ARGUMENT 1

INTRODUCERE
CAP I. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA SUPOZITOARELOR
I.1 Clasificarea supozitoarelor
Rectale
Vaginale
Uretrale

I.2 TIPURI SPECIALE DE SUPOZITOARE

I.3 Avantajele si dezavantajele supozitoarelor
CAP II. ELEMENTE ALE ANATOMIEI SI FIZIOLOGIEI RECTULUI ( scoti cap 2)
II.1 Structura anatomica a rectului
II.2 Structura histologica a rectului
II.3 Functiile rectului
II.4 Absorbtia substantelor medicamentoase administrate pe cale rectala
CAP III. CONSTITUENTII SUPOZITOARELOR
III.1 Excipienti grasi
III.2 Excipienti hidrosolubili
III.3 EXCIPIENI AUTOEMULSIONABILI
CAP IV PREPARAREA SUPOZITOARELOR
IV.I Metoda de preparare prin modelare manuala
IV 2. Metoda de preparare prin presare
IV.3 Metoda de prelucrare prin topire si turnarea in forme
IV.4 Conditii de calitate si control ale supozitoarelor
CAP V. SUPOZITOARE CU ACTIUNE ANTIINFLAMATOARE ( scoatem, nu as mai zice
ca e nevoie!!!)
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ARGUMENT
Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide care contin doze unitare din una mai sau mai
multe substante medicamentoase destinate administrarii pe cale: rectala, vaginala, uretrala.
. FR X include sub denumirea de supozitoare att formele farmaceutice solide pentru
aplicare rectal (supozitoare) ct i pe cele cu aplicare vaginal (ovule) sau uretral (bujiuri).
Forma este intalnita inca din antichitate. In Papirusul Ebers (1600 i. Hr.). ca si in alte surse
antice avem diverse informatii ca medici evrei, egipteni, greci, mesopotami utilizau calea de
administrare rectala.
Tendina de a le trata mpreun a aprut n literatur datorit modului de preparare
asemntor i faptului c la obinerea lor sunt folosii aceeai excipieni, dar exist diferenieri
nete din punctul de vedere al utilizrii i modului de aciune (sistemic/local) atrgnd
modificri n formulare, mod de dozare, forma si greutatea acestor preparate.
Aceasta forma este mentionata si de medici mari ai antichitatii ca: Hipocrates, Dioscorides si
Galenus.
In sec. al VI-lea, ca principii active pentru diferite supozitoare, s-au utilizat produse de origine
vegetala ca: opiul, rostopasca etc.
In evul mediu, supozitoarele se preparau utilizand ca baza: ceara, sapunuri etc.
In sec. al XVIII-lea farmacistul parizian A. Baume introduce ca excipient untul de cacao.
Ulterior aceasta baza a fost asociata cu alti excipienti, de exemplu: lanolina, cetaceul, axungia
etc.
Mai tarziu s-a propus utilizarea masei de gelatina-glicerina de catre Dieudonne (in anul 1897)
devenind oficinale in Farmacopeea franceza in 1908.
Tot in 1897 a fost propus ca excipient pentru supozitoare Agar-Agarul.
In functie de calea de administrare si de caracteristici se utilizeaza urmatoarele tipuri de
supozitoare: am mutat ma jos
- supozitoare rectale;
- supozitoare vaginale (Ovulae);
- supozitoare uretrale (Bujiuri);
- otoconi (supozitoare auriculare);
- sisteme terapeutice rectale si vaginale cu eliberare controlata a substantelor
medicamentoase.
INTRODUCERE
Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide, obtinute din una sau mai multe substante
active incorporate intr-un excipient, destinate a fi administrate pe cale rectala, vaginala sau
uretrala.
In functie de locul de aplicare se impart in: supozitoare rectale (supozitoare propriu-zise),
supozitoare vaginale (ovule sau globule) si supozitoare uretrale (bujiuri).
In functie de calea de administrare si de caracteristici se utilizeaza urmatoarele tipuri de
supozitoare:
- supozitoare rectale;
- supozitoare vaginale (Ovulae);
- supozitoare uretrale (Bujiuri);
- otoconi (supozitoare auriculare);
- sisteme terapeutice rectale si vaginale cu eliberare controlata a substantelor
medicamentoase.

,,Preparate rectale - supozitoare = preparate unidoz solide, cu forma, volumul si

consistenta adaptate administrrii rectale, in vederea obinerii unui efect local sau sistemic.
,,Preparate vaginale - supozitoare vaginale, ovule = preparate unidoza solide, de
forme diferite, in general ovoide, cu volumul si consistenta adaptate administrrii vaginale in
general pt aciune locala. Conin una sau mai multe s.a. dispersate sau dizolvate intr-o baza
adecvata.
,,Creioane sau ,,Styli - supozitoare uretrale, bujiuri = prep solide destinate
aplicrii locale, de form cilindric, sterile.
Dup unii autori sunt considerate supozitoare toate preparatele de form, consisten i
dimensiuni potrivite, destinate a fi introduse n cavitile organismului, excluznd pe cea
bucal, pentru a exercita o aciune terapeutic (n aceast categorie intr i preparatele pentru
nas - rinoconuri, urechi - otoconuri i comprimatele administrate intravaginal).

Denumirea, folosit mai ales pentru supozitoarele rectale, provine de la cuvntul

supponere a pune n loc, a nlocui amintind de utilizarea supozitoarele n locul clismelor
pentru aciunea purgativ.

Le scoatem!!!!!
Alti autori folosesc termenul de supozitoare in sens si mai larg, prin supozitoare intelegand
preparatele de forma, consistenta si dimensiuni potrivite, destinate a fi introduse in cavitatile
corpului uman, excluzand cavitatea bucala, pentru a dezvolta o actiune terapeutica. Dupa
aceasta definitie sunt incluse in grupa supozitoarelor si preparatelor solide sau semi-solide
care se introduc in nas sau in ureche. De asemenea si comprimatele destinate a fi introduse in
vagin (pessarii) sunt considerate tot supozitoare.
Denumirea de supozitoare a fost si este inca utilizata mai ales pentru preparatele solide
administrate rectal. Termenul provine din limba latina de la supponere (a pune in loc, a
inlocui) ceea ce aminteste probabil de utilizarea de la inceput a supozitoarelor ca laxative in
locul clismelor.
SUPOZITOARELE RECTALE
Supozitoarele rectale au forma cilindrica, conica sau de torpila. Primele doua tipuri sunt in
general mai usor de obtinut, in schimb forma de torpila, mai greu de preparat, este cea mai
recomandata deoarece elimina riscul de expulzare reflexa in momentul administrarii.
Lungimea, grosimea si greutatea sunt variabile. Supozitoarele pentru adulti au greutatea de 2-
3 g, iar cele pentru copii 1 - l ,5 g.
Principalele baze de supozitoare au ramas, multa vreme, untul de cacao introdus in 1852 si
gelatina glicerinata in 1875. Dupa 1930 au inceput sa fie obtinute prin semi-sinteza sau
sibnteza ata baze grase destinate sa inlocuiasca untul de cacao cat si baze hidrosolubile.
Astazi, gama de excipienti pentru supozitoare este destul de bogata, ceea ce permite largire
sortimentelor de supozitoare, majoritatea substantelor medicamentoase putand fi administrate
sub aceasta forma. Fabricarea pe scara industriala a supozitoarelor cunoaste, o mare
dezvoltare si pentru faptul ca s-au realizat utilaje corespunzatoare si totodata s-au pus la punct
mijloacele de conditionare si de ambalare care asigura o stabilitate indelungata.
CAP I. CONSIDERATII GENERALE ASUPRA SUPOZITOARELOR
F.R. ed. VIII oficializeaza supozitoarele intr-o monografie de genera?litati care prevede
urmatoarea definitie: ,,Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide, obtinute din una sau
mai multe substante active In?corporate Intr-un excipient, destinate a fi administrate pe cale
rectala, vaginala sau uretrala". Dupa destinatia pe care o au se numesc: supozi?toare rectale
(supozitoare), supozitoare vaginale (ovule, globule), supozi?toare uretrale (bujiuri).

FORMULAREA SUPOZITOARELOR

Supozitoarele sunt alctuite dintr-un vehicul sau excipient n care este ncorporat
substana activ (una sau mai multe) alturi de care se afl uneori substane auxiliare.
Coninutul n substane active variaz n limite largi 0,1- 40%, in functie de:

- natura subst active si doza uzuala;

- efectul dorit;

- locul de administrare.

Cea mai mare parte este constituit din excipient care d forma supozitorului i asigur
eliberarea substanelor active.

Excipienii se mpart n urmtoarele clase:

 grai de obicei gliceride ale acizilor grai superiori;

hidrosolubili geluri de macromolecule si geluri de P.E.G.;

excipieni autoemulsionabili sau hidrodispersabili - formeaz dup administrare

emulsii U/A si favorizeaz rspandirea s.a. pe o suprafaa mai mare, mrind astfel
biodisponibilitatea.

Caracteristicile excipienilor:
- s se dizolve sau s se topeasc dup inserie n cavitatea respectiv pentru
eliberarea rapid i integral a substanelor active ncorporate;
- excipienii grai s aib p.t. sub 36-370C (noaptea temperatura corpului este de
360C);
- n timpul solidificrii s aib o contracie de volum corespunztoare, care s
permit scoaterea din forme, neimpunndu-se lubrifierea acestora; n caz contrar
formele vor trebui gresate cu un lichid nemiscibil cu excipientul;
- vscozitatea masei topite trebuie s fie corespunztoare pentru a se asigura n
timpul preparrii o curgere uniform n tipare, omogenitatea masei i etalarea pe
mucoasa rectal;
- s fie stabili din punct de vedere fizic, chimic i microbiologic, att n timpul
pstrrii ca materii prime, precum i dup preparare;
- s nu prezinte incompatibiliti cu substanele active sau alte substane asociate;
- sa prezinte inocuitate i buna toleran pe mucoasa rectal;
- s se preteze la ct mai multe metode de preparare: modelare manual, presare,
topire i turnare n forme;
- s confere preparatelor o rezisten mecanic satisfctoare.

I.1. Clasificarea supozitoarelor

SUPOZITOARE RECTALE

Supozitoarele rectale sunt forme farmaceutice solide, cilindrice, conice sau form de
torpil cu lungime, diametru i greutate variabil: 1-2g pentru copii, 2-3g pentru aduli, limita
maxim fiind de 4g.

Au fost folosite mult timp numai pentru aciunea local; n prezent sunt folosite i
pentru aciunea general, calea rectal fiind o cale la fel de important ca i cea oral sau
parenteral.
Pentru aciunea local sunt folosite n principal pentru reducerea durerii i strii de
iritare provocat de hemoroizi sau pentru combaterea infeciilor locale.

Conin substane:

- astringente,
- antiseptice locale, antibiotice,
- vasoconstrictoare,
 - antiinflamatoare,
- ageni de calmare i protecie.
In aceast categorie sunt incluse i cele cu aciune laxativ.

Pentru aciunea sistemica se pot administra:

- antireumatice,

- analgezice-antipiretice,

- spasmolitice,

- sedative, tranchilizante,

- antiemetice,

- antiastmatice.

Avantaje administrarea rectal pentru o aciune sistemic este indicat cnd pacientul
nu poate lua medicamente pe cale oral:

datorit strii de vom sau a unor tulburri gastro-intestinale,

dup intervenii chirurgicale la nivelul tubului digestiv,

pacientul nu poate nghii (este n com),

substanele active au aciune iritant asupra mucoasei gastrice,

substanele active administrate oral sunt inactivate fie de sucurile gastro-

intestinale (enzime, pH gastric) sau la trecerea prin ficat (efectul primului pasaj hepatic),

cnd pacienii au tulburri de deglutiie: copii i btrni,

bolnavii cu sensibilitate deosebit pentru gustul neplcut al unor

medicamente,

pentru medicamentele care sub form de comprimate ar tenta la sinucideri

(barbiturice).

