Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARE DE DIPLOMA
MOTTO:
"Aceasta tainica primavara izvoraste din mierea miraculoasa care nu este altceva decit o raza
de caldura transformata odinioara si care acum, isi recapata forma cea dintii... Ea tine loc de
soare si flori pina cind fratele ei mai virstnic, soarele... strecurindusi prin portile intredeschise
primele mingiieri caldute, va trezi la viata violetele si anemonele si va scoate din toropeala si
lucratoarele (albinele) spunindu-le ca ozonul a pus din nou stapinire pe lume si ca cercul
neintrerupt ce leaga moartea de viata a mai facut un ocol in jurul sau si iar a inviat."
MAURICE MAETERLINCK
2
MOTIVATIE
3
CUPRINS
1 Mierea…………………………………………... 5
1.1 Introducere……………………………………. 5
1.2 Generalitati……………………………………. 6
1.3 Recoltarea si extractia mierii………………… 7
1.4 Lichefierea mierii cristalizate………………... 9
1.5 Clasificarea mierii…………………………….. 10
1.6 Caracteristicile fizico-chimice ale mierii……. 11
1.7 Utilizari………………………………………... 16
1.8 Sorturi de miere………………………… 19
1.9 Principalele proprietati terapeutice si
curative ale mierii…………………………….. 22
2 Produse apicole………………………………… 26
2.1 Polenul…………………………………………. 26
2.1.1 Studii actuale asupra compozitiei si valorii
nutritive a polenului………………………….. 27
2.1.2 Proprietati terapeutice sau curative ale
polenului………………………………………. 31
2.2 Pastura………………………………………… 33
2.3 Laptisorul de matca……………………………. 34
2.4 Propolisul……………………………………… 36
2.5 Ceara de albine……………………………….. 37
2.6 Veninul de albine……………………………... 38
2.7 Apilarnilul……………………………………... 42
3 Produse apicole in terapie si cosmetica……… 45
Concluzii……………………………………….. 48
Bibliografie……………………………………………. 50
4
1. MIEREA
1.1 INTRODUCERE
De peste sase milenii de istorie scrisa, mierea si-a pastrat renumele de medicament si
aliment. Mierea se numeste un lichid dulce, cules din flori sau din alte parti ale plantelor,
preparat si depozitat de albine in faguri. Aceasta poate cristaliza, capatand in acest caz o
consistenta solida din care poate fi readusa la cea lichida prin incalzire omogena la
temperatura de 35-40° C.
Mierea de albine este un produs natural complex rezultat al nectarului floral al
plantelor si al imbogatirii acestuia de catre albine (Apis mellifera L) cu substante proprii, prin
actiunea sucului secretat de glandele acestora.
Viata albinelor este in permanenta interdependenta cu plantele intrucit, spre deosebire
de alte insecte, hrana albinelor se bazeaza exclusiv pe produse de origine vegetala. Astfel,
pentru asigurarea de substante hidrocarbonate (zaharoase), albinele culeg nectar si mana, iar
pentru satisfacerea nevoilor de substante proteice, minerale, grasimi, vitamine, albinele culeg
polenul florilor, vizitind in acest scop flora entomofila existenta in jurul stupinei. Cantitatea
de miere ce se poate produce din nectarul florii depinde de cantitatea totala de nectar secretat
si de concentratia zaharului din nectar. Concentratia zaharului din nectar variaza mult de la o
specie vegetala la alta fiind cuprinsa in general intre 10-50% si chiar mai mult. In zborurile ce
le executa albinele acestea aleg nectarurile cele mai bogate in zahar, iar cind continutul de
zahar in nectar este sub 15%, acestea intrerup in general culesul. Nectarul in general se
compune din diferite zaharuri, alte substante, compusi ai azotului, minerale, acizi organici,
vitamine, pigmenti si substante aromatice. In afara nectarului produs de glandele nectarifere
florale pe care albinele il culeg si transforma in miere florala, se intilnesc si glande nectarifere
extraflorale (localizate in afara florii), care secreta o substanta dulce, limpede si viscoasa ce se
afla in anumite perioade ale anului pe frunzele, ramurile sau tulpinele plantelor si care poarta
denumirea de mana sau roua de miere, substanta pe care albinele o culeg si o transforma in
miere de mana. Mana poate fi de origine animala, cind este produsa prin intermediul unor
insecte producatoare de mana sau de origine vegetala, cind este secretata direct de plante.
Mierea de albine a fost prima substanta dulce folosita in hrana omului fiind
precursoarea zaharului din trestie sau din sfecla. Mierea a fost mult timp pretuita si
considerata ca o substanta magico-religioasa de catre multe popoare. De asemenea, mierea era
folosita la preparaiea unor bauturi alcoolice la care se adauga si efectul polenului si levurilor
din faguri.
In prezent numerosi medici, biologi, chimisti si farmacisti de prestigiu pe plan national
si mondial se intrec in a cauta remedii in natura, contra tuturor bolilor, intensificind cercetarile
asupra marelui rezervor de bogatii alimentare si leacuri : albino, melifera. Asa s-a nascut si
creat sub ochii nostri apiterapia. Astfel medicina populara si apiterapia, bazate pe
intelepciunea si practica multimilenara a stramosilor de pe toate meridianele globului ca si
rezultatele cercetarilor intreprinse de specialisti din diverse tari, atesta ca mierea si celelalte
produse din albinairit au fost si trebuie folosite de oameni tot mai mult ca zaharuri naturale si
- in acelasi timp - ca medicamente naturale.
Mierea, polenul, pastura, ceara, laptisorul de matca, propolisul, veninul de albine si
recent, apilarnilul sunt produse ale stupului. Pe baza fundamentarii lor stiintifice, in prezent au
depasit utilizarile traditionale terapeutice, intrand astfel intr-o etapa noua. In ultimii 30 de ani
a luat nastere o activitate specifica, de sine statatoare, cunoscuta ca apiterapie, preocupata de
valorificarea resurselor naturale, in scopul ocrotirii sanatatii omului.
Studiata, analizata si sintetizata sub raportul apiculturii, al botanicii, al chimiei, al
microbiologiei, al farmacologiei, utilizarea produselor stupului in mentinerea sanatatii si
5
pentru inlaturarea unor afectiuni ale omului, apiterapia tinde sa devina un domeniu specific de
activitate, distinct de disciplinele care au generat-o. In consecinta, in prezent, s-a incetatenit
din ce in ce mai mult conceptul de apiterapie, adica terapie cu ajutorul produselor apicole, al
principiilor active pe care le contin acestea. Exista si o tendinta actuala de aplicare a
apiprofilaxiei, ca metoda eficienta de prevenire a unor afectiuni ale organismului uman.
1.2 GENERALITATI
6
1.3 RECOLTAREA SI EXTRACTIA MIERII
Fagurii cu miere se recolteaza din stup in momentul cand aceasta este suficient de
maturata luandu-se drept criteriu practic prezenta coroanei cu miere capacita in partea
superioara. Indepartarea albinelor de pe faguri se face prin intermediul unor substante chimice
(acid fenic, benzaldehida etc.) in stupinele de tip industrial.
Este recomandabil ca inainte de inceperea extractiei de miere fagurii sa fie grupati
dupa culoare, pentru a obtine diferite soiuri de miere in functie si de acest criteriu. Fagurii sau
corpurile cu fagurii cu miere se transporta cu multa grija pentru a se preintampina pierderea
acestui aliment, apoi se introduc intr-o camera cu aer cald pana la 35C, care favorizeaza
extractia. Se trece apoi la descapacirea fagurilor, urmata de extragerea propriu-zisa a mierii.
Camerele simple de extractie trebuie sa fie bine izolate pentru a impiedica patrunderea
albinelor inauntru si trebuie sa contina: un extractor mecanic sau electric, cutite pentru
descapacire, care se pot incalzi in apa fierbinte sau cu curent electric, un vas descapacitor cu
sita pentru separarea capacelelor de miere, un vas pentru recoltarea mierii si un zacator pentru
depozitarea ei. Dupa sortare, fagurii se descapacesc cu cutitul bine incalzit, apoi se introduce
in extractor. Turatia acestuia se mareste treptat, pana se percepe fosnetul caracteristic rezultat
din proiectarea mierii pe peretii vasului si, dupa ce se apreciaza ca s-a extras circa jumatate
din mierea de pe o parte, fagurii se schimba pentru a se continua extractia pe partea cealalta.
Operatia se repeta pentru asigurarea unei extrageri totale a mierii din faguri. In felul acesta se
previne ruperea fagurilor, incident care cauzeaza multe neajunsuri apicultorilor.
Pentru extragerea centralizata a mierii sau pentru stupinele mari se folosesc sisteme
moderne, in care ramele descapacite raman in caturi si acestea se introduc in extractorul de tip
industrial direct. Aici, intreg procesul tehnologic de la sortare, descapacire, filtrare,
depozitare, ambalare etc. este automat. Randamentul acestor agregate este mare si extractia
mierii se asigura in conditii sanitare corespunzatoare.
Conditionarea mierii
Conditionarea mierii cuprinde totalitatea procedeelor tehnice menite sa asigure
purificarea, sortarea si combaterea diverselor tipuri de miere, in conditiile pastrarii optime a
proprietatilor ei fizico-chimice si biologice in perioada conservarii. Initial are loc o filtrare a
impuritatilor mai mari, care se realizeaza odata cu extractia prin sita dispusa la locul de
scurgere a mierii din extractor. Dupa aceea, in maturator are loc o limpezire a mierii, corpurile
straine se separa de miere, datorita greutatilor specifice diferite, cele mai grele se lasa la
fundul vasului, iar cele mai usoare se ridica la suprafata vasului. Temperatura mediului
influenteaza limpezirea mierii in mod indirect prin modificarea consistentei acesteia. In cazul
cand continutul in apa a mierii este de peste 18% se recomanda deshidratarea fie in faguri,
care se tin intr-o camera cu curenti de aer incalziti (35-40C), fie ca miere extrasa cu ajutorul
unor instalatii speciale de tipul evaporatorului cu vid. Acest ultim procedeu de inalta
tehnicitate se poate realiza numai in centrele mari de extractie a mierii.
Cristalizarea mierii
Prin caracteristicile lor naturale, toate sorturile de miere de flori din tara noastra , cu
exceptia celei de salcam , cristalizeaza in scurt timp de la extractia din faguri(1-3 luni).
