medicinale şi alte extracte din medicina tradiţională este bine cunoscută. Dacă
extractul utilizat se prezintă sub formă de sirop, preparatele trebuie sterilizate la temperaturi
ridicate inainte sau după adăugarea ingredientelor active sau este necesară adăugarea de
alcool ori a unui conservant de tipul sorbatului de potasiu. Există preparate in care se
folosesc, ca bază, siropuri fermentate de miere. Adaugarea mierii la extractele de plante
medicinale inainte de fermentaţie este o practică
comună in medicina ayurvedică. Şi in medicina africana tradiţională există multe extracte de
plante ce se amestecă cu miere. Europa dispune de multe forme tradiţionale, cunoscute şi
recomandate incă din timpul lui Hippocrate.
Mierea este un ingredient de bază intr-o serie de vinuri şi oţeturi medicinale. Există astfel de
preparate in care extracţia plantelor medicinale se face in vin cu miere la care se adaugă
alcool pentru conservare. Extracţia durează intre 10 şi 30 de zile66.

Forme farmaceutice cu propolis

Cu scopul de a mări suprafaţa de contact a solventului cu materialul extractibil, propolisul
brut este supus mărunţirii, pană ce se obţin particule cu dimensiuni cat mai mici.
Pentru a facilita mărunţirea, dar şi pentru a păstra cat mai bine fracţiunea volatilă de
compuşi, propolisul este păstrat la temperaturi foarte scăzute (chiar congelat), după care este
măcinat (devenind friabil) In instalaţii speciale, specifice industriei farmaceutice (intalaţii de
extracţie- percolatoare), produsul este supus extrcţiei cu alcool etilic absolut la temperatura
ambientală. Alcoolul etilic absolut prezintă avantajul unei foarte bune selectivitaţi: extrage
cel mai bine flavonoidele şi substanţele răşinoase şi elimină din extract ceara. Prin acest
procedeu se obţine totuşi o mică fracţiune de ceară, solubilă in alcool, respectiv ceroleina,
care insă in propolis nu este prezentă decat in cantitţti de 0,78-1,63%(Polinicencu şi col. ,
1981,1984). Capacitatea extractivă a etanolului absolut este secondată de alcoolul etilic de 70
C acetonă, metanol, alcool etilic de 50 C, cloroform şi clorură de metilen .
Propolisul brut luat in lucru trebuie să fie de uz medicinal caracterizat prin lipsa corpurilor
străine (impuritaţi) vizibile cu ochiul liber şi printr-un conţinut minim de 15% bioflavonoide
specifice.
Cercetarile efectuate au demonstrat necesitatea combinarii a două procedee extractive:
macerarea repetată şi percolarea. Utilizand numai macerarea repetată, extracţia priincipiilor
active din propolis nu este cantitativă. Prin aplicarea combinată a percolarii se obţine
etragerea cantitativă a principiilor active, operaţia decurge insă foarte incet din cauza
conţinutului ridicat de substanţe răşinoase din propolis şi din cauza colmatării filtrelor.
Extractul de propolis moale este folosit ca materie primă pentru obţinerea extractului
hidrosolubil liofilizat- produs obţinut printr-un procedeu original şi care permite solubilizarea
propolisului in solvenţi aposi cu destinatie terapeutică:apă distilată, ser fiziolgic, solventi
specifici cu destinaţie in oftamologie.
Principiul metodei de preparare se bazează pe solventarea compuşilor activi din propolis
intr-un solvent organic (etilendiamina sau dietilaminoetanol), solubilizarea extractului obţinut
in soluţie fiziologică, filtrarea rezidurilor de ceară şi apoi liofilizarea extractului in flacoane
de tip antibiotic. Extractul hidrosolubil obţinut se prezintă sub forma unei mase de consistenţă
spumoasă care se solubilizează in orice proporţie cu apa distilată, serul fizilogic şi solvenţi
apoşi şi specifici destinaţiei terapeutice pentru care este folosit.