Dezavantaje

tendina de repulsie pentru acest mod de administrare, dependent de tradiie, astfel

America respinge acest mod de administrare n timp ce Europa admite administrarea rectal,

absorbia este uneori lent i incomplet, ducnd la variaii n efectul terapeutic,

pacientul trebuie s stea culcat la administrare,

la administrarea repetat pot apare efecte secundare nedorite iritaii ale rectului,

din punct de vedere tehnologic apar probleme la realizarea pe cale industrial,

 conservarea este mai dificil, n special la variaii de temperatur.

Dei aceast cale de administrare nu este de elecie, sunt situaii cnd poate prezenta
avantaje pentru pacient.

BIODISPONIBILITATEA SUBSTANTELOR

MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE SUB FORMA DE SUPOZITOARE

RECTALE

Biodisponibilitatea substanelor active administrate pe cale rectala depinde de diveri

factori, care pot fi divizai in trei grupe:

- factori anatomo-fiziologici,

- factori ce privesc proprietile fizico-chimice ale s.a.

- factori ce privesc caracteristicile bazei.

Pentru a nelege cum are loc absorbia medicamentelor, deci biodisponibilitatea este
necesar s cunoatem cteva date despre anatomia i fiziologia rectului.

Supozitoarele rectale sunt introduse prin anus i ajung n partea cea de mai jos a
intestinului gros, n rect.

Din punct de vedere anatomic rectul este partea terminal a colonului formnd ultimii
10-15 cm din tractul gastro-intestinal.

Rectul este format din: canal rectal i ampula rectal.

Rectul este un organ cavitar, cu pereii netezi, fr viloziti, peretele rectal fiind
format dintr-un epiteliu unistratificat, alctuit din celule cilindrice i celule n form de cup,
care secret mucus. Volumul total de mucus este estimat la aproximativ 3 ml i este rspndit
pe toat suprafaa peretelui rectal; stratul de mucus pe suprafaa mucoasei rectale are o
grosime de 100 m. Mucusul rectal are capacitate de tamponare mic i pH~7,5. In condiii
normale rectul este gol i umplerea lui provoac efectul de defecaie aflat in mod normal sub
control.

Absorbia substanelor medicamentoase din rect pentru realizarea efectului general

este influenat de irigarea acestui organ, n special de drenarea venoas.

La nivelul rectului ajung trei vene separate:

 vena hemoroidal inferioar,
vena hemoroidal medie (mijlocie),
vena hemoroidal superioar.

Venele hemoroidale inferioar i median se scurg n venele iliace, apoi n vena cav
inferioar, trecnd apoi n circuitul sistemic. Vena hemoroidal superioar se vars n vena
port i ajunge n ficat. La nivelul ficatului medicamentele sunt parial metabolizate
inactivate, deci biodisponibilitatea medicamentelor nu este de 100% ci mai mic.
Se poate evita efectul primului pasaj hepatic prin introducerea supozitoarelor n partea
cea mai de jos a rectului, pe ultimii 5-6cm, dar acest lucru nu poate fi garantat, deoarece
medicamentul nu rmne n zona sfincterului anal, fiind propulsat n intestin, pe baza
activitii sfincterului.

Aprox 80% din substanele active trec n circuitul sistemic i 20% ajung la nivelul
ficatului.

Comparativ cu resorbia pe cale oral, biodisponibilitatea este mai mare pe care

rectal, deoarece substanele active administrate oral trec prin ficat.

Dup administrare pe cale rectal, dependent de caracteristicile excipientului,

supozitoarele:

fie se dizolv n fluidul rectal, dac excipientul este hidrosolubil,

fie se topesc la 370C, dac excipientul este liposolubil.

Deoarece volumul de mucus este mic, dizolvarea este dificil, necesitnd un exces de
ap.

Datorit efectului osmotic al excipientului, apa este atras din vasele sanguine sau
lichidul interstiial dnd o senzaie de jen. Sunt preferai excipienii care elibereaz
substanele active dup topire excipienii grai.

Indiferent de tipul de excipient, substana activ dizolvat n supozitor, dup

desfacerea supoz, va difuza spre mucoasa rectal prin stratul mucos, urmnd s fie absorbit.

Substana activ suspendat, va trebui s fie eliberat din excipient, fie datorit
gravitaiei, fie motilitii intestinale, urmnd faza de dizolvare n fluidul rectal; moleculele
dizolvate vor difuza prin stratul mucos, apoi prin mucoasa rectal i vor fi apoi absorbite n
circuitul sanguin.

Absorbia este un proces de difuziune pasiv ca la toate nivelele tubului digestiv.

Factorii fiziologici care influeneaz absorbia rectal

 localizarea supozitorului dup administrare - daca s.a. e eliberata in partea
superioara a ampulei rectale, va fi vehiculata de snge ctre ficat, unde sufer efectul primului
pasaj. Forma de torpila favorizeaz stagnarea in prima poriune rectala, evitndu-se trecerea in
vena porta.

cantitatea mica de lichid disponibil la nivelul rectului 3 ml mucus ridic

probleme pentru substanele care au o foarte mic solubilitate (ex: fenitoina). n condiii
nefiziologice se poate mri cantitatea de lichid din rect, fie prin atracie osmotic a
excipientului, fie n caz de diaree.

proprietile mucusului rectal: pH~neutru, lipsa capacitaii de neutralizare a

mucusului rectal.

coninutul rectal rectul este de obicei gol, materiile fecale fiind expulzate sau
transportate napoi n colon, dependent de controlul voluntar al sfincterului rectal.
motilitatea (peristaltismul) peretelui intestinal,

presiunea organelor abdominale asupra rectului: organele abdominale preseaz pe

rect, cnd organismul este n poziie vertical, stimulnd rspndirea masei dizolvate sau
topite a supozitorului i adsorbia.

particularitile individuale: - gradul de anastomozare a venelor hemoroidale.

- circulaia limfatic de la acest nivel (dei este mai
lent i mai mic) joac un rol n absorbia pe cale limfatic.

- starea membranei rectale (intacta/lezata): intact

acioneaz ca o barier la trecerea liber a substanelor.

- obstrucia intestinala datorita creterii unor tumori.

Influenta formulrii asupra biodisponibilitatii substanelor active administrate

rectal

Un rol important in absorbia si biodisponibilitatea substanelor active din supozitoare

l joaca:

> proprietile fizico-chimice ale s.a.

> natura si caracteristicile bazei de supoz

> eventuala prezenta a unor subst auxiliare.

Proprietile fizico-chimice ale subst medicamentoase

 Un rol important n cedarea substanelor active l are solubilitatea substanelor active
n excipieni.

- dac substana are afinitate mare pentru excipient, ea se va afla n proporie mare sau
total dizolvat n excipient => cedarea n fluidul rectal va fi lent.

- o oarecare liposolubilitate este necesara pentru penetrarea prin membrana rectal.

- pentru a grbi viteza de eliberare (cedare) care este pasul hotrtor n absorbia
substanelor, se recomand ca pentru substanele hidrosolubile s se aleag un excipient
liposolubil, iar pentru cele solubile n grsimi un excipient hidrosolubil.

- dac substanele active au solubilitate mic n ap sau grsimi se recomand

utilizarea substanelor active aduse la grad de diviziune ct mai mic micronizarea lor,
grbind astfel viteza de dizolvare n cantitatea mic de fluid rectal, deoarece pentru acestea
viteza de dizolvare este hotrtoare pt viteza de absorbie.

- cea mai lent vitez de cedare apare la supozitoarele n care substanele active sunt
ncorporate sub form de soluie n faza intern a unei emulsii A/U.

- pentru o cedare rapid se prefer dispersarea substanelor solubile n ap sub form

de suspensie n excipient gras.

Mrimea particulelor de substan solid dispersat are importan din punct de vedere
tehnologic, pentru realizarea de supozitoare omogene i din punct de vedere al
biodisponibilitii.

- pentru evitarea sedimentrii particulelor solide n excipientul fluid particulele trebuie

s fie sub 150 m.

- cel mai uor suportate sunt particulele sub 50 m, care nu produc iritaii i au viteza
de dizolvare mai mare se recomand deci micronizarea.

- particulele cu dimensiuni mai mari au dat nivele sanguine mai nalte dect cele cu
dimensiuni mai mici => optim ntre 50-100 m.

- particulele mai mici de 5 m nu asigur transportul prin vehiculul topit iar cele mai
mari de 100 m risc s sedimenteze.

Densitatea particulelor dispersate n excipient influeneaz capacitatea de etalare a

excipientului topit pe o suprafa mai mare. Influenta e semnificativa cnd densitatea
depete o anumit valoare pentru pulberi grele, dense.

Concentraia substanelor active n excipient influeneaz viteza de absorbie,

depinznd de doza necesar pentru efectul terapeutic, fiind egal sau o dat i jumtate fa de
cea oral.

Cu ct concentraia este mai mare cu att resorbia este mai crescut. O cantitatea prea
mare influeneaz omogenitatea preparatului prin tendina de aglomerare. De asemenea
concentraia crescut poate mri vscozitatea masei de supozitor care poate ngreuna turnarea
n forme i ntrzia etalarea excipientului pe mucoasa rectal.

Proprietile fizico-chimice ale bazelor de supozitoare care influeneaz absorbia

rectal
La formularea i prepararea supozitoarelor se folosesc urmtoarele tipuri de baze:

- baze grase (lipofile);

- baze hidrosolubile;
- baze autoemulsionabile.

Bazele grase
Sunt reprezentate de untul de cacao, un excipient natural, i de gliceridele de
semisintez, obinute prin hidrogenarea unor uleiuri vegetale (de palmier, cocos, arahide, etc.)
i cunoscute sub diverse denumiri comerciale.

Bazele hidrosolubile
Din aceast categorie fac parte polietilenglicolii (polimeri ai oxidului de etilen).
Exist diverse tipuri de PEG-uri, care difer prin lungimea lanului, masa molecular i starea
fizic, cei mai folosii fiind PEG 300, 400, 600, 1500, 1540, 3350, 4000, 6000 i 8000.

Bazele autoemulsionabile
Sunt amestecuri de materiale lipidice i hidrosolubile sau hidromiscibile, capabile s
formeze emulsii de tip U / A la contactul cu fluidul rectal i s se disperseze n acesta. Din
acest grup fac parte Tween 61, Myrj 52 i Pluronicii.

O prim condiie pe care trebuie s o ndeplineasc bazele de supozitoare, indiferent

de natura lor, este s rmn solide la temperatura camerei i s se nmoaie, s se topeasc sau
s se dizolve dup administrare, astfel nct substana medicamentoas coninut s fie
complet disponibil dup inseria supozitorului.

Anumite baze sunt mai eficiente, n ceea ce privete eliberarea substanelor

medicamentoase, dect altele, datorit caracteristicilor lor particulare.

Capacitatea de nmuiere i topire sau de dizolvare a excipienilor:

Bazele lipofile cedeaz substanele medicamentoase prin topire. Topirea excipienilor

liposolubili trebuie s se fac la temperaturi cuprinse ntre 32,6-37,6oC, temperatura optim
fiind situat la 36,7oC, apropiat de cea rectal.
 Topirea propriu-zis este precedat de o perioad de nmuiere (ramolire), ceea ce
permite etalarea masei n ampula rectal, favoriznd eliberarea substanei active.

S-a demonstrat c dac punctul de topire al excipientului lipofil este mai ridicat,
efectul farmacologic este tardiv. Este important de cunoscut i punctul de topire al
supozitoarelor, deoarece unele substane medicamentoase pot modifica punctul de topire al
excipientului.

Bazele grase care se topesc la temperaturi mai joase au avantajul c elibereaz

substana medicamentoas ncorporat n poriunea inferioar a rectului, evitndu-se astfel
preluarea acesteia n vena port i, astfel, efectul primului pasaj hepatic.