Forma si dimensiunile cristalelor sunt conditionate de viteza instalarii procesului de
cristalizare. Cand cristalele se instaleaza si se desfasoara in scurt timp, cristalele sunt mici iar
mierea are aspect de pasta fina. Cand cristalizarea se desfasoara lent , cristalele sunt grosiere,
rugoase.
Cristalizarea mierii de flori este un proces natural si el se datoreaza faptului ca cele
mai multe sorturi de miere sunt solutii suprasaturate de zaharuri. Principalul factor al
cristalizarii il constituie insa, proportia celor doua zaharuri majoritare, respectiv raportul intre
fructoza ( zahar greu cristalizabil in solutii concentrate) si glucoza (zahar usor cristalizabil).
Limita cristalizarii mierii corespunde raportului fructoza/glucoza de 1,30. La mierea de
salcam valoarea acestui raport este mai mare de 1,30 ceea ce explica marea ei rezistenta la
7
cristalizare. la celelalte sorturi de miere de flori, valoarea raportului este mai mica de 1,30
deci aceste sorturi se vor cristaliza cu atat mai repede cu cat raportul se apropie de 1,00 sau
are o valoare subunitara (mierea de floarea soarelui, de rapita, de pomi fructiferi).
Solubilitatea in apa mult mai mare a fructozei fata de cea a glucozei, conditioneaza
comportarea la cristalizare a solutiei celor doua zaharuri , in functie de proportia lor. Mierea
cu continut de glucoza apropiat sau mai mare decat cel de fructoza este solutie
suprasaturata, deci va cristaliza intotdeauna. Mierea cu continut de fructoza net superior
(cazul mierii de salcam) este solutie subsaturata, desi continutul global de zaharuri este identic
cu cel identic cu al mierii din prima categorie. Aceasta va avea o rezistenta mai mare la
cristalizare.
Cu cat mierea este pastrata la o temperatura mai ridicata cu atat se prelungeste durata
starii fluide. Temperatura intervine prin modificarea gradului de saturare a solutiei (o solutie
saturata la o anumita temperatura devine subsaturata daca temperatura creste sau suprasaturata
daca temperatura scade).
Un factor de influenta semnificativa asupra cristalizarii il constituie intensitatea
miscarii moleculare din masa de miere. Miscarea moleculara intensa favorizeaza
aglomerarea moleculelor de glucoza cu formarea de microcristale care constituie germeni de
cristalizare. In stare de repaus, miscarea moleculara (miscarea browniana) este foarte limitata,
deci ea are influenta redusa asupra cristalizarii. Orice interventie exterioara insa, cum ar fi
agitarea, omogenizarea si in special inglobarea de aer urmata de eliminarea spontana a
bulelor, accelereaza foarte mult miscarea moleculara si favorizeaza instalarea timpurie a
cristalizarii.
Cristalizarea mierii este un proces natural, deci aceasta nu ar trebui socotita ca un
defect , ci din contra ca o garantie a autenticitatii si calitatii ei. Mierea falsificata ramane in
general lichida. Cu toate acestea multi amatori prefera mierea in starea fluida si manifesta
rezerve pentru cumpararea si consumul celei cristalizate.
Cristalizarea survine in urma evaporarii apei, dar mai ales se datoreaza insusirilor glucozei de
a forma cristale. Cristalizarea se produce in functie de raportul dintre glucoza si fructoza, de
prezenta cristalelor primare si de umiditatea mediului inconjurator. Dupa dimensiunile
cristalelor, se pot deosebi mai multe feluri de cristalizare: mare cand depaseste 0,5 mm in
diametru, mica, cand diametrul cristalului este de 0,5 mm si ca o pasta, sub 0,5 mm.
Cristalizarea poate fi dirijata atat in ceea ce priveste dimensiunile, cat si viteza de
realizare, prin adaugarea unei cantitati de miere cristalizata, cu dimensiunile dorite la volumul
de miere destinat cristalizarii si mentinerea acesteia in conditiile de umiditate si temperatura
favorabile acestui proces. Pentru unele sorturi de miere, mai ales cand se cere acest lucru
pentru export, se poate executa o cristalizare dirijata, cu o finete a bobului de cristale dupa
dorinta consumatorului. Procesul cristalizarii are loc mai rapid la unele sorturi de miere ca
cea de floarea-soarelui, de pilda, si cauzeaza o devalorizare comerciala a acestui produs.
Cristalizarea este influentata si de continutul unor fermenti, prezenta unor bacterii, conditiile
igienice in care se conserva si in primul rind, ar merita sa fie amintita temperatura si
umiditatea. Deoarece mierea este ceruta si apreciata mai mult in stare necristalizata de catre
consumatori, se folosesc astazi pe scara larga metode de prevenire a cristalizarii: pasteurizare,
tratare cu ultrasunete, filtrare, ultrafiltrare etc. Metodele fizice de prevenire a cristalizarii au o
oarecare actiune negativa asupra unor constituenti (vitamine, hormoni), precum si asupra
gustului si aromei.
8
1.4 LICHEFIEREA MIERII CRISTALIZATE
9
1.5 CLASIFICAREA MIERII
Se poate face dupa provenienta, modul de obtinere, modul de prezentare, culoare, gust
si miros in modul urmator:
1.Dupa provenienta:
- miere de flori (monoflora sau poliflora) si
- miere de mana;
2.Dupa modul de obtinere:
- miere in faguri (sau in sectiuni);
- miere extrasa prin centrifugarea fagurilor,
- miere obtinuta prin stoarcerea fagurilor,
- miere obtinuta prin scurgerea libera din faguri.
3.Dupa modul de prezentare:
- fluida sau
- cristalizata.
4.Dupa culoare:
sorturile de miere romanesti variaza de la alb incolor pana la chilimbariu-brun.
5.Dupa gust si miros:
- gustul si mirosul sunt caracteristice fiecarui sortiment de miere.
In functie de continutul in apa si de temperatura, mierea fluida are o vascozitate diferita.
Mierea este higroscopica( in conditii de umiditate saturata de 100%, mierea – dupa datele din
literatura - isi ridica in curs de 3 luni de zile umiditatea de la 17,4 la 55,2%).
Greutatea specifica a mierii este in raport direct cu continutul in apa si cu indicele
refractometric.
Proprietatile organoleptice ale mierii.
Miere de Culoare Miros, gust Consistenta
Calitatea I Calitatea II
Salcam aproape galbena placut, dulce, uniforma, fluida sau
incolora; caracteristic vascoasa, fara semne de
galbena- mierii de cristalizare
aurie; salcam
galbena-
deschis
Tei galbena; bruna-inchis aroma uniforma, fluida, vascoasa
portocalie- pronuntata, sau cristalizata
roscata dulce,
caracteristic
mierii de tei
Zmeura galbena- bruna-roscata placut, aroma uniforma, fluida, vascoasa
roscata; specifica, dulce sau cristalizata
galbena-
verzui
Izma roscata bruna-roscata placut, aromat, uniforma, fluida, vascoasa
dulce sau cristalizata
Conifere bruna rubinie placut, putin uniforma, foarte vascoasa,
astringent fara semne de cristalizare;
se admite si mai putin
10
vascoasa
Faneata de galbena bruna placut, dulce uniforma, fluida, vascoasa
deal sau cristalizata
Floarea- galbena- galbena-inchis placut, dulce, uniforma, fluida, vascoasa
soarelui aurie, pana la brun specific sau cristalizata
galbena-
portocalie
Poliflora galbena bruna placut, dulce uniforma, fluida, vascoasa
sau cristalizata
Mana galbena-bruna, bruna- aroma uniforma, fluida, vascoasa
deschisa specifica, sau cristalizata
placuta, dulce
Principalele componente ale mierii de albine sunt zaharurile. Mierea contine cantitati
reduse de substante azotoase reprezentate in principal de enzime care alcatuiesc un
echipament bogat si complex. Substantele minerale sunt moderat reprezentate in mierea de
flori si relativ abundente in cea de mana. Ea contine o gama larga de acizi organici, pigmenti
, uleiuri eterice, substante inhibitoare , vitamine si alte componente insuficient cunoscute.
Initial in miere se gaseste o cantitate foarte redusa de hidroximetilfurfurol, de ordinul
a 0,1-0,2 mg la 100g. Prin pastrare indelungata valoarea acestuia creste treptat, putand ajunge
la 1 mg/100g sau chiar mai mult.
Umiditatea
Continutul maxim de apa reglementat de normele oficiale din tara noastra pentru toate
sorturile de miere este de 20%. Aceasta conditie are la baza faptul ca in momentul incheierii
procesului de prelucrare de catre albine (capacirea celulelor), umiditatea mierii se situeaza in
domeniul 17-19%.
Cand continutul de apa este mai mare de 20% poate fi vorba de una din urmatoarele
situatii:
extragerea din faguri necapaciti, cand procesul de prelucrare a mierii de catre albine
nu este incheiat;
pastrarea in spatii umede si in recipiente defectuos inchise;
falsificarea directa prin adaos de apa sau indirecta prin substituenti cu umiditate
proprie mare.
Continutul depasit de apa reduce proportional valoarea nutritiva a mierii si o predispune la
fermentatie.
Zaharurile
Zaharurile din miere sunt alcatuite din zaharul invertit si din zaharoza. Continutul
minim de zahar invertit (glucoza si fructoza) in mierea de flori trebuie sa fie de 70%, iar in
cea de mana de 60%. Continutul maxim de zaharoza trebuie sa fie de 5% in mierea de flori
si de 10% in cea de mana. Valorile mentionate se refera la mierea cu 20% apa. In cazul in care
umiditatea este mai mica aceste valori trebuie recalculate. Abaterile de la valorile aratate sunt
posibile in urmatoarele situatii:
-mierea a fost recoltata din faguri necapaciti;
11
-miere fermentata;
-miere falsificata.
Substantele azotoase
Cantitativ substantele azotoase , exprimate in echivalent proteina , se gasesc in
proportie foarte redusa si anume sub 1%. Continutul cel mai redus se intalneste in mierea de
salcam si in cea de izma (in medie 0,25%), iar cel mai mare in mierea de mana (0,5-0,6%).
In cazul in care continutul de proteine este mai mare de 1% mierea trebuie suspectata
de falsificare, cum ar fi adaosul de gelatina, de faina de cereale sau chiar de melasa.