Cu acest extract hidrosolubil se prepară soluţii pentru aerosoli in tratamente ORL şi
bronhopulmonare, precum şi soluţii şi aerosoli de uz oftalmic.
Teste asupra acţiunii biologice a propolisului au fost efectuate şi cu alt tip de extract de
propolis -respectiv cu un extract apos de concentraţie 13% (w/v), produs in Danemarca de
firma Propharma A/S.
In Cuba se prepară un extract de propolis roşu-prin suspendarea a 1 g produs brut in etanol
95% (v/v). Suspensia este decantată după 48 ore de păstrare la temperatura [Link]
obţinut are o concentratie de 70% (w/v) şi se recomandă păstrarea sa la temperatura de 4 C.
Principalele tipuri de prepare cu propolis utilizate deja in domeniul medical sunt prezentate
ca:
- unguente; soluţii; spray-uri; aerosoli; ovule; supozitoare; tablete; capsule; siropuri;
colutorii (emulsii, suspensii); colire.
Preparate farmaceutice cu produse apicole
Medicamente avizate de ANM
Medicamente cu venin de albine.
- ALCIS VENIN DE ALBINA, PULB. LIOF. + SOLV. PT. DG. SI TRAT, Cutie x 6
flac. cu pulb. pt. sol. inj. + 6 flacoane x 1,2 ml solv, SC DIAGNOSTIC TERAPIE
HALCIS ALERGIE SRL - ROMANI, ALERGENI - EXTRACTE.
Medicamente cu propolis.
- Propolis spray -spray soluţie cutanata Institutul de Certatare şi Dezvoltare pentru
Apicultura-Romania.
- Tinctura de propolis -tinctura Institutul de Certatare şi Dezvoltare pentru Apicultura-
Romania.
Medicamente cu polen.
- Purethral Polen de Graminee-alergeni-suspensie injectabila-SC. Diagnostic Terapie
Halcis Alergie SRL.-Romania
Medicamente cu miere.
- Coldrex LaryPlus Miere şi Lamaie -tablete-Glaxosmithkline Consumer Heathcare-
Marea Britanie
- Drill Miere cu aroma de trandafir-tablete-Pierre Fabre Medicament-Franţa.
- Mucosin cu miere picaturi orale -DCI-Ambroxolum-picaturi orale soluţie-Zentiva AS
Cehia.
- Mucosin cu miere sirop-DCI-Ambroxolum-sirop-Zentiva AS Cehia
- Strepsils(R) Miere şi lamaie -pastle-Reckitt Benckiser Heathcare International LTD-
Marea Britanie.
Suplimente nutritive
- PROPOSEPT-C comprimate cu propolis şi vitamina C
Acţiune terapeutica:
Componentele propolisului principiul activ al produsului ii conferă proprietati antiseptice
cicatrizante-epitelizante şi antiinflamatorii la nivelul căilor respiratorii şi ale tractului
digestiv.
Indicaţii:
Faringite laringite traheobronş[Link] dispeptice de etiologie variabila.
- APIREVEN-Unguent cu venin de albine
Acţiune terapeutica:
Veninul de albine este utilizat cu bune rezultate in tratamentul reumatismului acut şi cronic a
durerilor reumatismale musculare şi articulare. Alături de celelalte componente cu acţiune
revulsivă veninul de albine produce o creştere a temperaturii cutanate intensifică irigaţia
sanguină pana in profunzimea muşchiului corectand lipsa de oxigen din zona dureroasa şi
avand in acelaşi timp şi o importantă acţiune antiinflamatoare
Indicaţii:
Dureri reumatismale articulare şi musculare. Lumbago sciatică degeraturi dar se poate folosi
şi pentru masajul sportivilor.
- REVIPOL
Etractul de polen este obţinut din polen poliflor printr+o tehnologie originala bazata pe
extracţii selective şi succesive cu solvenţi specifici. Fracţiunea REPO conţine un numar
insemnat de aminoacizi liberi proteine pigmentţi carotenoizi şi majoritatea substanţelor
liposolubile. Vitamina C prezentă in compoziţia produsului Revipol potenţează acţiunea
nutritivă şi funcţională a compuşilor din extractul de polen.