Bazele hidrosolubile cedeaz substana medicamentoas ca urmare a dizolvrii n

fluidul rectal. Dizolvarea lent, ntr-un timp mai mare (conf. FR X n maxim 1 or), se
datoreaz volumului redus al mucusului prezent, astfel avnd loc i o eliberare mai lent a
substanei active.

PEG-urile, bazele hidrosolubile uzuale, fiind higroscopice, absorb apa din esuturile
aflate n vecintatea rectului i conduc la o cretere a presiunii osmotice n lumenul rectal. Se
produce o iritaie local i iniierea unui rspuns colonic, cu deplasarea rapid a bolului fecal
i evacuarea supozitorului, mpiedicnd astfel eliberarea i absorbia complet a substanei
medicamentoase.

Pentru a se evita aceste neajunsuri, supozitoarele cu PEG trebuie s conin cel puin
20% ap, sau se imerseaz n ap nainte de inserie.

Capacitatea de etalare i capacitatea de cedare a substanei medicamentoase din bazele

de supozitoare:

n cazul supozitoarelor formulate cu excipieni lipofili, lichidul uleios rezultat dup

topirea acestora este nemiscibil cu fluidul rectal. De aceea, substanele liposolubile tind s
rmn n excipient i s nu migreze n fluidele fiziologice apoase.

Lucrurile se petrec invers cu substanele hidrosolubile ncorporate n baze lipofile,

cnd, datorit lipsei de afinitate a substanelor medicamentoase pentru excipient, rezult o
cedare mai bun.

Bazele hidrosolubile, dup dizolvare, se amestec cu secreiile mucoasei, prin urmare

cedarea substanelor medicamentoase din asemenea baze nu ridic probleme, indiferent de
modul lor de ncorporare (prin dizolvare sau prin suspendare).
 Substane auxiliare prezente in formulare care influeneaz absorbia rectala

agenii de ngroare mresc vscozitatea: dioxidul de siliciu coloidal, monostearatul

de aluminiu n concentraie 1-2% n masa de excipient creeaz un sistem asemntor unui gel
i micoreaz viteza de cedare a substanelor active.

alte substane adugate micoreaz vscozitatea, de ex lecitina favorizeaz etalarea,

ca urmare a micorrii viscozitii.

substanele tensioactive: - utilizate ca emulgatori pt a uura incorporarea soluiilor

apoase in baze grase. Dac substanele tensioactive favorizeaz formarea emulsiilor A/U ele
micoreaz biodisponibilitatea pentru c micoreaz viteza de cedare din excipient.

- utilizate ca ageni de umectare pot influena cedarea.

Astfel, favoriznd capacitatea de ntindere a masei topite pe mucoasa rectal, favorizeaz
resorbia.

- folosite in concentraii mari pot solubiliza micelar s.a. =>

cedarea e dificila si absorbia e frnata.

ALTE PREPARATE RECTALE

Sunt folosite datorit avantajelor oferite:

- se evit aciunea iritant a supozitoarelor asupra mucoasei rectale;
- se asigur o cedare mai rapid a substanelor active;
- se evita interactiile excipientului cu s.a.
- se asigur stabilitatea la variaii de temperatur.

1. Capsule gelatinoase rectale

- constau dintr-un nveli continuu de gelatin de form alungita, care conin substane
active:

- coninutul capsulelor: subst lichide, soluii, emulsii sau suspensii ntr-un lichid
nemiscibil care s nu influeneze nveliul de gelatin deci un lichid apolar; sau sub form
de past sau pulbere.

- la folosire se umecteaz cu ap pentru a grbi desfacerea nveliului i eliberarea

substanelor active care are loc numai dup dizolvarea peretelui gelatinos n secreia
existent la nivelul rectului. Deci peretele trebuie s fie ct mai subire.
- aceste capsule se obin cu maini Scherer prin injectare.

Prezint urmtoarele avantaje:

o dozare corect a substanelor active,

 stabilitatea substanelor active la temperaturi ridicate,

biodisponibilitatea aproximativ egal cu cea din supozitoarele rectale.

2. Preparate lichide - soluii, suspensii, emulsii rectale

Se folosesc pt - aciune locala

- aciune sistemica

- stabilirea unui diagnostic.

Rectiole sau microclisme sunt preparate care conin o cantitate mic de lichid, care
se administreaz n rect. Sunt ambalate ntr-un tub suplu din material plastic i prevzute cu
un tub canul sudat la cald dup umplere sau nchis etan cu un capac. Produsele ce se
condiioneaz pot fi soluii, suspensii i mai rar emulsii. Soluiile sunt apoase sau
hidroglicerinate iar emulsiile U/A sau A/U.

La aplicare se deschide canula, se introduce n rect i prin presarea peretelui flexibil,

coninutul este mpins n rect. Sunt prevzute cu un inel care limiteaz distanele la care se
introduc. Se administreaz cantiti mici, de maxim 3 ml, dup unii autori 10-15 ml.

Avantaje:

- asigur o resorbie rapid i total,

- administrare igienic,

- stabilitatea produsului pn la deschidere.

Dezavantaje:

pre de cost mai ridicat,

uneori sunt dificil de folosit de ctre bolnav,

nu asigur folosirea ntregului coninut.

Clisme clistire, enemas sunt preparate lichide introduse n ampula rectal cu un

irigator prevzut cu o canul rectal. Se utilizeaz soluii apoase, soluii extractive sau chiar
suspensii cu substane purgative, substane nutritive, substane radioopace. Se administreaz
n volume mari de 100 ml sau chiar mai mari nclzite la temperatura corpului.

Sunt 2 tipuri de clisme:

clisme evacuatoare cu efect de curire, datorit aciunii de splare la care se

asociaz i o uoar aciune laxativ. Sunt folosite substane emoliente, purgative, sruri
minerale n concentraii hipertonice, zaharuri de asemenea n concentraii hipertonice,
substane tensioactive cu aciune de nmuiere i mrire a peristaltismului favoriznd evacuarea
coninutului;

clisme de retenie sau nutriie sau medicamentoase, folosite pentru tratament local,
cu volume mai mici, de maxim 100 ml. Pentru a nu fi evacuate se adaug alcool benzilic sau
tinctur de opiu, evitndu-se contraciile intestinale. Aceste clisme au aciune
emolient, antiinflamatoare asupra mucoasei.

Pot fi folosite i pentru aciune sistemic: clisme cu cloralhidrat. Datorit faptului c

resorbia este total prin contact direct, atenie la dozele maxime.

Se utilizeaz si clisme cu substane antihelmintice.

3. Pulberi si comprimate pt soluii si suspensii rectale

- sunt preparate monodoza care se dizolva sau se suspenda in apa, ex tempore

- trebuie sa contina subst auxiliare care sa faciliteze dizolvarea sau dispersarea, si sa

previn agregarea particulelor

- comprimatele trebuie sa se dezagrege in 3 minute in apa.

4. Preparate rectale semisolide => trebuie sa corespunda prevederilor din monografia

,,Prep semisolide pt aplicare cutanata

Pof fi: Unguente

Creme

Geluri

- se folosesc pentru tratament local: prurit, dureri cauzate de hemoroizi,

- s.a. incorporate: analgezice, antiinflamatoare, anestezice, antiseptice, antifungice, sau

subst cu rol de lubrifiere si facilitarea examinrii cavitaii rectale (incorporate in geluri)

- au un timp de aciune mai ndelungat,

- sunt in general folosite baze grase, care asigura stabilitatea s.a., dar si baze
hidrosolubile care se indeparteaza mai uor,

- pt uurarea administrrii, tuburile pot fi nsoite de un sistem special de inserare si de

eliberare a produsului; acesta trebuie curatat bine si pstrat in condiii igienice pt o noua
aplicare.

- se condiioneaz in recipiente - unidoza

 - multidoze

5. Spume rectale => trebuie sa corespunda prevederilor din monografia ,,Spume

medicamentoase

- sunt preparate care conin un volum mare de gaz dispersat intr-un lichid care conine
una sau mai multe s.m. , un surfactant si alte subst auxiliare,

- spumele se formeaz in momentul administrrii medicamentului nchis intr-un

recipient sub presiune si au avantajul unei bune etalri pe mucoasa.

6. Tampoane rectale tampoane de vat fixate pe o tij flexibil din material plastic,
de form conic. La baz sunt inserate ntr-un fel de discuri care permit administrarea numai
la nivelul anusului.

Sunt acoperite la exterior cu un nveli solubil de macromolecule: de exemplu alginat

de sodiu. nainte de folosire se nmoaie, nveliul se mbib cu ap i se introduc la nivelul
anusului unde se menin o jumtate pe or pn la dou ore. Se administreaz substane
antiinflamatoare, antiinfecioase, decongestive pentru aciune local.

FORME FARMACEUTICE VAGINALE

Preparatele vaginale sunt produse lichide, semisolide sau solide destinate administrrii
in vagin, in mod uzual cu scopul de a obine un efect local. Ele pot conine una sau mai multe
substane active intr-un excipient corespunztor (Preparate vaginale, Vaginalia, FRX, supl
2004 Ph Eur ed.a 4-a).

Se disting urmtoarele categorii de preparate vaginale:

1. Ovule (supozitoare vaginale, pesarii);

2. Comprimate vaginale;
3. Capsule vaginale;
4. Soluii, emulsii si suspensii vaginale;
5. Comprimate si pulberi pentru soluii si suspensii vaginale;
6. Preparate vaginale semisolide;
7. Spume vaginale;
8. Tampoane vaginale medicamentoase.
 Avantajele caii de administrare vaginala:

a) pe cale vaginala se pot adminstra diferite forme farmaceutice;

b) calea vaginala este utilizata in principal pentru obtinerea de efecte locale;

c) asigura o concentratie optima eficace;

d) poate conduce si la efecte sistemice, fiind adecvata pentru absorbtie. Substantele care se
utilizeaza pentru efectul sistemic: estrogenii, prostagandinele sunt administrate pe cale
vaginala sub forma de creme sau hidrogeluri.

e) in unele cazuri, substantele administrate pe cale vaginala prezinta o biodisponibilitate

mai mare decat pe cale orala, deoarece intra imediat in circulatia sistemica (se evita efectul de
prim pasaj hepatic).

f) efecte secundare gastro-intestinale reduse;

g) nu provoaca inconveniente legate de durere, distrugerea tesutului si posibile infectii care

pot aparea la administratea parenterala;

h) ofera posibilitatea autoadministrarii.

Principalele substane medicamentoase utilizate in terapia afeciunilor vaginale sunt:

Antimicrobiene:
-chimioterapice: acid boric, borax, cloramina, iod, permanganat de potasiu, clorura
de benzalconiu, clorhexidina, azotat de argint, borat de fenil mercur, sulfat de zinc,
metenamina, sulfat de aluminiu, sulfamide: sulfacetamida sodica, sulfamerazina;

-antibiotice: cloramfenicol, gentamicina, kanamicina, streptomicina, neomicina,

polimixina B, tirotricina, penicilina, ampicilina, tetracicline, clindamicina;

-antifungice: nistatin, clotrimazol, econazol, ketoconazol, fenticonazol, iconazol,

terbinafin;

-antitricomonazice: metronidazol, tinidazol, furazolidina;

Antiinflamatoare:
- derivai cortizonici: hidrocortizon, prednison, betametazona;

- ihtiol, si mai nou benzidamina si bromocriptina;

Prostaglandine: PGE1, PGE2;

 Anticanceroase: fenticonazol, ciclopirox, olamina, cisplatina;
Spermicide: acid boric, acid lactic, acid citric, acid ascorbic, clorura de benzalconiu,
9-nonoxinol, octoxinol, gramicidina;
Hormoni: estrona, estriol, 17-beta-estradiol, etinilestradiol, progesteron,
medroxiprogesteron, norgestrel;
Antifibrinolitice: acidul tranexamic;
Vitamine: A, D2 , E, F;
Proteine, polipeptide: insulina, gonadotrofina A, gonadotrofina B, leucina,
enkefalina, salmon calcitonina, relaxina recombinata umana, hormonul luteinizant,
leuprolida;
Vaccinuri, antigene: imunoglobuline, citokine, vaccinuri pe baza de ADN, vaccinul
contra hepatitei B, vaccin din Candida albicans, ser din E. coli.
Dintre acestea, grupa antimicrobienelor sunt cele mai utilizate.