Enzimele
Mierea de albine are un continut foarte bogat si variat de enzime. In mierea de flori
ele au o dubla origine: vegetala (din nectar) si animala (din saliva albinelor). Cantitativ,
acestea din urma detin ponderea. Echipamentul enzimatic al mierii de mana este mult mai
bogat decat cel al celei de flori si au o origine mult mai complexa.
Enzimele din miere sunt substante valoroase deoarece ele catalizeaza toate reactiile
chimice care au loc in procesul de elaborare al mierii( de ex. transformarea zaharurilor
complexe in zaharuri simple). Insusirile mierii, compozitia chimica si calitatea ei nutritiva
sunt in mare masura conditionate de continutul in enzime. Prezenta lor face dovada
autenticitatii si calitatii mierii.
Enzimele sunt substante labile, in special sub actiunea temperaturii ridicate care
produce slabirea sau inactivarea ireversibila a lor.
Timpul de injumatatire a amilazei si invertazei din miere, in functie de temperatura de
pastrare
Temperatura Timpul de injumatatire
C Amilaza Invertaza
10 12600 zile 9600 zile
20 1480 zile 820 zile
30 200 zile 83 zile
40 31 zile 9,6 zile
50 5,38 zile 1,28 zile
60 1,05 zile 4,7 ore
70 5,3 ore 47 minute
80 1,2 ore 8,6 minute
Substante minerale
Mierea de flori are un continut foarte redus de substante minerale. Desi normele
oficiale din tara noastra admit un continut de max. 0,5%, in realitate acesta se situeaza in
preajma valorii de 0,1%. In schimb mierea de mana are un continut mult mai bogat care se
poate apropia de limita maxima de 1% acceptata pentru acest sort.
Aciditatea mierii
Reactia chimica a mierii este acida datorita continutului bogat in acizi organici.
Valorile normale ale pH-ului mierii se situeaza in domeniul 3,5-4,5, deci caracterul ei chimic
este pronuntat acid.
Densitatea
Densitatea mierii este puternic influentata de continutul ei de apa. Mierea cu umiditate
de 20% are densitatea 1,471 asta inseamna ca un litru de miere (1dm3) la temperatura de
20ºC cantareste 1,471 kg.
Analize fizice si chimice de laborator
Inainte de analiza, proba de miere se omogenizeaza prin agitare cu o bagheta de sticla
sau cu o lingura, iar mierea cristalizata se incalzeste in prealabil la aproximativ 45 grade C
dupa care se amesteca, ca si mierea fluida.
Determinarea continutului in apa :se face cu refractometrul.
Pe prizma inferioara a refractometrului, se aplica o picatura din proba de miere si
imediat se inchide camera. Cu ajutorul oglinzii se orienteaza un fascicul de lumina prin
deplasarea cremalierei pina in momentul in care partea intunecoasa a cimpului vizual ajunge
in centrul unde se intersecteaza liniile vizuale. In acest moment, indicele de refractie se citeste
pe scala. In functie de acest indice, cu ajutorul tabelelor care insotesc refractometrul se
13
stabileste procentul de substanta uscata, respectiv continutul mierii in apa. La unele
refractometre se poate citi direct, pe scala, procentul de apa. La mierea de albine, umiditatea
este admisa pina la 20%.
Greutatea specifica a mierii:se poate determina la nivelul stupinelor astfel:
Intr-un vas de sticla se cantareste exact 1 kg de apa, dupa ce in prealabil i s-a luat tara
si se noteaza nivelul apei. Apoi, vasul se desarta, se usuca si se umple cu miere pina la semn,
dupa care se cantareste. Diferenta dintre greutatea vasului cu miere si tara acestuia reprezinta
tocmai greutatea specifica a mierii.
Determinarea cenusei:
Se face prin calcinarea unei probe de 10 g miere, intr-un creuzet. Mai intai se evapora
pe o baie de apa, se carbonizeaza la o flacara slaba si apoi se calcineaza. Se raceste in exicator
si se intareste treptat, pina se ajunge la masa constanta.
Determinarea aciditatii : ajuta la aprecierea gradului de prospetime a mierii.
Aciditatea mierii se exprima in grade de aciditate, adica numarul de centimetri cubi de
NaOH 0,1N necesari sa neutralizeze aciditatea din 10 g de miere.
Determinarea zaharului invertit (reactia Elser):
Glucoza si fructoza in stare libera au capacitatea de a reduce sulfatul de cupru in
mediu alcalin si cald, pe care-l transforma in oxid cupros. Cantitatea de oxid cupros ce se
formeaza in conditii de lucru specifice, este proportionala cu concentratia celor doua zaharuri
reducatoare din solutia de cercetat.
Determinarea zaharozei (metoda Elser):
Se determina zaharul direct reducator inainte si dupa invertire (hidroliza acida), iar
prin diferenta se calculeaza zaharoza.
Determinarea indicelui diastazic:
In mierea naturala de albine exista mai multe enzime. Amilaza este enzima cu cea mai
mare rezistenta la tratarea termica, aceasta fiind ultima care se distruge. Pe baza acestei
insusiri, amilaza poate fi folosita ca test general de apreciere (indice enzimatic sau diastazic) a
calitatii mierii naturale. Mierea naturala supusa unui tratament termic brutal va avea indicele
diastazic cu valori reduse sau chiar zero. Acelasi lucru se constata si la mierea falsificata. La
baza determinarii indicelui diastazic sta determinarea activitatii amilazei. Indicele diastazic se
defineste ca numarul de ml dintr-o solutie de amidon 1% care a fost transformat in dextrina in
timp de o ora, la temperatura de 45 grade C si pH optim, de catre amilaza continuta de 1g
miere.
Proprietatile fizice principale ale mierii de calitate sunt continutul de apa si
vascozitate. In mod natural, cand mierea contine sub 20% apa, albinele o capacesc, dand in
felul acesta semnalul ca produsul este finit si poate fi extras. Determinarea continutului in apa
este foarte putin importanta atat pentru aflarea ulterioara a scazamantului mierii, cat si datorita
faptului ca mierea cu un continut mare de apa (peste 18%) fermenteaza.. In functie de
temperatura si umiditatea mediului inconjurator, mierea poate sa piarda sau sa-si ridice
continutul in apa. Conditiile optime de pastrare a mierii se realizeaza la temperatura de 10-
12C si la o umiditate de circa 60%.
Higroscopicitatea mierii reiese si din datele care atesta faptul ca mentinerea ei timp de 3 luni
in conditii naturale de umezeala (100%), duce la cresterea continutului in apa de la 17 la 52%.
Aroma mierii este determinata de uleiurile eterice prezente in nectarul floral. Acestea
sunt specificate speciei de plante melifere din care provine nectarul si, datorita proprietatilor
lor volatile si termolabile, cu timpul sau prin incalzire se pierd.
Gustul mierii este in general dulce cu nuante diferentiale perceptibile de la un sort de
miere la altul. Mierea este foarte higroscopica (absoarbe apa), motiv pentru care trebuie luate
masuri in timpul conservarii si conditionarii ei. Intr-un mediu cu umiditate mare, procentul de
apa din miere creste si poate dauna sub raport calitativ. Greutatea ei specifica este mai mare
ca a apei si variaza in functie de continutul in apa. In prezent sunt o serie de metode fizice, ca
14
metoda luminii polarizate, a indicelui de refractie etc.,care dau indicatii asupra naturii
zaharurilor si asupra procentului de apa din miere.
Conditii de calitate fizico-chimice si microscopice (spectru polinic) reglementate de
STAS 784/2-1989 pentru mierea de albine din tara noastra. Normele europene pentru miere
sunt ceva mai ingaduitoare cu privire la conditiile fizico-chimice de calitate , asa cum se
constata din acelasi tabel.
Conditii de calitate ale mierii de albine in Romania Normele europene
Parametru Miere de Miere de Celelalte Miere de Miere de
salcam mana Sorturi nectar mana
(superioara) (calitate Calitatea
superiora) I
Apa % max. 20 20 20 21
Zahar invertit % min. 70 60 70 65 60
Zaharoza % max 5 10 5 5 10
Aciditate 4 5 4 4 4
Indice diastazic, min. 6,5 13,9 10,9 8 8
Substante insolubile in apa % 0,1 0,2 0,1 0,1-0,5 0,1-0,5
max.
Substante minerale(cenusa) % 0,5 1,0 0,5 0,6 1,0
max.
Hidroximetilfurfurol mg/100g 1,5 1,5 1,5 4 4
Agenti de falsificare lipsa lipsa lipsa
15
In concluzie mierea are in compozitia sa urmatoarele substante:
16-20% apa
0,4-0,8% proteine (din care 12 aminoacizi ca: leucina, alanina,metionina)
81,3% zaharuri
(din care 38,19% fructoza, 31,28% glucoza,
5% zaharoza, 6,83% maltoza,
alte dizaharide)
3,01% vitamine
(B1, B2, B6, C)
0,2% substante minerale
(calciu, magneziu, fosfor, fier, cupru, mangan, zinc, siliciu, sodiu, sulf)
55-105 mcg acid pantotenic
36-110 mcg acid nicotinic
acid folic
fermenti
enzime
hormoni
antioxidanti
factori antibiotici
urme de polen
1.7 UTILIZARI
16
mai intalneste numai in cazul sucurilor de fructe. De exemplu, se cunoaste ca sucul proaspat
de struguri elimina rapid oboseala, chiar luat in cantitati mici. Actiunea rapida a acestui suc se
datoreaza faptului ca zaharurile pe care le contine intra imediat in circulatie, fara a fi supuse
nici unui proces digestiv. In cursul transformarii nectarului in miere, albinele efectueaza
aceasta scindarea moleculelor de zaharuri superioare, scutind astfel de aceasta munca
aparatul digestiv al omului. De aceea, mierea este alimentul ideal in toate cazurile in care este
necesar sa furnizam organismului un aport energetic mare fara a obosi aparatul digestiv.