Acţiune: energizant general in stări de debilitate fizică activator al funcţiilor metabolice
protector al celulei hepatice (hepatoprotector) complement vitamino-proteico-mineral
alimentar stimulant general al afecţiunii insoţite de stări carenţiale.
 - POLENOLECITIN-Supliment nutritiv -dietetic pe bază polen miere şi lecitină
vegetală
Indicaţii: ca supliment nutritiv in stări de denutriţie anemii stări carenţiale asociate unor
afecţiuni cronice sau convalescenţe după afecţiuni hepatice ca supliment şi tonic general in
scădera randamentului fizic şi intelectual surmenaj oboseală.
- FORT-CAPS-polivitamină energizant natural
Indicaţii:
Supliment nutritiv tonic general susţinator de efort fizic şi intelectual intens recomandat in
special pentru sportivii de performanţă.
- DRAJEURI FILMATE CU LAPTIŞOR DE MATCĂ-stimulent biologic cu acţiune
energizantă şi regeratoare Lăptişorul de matcă este un produs natural secetat de albinele
tinere pentru hrănirea larvelor şi a mătcii. Conţine cantitaţi importante de proteine şi
aminoacizi glucide simple şi complexe lipide enzime vitamine (in special din grupul D)
substanţe minerale şi factori vitali ce acţionează in calitate de biocatalizatori in procesele de
regenerare celulară. Drajeurile sunt preparate prin asocierea lăptişorului de matcă cu glicocol
aminoacid cu rol important la nivelul organismului şi
care menţine principiile active sensibile din lăptişor. Crusta de zahăr cu care este acoperit
drajeul protejează amestecul de lăptişor de matcă şi glicocol de acţiunea luminii umiditaţii şi
a altor factori ce l-ar putea inactiva.
Indicaţii: Ca stimulent biologic cu acţiune energizantă şi regeneratoare in stări de oboseală
surmenaj astenie lipsa poftei de mancare in nerasteniile de suprasolicitare tulburari de
comportament cu randament psihic scazut tonic in bolile cu evoluţie cronică anemii anorexii.
Nu determină efecte secundare şi sub acest aspect nu prezintă contraindicaţii.
- SPRAY PROPOLIS
La administrare topică prezintă efecte analgezice fiind foarte bine tolerat.
Indicaţii: Leziuni cutanate mici de natură traumatică sau termică Ulcer cronic de gambă
keratodermii de etiologii variabile leziuni de decubit arsuri de gradul I şi II . In prezenţa unei
suprainfecţii microbiene propolisul poate fi folosit in asociere cu antibiotice.
- PROPODERM-unguent cu propolis
Acţiune terapeutică: Extractul moale de propolis se obţine din propolis brut. Propolisul este
un produs apicol cu o copoziţie complexă constand din substanţe romatice răşini balsamuri
ceruri uleiuri eterice polen substanţe [Link] active responsabile de spectrul larg
de acţiune sunt flavonozide. Aceştia manifestă acţiune bactericidă sau bacteriostatică
cicatrizantă anestezică regeneratoare a ţesutului epitelial antifungic antiinflamator
antipruriginos.
- ACNEOL-PROP
Acţiune:Loţiunea cosmetică ANEOL-PROP prezintă o acţiune topică dezinfectantă şi
cicatrizantă datorită propolisului care conţine răşini balsamuri uleiuri eterice gumorezine şi
un important spectru de compuşi flavonoidici.
Indicaţii: ACNEOL-PRPO este folosit in diferite afecţiuni ale tenului dar mai ales in acneea
juvenilă.
- MELCALCIN-produs granulat pe bază de miere de albine lăptişor de matcă şi calciu.