In ultimii ani, investigaiile intravaginale, in tratamentul local al cancerului cervico-

vaginal au nregistrat unele progrese. Fenticonazolul a fost evaluat pe mucoasa cervico-
vaginala normala, in carcinomul cervical si in candidoze vulvo-vaginale si s-a dovedit a fi
fara riscuri pentru paciente. O alta substana nou utilizata a fost ciclopirox olamina, cu efect
local si toleranta sistemica buna. Au mai fost testate supozitoare vaginale cu cisplatina
pentru o terapie efectiva local.

Prostaglandinele, de muli ani, au fost studiate pentru maturizarea cervicala si inducia

travaliului, dar si ca abortiv.

Spermicidele sunt o grupa moderna de substane medicamentoase. Spermicidele sunt in

prezent mult folosite in prevenirea afeciunilor transmise sexual. Acestea se gsesc sub
forma de geluri, ovule, filme, burei. Un protector contra HIV in studiu este o proteaza
serica: 44-acetamidofenol-4- guanidinobenzoat.

Steroizii sunt utilizai mai ales pe cale locala pentru simptomele urogenitale: pentru
terapia de nlocuire a hormonilor, in perioada peri- si post menopauzala. Cel mai utilizat este
progesteronul sub forma de crema, pesarii, inele vaginale, lipozomi vaginali.

Calea vaginala a fost utilizata de asemenea pentru eliberarea unor proteine sau peptide in
circulaia sistemica: insulina, gonadotrofina.

Unele dintre substanele enumerate mai sus se afla in curs de studiu (vaccinurile si
anticorpii).

Supozitoare vaginale (ovule)

Sunt forme farmaceutice solide constituite din doze unitare din una sau mai multe
substane active, destinate administrrii vaginale. Sunt obinute prin turnare, presare sau
modelare manuala. Pot avea forma sferica sau ovoidala si o masa de 2-4 grame sau 5-12
grame in funcie de baza de ovul utilizata (unt de cacao sau masa de gelatina).
Clasificare:

Supozitoarele vaginale se pot clasifica in functie de diferite criterii:

-dupa gradul de dispersie:

supozitoare vaginale tip solutie

supozitoare vaginale tip emulsie
supozitoare vaginale tip suspensie
supozitoare de tip mixt (polifazic.)
-dupa tehnologia de preparare:

supozitoare vaginale obtinute prin modelare

supozitoare vaginale obtinute prin turnare.
-dupa efectul terapeutic:

cu actiune locala
cu actiune generala.
-dupa modul de formulare:

magistrale
industriale.

Supozitoare vaginale de tip solutie

Acest tip de ovule se obtine in cazul in care substantele medicamentoase sunt complet
solubile in excipient.

Substantele medicamentoase hidrosolubile pot fi dizolvate in apa cu care cu care se va

prepara apoi masa glicerogelatinoasa. Alteori se pot dizolva in masa geletinoasa obtinuta in
prealabil, dar care se va incalzi pe baia de apa, pentru a se fluidifica si a permite dizolvarea
substantelor active.

In bazele hidrosolubile cu macrogoli,dizolvarea substantelor se va efectua dupa topirea

excipientilor pe baia de apa.

In bazele lipofile se vor dizolva doar cantitati mici de substante; cantitatile mai mari
pot recristaliza la racirea amestecului. Unele substante pot produce o scadere a punctului de
topire si de solidificare. Pentru a preintampina aceasta situatie se adauga excipienti care
corecteaza punctul de topire: alcool cetilic, ceara,cetaceu.

Din acest tip de supozitoare, absorbtia substantelor medicamentoase este mai redusa
decat din supozitoarele tip suspensie.

Supozitoare vaginale tip emulsie

 Excipientii hidrofili pot emulsiona diferite lichide lipofile, nemiscibile. Masa
glicerogeletinoasa prezinta proprietati emulsive slabe reusind sa emulsioneze cantitati mici
din solutii uleioase de vitamine rezultand emulsii de tip U/A.

Bazele lipofile au de asemenea proprietati emulsive si pot incorpora solutii apoase,

solutii hidro-glicerinate, extracte vegetale, rezultand emulsii A/U.

Unele mase de supozitoare lipsite de proprietati emulsive ca bazele de macrogoli,

untul de cacao emulsioneaza cantitati reduse de lichide. Cantitatea emulsionata creste prin
adaugarea de emulgatori : lanolina,cholesterol,myrj,brij,tween 80,tween 60, span40.

Uneori lichidul emulsionat se poate separa de baza si se poate observa o absorbtie

defectuasa.

Supozitoarele vaginale tip suspensie

In comparative cu celelate doua tipuri acestea au stabilitatea fizica, cedarea si

absorbtia substantei active mai avantajoase. Pentru o distributie uniforma substanta active
trebuie bine pulverizata si amestecata continuu cu masa de excipient.

In funcie de caracteristicile substanelor active si de efectul terapeutic urmrit se

folosesc baze liposolubile (unt de cacao, grsimi semisintetice neutre) sau baze de supozitor
hidrosolubile (mase de gelatina, amestec de polietilenglicoli).

Substanele active incorporate in aceste preparate pot fi: sulfamide, antibiotice,

antimicotice, antitricomonazice, antiseptice, astringente, antiinflamatoare, hormoni, acizi
organici.

Aciunea locala dorita, este asigurata de alegerea unui excipient adecvat care sa
permit o dispersare uniforma a substanei active pe toata mucoasa vaginala si sa asigure o
buna aderenta pe mucoasa umeda. Pentru acest scop sunt eficieni excipienii hidrofili.
Ovulele se topesc sau se dizolva dup administrare, in funcie de natura bazei.

Administrarea pe cale vaginal este cunoscut din antichitate Hipocrat; se foloseau

aa-numitele pesarii n evul mediu. Substanele active erau ncorporate n forme farmaceutice
fie sub form de comprimate, fie sub form de bastonae sau erau nvelite n sculee de tifon
si introduse n vagin. Acestea aveau o prelungire - un fir, care permitea scoaterea dup
folosire.

Au evoluat treptat, folosindu-se la prepararea lor cear i axungia. n prezent se

folosete o gam larg de forme farmaceutice vaginale.

Medicaia vaginal se adreseaz infeciilor locale ale vaginului i vulvei. Este necesar
administrarea local, deoarece circulaia substanelor active permeabilitatea are loc ntr-un
singur sens de la exterior spre interior. La nivel local nu putem realiza o concentraie optim
printr-o medicaie sistemic. Mucoasa vaginal, fiind puternic vascularizat, substanele pot fi
absorbite i intr n circulaie, dar pericolul depirii dozelor maxime este totui foarte mic
(deoarece medicaia vaginal folosete mai puin substane foarte active i doze rezonabile).

Anatomia vaginului

1. Ovare
2. Trompe uterine
3. Uter
4. Col uterin
5. Vagin
6. Intrarea in vagin

Vaginul este un conduct musculo-membranos, extensibil i elastic, de forma unui

cilindru, cu lungimea de aproximativ 8 cm. Este lipsit de secreii deoarece mucoasa vaginal
nu are glande proprii. Pe aceast mucoas exist un exudat seros, epiteliul vaginal fiind
lubrifiat de mucusul secretat de glandele colului uterin i transsudatul provenit din vasele
sanguine vaginale i de celulele epiteliale descuamate.

PH-ul fiziologic este de 4-4,5; acest pH este datorat activitii unui bacil voluminos,
gram pozitiv = Bacilul Doderlein, prezent n mod normal n cavitatea vaginal, contribuind n
cea mai mare msur la autoaprarea aparatului genital, fa de infecii. PH-ul acid este
impropriu dezvoltrii microorganismelor patogene, excepie fcnd cele acido-rezistente.

Aciditatea este datorat transformrii glicogenului celulelor descuamate n acid lactic.

Deoarece coninutul n glicogen al celulelor epiteliale depinde de impregnarea estrogenic
(funcia ovarian), pH-ul vaginal variaz cu vrsta. pH-ul acid se instaleaz la pubertate i se
menine pn la menopauz, cnd trece spre alcalin.

La natere, vaginul fetielor este steril, bacilul Doderlein instalndu-se n prima zi,
datorit hormonilor materni, dar pn n ziua a 14-a el dispare => pH-ul este neutru pana la
pubertate.

La pubertate datorit hormonilor estrogeni pH-ul devine acid. In perioada menstruala

pH-ul este neutru spre alcalin sub influenta sngelui, ceea ce favorizeaz dezvoltarea
germenilor strini.

pH-ul vaginal este influenat de unele stri patologice: infeciile cu levuri i

Trichomonas vaginalis mresc tendina spre alcalinitate, dezvoltndu-se cu uurin:
streptococi, stafilococi, bacili Coli.
 n caz de infecii, nafara medicaiei tipic antiinfecioase este necesar s se modifice
pH-ul, pentru refacerea florei microbiene normale (pentru un coninut nalt de bacili
Doderlein care asigur pH-ul acid al vaginului).

In general se folosesc medicamente care acioneaz local, dar uneori pot aciona i
sistemic, de ex. unele antibiotice, dar mai ales hormoni i preparate cu aciune prelungit
vaginserte avantajul fiind ocolirea barierei hepatice.

Excipienii pentru supozitoarele vaginale sunt masa gelatinoas i mai rar P.E.G.-urile,
iar din cei grai: butir cacao i grsimile de semisintez.

Masa gelatinoas este cea mai folosit deoarece corespunde din punct de vedere al
consistenei i elasticitii.

Are insa si unele dezavantaje:

supozitoarele sunt mari 5-12g:

dup dizolvare dau o cantitate mare de lichid, care se scurge i d senzaie

neplcut;

interacioneaz cu o serie de substane active.

prepararea se face doar prin topire i turnare n forme.

Comprimate vaginale

Sunt forme farmaceutice solide care conin doze unitare din una sau mai multe
substane medicamentoase. Se obin prin comprimarea unui volum constant de substane
medicamentoase asociate cu substane auxiliare si sunt destinate administrrii vaginale.

Trebuie sa se dizolve intr-un volum mic de lichid, sa difuzeze in tot vaginul, sa

ptrund in toate vilozitile mucoasei vaginale.

Pot fi de forme variate, cilindrice, plate, hexagonale, convexe, rotunde, biconcave,

cilindri ascuii la o extremitate sau la ambele. Se impune ca forma acestor comprimate sa fie
diferita de cea a comprimatelor obinuite. Greutatea lor este de 0,5-5 g.

Se prepara dup tehnologia generala de fabricare a comprimatelor.

O atenie deosebita se acorda selectrii excipienilor, care trebuie:

- sa fie solubili

- sa nu modifice pH-ul vaginal

- sa asigure dezagregarea la locul de aplicare

- sa nu fie iritani pt mucoasa (nu se folosete talcul).

 Comprimatele vaginale pot fi:

- cu dizolvare lenta avantajoase pt administrarea subst

antibacteriene

- efervescente care, in cantitati mici de lichid degaja

dioxid de carbon elibernd rapid substana activa

- efervescente cu ageni spumani, care permit imprastierea

rapida a s.a. (agent spumant = laurilsulfat de sodiu care are act bactericida)

Avantajele comprimatelor vaginale:

Permit o administrare uoara;

Conin o cantitate mare de medicament intr-un volum redus de excipient;
Sunt stabile;
Se dezagrega uor comparativ cu ovulele;
Conin si introduc o cantitate mica de excipient;
nainte de administrare, comprimatul va fi umectat in apa 30 secunde, pt a facilita
introducerea si dezagregarea.