Mierea exercita totodata o binefacatoare actiune tonica si stimulatoare ce usureaza asimilarea
altor alimente. Zaharurile din miere - asimilate in organism-sunt arse complet, pana la stadiul
de dioxid de carbon si apa eliberand energie in toate etapele de descompunere prin care trec
(1g zahar elibereaza 4 kcal). Esential este insa faptul ca aceasta cantitate de energie este pusa
in totalitate si imediat la dispozitia organismului. Teoretic, si zaharul comercial (zaharul de
sfecla) elibereaza aceeasi cantitate de energie, dar o buna parte din aceasta este folosita pentru
insasi digestia si asimilarea lui. Astfel, zaharoza (zaharul rafinat din sfecla sau trestie de
zahar) nu poate fi folosit decat dupa ce a fost transformata in glucoza si fructoza la nivelul
tubului digestiv, lucru realizat cu consum semnificativ de energie. Pe de alta parte, zaharurile
complexe din alimente-inclusiv zaharul comercial sunt transformate in tubul digestiv cu
ajutorul enzimelor secretate de glandele anexe lui. In acest fel orice tulburare a functionarii
organelor si glandelor digestive duce la nefolosirea (uneori integrala) acestor zaharuri, deci o
buna parte din ele se elimina din organism chiar in forma in care au fost ingerate. Asa cum se
stie, mierea este alcatuita din minim 75% zaharuri, aportul sau nutritiv in organism fiind in
primul rand energetic. In plus, s-a demonstrat existenta printre oligoelementele din miere
substante (glicutil) capabile sa asigure o mai buna folosire a zaharurilor de catre celulele
musculare si care face ca mierea sa potenteze efort muscular si sa-l sustina in timp. Mierea se
dovedeste astfel alimentul energetic ideal, capabil sa mareasca potentialul fizic si rezistenta
fizica. Marii atleti au utilizat si utilizeaza in mare masura mierea, atat in timpul
antrenamentelor cat si in perioadele de concurs. Dupa proteine, zaharurile constituie partea
cea mai insemnata din materia vie si sursa principala a energiei vitale. Ele alcatuiesc, pe drept
cuvant, principalul carburant vietii. Asa numita lacomie de dulciuri pe care o manifesta
aproape toti copii nu arata altceva decat faptul ca organismul lor are mare nevoie de alimente
energetice. Valoarea calorica a mierii este ridicata: aproximativ 330 kcal/100g provenind mai
ales din glucoza si fructoza( pe care le contine in cantitate mare – cca 40% din totalul pentru
fiecare). Acesti hidrati de carbon sunt monozaharide simple, asimilate direct de aparatul
digestiv, neproducand complicatii precum zaharoza sau alte zaharuri care necesita o anumita
descompunere in tubul digestiv. Prin bogatia ei calorica, mierea prezinta avantajul ca permite
administrarea unui numar mai mare de calorii intr-un volum mai mic de alimente, lucru foarte
important pentru copii lipsiti de pofta de mancare. In cazul prematurilor sanatosi s-au dovedit
ca fiind hraniti cu un supliment de miere, curba greutatii la 70 de zile dupa nastere, atat in
cazul adaugarii lapte de mama, cat si in cazul adaugarii la un lapte maternizat artificial.
Adaugarea mierii in lapte maternizat artificial nu numai ca se recomanda, dar este chiar
absolut necesar sugarilor, mai ales celor debili, datorita bogatiei ei calorice, in anemiile
hipocrome si in caz de icter la noi-nascuti. In alta ordine de idei, pentru atleti sau persoane
care cheltuiesc multa energie, mierea constituie o sursa de refacere rapida a fortelor dupa
efort. Senzatia de oboseala fizica sau intelectuala dispare repede daca bem un pahar cu lapte
cald sau suc de fructe in care am dizolvat cateva linguri de miere. Nici un alt aliment natural
sau artificial nu este capabil sa furnizeze cu atata rapiditate organismului combustibilul
necesar functionarii sale optime. De aceea, mierea poate servi rezerva de carburant si este
utilizabil in toate cazurile in care organismul are nevoie de un aport energetic imediat. La
toate persoanele care muncesc, intelectual sau fizic se produc adesea in orele dinaintea
pranzurilor, crize de randament scazut datorate asa-numitei foame ascunse, adica saracirii
sangelui in combustibil. Una-doua lingurite de miere s-au diluate intr-un ceai de plante in
momentul in care se manifesta criza, duc la eliminarea ei imediata si la mentinerea constanta a
17
randamentului in cursul intregii perioade de lucru. De altfel, incepand cu Hippocrate si
Avicenna, se recomanda mierea in tratamentul bolilor de rinichi. De asemenea, cura de fructe,
sucuri de fructe sau legume poate fi insotita de consumul de miere sau polen. Mierea este
singurul supliment alimentar dulce care este calmant chiar si pentru cei predispusi la
nervozitate si hipersensibilitate si, in plus, nu este niciodata daunatoare pentru organismul
uman. Chiar si cele mai rebele migrene sunt ameliorate si inlaturate prin folosirea constanta a
mierii. Medicina traditionala populara considera ca cel mai bun remediu pentru producere
somnului este mierea. Daca adormim greu noaptea sau daca dupa ce adormim ne trezim usor
si adormim greu trebuie sa folosim mierea. Daca luam o lingura de miere dupa fiecare cina
vom constata ca incepem sa asteptam cu placere timpul de culcare si uneori ne vine chiar greu
sa alungam senzatia de somn atunci cand, din anumite motive, suntem obligati sa ne culcam
mai tarziu decat de obicei. Vom observa in dimineata urmatoare ca am adormit foarte curand
dupa de am pus capul pe perna. S-a demonstrat experimental, contaminand mierea cu germeni
ai unor din cele mai periculoase boli ca acestea sunt distrusi intr-un timp foarte scurt, gratie
importantelor proprietati bactericide ale mierii. De asemenea, este important sa retinem, ca
datorita acelorasi proprietati bactericide, mierea este un excelent mediu de conservare ale
fructelor.
Inima este motorul masinii umane. Cand lucreaza normal, inima este capabila sa
pompeze in aorta la fiecare bataie cca. 170ml sange. Muschii corpului inclusiv muschiul
inimii, au nevoie de zahar. Urmarind efectul mediului inconjurator, al hranei si al variatiilor
regimului alimentar asupra animalelor si oamenilor, s-a putut constata ca inimii nu-i este
deloc indiferent daca primeste zahar natural, in forma sub care se gaseste in miere, sau zahar
rafinat. Mierea este pentru inima un aliment de mare valoare, constituind o sursa importanta
de energie.
In total, in sange exista cam o lingurita de zaharuri. Aceasta cantitate este foarte
importanta: daca ar scadea la jumatate, ne-am pierde cunostinta iar daca ar spori catusi de
putin, si-ar face aparitia diabetul. Este deci limpede ca trebuie sa fim foarte atenti la ceea ce
oferim organismului nostru ca hrana, pentru a asigura constanta acestei cantitati de zaharuri
din sange.
Organismul nostru este alcatuit in asa fel incat avem nevoie de zahar nu numai pentru
uzul imediat al inimii, ci si pentru ca o anumita cantitate, mica, sa traverseze peretii
intestinali. In miere exista in principal doua zaharuri: glucoza, reprezentand 40% din miere si
fructoza in jur de 34%. Glucoza trece cu repeziciune in sange; fructoza, absorbita mai incet,
este cea care mentine concentratia de zahar la un nivel constant. Datorita ei, mierea nu ridica
nivelul de zahar din sange peste cel care poate fi folosit de catre organism.
Mierea este un exceptional aliment pentru toti copii. Ea este suportata foarte bine de
cei mai multi copii: pe langa faptul ca este un bun indulcitor, ea furnizeaza mineralele de care
ei au nevoie pentru dezvoltarea corpului, adaugandu-le celor ce se gasesc in lapte (obisnuit in
alimentatia lor) si, in plus, are o actiune usor laxativa si antiseptica. Knott si altii au aratat ca
administrarea de miere imbunatateste asimilarea calciului si a magneziului, elemente absolut
necesare pentru formarea scheletului. Numerosi autori au semnalat o actiune antianemica
exceptionala a mierii de culoare inchisa si o crestere considerabila a hemoglobinei in sange,
insotita de imbunatatirea starii generale, a apetitului si a greutatii.
In unele spitale de copii din Occident, mierea a fost introdusa cu bune rezultate ca
inlocuitor al edulcolorantilor, pentru alaptarea artificiala a sugarilor. Sugarii nu pot diferentia
usor zaharoza (ca toti oamenii, de altfel), dar utilizeaza foarte bine mierea, ale carei zaharuri
nu necesita transformari. Fructoza din miere este folosita mai bine decat lactoza din lapte, fara
a da nastere fermentatiilor. Mierea faciliteaza digestia proteinelor si a grasimilor si
acidificarea cazeinei din lapte in “fulgi” fini, in asa fel incat alimentul evacueaza stomacul
sugarului intr-un timp minim, constituind astfel un excelent factor antidispeptogen.
Orice tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica lecuieste tusea si durerile de
git, mierea de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun
18
mijloc profilactic si remediu in pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea
de brad este utila in bolile cailor respiratorii, cea de salcim este un bun calmant si tonic,
mierea de castan salbatic creste tensiunea arteriala, mierea de castan comestibil are actiune
antimicrobiana, mai ales in bolile de stomac, intestinale si renale; mierea de izma este buna ca
leac impotriva durerilor, antihemoragic, tonifiant, mierea de floarea-soarelui - utila in bronsite
si boli de stomac.
Mierea de flori de cimp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de livada (de pomi
fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale. Mierea de munte are calitati
deosebite in bolile de cai respiratorii si in alergii, fiind o insumare de substante nutritive si
curative. Mierea este un remediu eficient in diferite boli interne si ale pielii - un excelent tonic
pentru copii, convalescenti, pentru intarirea sistemului imunitar si pentru gravide. Luind in
mod regulat miere - cite o lingurita dimineata, cu o ora inaintea micului dejun; o lingurita la 2
ore dupa masa de prinz si o lingurita dupa cina - se normalizeaza tensiunea arteriala si
digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor si gastritelor, mierea se
asimileaza mai bine cu putina apa calda in care se dizolva.
Mierea florala
*Mierea de coriandru - de culoare deschisa, asemanatoare cu cea de salcie, in primele
2 saptamani de la extractie are un gust neplacut, dar lasata in maturator descoperita, isi pierde
acest miros ajungand o miere suava excelenta.
*Mierea de crusin - este laxativa.
*Mierea de floarea soarelui - in sedimentul ei granulele de polen ajung uneori pana la
100 %. Datorita continutului mare de glucoza, cristalizarea se declanseaza mult mai repede
fata de celelalte sorturi de miere, uneori chiar in faguri, extractia ei trebuind sa se faca repede.
