CURSANT: ARNAUTU MIHAELA ANUL: AMF III Apiterapia este terapia tradiţională care foloseşte mierea, polenul, ceara, lăptişorul de matcă propolisul, veninul albinelor şi alte produse ce ţin de complexa alchimie a stupului, în vederea menţinerii sănatăţii corpului omenesc. Apiterapia este o metodă de prevenire şi tratare a îmbolnăvirilor prin utilizarea produselor apicole. Prin utilizarea sa, beneficiem indirect şi de efectele plantelor polenifere şi nectarifere, efectul unui produs apicol fiind diferit în funcţie de sursa de la care provine. În ţara noastră, în ultimii 30 de ani, cercetarea şi practica apiterapică a fost aborată organizat, existând un interes ştiinţific şi de aplicare medicală evidentă. Rezultatul integrării practicii cu cercetarea în acest domeniu a fost dezvoltarea unui sector medical de apitearapie cu o activitate susţinută şi coordonată în cadrul Institutului de Cercetări şi Protecţie Apicolă (ICPA) din Bucureşti. Din 1994 acest sector funcţionează ca Centru Medical de apiterapie. Strategia iniţială a acestei forme organizate de activitate în Apiterapie a cuprins sintetizarea şi transpunerea în practică a rezultatelor unei cercetări interdisciplinare, alături de ideea unei atitudini de susţinere şi consolidare a conceptului de prevenţie în cadrul unei medicini naturist.Criterii de tematică includ parametrii farmacologici, farmacodinamici şi galenici a produselor naturale neprelucrate sau prelucrate în laborator. Apiterapia românească cuprinde în prezent o multitudine de produse elaborate pentru uz extern şi intern, singure sau ca asociere apifitoterapeutică.În strategia cercetării "medicamentului apiterapic"s-a ţinut seama de compoziţia şi structura produsului apicol pentru elucidarea, macar în parte, a mecanismelor la care participă sau le declanşează cu efect benefic.Utilizarea singulară sau asociată a constituit o a treia componentă esenţială a strategiei de cercetare a medicamentului apicol. Apiterapia bazată pe un riguros suport ştiinţific contribuie la obţinerea unor rezultate concrete în tratarea multor carenţe ale organismului uman, exprimate evident şi mai pregnant în zilele noastre, precum şi la elucidarea unor mecanisme de acţiune a multor compuşi cuprinşi în produsele naturale. Mierea (Mel depuratum) Este produsul de origine animală elaborat de speciile Apis melifica L., Apis ligustica L., familia Hymenopterae, albine (Apidae), din nectarul florilor sau din exudatul unor frunze (mierea de mană). Ceara Ceara de albine este o ceară naturală produsă în stup de către albinele melifere din genul Apis. Ceara fagurelui este aproape albă, însă devine treptat galbenă sau maronie, încoroprând uleiuri din polen şi propolis. Propolisul Propolisul este o substanţă răşinoasă asemănătoare cu ceara de culoare verzuie sau cafenie, uneori cu nuanţe galbene sau roşietice, cu o aromă plăcută de muguri,de arbori. Propolisul este cunoscut astăzi ca unul dintre cele mai surprinzătoare produse naturale,datorită studiilor şi cercetărilor recente efectuate care atribuie acestuia şi nenumarate acţiuni biologice şi efecte terapeutice. Între acţiunile terapeutice marcante, se pot număra: antimicrobiană, antiinflamatorie,analgezică,antioxidantă şi antitumorală. Pe plan mondial, propolisul este utilizat pe scară largă în diferite formule de medicamente (îndeosebi în Europa răsariteană), suplimente sau aditivi alimentari şi băuturi, pentru a îmbunătăţi starea de sănătate şi pentru prevenirea unor afecţiuni inflamatorii, boli cardiace, hepatice, diabet şi chiar unele forme de cancer. Polenul Polenul adunat de albine pentru perpetuare, pentru hrana puietului şi pentru aprovizionarea glandelor producătoare de lăptişor de matcă de fermenţi ca şi a celor cerifere, e însăşi chintesenţa vieţii ce se reproduce. Polenul are actiune hepatoprotectoare prin inozitol- intervenind în metabolismul hepatic acid pantotenic-eficient utilizat, acid nicotinic determină scăderea nivelului colesterolului. Tocoferoli ce previn leziunile hepatice specifice lipsei lizinei din alimentatie, aminoacid ce este antioxidant natural. De asemenea, administrarea polenului determină creşterea capacitatii fizice şi mentale, activarea functiilor metabolice, întarirea sistemului cardiovascular şi respirator. Prin conţinutul în hormoni gonadotropici are acţiune stimulatoare asupra glandelor sexuale. Lăptişorul de matcă Lăptişorul de matcă este secretat de glandele hipofaringiene (uneori denumite glande pentru hrana puietului ale albinelor lucrătoare tinere,albinele doici), pentru a hrăni larvele tinere36 şi matca adultă. Lăptişorul de matcă este folosit pentru hrănirea directă, imediat după secreţie, a mătcii şi a larvelor, acesta nefiind depozitat. Definiţia exactă a lăptişorului de matcă comercial este deci legată de metoda de producţie. Fertilitatea şi viaţa mai lungă a matcii, hrănită exclusiv cu lăptişor de matcă, sunt cele două argumente care au condus în mod sugestiv la credinţa că acest produs ar putea produce efecte similare la om. Administrat pe cale orală timp de 1-2 luni, prin înghiţire sau prin topire sublinguală în doze cuprinse între 200-500 mg, lăptişorul de matcă acţionează ca tonic şi stimulent, cu acţiune euforică asupra omului sănătos. Lăptişorul de matcă acţionează ca stimulent general, îmbunătăţeşte răspunsul imun şi funcţiile generale ale organismului. Doza zilnică de lăptişor de matcă pulbere (liofilizat) se situează undeva intre 30-100 mg pe zi. Lăptişorul de matcă este contraindicat în sarcină, alăptare alergii, eczeme, rinite, urticarie şi bronhospasm. Veninul de albine Veninul de albine este tot un produs biologic propriu al albinei, dar principiile active pe care le conţine nu sunt transmise de plante. Veninul de albine a fost utilizat în medicina tradiţională pentru tratamentul diferitelor forme de reumatism.