Capsule vaginale

Capsulele vaginale sunt preparate solide unidoza. Sunt asemntoare capsulelor

gelatinoase moi de care difer prin forma si mrime. Capsulele vaginale sunt de forme
diferite, de obicei ovoidale, netede, iar aspectul lor exterior este uniform.

Materia prima folosita la prepararea capsulelor vaginale este gelatina, la care se

aduga mici cantitati de ageni opacifianti, colorani, plastifiani si conservani. Ca plastifianti
se folosesc glicerolul si sorbitolul. Raportul dintre gelatina si plastifianti determina obinerea
unor capsule mai moi sau mai tari.

In capsule gelatinoase moi se introduc solutii sau suspensii uleioase, pulberi uscate
sau orice alta forma de medicament care sa nu dizolve sau sa nu reacioneze cu nveliul de
gelatina.

Capsulele vaginale se pstreaz in flacoane bine nchise, ferite de lumina si umiditate.

Capsulele gelatinoase sunt higroscopice, absorb umiditatea din atmosfera permind
dezvoltarea microorganismelor.

In mod asemntor cu tabletele vaginale si capsulele vaginale trebuie sa fie umectate

nainte de a fi inserate in vagin.
Soluii, emulsii si suspensii vaginale

Soluiile, emulsiile si suspensiile vaginale sunt preparate lichide, administrate in

scopul obinerii unei aciuni locale, pentru irigaii sau pentru diagnostic. Acestea pot conine
excipieni destinai:

- pentru ajustarea vascozitatii,

- pt ajustarea sau stabilizarea pH-ului,

- pentru creterea solubilitii substanelor active,

- pt stabilizarea preparatului.

Substanele auxiliare nu trebuie sa aib efecte nefavorabile, care sa afecteze aciunea

medicamentoasa, iar concentraiile utilizate nu trebuie sa provoace iritaie locala, mucoasa
vaginala fiind una foarte sensibila.

Comprimate pt soluii sau suspensii vaginale

- sunt preparate unidoza care trebuie dizolvate sau dispersate in apa in momentul
administrrii;

- comprimatele trebuie sa se dezagrege in mai puin de 5 min;

- pe eticheta produsului se menioneaz:

- modul de preparare a sol/susp

- condiiile si durata maxima de utilizare a sol/susp dup preparare.

Preparate vaginale semisolide

Preparate vaginale semisolide sunt:

Unguente cu baze grase

Creme
Geluri

- sunt condiionate in recipiente unidoza. Recipientul este prevzut cu un dispozitiv

corespunztor de aplicare.
 - trebuie sa corespunda prevederilor din monografia Preparate semisolide pentru
aplicaii cutanate din FR X, supl 2004 si Ph Eur edIV.

Unguentele vaginale sunt forme farmaceutice semisolide destinate administrrii pe

mucoasa vaginala, in scop terapeutic; sunt constituite din excipieni (baze de unguent) in care
se disperseaz substanele medicamentoase. Cremele sunt preparate semisolide, polifazice,
sunt unguente-emulsii, constituite dintr-o faza lipofila si una hidrofila, structurate sub forma
de emulsie de tipul H/L sau L/H; faza hidrofila (apa) este in proporie de peste 10%.

Gelurile sunt preparate semisolide obinute din polimeri care gelifica peste anumite
concentraii. Gelurile au un punct de nmuiere relativ mic, ceea ce determina o capacitate de
ntindere pe mucoase, formnd un film continuu.

Preparatele vaginale semisolide pot conine substane medicamentoase cu aciune

antibiotica, antimicotica, antitricomonazica, antiinflamatoare, emolienta. Sunt destinate
aplicrii pe mucoasa vulvo-vaginala substane active in general insolubile in baza de unguent,
ce sunt incorporate sub forma de pulberi fine.

Spume vaginale

- trebuie sa corespunda prevederilor din monografia Spume medicamentoase din FR X

supl 2004 si Ph Eur ed.IV

- spumele se formeaz in momentul administrrii preparatului aflat intr-un recipient

sub presiune si au avantajul etalrii in toate pliurile mucoasei vaginale.

- conin in general substane antimicrobiene si spermicide.

Tampoane vaginale

- sunt preparate solide unidoza, destinate a fi introduse in vagin pt o durata limitata.

FORME FARMACEUTICE URETRALE

Preparatele uretrale sunt forme farmaceutice lichide, semisolide sau solide destinate
tratamentului afeciunilor uretrale sau examenului de diagonistic.
 Dintre formele uretrale se utilizeaz:

forme lichide: soluii, irigaii, splturi;

forme semisolide: unguente grase, creme, geluri sau paste;
forme solide: bujiuri i creioane caustice.

Soluii, irigaii, splturi uretrale

Sunt preparate farmaceutice lichide, administrate intrauretral n scopul obinerii unui

efect local. n general, aceste preparate sunt condiionate n recipiente monodoz i conin una
sau mai multe substane active dizolvate n ap, n special: - antiseptice,

- antimicrobiene,

- anestezice,

- cicatrizante etc.

Se prepar dup regulile generale descrise la soluii.

Preparatele uretrale semisolide

Preparatele uretrale semisolide sunt: - unguente cu baze grase,

- creme,

- geluri,

- mai rar paste.

Se administreaz pe mucoasa uretral cu ajutorul unui aplicator adecvat.

Se prepar dup regulile generale descrise la unguente i paste.

Bujiuri

FRX include n monografia de generaliti: SUPPOSITORIA, numai formele

farmaceutice solide administrate pe mucoasa uretral, cu denumirea de Supozitoare uretrale
sau bujuri.

Supozitoarele uretrale sunt destinate tratamentului afeciunilor uretrale

i au form de cilindri ascuii la un capt.

Pentru aceste forme mai sunt cunoscute i alte denumiri ca: Styli, Bacilli, Bacilli
urethralis, Candelettae urethralis.

Denumirea de bujiuri provine din limba francez, de la cuvntul bougie = lumnare,

care se explic prin forma lor cilindric, la fel i denumirea de sticks-uri (engleza = b) i lat.
Stillus = condei ascuit la vrf.

Eur. Fr.X, supl. 2004, i Ph. Eur. 4th prevede monografia de generaliti separat de
supozitoare i ovule, cu denumirea de STICKS, STYLI, pe care le definete astfel: preparate
solide, destinate pentru aplicaii locale. Au forme cilindrici ascuii la un capt, i conin una
sau mai multe substane medicamentoase, care se dizolv sau care se disperseaz ntr-o baz
adecvat, ce se poate topi sau dizolva la temperatura corpului. Prezint o consisten rigid,
moale sau elastic, n funcie de baza folosit.

Sticks-urile uretrale pentru inserie n rni (plgi) trebuie s fie sterile.

Astzi, cale uretral nu mai este utilizat practic, pentru un tratament local, acesta se
efectueaz numai pe cale general.

Pentru efectuarea i facilitarea diferitelor investigaii se utilizeaz rar unguente cu

substane anestezice sau geluri lubrifiante. Soluiile se utilizeaz pentru splturi, n scop
profilactic sau curativ, administrate cu canule sterile de ctre personal specializat.

Medicaia utilizat pentru tratamentul diferitelor afeciuni inflamatoare sau microbiene

trebuie etalat pe ntreg canalul uretral i meninut un timp suficient, pentru exercitarea
aciunii pe suprafaa mucoasei sau mai n profunzimea sa.

Dezavantaje :

preparare dificil, n numr mic, n farmacie, prin modelare, industria nu

prepar aceast form;
administrare dificil, bujiurile cu rezisten mecanic mic se rup uor;
pot produce durere n momentul administrrii.

Clasificare:

n funcie de consisten:
- rigid;
- moale;
- elastic.
n funcie de dimensiuni i mas: cilindri ascuii la un capt cu:

- lungimea: 5, 6, 8, 10 cm;
- diametrul: 2-7 mm;
- masa 2-4 g.
 Masa bujiurilor variaz n funcie de lungime i de diametru. Astfel, un bujiu de 10 cm
lungime variaz n mas, n funcie de diametru, dup cum este redat n tabel.

Diametrul (mm) Masa (grame)

2 0,30

3 0,70

4 1,25

5 2,00

6 2,90

7 4,00

n funcie de gradul de dispersie a substanei active:

- supozitoare uretrale de tip soluie;

- supozitoare uretrale de tip suspensie,
- supozitoare uretrale de tip emulsie L/H.

I.2.TIPURI SPECIALE DE SUPOZITOARE

n afara supozitoarelor clasice, n ultimul timp au fost realizate tipuri speciale, pentru a
asigura conservarea n condiii de temperatur ridicat, sau pentru a evita interaciile
posibile ntre componente.
Supozitoare acoperite - sunt realizate pentru a avea o stabilitate crescut la cldur. De
aceea nveliurile trebuie s reziste i s nu se deformeze la temperaturi de pn la 50 0C i s
cedeze n timp util substanele active.

Acoperirea se poate face cu:

- zahr sub form de sirop, dar nveliul se obine greu i este sensibil la umiditate.

- rezultate mai bune se obin folosind tween 61, monostearat de gliceril asociai cu
substane grase.

Supozitoare n straturi - se realizeaz pentru a separa componentele incompatibile. Se

fac amestecuri separate de excipient i substane active i se toarn pe rnd n form, ntre
amestecuri turnndu-se excipient topit.
 Supozitoare cu smbure sau manta - sunt utilizate pentru a izola substanele sensibile
la aciunea factorilor externi. Acestea au un strat extern, format numai din excipient iar n
interior sunt coninute substanele active fie ca atare, fie amestecate cu un excipient cu care
sunt compatibile, sub form de bujiu. Aceste supozitoare se obin prin procedeul inclavrii
se prepar, prin topire i turnare n forme, supozitoare suport din butir cacao, P.E.G. sau
grsimi de semisintez i n masa semisolidificat se introduce substana activ prelucrat sub
form de bujiu prin presare. Acest nucleu trebuie plasat central, cu dispozitive speciale. Un alt
procedeu este urmtorul: se introduce n supozitorul suport o vergea metalic nainte de a se
solidifica, iar dup solidificare se scoate i n lumenul format se introduce substana activ,
sub form de suspensie sau ca atare, i se astup cu excipient.

n astfel de supozitoare substana activ este protejat de mediul extern. De exemplu:

supozitoare cu antibiotice sau cu pulbere de foi de digital.

Supozitoare obinute prin liofilizare: se folosesc pentru:

a mri biodisponibilitatea,
a mri viteza de dispersare la locul de aplicare,
a mri conservabilitatea substanelor termolabile i a celor instabile n mediu apos.
Se realizeaz supozitoare prin topire i turnare, rcindu-se repede pentru a evita
sedimentarea i dup scoaterea din forme se supun n continuare liofilizrii apa este
ngheat i apoi este sublimat n vid, obinndu-se supozitoare poroase, dar rezistente, cu un
volum egal cu al supozitorului iniial.
Excipienii utilizai sunt: polimeri hidrofili naturali sau de semisintez (gelatin,
alginai, derivai de celuloz). Se obin rezultate bune cu gelatina care formeaz o structur de
reea prin liofilizare.

Se mai asociaz:

substane care mresc resorbia: - tensioactivi: laurilsulfatul de sodiu, tween-ul;

compui care mresc elasticitatea i rezistena scheletului poros: P.E.G. sau ulei de
ricin.