*Mierea de izma – este recomandata pentru afectiunile de stomac si intestine.
*Mierea de iarba neagra – este buna pentru anemici, clorotici si in afectiunile
sistemului nervos.
*Mierea de levantica - este recomandata celor epuizati fizic si nervos.
19
*Mierea de menta - are aroma mentei si gust dulce, consistenta uniforma, vascoasa,
cristalizeaza in granule marunte, incomplet. Are culoare verzui-brun roscata si se recolteaza in
cantitati mari in Delta Dunarii si zonele de inundatie ale acesteia. Contine o cantitate mare de
vitamina C si datorita calitatilor nutritive si terapeutice, se cauta pentru consum.
*Mierea de paducel - este foarte buna pentru bolnavii de inima.
*Mierea de pin - mierea de mana a pinului este deschisa la culoare si consistenta,
ramanand transparenta si fluida.
*Mierea de rapita - este de culoare galbena-deschisa, foarte dulce, are un gust si miros
placut, cu o consistenta densa, dizolvandu-se greu in apa. Se cristalizeaza la 10-12 zile de la
extractie, chiar in faguri, luand o culoare albicioasa si usor galbuie. De aceea recoltarea
trebuie facut rapid, la terminarea infloririi.
*Mierea de rozeta - face parte din prima categorie, fiind de o calitate exceptionala -
dupa gust si aroma.
*Mierea de salcam - din cauza unei cantitati mai mari de fructoza cristalizeaza foarte
incet la cativa ani. Face parte din sortul de miere de calitate superioara, fiind cea mai solicitata
pe piata externa, datorita aromei si gustului placut pe care il are. Imediat dupa recoltare este
transparenta, dar culoarea va depinde de culoarea fagurilor utilizati la recoltarea ei, putandu-
se intalni nuante de la incolor la galben-pai sau galben deschis. Ca indice colorimetric, mierea
de salcam este admisa pana la maximum 18 nm pe scara Phund, peste aceasta limita,
considerandu-se miere de calitatea a II-a. Mierea de salcam are un gust placut, dulce, este
perfect fluida, vascoasa, fara semne de cristalizare. Contine in medie 41,73 % fructoza, 34,8
% glucoza si 10 % zaharoza si maltoza. Are un pH = 4,0 si nu cristalizeaza cel putin 1,5-2 ani
si niciodata total. Aroma pronuntata de flori de salcam, se intalneste la mierea la care s-a
introdus o infuzie de floare de salcam sau cea falsificata.
*Mierea de salcie - este de culoare galben deschis aurie si are uneori un gust putin
amarui, avand o savoare deosebita, fiind foarte bogata in vitamine (in special B6 si C).
Zaharisirea se face cu cristale marunte.
*Mierea de tei - este trecuta in categoria celor mai bune si celor mai apreciate sorturi
de miere, bogata in vitamine (mai ales vitamina B1 (thiamina), si aminoacizi, in sedimentul
ei granulele de polen ajungand pana la 70-80 % , uneori continand si o cantitate insemnata de
mana. Fiindca aroma mierii de tei este foarte puternica, pentru a-i diminua din gust, se
amesteca cu alte sorturi de miere sau cu miere poliflora. Culoarea mierii de tei este deschisa,
batand usor in galben cateodata chiar cu reflexe verzui. Cristalizarea ei se face spre toamna si
are o consistenta untoasa, cristalele avand culoarea alba, mierea capatand un gust si o aparenta
mai atragatoare. Are calitati linistitoare fiind prescrisa in afectiunile sistemului nervos si in
insomnii.
*Mierea de trifoi - este considerata cea mai buna ca savoare si prezentare. Este bogata
in vitamine (B1, B2, C) culoarea variind in functie de specia de la care provine (alba la
trifoiul alb pitic, galben-rosietica la celelalte varietati). Cristalizeaza lent.
*Mierea de verigariu si cea de salba - este buna pentru stomac si intestine, fiind si
laxativa.
*Mierea de zburatoare - este de culoare deschisa, foarte gustoasa dar, cristalizeaza
repede.
Mierea extraflorala
Provine din nectarul secretat de alte parti ale unor plante (cum ar fi porumbul, secara,
mazarichea) sau arbori (mar, prun, nuc, tei, plop, stejar, artar, frasin, mesteacan etc.), unde se
afla glande nectarifere asemanatoare cu cele in interiorul florilor. In noptile racoroase ce
urmeaza unor zile calduroase, spre dimineata, apare aceasta secretie extraflorala, pe frunzele
anumitor arbori, iar albinele se grabesc sa o adune si s-o prelucreze in miere caci, odata cu
aparitia soarelui si incalzirea atmosferei, partea apoasa din aceasta exudatie dulce se
evaporeaza, iar albinele nu o mai pot lua.
20
Mierea extraflorala are o greutate specifica mai mare ca mierea obisnuita, iar culoarea
sa este putin mai inchisa, continand zaharuri valoroase ca fructoza si glucoza dar si unele
zaharuri inferioare ca dextrina, melezitoza, precum si saruri minerale in proportii ceva mai
mari ca la mierea florala.
Mierea de mana
Pentru consumul uman are o valoare deosebita, continand multa inhibina (un
bactericid foarte puternic) si saruri minerale (de 12,8-20 de ori mai bogata in saruri minerale
decat cea florala), calciul si magneziul prezentand cel mai mare interes terapeutic intrucat
organismul uman asimileaza mult mai bine aceste saruri prin alimentatia naturala decat prin
administrarea sintetica.
Dupa arborii de la care provine este de mai multe feluri: de stejar, de brad, de molid
etc. Secretia manei e conditionata de o serie de factori printre care mentionam:
Factorii interni: factorii genetici ce se transmit fiecarei specii de insecte producatoare
de mana.
Factorii externi: factorii meteorologici, solul, expozitia insorita, altitudinea etc.
Factorii biotici: (pradatori, daunatori si paraziti). Pradatorii (veveritele, ghionoaiele,
ciocanitoarele, pitigoii, sticletii, viespile, mustele etc.) decimeaza lachnidele in toate stadiile
de existenta. Pe langa acesti aprigi dusmani, insectele producatoare de mana au si prietenii
lor: furnicile de padure - care le protejeaza si le stimuleaza secretia de mana.
Provine din aceeasi sursa cu cea extraflorala, mana fiind un produs obtinut indirect,
prin intermediul unor insecte din categoria afidelor, psyllidelor, coccidelor, citadidelor si
lachnidelor, care se hranesc cu sucurile plantelor si elimina apoi zaharurile de care nu mai au
nevoie. Albinele culegatoare aduna aceste produse insa pierd foarte multa energie la un
asemenea cules si sunt mai uzate decat cele care culeg nectar de flori.
Pe langa faptul ca mierea de mana nu este recomandata pentru iernare deoarece
provoaca intoxicatii grave, degenerescenta si necroza, sunt cazuri cand, chiar pe timpul verii
poate provoca multe neajunsuri. Atunci cand mana contine zaharuri neasimilabile si mai ales
in anii secetosi, cand albinele sunt lipsite de pastura, albinele se pot intoxica datorita
consumului sporit de miere de mana. Exceptie face mierea de mana de conifere, care contine
procente ridicate de zaharuri digestibile, albinele de munte fiind obisnuite sa consume o astfel
de hrana chiar si iarna.
Mierea de mana contine, inhibina, substanta cu o puternica actiune bactericida, iar
procentul redus de glucoza si bogatia in dextrine si substante minerale o tin ani de zile in stare
lichida. Totusi, uneori, mierea de mana este atat de vascoasa, incat nici nu mai poate fi extrasa
din celule decat prin topirea fagurilor in cuptor, deasupra unor gratare, ori prin inmuiere cu
apa calda si intercalarea intre acesti faguri a unor faguri goi gata claditi. Albinele iau din
celule aceasta miere diluata si o intind in fagurii goi, dupa care acestia se scot si se extrag.
21
1.9 PRINCIPALELE PROPRIETATI TERAPEUTICE SI CURATIVE
ALE MIERII
Antibacterian
- mierea contine mici cantitati de apa, grasimi si proteine, are un pH relativ mic, o
osmolaritate ridicata ce inseamna "conditii vitrege de viata"pentru bacterii
- bioflavonoidele aflate in miere au efect antibacterian direct
- multe dintre enzimele mierii actioneaza in final tot antibacterian
Antibiotic
- spectrul proprietatilor anti-microbiene al mierii este destul de larg
Anti-carii
- mierea este, in general, o substanta antibacteriana nespecifica;
- mierea hraneste gingiile, ajutind la o mai buna hranire a dintilor.
Antiinflamator
- mierea este un bun antioxidant
- contine bioflavonoide cu proprietati antiinflamatorii
- mierea poate absorbi mult "foc" din aria inflamata, conform Medicinii Traditionale
Chineze
Antimicrobian
- spectrul proprietatilor anti-microbiene al mierii este destul de larg
Bio-stimulator
- mierea este un "aliment viu" cu multa bio-energie;
- furnizeaza cea mai buna energie pentru celule vii
Curativ
- mierea poate vindeca multe boli, chiar daca ea este considerata mai ales un
"adjuvant"!
Depurativ
22
- ajuta mecanismele de detoxifiere ale organismului; mierea contine multa fructoza (in
special mierea de salcim) care ajuta in mod direct mecanismele energetice ale
ficatului; un ficat sanatos inseamna o mai buna detoxifiere biochimica
Emolient
- datorita proprietatilor antiinflamatorii si datorita capacitatii sale de atragere a apei
Energetic
- carbohidratii din miere ard usor si cel mai adesea (cind este prezent suficient oxigen)
pina la apa si CO2, astfel ca nu ramin reziduuri care sa reduca calitatea energiei
- fructoza continuta in miere creste nivelul energiei in principala noastra "baterie" (vezi
ficatul).