Produsul MELCALCIN este un produs supliment dietetic uşor asimilabil cu acţiune
stimulatoare asupra proceselor de calcifiere a oaselor in creştere la copii dar şi cu acţiune
adjuvantă in procesele de vindecare a fracturilor şi consolidare a oaselor fracturate. Este un
tonic şi revitalizant general in stari de oboseală surmenaj fizic şi intelectual.
- TONIC HEPATIC
Recomandări:protector al ţesutului hepatic,stimulent al funcţiilor hepatice.
- TONIC ANISTRESS
Intrebuinţări: tonic şi regenerator general antistress.
 - MIPROSEPT-supozitoare
Acţiune terapeutică:antiseptice ,antiinflamatoare.
- TINCTURĂ DE PROPOLIS
Propolisul este un produs natural recoltat de la albine de pe mugurii şi scoarţa unor arbori şi
arbuşti. In compoziţia sa intră răşini, balsamuri, uleiuri eterice, substanţe minerale, ceară
vegetală şi ceară de albine. Constituienţii de bază cu un spectru larg de acţiuni terapeutice
sunt compuşi de natură flavonoidică.
Acţiune: produs cu acţiune bacteriostatică, bactericidă, antifungică şi antivirală, analgezic,
cicatrizant şi regenerator al ţesuturilor. Considerat un modificator al răspunsului biologic
(MRB), propolisul acţionează ca stimulent al sistemului imunitar, agent reglator fucţional,
stimulent al metabolismului. Acţioneză de asemenea asupra sistemului capilar, diminuand
fragilitatea şi permeabilitatea capilară.
- TONIC CARDIOVASCULAR
Acţiune: Este un produs de intreţinere,eficient pentru prevenirea şi ameliorarea tulburărilor
circulatorii care pot apărea la trecera de la sezonul rece la cel cald. Se administrează in cure
indelungate.
- TONIC RESPIRATOR
Indicaţii: Componentele sale au proprietaţi stimulente imunitare (propolisul şi vitamina C) şi
antiseptice, expectorante şi stimulente respiratorii (uleiurile volatile de pin şi eucalipt).
Este indicat persoanelor care au boli respiratorii (bronşite,astm), precum şi celor foarte
sensibile la răceli ,care suferă de rinită sau sinuzite cronice.
- TONIC DIGESTIV
Indicaţii: Tonic al sistemului digestiv ce valorifică acţiunea componenţilor activi din
propolisflavonoizi, componentele uleiului natural de cimbru şi proprietaţile de stimulare a
tranzitului intestinal (peristaltism) al mierii de albine. Mai este indicat şi in stări de flatulenţă,
diskinezii biliare, constipaţie (laxativ uşor).
- TONIC RENAL
Acţiune: Produs tonic ce-şi datorează acţiunea uleiului volatil de ienupăr şi tincturii de coada
calului precum şi mierii de albine. Prin activarea fenomenului de diureză, produsul previne
formarea calculilor renali.
Indicaţii: calculoză renala, diuretic.
- VI-FORT
Este un produs nutritiv-diuretic natural Indicaţii: Supliment nutritiv,tonic general,susţinator
de efort fizic şi intelectual intens,stimulent al metabolismului.
- POLENAPIN
Polenul recoltat de albine conţine substanţe stimulatoare pentru organism vitamine
(complexul B, vitamina C, E şi betacaroten, proteine, aminoacizi (toţi aminoacizii esenţiali),
lipide simple şi complexe, glucide, substanţe minerale, acizi nucleici, enzime. Este considerat
unul dintre cele mai importante produse le stupului, cu un excelent rol de hrană funcţională.
Produsul
- POLENAPIN este prezentat sub formă de tablete, pentru a facilita administrarea
polenului.
Indicaţii: ca stimulent in denutriţie proteică ,anemii,anorexie, ca ajuvant in tratamentul
afecţiunilor hepatice şi gastrice, ca tonifiant pentru organismele epuizate de eforturi fizice
(mai ales la sportivi), ca supliment nutritiv in stari carenţiale de natură vitamino-proteică-
minerală şi ca sursăde antioxidanţi naturali.