Supozitoare colorate tendina de colorare a aprut datorit faptului c n industrie se

prepar un numr mare de supozitoare i pentru:

a mri securitatea, deci a evita confuziile n timpul produciei, la ambalare sau la

folosirea de ctre bolnav;
a permite urmrirea omogenitii masei utilizate la obinerea supozitoarelor;
din punct de vedere estetic i psihologic, bolnavul acceptnd mai uor preparatele
cu aspect corespunztor care devin mai atractive.
Se folosesc colorani alimentari, solubili n excipieni, lipsii de toxicitate i de aciune
proprie: clorofila, carotenul, tartrazina, eritrozina.
Folosirea coloranilor este interzis pentru supozitoarele cu substane instabile, a cror
descompunere poate fi mascat prin colorare.
CAP III. CONSTITUENTII SUPOZITOARELOR

III.1 EXCIPIENI GRAI

Sunt: - trigliceride naturale

- derivai ai acestora modificai prin sintez parial
- produse de sintez.
Cedeaz subst active incorporate in urma topirii la temp corpului => trebuie sa aib pct.
top. apropiat de 37C. Trebuie sa aib stabilitate corespunztoare (sa nu rncezeasc).

Untul de cacao (oleum cacao, butirum cacao)

- este excipientul cel mai utilizat;

- se obine prin presarea la cald a seminelor decorticate i torefiate (prjite) de

Theobroma cacao;

- mult timp untul de cacao a fost singurul excipient utilizat pentru supozitoare;

- din punct de vedere chimic untul de cacao conine trigliceride ale acidului palmitic,
stearic i oleic palmitooleostearina 39% i oleodistearina 27%.
 - se prezint sub form de bloc sau calup rectangular, de consisten dur, cu sprtur
ceroas, alb-glbui, cu miros plcut i gust dulceag.

- trebuie s corespund prevederilor din F.R.X: p.t. indice de refracie, indice de

aciditate, indice de iod, indice de saponificare.

Avantaje:

- duritate satisfctoare la temperatura camerei, care permite manipularea uoar,

- zona de ramolisment ( interval intre pct topire si pct solidificare) destul de scurt,
care permite prelucrarea uoar,
- p.t. apropiat de temperatura corpului care asigur fluidificarea i eliberarea
substanelor active (~ 350C),
- inert din punct de vedere fiziologic, uor tolerat de organism,
- ncorporeaz multe substane active cu care e compatibil,
- se preteaz la cele 3 metode de preparare, dar evitnd supranclzirea la topire i
turnare.

Dezavantaje:
- gliceridele pot exista n mai multe forme cristaline: , , `, . Forma este
forma stabil care se topete la 32-350C. Formele ` i se obin atunci cnd
untul de cacao este nclzit peste 370C cnd apare fenomenul de supratopire.
Pentru evitarea acestor forme metastabile, nu trebuie s depim temperatura de
370C la nclzirea amestecului. Formele metastabile au puncte de solidificare mai
sczute. Aceste forme, dup un repaus de 2-3 zile trec n forma stabila;
- are contracie mic de volum la rcire, supozitoarele se lipsesc de matri, fiind
necesar gresarea formelor;
- datorit cantitii mari de acid oleic, cu duble legturi, conservarea este dificil, la
aer i la lumin devine alb, rncezete lent, autooxidarea fiind mai rapid cnd
este mrunit, de aceea se pstreaz n bloc;
- nu se pot ncorpora soluii apoase, neavnd capacitate de emulsionare, necesitnd
ageni de emulsionare (lanolina, colesterol);
- isi poate micora punctul de solidificare prin asociere cu diverse substane
solubile: cloralhidrat, fenol, camfor. n astfel de cazuri se adaug untului de cacao
diverse proporii de cear, cetaceu, alcool cetilic, care mresc p.t.;
- pre de cost ridicat astzi este nlocuit de produse de semisintez sau sintez.

nlocuitorii untului de cacao

Se folosesc uleiuri vegetale hidrogenate sau gliceride de semisinteza/sinteza.

Uleiurile hidrogenate

- se obin din uleiurile naturale, dirijnd gradul de hidrogenare pentru a rezulta produse
de consisten ceroas, cu p.t. 33-370C.

- prezint n mare avantajele untului de cacao, avnd o sensibilitate mai mic la

oxidare, fiind eliminate dublele legturi ale acidului oleic.
 - nu au capacitate de emulsionare a apei.

- provin din uleiul de arahide hidrogenat i uleiul de smburi de palmier fracionat si

hidrogenat.

Gliceridele de semisintez

- reprezint un alt grup de excipieni utilizai la prepararea supozitoarelor. - sunt

amestecuri de trigliceride ale acizilor grai saturai, cu 12-18 atomi de carbon (chiar 10-18
atomi de carbon), alturi de proporii variabile de mono i digliceride ale acizilor grai,
cunoscute sub denumirea de Adeps solidus.

Se obin prin dou procedee:

gliceroliza unui ulei hidrogenat, tratat la cald cu un catalizator alcalin

metilat de sodiu, plus 2-3% glicerin. O parte din gliceride sunt alcoolizate
de ctre glicerin, dnd mono i digliceride:

CH2-OH CH2-OH CH2-OH

CH2 -O-COR
+ CH-OH CH-OH + CH-O-COR
CH-O-COR
CH2-OH CH2-O-COR CH2-O-COR
CH2-O-COR

hidroliza uleiului vegetal, apoi hidrogenarea acizilor grai rezultai i

reesterificarea dirijat cu glicerin la cald. Prin modificri controlate ale
procesului tehnologic, realizm amestecuri de mono-, di-, i trigliceride ale
acizilor grai saturai.

- aceste produse sunt cunoscute sub diverse nume depuse;

- denumiri comerciale: masa Estarinum Estaram (tipurile A,B,C,D,E), baze de
supozitoare Witepsol (seriile H,W,E,S), Suppocire, Suppoweis;
- fabricile realizeaz tipuri diferite, grupate n serii, difereniate prin anumite
proprieti care le fac recomandabile pentru realizarea anumitor formulri de supozitoare.

Avantaje:

- au procent foarte mic de acizi grai nesaturai => nu sunt sensibile la

oxidare,
- au mai puini acizi grai cu greutate molecular mic,
- sunt lipsii de aldehide, cetone i peroxizi,
- sunt conservabile pe o perioad de mai muli ani, chiar la temperatur
ridicat,
 - cele care au p.t. sczut se folosesc pentru supozitoare cu aciune local, iar
cele cu p.t. ridicat se utilizeaz pentru ncorporarea substanelor care
micoreaz p.t. al excipientului sau supozitoarele produse pentru rile
calde.
- se pot realiza gliceride cu indice de hidroxil mare (prop mare de monogliceride i
digliceride) - cu capacitate mare de emulsionare a soluiilor apoase, sau cu indice de hidroxil
mic pentru substanele sensibile la hidroliz, ex. aspirin.

- anumite sorturi se folosesc pentru ncorporarea unor cantiti mari de pulberi.

- amestecurile de mono-, di- i trigliceride plus o fraciune de suport microcristalin dau
amestecuri cu proprieti tixotrope, folosite pentru rile calde.

- se pot asocia n diverse proporii i se pot ncorpora n ele diverse substane

liposolubile, emulsionate.

Excipieni de sintez
1. Lassupol amestec de esteri ai acidului flatic cu alcooli grai superiori, alturi
de o mica proporie de alcooli grai liberi, cu p.t. 34-370C; este folosit ca nlocuitor al untului
de cacao, fiind indiferent din punct de vedere farmacodinamic.
2. Masa de supozitoare G este un produs de condensare al alcoolilor grai cu
10-18 atomi de carbon, obinut prin reacie Guerbet. Pentru a emulsiona soluii apoase se
asociaz cu emulgatori neionici, cear, obinndu-se o mas de supozitoare cu p.t. convenabil,
pentru a se topi n cavitatea n care se introduce.
3. Buthyrum Tego nume depus, reprezint un amestec de esteri ai mono- i
dipropilenglicolului cu acizii grai saturai ca 10-18 atomi de carbon, predominani fiind
acidul palmitic i stearic, alturi de mici cantiti de mono- i digliceride ale acelorai acizi
grai.
4. Suppostal nume depus reprezint o serie de produse cu o compoziie
complex, coninnd grsimi vegetale hidrogenate, hidrocarburi, acizi grai nesaturai,
oxicolesterol, alcool miristic.
5. Uleiuri hidrogenate polioxietilenate reprezint o clas de compui formai
din uleiuri hidrogenate cu o oarecare proporie de mono- i diesteri de polioxietilenglicoli. Se
obin prin tratarea uleiurilor vegetale hidrogenate cu o anumit cantitate de PEG 200-400
(sorturi fluide), la cald, n prezen de catalizatori alcalini; o parte din trigliceride este
alcoolizat de PEG formnd o cantitate mic de glicerin, acizi grai i PEG => se formeaz
mono- i diesteri.
Aceste uleiuri hidrogenate i polioxietilenate sunt produse solide, ceroase, insolubile n
ap, dar uor dispersabile, folosite ca atare sau intr n compoziia unor produse mai
complexe = Neosuppostal sau Suppostal plus o serie de uleiuri hidrogenate sau
polioxietilenate. Favorizeaz ncorporarea substanelor hidrosolubile i liposolubile
III.2.EXCIPIENI HIDROSOLUBILI

1. Geluri de macromolecule care la temperatura camerei au consisten solid: - masa

gelatinoas,
- glicerogelul de agar-agar,
- glicerogelul de stearat de sodiu.
2. PEG-uri, folosite de obicei n amestec.
Din aceti excipieni, cedarea substanelor active se face dup dizolvarea excipientului
n fluidul apos din cavitatea n care se introduce.

ncorporeaz un numr mare de substane active, cnd se urmreste o aciune local

sau uneori pentru o adsorbie lent.

Masa gelatinoas

- este folosit pentru prepararea supozitoarelor vaginale,

- compoziia din F.R. X: 2g gelatina, 4g apa, 10g glicerina. Gelatina este folosit
datorit proprietii ei de a forma n anumite concentraii un gel solid la temperatura camerei,
o reea tridimensional, n ochiurile creia este dispersat glicerina. Masa gelatinoas conine
o cantitate mare de glicerin care este higroscopic aa se explic aciunea laxativ a
supozitoarelor rectale preparate numai de mas gelatinoas, folosite pentru copii. Glicerina
provoac un aflux de ap n lumenul intestinal i favorizeaz purgaia. La supozitoarele
vaginale glicerina din masa gelatinoas favorizeaz creterea secreiei vaginale, permind
dizolvarea masei i eliberarea substanelor active care acioneaz local.

- glicerina din compoziie poate fi nlocuit parial sau total cu propilenglicol, P.E.G.,
butilenglicol sau soluie sorbitol pentru a evita hipertonia provocat de glicerin sau pentru a
mri solubilitatea unor substane active.

- masa gelatinoas ridic probleme de conservare, astfel:

- n mediu umed absoarbe ap si se nmoaie,

- n mediu uscat cedeaz din ap i se usuc.

- poate fi invadat de microorganisme, bacterii i mucegaiuri => se

adaug conservani (nipaesteri).

- ambalarea supozitoarelor se face individual, n foi de staniol sau

hrtie pergaminat,

- se pstreaz ferit de umiditate i locuri prea uscate.

- supozitoarele se prepar prin topire i turnare n forme

 - substanele active sunt ncorporate sub form de soluie, suspensie sau emulsie (dac
sunt soluii uleioase). Emulsionarea are loc datorit proprietilor emulgatoare ale gelatinei.

- trebuie s se in seama de capacitatea formelor si de factorul de dislocuire

- formele se ung cu ulei de parafin

- in masa gelatinoas pot fi ncorporate un numr destul de mare de substane active.

Prezint totui i unele incompatibiliti cu substane care modific structura de gel fie
coagulnd gelatina (taninuri, srurile solubile de metale grele, acizii sau bazele tari).

- datorit conservrii dificile nu se prepar supozitoare cu mas gelatinoas n

industrie, ci numai n farmacie.

Gelul de agar-agar 3% - mai puin folosit.