Emulsionant al grasimilor
- datorita acizilor continuti
Imunostimulant
- in primul rind furnizeaza multa energie "usoara" celulelor albe din singe
- bioflavonoidele actioneaza direct ca imunostimulente
Laxativ
- mierea este higroscopica (atrage apa)
- regleaza flora intestinului gros
- ajuta pancreasul si ficatul sa functioneze mai bine; aceste organe vor produce atunci mai
multe sucuri digestive
Nutritiv
- carbohidratii din miere ajuta la construirea tesutului conjunctiv
Protistocid
- mierea contine mici cantitati de apa, grasimi si proteine, are un pH relativ mic, o
osmolaritate ridicata ce inseamna "conditii vitrege de viata"pentru bacterii
- bioflavonoidele aflate in miere au efect antibacterian direct
- multe dintre enzimele mierii actioneaza in final tot antibacterian
Radioactiv
- in mod normal mierea are o radioactivitate specifica zonei din care albinele au cules
nectarul si/sau seva copacilor ( pentru mierea de ambrozie ). Totusi, unele feluri de miere
pot avea un nivel mai crescut de radioactivitate, produsa in mod artificial, de catre oameni
Stimuleaza anabolismul
- mierea este in principal un factor "yin" conform Medicinii Traditionale Chineze si
Medicinii Indiene; calmeaza sistemul nervos, acesta ajuta la regenerarea si/sau crearea
unor tesuturi normale, noi
23
Tonicardiac
- mierea este cea mai buna energie pentru orice muschi, inclusiv pentru inima, care este in
primul rind " pompa musculara"
24
Contraindicatii
Mierea, cel mai folosit produs apicol, a fost creata de Mama Natura sa fie hranitoare,
energizanta, prietenoasa, ajutatoare si curativa. 99,99% din populatie tolereaza acest produs
bine sau foarte bine. Chiar si cei 0,01% dintre oameni care pot prezenta reactii adverse reale
la miere o pot utiliza in conditii specifice.
Cea mai importanta contraindicatie a mierii este diabetul. Exceptii: mierea de acacia (ce
contine maiales fructoza) care poate fi data, in cantitati mici, dimineata si rani ce se vindeca
greu la diabetici (in uz extern). Mierea este dulce deoarece contine peste 70% carbohidrati si
nu poate fi data in cantitati mari acelor persoane ce au singele "dulce" (hiperglicemic).Totusi,
acest "singe dulce" este asa datorita unui continut excesiv in glucoza (dextroza), de peste 120
mg/100 ml de singe. Logic, daca vom gasi o miere cu mai putina dextroza si mai multa
fructoza (levuloza) aceasta va fi mai bine acceptata de catre diabetici. Intr-adevar, diabeticii
tolereaza mierea de acacia mult mai bine, aceasta avind o mare cantitate de fructoza. Orice alt
tip de miere cu o compozitie similara in carbohidrati va fi de asemenea acceptata .
Exista o alta situatie in care mierea nu este indicata: alergia la polen (mai ales cea legata
de tractul digestiv). Mierea contine peste 1% polen in compozitie. Persoanele care sufera de
aceasta afectiune nu pot minca miere deoarece continutul extrem de scazut in polen poate
conduce la alergii specifice digestive sau respiratorii. Pentru a diminua acest risc, este
intotdeauna recomandabil, ca si pentru celelalte produse apicole, sa se inceapa tratamentul cu
miere (apiterapia) sau folosirea mierii, cu doze foarte mici, foarte bine diluate in cantitati mari
de lichide.
O alta contraindicatie mai importanta decit cele de mai sus este: la copiii sub un an.
Copiii sub un an au conditii speciale ( inaltul continut de apa si de proteine, cantitati mici de
oxigen, pH ridicat, putine mecanisme antibacteriene) care pot fi favorabile pentru dezvoltarea
unor bacterii periculoase in intestinele lor (Botulismul poate apare de la mierea ce este
"curier" al bacteriei Clostridium botulinum). Aceasta bacterie este cea mai periculoasa, poate
fi prezenta in miere intr-o stare "dormanta" , in special daca mirea nu a fost recoltata in
conditii igienice perfecte. Mierea contine cantitati mici de apa, proteine aproape deloc,
cantitati mari de oxigen obtinute prin centrifugare, un pH relativ scazut si citeva mecanisme
antibacteriene ce nu vor permite multiplicarea bacteriilor, inclusiv a bacteriei Clostridium
botulinum. Problema consta in faptul ca aceasta bacterie, ca multe altele, poate dormita in
asteptarea unor conditii mai bune.
Totusi, daca mierea este recoltata perfect igienic, si este bine verificata in laboratoare
spre a nu avea nici macar o singura bacterie periculoasa, poate fi administrata copiilor sub un
an, mai ales daca acesti copii au boli grave ce le ameninta viata.
Ca o concluzie generala, se poate spune si in cazul mierii ca aceste contraindicatii sunt
relative. Cu multa atentie, sub control medical si de laborator, si in doze individuale, mierea
poate fi data oricui
25
2. PRODUSE APICOLE
2.1 POLENUL
26
2.1.1 STUDII ACTUALE ASUPRA COMPOZITIEI SI VALORII
NUTRITIVE A POLENULUI
28
Manganul este, de asemenea, necesar in stadiile preliminare de biosinteza a colesterolului,
probabil in aceeasi etapa de conversie a acetatului in mevalonat.
Nichelul pare a fi in mod special asociat acidului ribonucleic. Nichelul protejeaza
structura ribozomilor de denaturarea termica si activeaza unele enzime. Deficienta de nichel
produce modificari in ultrastructura ficatului si altereaza nivelul de colesterol din membranele
hepatice.
Seleniul este un micronutrient esential pentru mamifere. Seleniul este component
esential al enzimei glutathion-peroxidaza, care este necesara in protejarea membranelor
globulelor rosii (hematiilor) si a altor tesuturi, de distrugerile provocate de peroxizi, De
mentionat ca, dupa nuca de Brazilia, polenul este creditat ca a doua sursa naturala de seleniu,
fapt ce explica importantele sale efecte in tratamentul unor afec^iuni (cardiovasculare,
afectiuni de prostata, cancere etc.)
O alta calitate pentru care polenul recoltat de albine este recomandat in nutritie si in
dietetica este continutul sau in fibre, stiut fiind faptul ca lipsa acestora din alimentatie poate
conduce la grave tulburari. Conform opiniei unor cercetatori, continutul in fibre al polenului
este de 0,40 % raportat la greutatea uscata.
Zincul este un bioelement esential pentru cresterea si dezvoltarea organismelor. Zincul
prezinta mare afmitate pentru liganzii pe baza de azot si sulf si se gaseste in celule asociat
diferitelor componente: proteine (insulina), aminoacizi, acizi nucleici. Intrain compozitia
multor metaloenzime si activeaza sinteza enzimatica a triptofanului. In organismul uman,
zincul este necesar pentru activitatea anhidrazei carbonice.
Evaluand continutul mediu in astfel de elemente minerale - macro ?i microelemente
din compozitia polenului, se poate remarca faptul ca majoritatea acestora este prezenta, uneori
atingand necesarul zilnic din nutritie.
Desigur, si in acest caz, polenul colectat de albine, de preferinta eel poliflor, ofera
aceasta larga paleta de compus. i ce explica in mare masura rolul sau ca supliment nutritiv.
29
Continutul vitaminic din polen poliflor fata de necesarul zilnic stabilit de QMS
(dupa Kerkvliet, 1989)
Continut in mg
Valori
sau µ|g per 100 Necesar
Vitamina minime si
g greutate zilnic
maxime
uscata Medie
Vitamine liposolubile 11 mg 0,03 µg 0,63-1,25 1 mg 5 mg 10
Retinol (vitamina A) 3,2 mg mg
Provitamina A (p - Caroten)
Calciferol (vitamina D)
Tocoferol (vitamina E)
Vitamine hidrosolubile l,02mg 1,53 mg 0,63-1,25 l,4mg l,6mg
Tiamina (vitamina Bj) 9,26 mg l,60mg 0,98-2,05 18,0mg 5mg
Riboflavina (B2) 0,32 mg 2,5 mg 5,15-11,0 2,2 mg 0,2
Niacina (B3, PP) 0,91-2,05 mg
Acid pantotenic (B5) 0,24 - 0,39
Piridoxina (B6)
Biotina (B8, H)
Acid folic 0,96 mg 0,83-1,05 0,4 mg
Cianocobalamina (B12) urme . 3 µg
Acid ascorbic (C) 30 mg - -
Rutin (P)µ 560 mg 200 - 800 60 mg
30
2.1.2 PROPRIETATI TERAPEUTICE SAU CURATIVE ALE
POLENULUI
Polenul este un produs:
Afrodisiac
Alergic
Anabolizant
Anorexie
Anti-Aterosclerotic
Antibacterian
Antibiotic
Previne cariile
Antidepresiv
Antiinflamator
Antioxidant
Antiparazitar
Antipiretic
Antitoxic
Biostimulant
Dietetic
Polenul este un aliment foarte bun , dupa cum a fost mentionat mai sus ; el este o sursa
vegetala de elemente nutritive foarte bine echilibrata ; astfel se recomanda pentru obezitate,
hipertensiune arteriala, guta, etc.
Polenul hraneste ficatul care produce toti factorii anti-hemoragici necesari ; intareste peretii
capilarelor.
Creste energia singelui si a corpului ; in acord cu Medicina Traditionala Chineza , cind
Qi-ul (bioenergia) e scazut, singerarile apar mai des ; un Qi crescut = fara hemoragii, sau mai
putine
Reduce nivelul tensiunii arteriale ridicate
Imbunatateste fluiditatea singelui deoarece polenul scade nivelul grasimilor din singe ; reduce
microhemoragiile , si astfel incidenta aterosclerozei ; catifeleaza interiorul peretilor arteriali,
capilari si venosi, hraneste musculatura arteriala , facind-o mai flexibila ; hraneste muschii si
nervii cardiaci ; o inima sanatoasa poate controla mai bine variatiile tensiunii sanguine .
Scade nivelul colesterolului sanguin, acizilor grasi liberi (prezenti in inima si in alti muschi ca
surse de energie metabolica) , trigliceridelor (sunt un grup din clasa lipidelor, legaturi (esteri)
ai glicerinei cu acizii grasi) , beta-lipoproteinelor (sunt legaturi macromoleculare intre lipide
si proteine si sunt solubile in apa) si al albuminelor (proteine de dimensiuni relativ mici ce se
gaseste in singe si in alte lichide organice).
Diminueaza efectele negative ale stressului excesiv
Polenul contine toate elementele nutritive necesare functionarii sistemului nervos ; un sistem
nervos mai sanatos inseamna o mai buna adaptabilitate la multi dintre factorii de stress.