Masa de glicerin cu stearin glicerogelul de stearat de sodiu

- are in locul gelatinei spun de sodiu, ce rezult la preparare n urma reaciei dintre
acidul stearic i carbonatul de sodiu anhidru, n mediu glicerinat.

- poate rezulta i direct prin dizolvarea spunului de sodiu la cald n glicerin (la
120 C) n proporie 10-30%; apoi se toarn n forme nclzite n prealabil la 800C,unse cu ulei
0

de parafina, si se las s se solidifice.

- in reeaua stearatului de sodiu este reinut glicerina.

- aciunea se datoreaz glicerinei care este higroscopic i spunului de sodiu care are
aciune iritant i intensific aciunea glicerinei.

- Spunelele sunt preparate n farmacie dup F.R.X, dar i n industrie, att pentru
copii ct i pentru aduli, diferind prin greutate: 1,5g sau 2,5 g.

- conservarea ridic probleme: adsorb umiditate, de aceea dup preparare fiecare se

nvelete n staniol i se introduce n parafin topit.

- supozitoarele trebuie s fie translucide, incolore, dac sunt opalescente sau moi
nseamn c saponificarea nu este complet.

- nu se prea utilizeaz ca baze de supozitor.

Polietilenglicolii = Macrogoli, Carbowax-uri, polioxietileni, polietilenoxizi,

poliglicoli
 - sunt folosii ca excipieni pentru supozitoare sub nume depuse ca: Postonal,
Suppofarm, Cremolan, Supobazin. (cel mai folosit este Postonalul)

- sunt polimeri de condensare ai oxidului de etilen cu apa, variind gradul de

polimerizare. n funcie de acesta variaz i greutatea molecular: pot fi fluizi, semisolizi sau
solizi. Cei cu greutatea molecular pn la 1000 sunt produse fluide peste 1000 sau 1500 sunt
solide.

- folosirea lor este datorat hidrosolubilitii, P.E.G.-urile fiind miscibile cu lichidele

apoase din cavitatea respectiv i prin dizolvare elibereaz substanele active.

- formularea optim a bazelor cu P.E.G.-uri se realizeaz folosind combinaii de sorturi

cu greuti moleculare diferite, mbinndu-se avantajele celor cu greutate molecular mic cu
avantajele celor cu greutate molecular mare, scznd higroscopicitatea i indicele de
hidroxil.

- ex: P.E.G. 1000 este asociat cu P.E.G. 4000 n diverse proporii plus o cantitate mic
de ap care micoreaz duritatea amestecului. n timp prin evaporarea apei masa se fisureaz.
Prin asociere de P.E.G. solid i fluid se obine o consisten corespunztoare, conservare mai
bun i nu se mai fisureaz.

Postonal P.E.G. cu greutate molecular medie 4500, care conine o mic proporie
de ulei de ricin care micoreaz friabilitatea.

- este un excipient solid la temperatura camerei, solubil n ap dar miscibil cu faza

gras uleiuri, lanolin i acizi grai.

- se dizolv lent n lichidul din cavitatea respectiv, asigurnd o resorbie bun a

substanelor active.

- se conserv bine i este inactiv din punct de vedere farmacodinamic.

Avantajele P.E.G-urilor:

- sunt lipsite de toxicitate;

- pot fi folosite att pentru supozitoare rectale ct i vaginale;

- pot ncorpora ap n anumite proporii, fr a-i modifica consistena;

- pot ncorpora grsimi sau hidrocarburi n anumite limite, formnd pseudoemulsii.

- nu au tendina de a se scurge din cavitatea n care au fost introduse, de aceea sunt

folosite pentru supozitoarele vaginale i uretrale (spre deosebire de butir cacao, care se scurge
cu uurin).

- datorit capacitii osmotice, administrate rectal produc o cretere n volum a

lichidului rectal, crendu-se la nivelul mucoasei un flux osmotic n sens invers circulaiei
medicamentelor deci din organism ctre exterior. Aceasta poate fi un avantaj, mrindu-se
cantitatea de lichid n care supozitoarele se dizolv, dar poate fi i un dezavantaj producnd o
senzaie de jen, putndu-se elimina supozitorul nainte de dizolvarea complet;

- sunt sterilizabili;

- nu sunt invadai de microorganisme, avnd proprieti antimicrobiene intrinseci;

- ncorporeaz un numr mare de substane active, pe unele dizolvndu-le;

- sunt solide la temperatura camerei i nu ridic probleme la manipulare.

Dezavantaje:

senzaie de jen, datorit capacitii osmotice mari. Se recomand cufundarea lor n

ap nainte de administrare, sau acoperirea cu un strat din materiale grase: alcool
cetilic sau stearilic, sau se pot aduga anestezice;

se administreaz cu pruden pe mucoasa inflamat;

conservarea limitat: absorb apa in mediu umed datorit higroscopicitii; n

atmosfer uscat se pot ntri, dac au ap n compoziie;

se prelucreaz doar prin topire si turnare;

dac rcirea este brusc se pot produce fisuri n masa supozitoarelor;

sunt incompatibili cu unele substane active sau adjuvani datorit impuritilor din
compoziia lor resturi de oxid de etilen sau peroxizi, de aceea trebuie s aib o
puritate avansat. Aceste incompatibiliti se manifest prin recristalizri ale unor s.a.
(fenobarbital sodic, camfor, acid salicilic). Acidul salicilic prescris n cantitate mare
nmoaie amestecul;

dau compleci mai puin activi cu unele s.a.;

sunt incompatibili cu unele antibiotice, unii conservani (sruri cuaternare de

amoniu).

III.3. EXCIPIENI AUTOEMULSIONABILI

Sunt o categorie aparte, numii i hidrodispersabili. n unele monografii sunt inclui n

categoria mare a excipienilor hidrosolubili.

Aceti excipieni au capacitate emulgatoare i se disperseaz n ap, ducnd la obinerea

emulsiilor U/A. La contactul dintre excipient i lichidul din organism favorizeaz
mprtierea sau etalarea excipientului pe mucoas i cedarea rapid a substanelor
dispersate.
Cedarea e cea mai rapid cnd substana este hidrosolubil i se afl n faza extern a
emulsiilor U/A.
 Nu sunt un simplu suport ci au rol dinamic n cedarea medicamentelor prin acest
fenomen de emulsionare.

Tween 61 polisorbat 61, polioxietilensorbitan monostearat este un produs solid cu

p.t. 35-390C care nu este toxic i iritant. Este neutru i stabil, plastic cu tendin de a se
deforma. Se poate asocia cu tween 60, laurat de gliceril, uleiuri hidrogenate, lanolin, alcool
stearilic cnd se obine un excipient care ncorporeaz soluii apoase i uleioase.

Mirj 52 stearat de polioxietilen 40, substan solid, ceroas, cu H.L.B. mai mare ca
tween 61 (HLB~16). Se asociaz cu o proporie mic de dioctilsulfosuccinat de sodiu, care i
mrete capacitatea de dispersare a s.a. sau cu cear i ap.

Pluronici asociere de polimeri de oxid de etilen i oxid de propilen. Sunt tensioactivi

neionici. Solubilitatea n ap scade cu creterea proporiei de oxid de propilen.

Avantajele excip autoemulsionabili:

- nu dau incompatibilitati

- nu sunt toxici

- nu favorizeaz dezvoltarea microorganismelor

- nu provoac sensibilizri

- produc creterea absorbiei s.a. prin solubilizare.

Calitatea excipientului pentru supozitoare poate fi mbuntit cu ajutorul

substanelor auxiliare:

ageni de mrire a vscozitii: aerosil, stearat de aluminiu, bentonit;

substane care mresc punctul de topire: cear, colesterol, alcool cetilic, acid
stearic;

substane care scad punctul de topire cnd este cazul: uleiuri vegetale;

emulgatori;

substane care favorizeaz resorbia substanelor active: vasodilatoare sau

hialuronidaza;

ageni de conservare: bacteriostatice pentru geluri;

ageni antioxidani pentru excipienii grai;

diluanti, coloranti, solubilizanti;

plasticizanti.
CAP IV PREPARAREA SUPOZITOARELOR

Prepararea supozitoarelor se poate face prin trei metode:

1. modelare manual,
2. presare,
3. topire i turnare n forme.
1, 2 sunt metode de preparare la rece

3 metod de preparare la cald.

IV.1. Modelarea manual se aplica in cazul excipienilor grai (butir cacao i

grsimi de semisintez).

Cantitatea de excipient variaz n funcie de forma farmaceutic, natura i cantitatea

substanelor active pe supozitor:

- pentru supozitoarele rectale:

1-2 g pentru copii;

2-3 g pentru aduli;

- pentru supozitoarele vaginale:

2-4 g (grsimi semisintetice sau unt de cacao)

5-12 g (masa gelatinoas);

Etapele preparrii:
1. amestecarea substanelor active cu excipientul, care trebuie s fie mrunit n prealabil.
De regul mrunirea se realizeaz prin rzuire. Amestecarea substanelor active cu
excipientul se realizeaz ntr-un major prin triturare uoar pentru obinerea unui
amestec omogen. Se tritureaz apoi energic (se malaxeaz) pn la obinerea unei
mase plastice uor de modelat. Cnd masa e sfrmicioasa se adaug plasticizant:
lanolina sau ulei de ricin.
2. obinerea magdaleonului din masa plastic realizat anterior prin rularea sub forma
unui cilindru de anumite dimensiuni, cu o grosime uniform pe toat lungimea sa.
 Magdaleonul are o anumit lungime i un anumit diametru n funcie de mrimea i
numrul supozitoarelor care trebuie obinute.
3. divizarea magdaleonului;
4. modelarea supozitoarelor, fiecrui fragment dndu-i-se forma dorit;
5. conspergarea supozitoarelor cu lactoza sau amidon (contraindicat talcul).
Substanele active sunt ncorporate, majoritatea, sub form suspendat sau dac sunt soluii
apoase vor fi ncorporate ca faz intern a unei emulsii de tip A/U folosind ca emulgator,
n cazul untului de cacao, lanolina.
Dezavantaje:

lipsa de igien,
neuniformitatea supozitoarelor in ceea ce privete forma si mrimea, precum si
omogenitatea masei,
durata mare de lucru.
Avantaje:

nu necesit aparatur special,

n procesul de obinere nu intervine cldura care poate descompune anumite
substane active,
se aplic la obinerea unui numr mic de supozitoare, n farmacie.

IV.2.Presarea n forme - sunt folosii aceeai excipieni: unt de cacao i grsimi

semisintetice.

Fa de modelarea manual diferena const n aducerea masei dup obinere, ntr-o

pres pentru divizarea i formarea supozitoarelor.

Presa este un cilindru metalic, cu suprafaa intern lefuit, n care acioneaz un

piston etan, prevzut cu una sau mai multe tane, negative, sau matrie care dau forma
supozitoarelor. Dup ataarea tanei pistonul este acionat, preseaz masa care trece n
matri, apoi se deschide capacul i prin mpingere foreaz supozitorul s ias. Trebuie s se
ia un surplus pentru acoperirea pierderilor. Se obin supozitoare conice.

Dezavantaje
- se poate include aer n amestec i n timp apar procese de oxidare;
- nu se poate include dect o cantitate mic de lichid, deoarece la presare lichidul este
scos din amestec;

- datorit presiunii masa se nmoaie i este necesar ca masa i presa s fie rcite n
prealabil;

- nu se pot obine ovule.

Avantaje

- se obin supozitoare de aceeai forma si mrime,

- randament mai mare,

 - se poate obine numai magdaleonul, care apoi poate fi prelucrat ca i la modelarea
manual.

IV.3.Topirea i turnarea n forme este folosit n industrie i farmacie. Se aplic la

toi excipienii i const n turnarea amestecului de substane active i excipient, fluidificat la
cald, n forme corespunztoare i rcirea supozitoarelor. Formele trebuie unse in prealabil.