Reduce riscul bolilor genetice
Polenul contine in interiorul cromozomilor sai multi acizi nucleici ; aceste substante sunt
extrem de importante pentru regenerarea celulara ; cind lipsesc una sau mai multe dintre
acestea riscul bolilor genetice este crescut
Diuretic
continutul relativ ridicat al polenului in carbohidrati creste nivelul apei biologice din
organism.
Energetic
31
contine toti nutrientii necesari celulelor noastre dinamice (celule musculare si ale sistemului
nervos)
Imbunatateste toate functiile cerebrale
Datorita prezentei unei cantitati incredibil de mari de elemente nutritive diferite ce se gasesc
in polen ; aceste substante hranesc in mod direct , dupa cum s-a mentionat mai sus, toate
celulele neuronale ; efectul indirect este datorat hranirii ficatului, un ficat sanatos produce la
rindul sau alte substante foarte importante pentru functionarea creierului
Imbunatateste producerea de hemoglobina si de hematii
Polenul contine toate substantele necesare pentru regenerarea celulara, inclusiv pe cele
necesare pentru celulele sanguine ; de asemenea contine fier care este foarte important pentru
sinteza hemoglobinei .
Imbunatateste functionarea intestinului gros pentru ca in final hraneste flora
intestinului gros
Imbunatateste nutritia si functiile tuturor muschilor
(inclusiv muschii netezi ai organelor interne) datorita elementelor nutritive din compozitia lui.
Indicatii generale ale polenului
Boli de nutritie si de metabolism
Bolile aparatului digestiv
Bolile duodenului
Bolile ficatului
Afectiuni ale celulelor hepatice
Bolile veziculei biliare
Afectiunile intestinului subtire
Afectiunile intestinului gros
Afectiuni genitale si sexuale
Afectiunile aparatului urinar
Alergii
Afectiuni hematologice
Afectiuni cardiovasculare
Afectiunile aparatului respirator
Boli canceroase (boli oncologice si de iradiere)
Bolile sistemului imun
Afectiunile sistemului nervos
Afectiuni endocrine
Afectiuni ale ochilor
Afectiuni ale sistemului osteo-muscular
Afectiuni ale pielii
Afectiuni ale parului si unghiilor
Bolile virstei a III-a (afectiuni gerontologice)
Pediatrie
Caile de administrare
Interna
Pe gura, inghitind polenul brut sau amestecul de polen cu miere sau cu alte alimente ca iaurt,
cereale, piine etc.
Sublinguala (cazurile de cancere sau chirurgicale)
Alimentatie chirurgicala sau artificiala, cind polenul, mierea, laptisorul de matca, propolisul si
alte alimente usor de digerat pot fi administrate direct in stomac sau in intestinul subtire.
32
Supozitoare rectale, in cazul pacientilor cu adenom de prostata.
Supozitoare vaginale, pentru diferite afectiuni genitale la femei
Externa
In masti cosmetice, amestecat cu miere sau/si laptisor de matca, extracte florale etc.
In dermatologie, ca adjuvant nutritional pentru celulele pielii.
Posibila prezenta a reactiilor adverse
Unii oameni pot dezvolta alergii la polen sau pur si simplu nu-l pot suporta foarte bine in
stomac sau in sistemul digestiv, plingindu-se de "greutate" in stomac, balonari, diaree etc.
Pentru a evita multe dintre aceste cazuri, este intotdeauna o idee buna sa-I sfatuim pe pacienti
sa inceapa sa consume polen in cantitati foarte mici, chiar granula cu granula.
Daca astfel de persoane vor sa foloseasca polen pentru necesitati cosmetice sau
dermatologice, concentratia initiala de polen in amestecul folosit trebuie sa fie de asemenea
foarte mica.
2.2 PASTURA
Indicatiile pasturii
Administrarea pasturii
33
Pastura este polenul deschis si transformat biochimic. Polenul are acelasi tip de relatie cu
pastura ca laptele cu zerul sau laptele cu iaurtul. Deci, vorbind in general, pastura este mai
nutritiva decit polenul si este mai usor de absorbit de catre celulele noastre. Administrarea ei
este foarte asemanatoare cu cea a polenului. Singura diferenta posibila este cea legata de
dozaj. Pentru efecte similare, pastura este administrata in doze mai mici decit polenul.
Principalele metode de administrare sunt:
Intern:
Pe gura, prin inghitirea pasturei neprelucrate sau amestecarea ei cu miere sau cu alte alimente
ca iaurtul, cereale, piine etc.
Sublingual (amintiti-va cazurile chirurgicale sau legate de tumori)
Prin alimentatie chirurgicala sau artificiala, cind pastura, polenul, mierea, laptisorul de matca,
propolisul si alte alimente usor de digerat pot fi administrate,scurt-circuitind gura, direct in
stomac sau in intestinul subtire.
Supozitoare rectale, in cazul pacientilor cu adenom de prostata
Supozitoare vaginale, in diferite afectiuni genitale la femei
Extern:
In cosmetica, ca si component al mastilor cosmetice, combinat cu miere si/sau laptisor de
matca, extracte florale etc.
In dermatologie, ca adjuvant nutritional pentru celulele pielii.
Contraindicatii
Pentru pastura, contraindicatiile si limitele sunt aproape identice ca si pentru polen.
Din cauza transformarilor suferite in stup (sub actiunea bacteriilor specializate), pastura are
unele contraindicatii si limite diferite de ale polenului.
Pastura este mai "neteda" decit "asprul" polen deoarece este intotdeauna deschisa. Fiind
deschisa, irita mai putin mucoasa tractului digestiv in procesele de digestie si de absorbtie. Ca
rezultat, toleranta tractului digestiv este crescuta.
Ca o concluzie generala, se observa ca pastura are indicatii mai bune decit polenul,
fiind recomandata in tratarea unui spectru larg de afectiuni.
34
Spectaculoasa fertilitate sj viata mult mai lunga a matcii, hranita exclusiv cu laptisor de
matca, sunt cele doua argumente care au condus in mod sugestiv la credinta ca acest produs ar
putea produce efecte similare la om.
Principalii constituent! ai laptisorului de matca sunt apa, proteinele, zaharurile,
lipidele, sarurile minerale. Desi acestea apar cu variatii semnificative de concentratie,
compozitia laptisorului de matca ramane relativ constants, indiferent de colonie sau de rasa de
albine.
Administrat pe cale orala timp de 1-2 luni, prin inghitire sau prin topire sublinguala in
doze cuprinse intre 200 - 500 ing, laptisorul de matca actioneaza ca tonic si stimulant, cu
efecte euforice asupra omului sanatos. Cei ce au consumat acest produs declara ca au trait o
senzatie generala de bine (resimtit la nivelul starii fizice - rezistenta la oboseala, o mai buna
performanta intelectuala - o mai buna capacitate de invatare si o mai buna memorie) si au
inregistrat efecte directe asupra starii mentale (mai multa incredere in propriile forte, stare de
bine si euforie). Cu alte cuvinte, pentru omul sanatos, laptisorul de matca actioneaza ca
stimulent general, imbunatateste raspunsul imun si functiile generate ale organismului.
Doza zilnica de laptisor de matca pulbere (liofilizat) se situeaza intre 30 - 100 mg pe
zi. Produsele lichide sunt adeseori recomandate corespunzator unor doze mai ridicate, pentru
a obtine eel putin acest nivel compusului activ.
35
Trebuie mentionat, si aceasta de mai multe ori, ca produsele apicole sunt
contraindicate persoanelor care sufera de alergii grave la polen sau au hipersensibilitate la
acestea. Laptisorul de matca este de asemenea contraindicat femeilor gravide si mamelor care
alapteaza.
Laptisorul de matca poate provoca reactii alergice la persoanele susceptibile, intre care
eczeme, rinite, urticaria si bronhospasm. Au fost raportate si cazuri de astm acut, anafilaxie si
intr-un caz, moarte, urmare a unei crize de astm produse de consumul de laptisor de matca.
2.4 PROPOLISUL
Dintre toate produsele apicole, propolisul este probabil cel mai "medicinal".
Compozitia sa este un subiect fascinant, proprietatile farmacologice si indicatiile fiind studiate
de mii de cercetatori .
Exista un numar mare de compusi ce pot apare in propolis. Greenaway si colab., 1990, a spus
ca avind in vedere ca exudatele din mugurii diferitelor specii de plop sunt frecvent
asemanatoare in ceea ce priveste compozitia calitativa; pot fi foarte diferite in ceea ce priveste
compozitia cantitativa, iar aceste diferente se reflecta in compozitia propolisului ce include
exudatul din muguri. Aceste variatii in compozitia propolisului pot fi considerabile.
Asemenea diferente majore in compozitia propolisului au efecte considerabile asupra
proprietatilor. Presupunerea ca uneori compozitia polenului este asemanatoare cu originea sa
(sursa) este incorecta si orice experiment asupra propolisului presupus a fi stiintific trebuie sa
fie detaliat asupra constituentilor propolisului.
36
acizilor nucleici, vitamine, minerale, transhidrogenaze anaerobe, substante H+ donoare, alte
substante insolubile in apa si solventi organici, poluanti.
Administrarea propolisului
Exista doua cai principale de administrare a propolisului: interna si externa.
Calea de administrare "interna" semnifica faptul ca propolisul patrunde adinc in
organism, pina la nivelul oaselor, rinichilor, inimii si creierului. Administrarea "interna"
inseamna nu numai administrarea orala sau prin nas (inhalatii) a propolisului, dar de
asemenea prin anus sau vulva (ca in cazul supozitoarelor rectale sau vaginale), sau prin
injectii.
Administrarea "externa" semnifica faptul ca propolisul este aplicat pe piele si/sau
"orificiile" superficiale: urechile si ochii (sacul conjunctival).
Cind propolisul este folosit ca protector al membranelor celulare, trebuie sa intelegem ca
este important sa utilizam citeva metode, "vehicule" pentru a atinge "tintele": celulele,
tesuturile, organele, sistemele ce se afla in dizarmonie.
Contraindicatii
Exista aproximativ 1-2% din populatie cu alergie la propolis, sau cu reactii alergice la
anumite substante ce intra in compozitia sa, cum este prenil-cafeatul. Ca rezultat al acestor
alergii, propolisul nu este recomandat acelor persoane ce sufera de asemenea alergii.