Trebuie cunoscut capacitatea formelor i valoarea factorului de dislocuire = cantitatea

de excipient dislocuit de 1 g de substan activ, dispersat mecanic n excipient:

Pexcipient
f
Psub.activa

Cantitatea de excipient care se utilizeaz se calculeaz conform formulei:

M=F(fxs)

unde:
M = cantitatea de excipient pentru numrul de supozitoare de preparat;
F = capacitatea matrielor, exprimat n grame (capacitatea unei matrie, n grame,
nmulit cu numrul de supozitoare de preparat)
f = factorul de dislocuire al substanei medicamentoase. Se ia din tabele n funcie de
natura excipientului folosit
s = cantitatea, n grame, de substan activ prescris pentru obinerea numrului de
supozitoare indicat
Cnd sunt prescrise mai multe substane active, formula devine :
M = F (f1s1 + f2s2 + .. + fnsn)
Pentru compensarea pierderile se va lua un exces (+10-20%), n funcie de numrul de
supozitoare care trebuie preparat.
Etapele preparrii:

1. formarea amestecului topit din excipient i substane active;

2. turnarea n forme;
3. rcirea formelor;
4. scoaterea supozitoarelor din forme i ambalarea.
Substanele active vor fi ncorporate sub form de soluie, suspensie sau emulsie deci prin
dizolvare, suspendare sau emulsionare.

Prepararea depinde i de proprietile substanelor active.

Dizolvarea la cald se practic pentru substanele hidrofile n excipieni hidrofili i

pentru cele lipofile n excipieni grai. n cazul untului de cacao exist posibilitatea de
nmuiere, datorit unor substane active care micoreaz p.t.. n astfel de situaii se impune
asocierea cu cear, cetaceu, alcool cetilic. Grsimile de semisintez nu au acest inconvenient
existnd numeroase sorturi al cror punct de topire nu este micorat. Substanele dizolvate la
cald pot recristaliza la rece.

Suspendarea substanelor active se ntlnete pentru majoritatea substanelor active

n excipieni grai sau hidrofili fiind necesar pulverizarea substanelor active, recomandndu-
se dimensiuni ntre 50-100 m, sau chiar micronizarea.

Se acord atenie omogenitii amestecului la turnarea n forme pentru a evita tendina

de sedimentare. La turnare amestecul trebuie s fie mai puin fluid, agitnd continuu n timpul
turnrii pentru o dozare corect.

Pentru a nu se obine supozitoare sfrmicioase se recomand adugarea lanolinei sau

uleiului de ricin ca plastifiani.

Cnd cantitatea de substan activ este prea mic, pentru o dozare corect se dilueaz
cu o pulbere inert nainte de ncorporare.

Emulsionarea substanelor active sub form de emulsii A/U cnd substana activ
este emulsionat ca faz intern n excipieni grai sau emulsii U/A cnd substana activ este
emulsionat ca faz intern n excipieni hidrofili.

Emulsiile A/U se ntlnesc cnd excipientul este liposolubil sau autoemulsionabil i se

obin n special prin modelare manual. Asigur o mai bun dispersare a substanelor active
dar n schimb resorbia este mai mic. Cea mai bun resorbie o au substanele active
dizolvate in faza externa a unei emulsiiU/A.

Prepararea industrial a supozitoarelor se realizeaz prin topire i turnare n forme,

foarte rar prin metoda de presare folosind prese de capacitate mare, cu piston, sau cu un
sistem hidraulic de presare.

Presele industriale au un randament de 250-1000 supozitoare pe or, fiind prevzute cu

matrie care permit obinerea a 3-6-15 supozitoare odat. Sunt de asemenea prevzute cu
dispozitive de rcire cu ap, pentru a evita nmuierea n timpul lucrului sub aciunea forei de
presare.

La metoda de topire i turnare n forme topirea excipientului i amestecarea cu

substanele active se face n recipiente prevzute cu manta, nclzite cu vapori de ap, la
temperatur controlat pentru evitarea supranclzirii. Substanele active urmeaz a fi
ncorporate prin dizolvare, suspendare sau emulsionare.

Cele care se dizolv sau suspend vor fi n prealabil pulverizate iar amestecarea se face
cu agitatoare cu vitez reglabil, pentru a asigura omogenizarea perfect n amestecul topic,
cu vscozitate convenabil pentru a menine o suspensie omogen a substanelor active
ncorporate. Trebuie s se asigure curgerea uniform n matrie.

Turnarea se face in forme cu multe matrie, cu rame la extremitati sau cu un cadru ce

permite turnarea masei dintr-o data. Excesul de la suprafaa se rzuiete si se retopete.

Formele sunt din metal (bronz, aluminiu) sau din material plastic. Cele din mat plastic
pot folosi si ca ambalaj. Partea superioara se acoper cu o banda de celofan. Acesta este un
procedeu economic ce asigura si o conservare mai buna.

Ambalarea (condiionarea primara) - procedeul discontinuu:

- se face cu dispozitive speciale, in folii de staniol, aluminiu lcuit in interior sau
materiale plastice;

- supozitoarele se introduc intre doua folii in prealabil trecute peste tipare de forma
supozitoarelor, care se sudeaz.

Procedeul in flux continuu: amestecul fluid este divizat direct in alveolele preformate,
constituite din plastomeri termoformabili ca: polietilena, clorura de polivinil, acetat de
celuloza. Linia de fabricare automata conine si dispozitivul de termoformare a blisterelor.

Alte metode de preparare a supozitoarelor

Atunci cnd se urmrete protejarea substanelor labile, evitarea interaciunilor dintre

substane, o cedare lenta sau una rapida, se pot utiliza metode ca:

- prepararea prin inclavare => supozitoare cu manta sau cu nucleu

- prepararea prin turnare un straturi concentrice - se aplica in cazul asocierii de subst

care interacioneaz intre ele

- procedeul de liofilizare sau criodesicare

- procedeul de comprimare => pt s.a. termolabile.

IV.4. CONTROLUL CALITATII SUPOZITOARELOR

Formularea, prepararea, condiionarea si depozitarea trebuie sa asigure calitatea
supozitoarelor, stabilitatea fizica, chimica, si absenta contaminrii microbiene.

Calitatea trebuie sa se menin pe toata durata de valabilitate.

1. Control organoleptic

Aspectul: supozitoarele trebuie sa aib un aspect omogen; nu trebuie sa

prezinte fisuri, bule de aer, aglomerri de particule, puncte sau pete mai
 nchise la culoare. Trebuie sa-si pstreze forma si consistenta la
temperatura camerei.
Forma: variaz in funcie de locul de aplicare, astfel (FR X):
- supozitoarele rectale - cilindro-conice sau forma de torpila
- supozitoarele vaginale trebuie sa aib forma sferica sau ovoidala
- supozitoarele uretrale - cilindri ascuii la un capt sau forma conica
Masa (FR X prevede):
- supozitoare rectale: 2-3 g pt aduli; 1-2 g pt copii
- supozitoare vaginale
- 2-4 g cu unt de cacao
- 5-12 g cu masa gelatinoasa
- supozitoare uretrale: 2-3 g, 5-10 cm lungime, 2-7 mm diametru
Culoarea: caracteristica componentelor
Mirosul: supozitoarele trebuie sa aib mirosul substanelor coninute. Nu
trebuie sa se perceap un miros rnced, care denota autooxidarea bazelor
grase de tip griceridic.

2. Control fizic
Uniformitatea masei
Se cntresc 20 de supozitoare si se calculeaz masa medie. Se cntresc apoi aceleai
supozitoare individual. Fata de masa medie calculata, masa individuala poate sa prezinte
abateri procentuale prevzute in FRX.

Comportamentul la topire sau la dizolvare

- se introduce un supozitor intr-un vas conic cu 50 ml apa nclzita la 37C si se

menine in baia de apa, rotind vasul din 5 in 5 min;

- supozitoarele cu baze grase trebuie sa se topeasc in max 30 min, iar cele cu baze
hidrofile trebuie sa se dizolve in 60 min.

- se admite sa ramana la fundul paharului particule solide de s.a. sau subst auxiliare.

Pentru o mai buna caracterizare, in practica se determina:

- punctul de topire

- timpul de topire completa

- timpul de deformare sau nmuiere la 37C => pt supoz cu baze grase:

- se determina in condiii bine definite, timpul scurs pana cnd un

supozitor introdus in apa devine suficient de moale pentru a nu mai opune rezistenta unei
sarcini bine definite.
 Rezistenta mecanica la presiune si rupere
Acest parametru urmrete comportarea supozitoarelor sub stres mecanic: meninerea
formei in timpul ambalrii, transportului si al administrrii.
Rezistenta mecanica a supozitoarelor la presiune si rupere depinde de:
- metoda de preparare: cele preparate prin topire si turnare prezint o rezistenta
mecanica mai buna;
- natura excipienilor: supozitoarele cu gliceride sintetice si mai ales cu PEG-uri
au o rezistenta mecanica mai mare;
- cantitatea de substane active solide: rezistenta mecanica a supozitoarelor creste
cu cantitatea de substane solide suspendate.

Determinarea este oficializata in suplimentul 2001 al FR X. Metoda se utilizeaz

pentru a determina, in condiii bine definite rezistenta supozitoarelor si ovulelor la rupere,
msurata prin masa necesara pentru a provoca ruperea lor prin strivire.

Metoda se aplica ovulelor si supozitoarelor cu excipieni grai.

Aparatul utilizat pentru aceasta determinare este format din:

- o camera termostatata, nchisa la partea anterioara printr-o fereastra de sticla, in care

se gsete un dispozitiv unde se plaseaz supozitorul;

- doua brae poziionate fata in fata, braul superior mobil se poate deplasa spre cel
inferior de-a lungul unui ax vertical. Suprafaa de strivire este plana. Braul superior (blocul
de presare) este legat la un sistem de suspensie care permite adugarea unor discuri cu masa
de 200g. Masa iniiala a dispozitivului este de 600g.

Strivirea se realizeaz prin adugarea succesiva a discurilor de 200g la masa iniiala

de 600 g. Se determina greutatea care a produs ruperea supoz.

3. Control chimic

Acesta cuprinde:

Identificarea substanelor active;

Dozarea substanelor active si eventual a unor excipieni sau subst auxiliare;
Stabilirea naturii bazei de supozitor;
Dizolvarea = controlul vitezei de cedare a s.a. din supozitor

Identificrile si dozrile substanelor active se realizeaz conform monografiilor din

FR X. Pentru acestea se realizeaz mai intai o separare de excipient prin extracie.

Coninutul in substana activa poate sa prezinte, fata de valoarea declarata, abateri

procentuale prevzute in FR X.

Metodele de cedare in vivo si in vitro ofer informaii privind condiiile de cedare a

substanelor medicamentoase din excipienii pentru supozitoare.
 Metodele de cedare in vitro se clasifica in:

- procedee fara membrana

- procedee cu membrana.

4. Control microbiologic

Controlul microbiologic urmrete determinarea numrului total de microorganisme

aerobe sau lipsa unor microorganisme patogene sau condiionat patogene, eventual prezente
in produsele farmaceutice, de la materii prime pana la formele finite (FR X).

Se controleaz:

- limita de germeni capabili de multiplicare:

o 103-104 bacterii aerobe/g

o 102 drojdii si ciuperci/g
- cerine pt anumii germeni:
o absenta speciilor Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, Salmonela si
Escherichia coli.

Posibilele contaminri in timpul preparrii si conservrii se pot evita prin folosirea

conservanilor (nipaesteri) si ambalajelor corespunztoare din folii de aluminiu, materiale
plastice sigure.

Contaminarea cu microorganisme poate sa declaneze si instabilitati chimice. Unele

microorganisme sunt capabile sa modifice, din punct de vedere chimic substana activa
dispersata sau sa produc scindri enzimatice ale maselor de tip hidrogeluri, producnd
modificri de vscozitate ale acestui tip de excipient.