Iata citeva reactii adverse ce pot apare la persoanele alergice dupa administrarea de propolis
(intern sau/si extern):
Dermatite de contact la propolis (brut sau crema, unguent).
Dermatite cosmetice dupa aplicarea de creme cu propolis, lotiuni etc.
Alergie la inhalarea de propolis cu spasme bronsice.
Mucozitati orale cu ulceratii (tablete cu propolis, propolis de mestecat).
Eczeme ocupationale la apicultori (propolis natural).
Hipotensiune arteriala (propolisul este spasmolitic si astfel scade nivelul presiunii
arteriale).
37
Intern:
Febra finului
Afectiuni gingivale
Constipatie.
Proprietatiile cerii sunt legate in mod direct de substantele continute, dar si de faptul
ca albinele adauga mici cantitati de propolis in interiorul fiecarei celule a fagurelui, in special
in cele construite initial pentru larve. Ceara este are, astfel, proprietati:
- antiseptice;
- emoliente;
- antiinflamatoare;
- cicatrizante.
Ceara ajuta pielea sa aiba o structura neteda si elastica (aspect), de aceea este mult
utilizata in cosmetica, in prepararea diferitelor masti. De asemenea este utilizata pentru
epilare.
Majori
Hidrocarburi 14 10 (5) 66
Monoesteri 35 10(7) 10
Diesteri 14 6(5) 24
*»
Triesteri 5 20
Monoesteri hidroxilati 4 6(1) 20
Poliesteri hidroxilati 8 5 20
Esteri acizi 1 7 20
Poliesteri acizi 2 5 20
Acizi liberi 12 8(3) 10
Alcooli liberi 1 5 ?
1 Neidentificati 6 7 ?
TOTAL 100 74 210
Veninul de albine este un compus perfect adaptat/creat pentru functiile sale: apararea
albinelor si a coloniei. El este sintetizat in glandele de venin ale matcii si ale albinelor
lucratoare si pastrat in sacii de venin. In timpul procesului de intepare este eliberat prin ac,
sub forma lichida.
Veninul este un produs biologic propriu al albinei si nu intra in rindul principiilor active
transmise de la plante.
Componentele active din veninul de albine, in mici cantitati (echivalente cu mai putin de
100-300 de intepaturi pentru un adult) pot fi foarte benefice pentru sanatatea oamenilor, daca
sunt administrate de catre persoane specializate, intr-un mod individualizat. Aministrat in mod
gresit, in necunostinta de cauza, veninul de albine poate provoca, la unele persoane, reactii
alergice si iritatii. De aceea se impune, inainte de folosirea lui in scop terapeutic, sa se ia toate
38
masurile de protectie a pacientului (testare la alergie, dozare corecta) si de protectie a muncii,
apiterapeutul trebuind sa se asigure ca manipuleaza in deplina siguranta acest produs.
Veninul de albine poate fi gasit in doua forme principale:
lichid, cum este imediat dupa extractie sau cind este injectat de catre albina prin ac, si
uscat, dupa colectare cu mecanisme speciale (colectoare de venin).
Veninul de albine este un lichid incolor, cu gust picant-amar si cu un miros aromat
asemanator bananelor coapte. Este usor acid (pH 5,0 - 5,5); schimba culoarea hirtiei albastre
de turnesol in rosu indicind o reactie acida. Totusi, solutia apoasa din veninul uscat nu mai
prezinta acest efect, sugerind ca responsabili de reactia acida sunt compusii volatili. Veninul
se usuca la temperatura ambientala in mai putin de 20 de minute, pierzind intre 65-70 % din
greutatea originala. Dupa ce lichidul se evapora se poate recolta 0.1 mg. de venin uscat pur
(de la o singura albina).
Veninul uscat pur are o culoare galbena - maronie. Greutatea specifica este de 1,313
g/cm3. Toxicitatea exprimata prin DL50 este de 2,8 mg/kg (i.v. la soarece). DL50 inseamna
ca 50 % dintre soareci vor muri cind le este injectata intravenos doza de 2,8 mg. de venin per
kilogram corp. Veninul este rezistent la frig, iar inghetarea nu pare sa-I reduca toxicitatea.
Cind este uscat este rezistent si la caldura, chiar la 100 oC. Veninul uscat de albine, daca este
ferit de umezeala, isi poate mentine proprietatile toxice citiva ani. El are o structura
policristalina. Examinarile sub microscop au aratat ca veninul de albine, ca picaturi ale
solutiei apoase din venin uscat, isi asuma structura fizica caracteristica, incluzind componente
ce variaza ca forma si marime. Nu este dificil sa determinam rapid clasificarea veninului
(venin de albine, de viespe, de gargaune, de vipera) bazindu-ne pe structura sa fizica.
39
Veninul de albine, cind e administrat in doze mici, poate fi un medicament natural
excelent, are o serie de proprietati si exercita asupra organismului uman o serie de efecte:
Proprietati antibiotice
Indicatiile veninului
Veninul de albine, un produs apicol legat de loja energetica "foc", este foarte folositor
in toate tipurile de boli legate de "frig" cum ar fi artritele, cancerele, boala Reynaud, bolile
sistemului musculo-scheletic. Este de asemenea benefic in cazurile de functionare incetinita a
diferitelor tesuturi/ organe/ sisteme din organism.
O alta cale de a intelege mai bine indicatiile veninului de albine este calea neuro-
fiziologica. Sistemul nervos vegetativ are doua componente majore :
1. simpatic (este in general un sistem activator);
2. parasimpatic (este un sistem inhibitor, folosit pentru "calmare, somn, mincat si digestie").
Aproape 50% dintre bolile oamenilor si animalelor pot fi considerate ca avind prea
putina activitate simpatica si/sau prea multa parasimpatica . Ca rezultat, corpul devine greu, se
raceste, si devine mai mult sau mai putin inert in intregime sau pe parti componente, cu sau
fara dureri recurente .
Veninul de albine este un excelent simpaticomimetic, sau in terminologie mai simpla,
un excelent activator a componentei simpatice a sistemului nervos vegetativ .
O persoana care practica Terapia cu Venin de Albine (TVA) va simti si va vedea pas
cu pas cum corpul ei devine mai "viu" din nou , mai cald, cu miscari mai rapide si mai usoare,
cu mai putine dureri . Daca boala este localizata, de exemplu o tumoare a pielii sau o
tromboza arteriala sau venoasa, se prea poate ca Terapia cu Venin de Albine ( TVA) sa
modifice echilibrul local si sa vindece, in special daca apiterapistul este competent in meseria
lui .
40
Alte metode de administrare, neinvestigate suficient de catre oamenii de stiinta si
clinicieni, rareori folosite si practicate in mod obisnuit numai de catre medicii specializati in
apiterapie, sunt:
1. Per os (pe gura): tablete de venin de albine; venin de albine combinat cu miere; venin de
albine in granule homeopatice.
2. Inhalatii (prin sistemul respirator); aceasta metoda este potential foarte periculoasa!
3. Injectii intramusculare, intraarticulare (acestea au fost dovedite in practica ca nefiind la fel
de eficiente ca injectiile intradermice).
4. Intepaturi de albine intravenoase ca in terapia cu venin de albine pentru vene varicoase.
Veninul de albine poate fi administrat singur sau, in mod ideal, in combinatie cu alte
metode de tratament. O simpla intepatura sau injectie cu venin de albine nu va aduce aproape
nici un beneficiu sanatatii noastre daca este folosita singular. Mai intii trebuie sa avem grija
de starea noastra de nutritie, de circulatia singelui si de calitatea sa, de sistemele nervos si
endocrin, de structura generala a corpului, de caracteristicile mentale, emotionale si
psihologice. De aceea, este intotdeauna o idee buna sa studiem si sa folosim alte metode de
vindecare, cit de mult posibil in conjunctie cu terapia cu venin de albine.
Contraindicatii
Veninul de albine are potentialul cel mai periculos dintre toate produsele apicole.
In fiecare an mii de persoane, din toata lumea, mor din cauza intepaturilor accidentale ale
albinelor, adesea intr-un numar mare, ca in cazul albinelor africane, cunoscute de catre mass-
media ca albine "ucigase".Pentru apiterapeuti este extrem de important sa vorbim despre
aceasta si sa furnizam populatiei atitea moduri cite sunt posibile pentru a se proteja de
posibilele reactii negative ale intepaturilor de albine.
41
2.7 APILARNILUL
Apilarnilul este in principal un extract din larvele de trintor, si mai contine mici
cantitati de laptisor de matca, pastura, miere si propolis .
Apilarnilul are o compozitie foarte complexa, asemanatoare cu a laptisorului de matca.
Se poate prezenta sub mai multe forme:
- proaspat recoltat (neomogenizat si nefiltrat);
- omogenizat si filtrat;
- liofilizat.
Examinind compozitia sa, putem conclude usor ca principalele proprietati ale
apilarnilului se afla in zona "nutritiei" . Este deja cunoscut ca multe triburi din Africa folosesc
de secole larvele de albine ale fagurilor salbatici ca o mincare "luxoasa" bogata in proteine .
Deoarece provine in principal de la o structura "barbateasca", apilarnilul are multe
efecte intaritoare barbatesti .
Antiviral
- ca si laptisorul de matca.
Biostimulant
- trintorii, vorbind in general, au o foarte puternica forta de viata.
Imbunatateste memoria
- nutrientii lui de inalta calitate inbunatateste toate procesele memoriei.
Mareste apetitul
- ca in cazul laptisorului de matca sau cu orice alt stimulator al anabolismului.
42
Mareste rezistenta generala a organismului la boli
- datorita compusilor activi si nutrientilor care pot ajuta sau hrani fiecare celula din organism.
Psiho-stimulant
- continut ridicat in aminoacizi, vitamine, magneziu etc.
Indicatiile apilarnilului
Intern
Extracte alcoolice;
Ciocolata cu apilarnil liofilizat (pentru copii).
43
Pentru zona genitala la femei:
Tablete vaginale;
Supozitoare vaginale.
Extern
Pentru afectiuni oftalmice:
In solutii oculare (picaturi)
Ca unguent, pentru afectiunile pleoapelor
Pentru afectiuni ale nasului:
Instilatii
Picaturi
Spray
Aerosoli
Inhalatii
Spalaturi (lavaj) cu solutii diluate.
Pentru afectiuni ale urechilor
Sub forma de instilatii auriculare, spalaturi auriculare etc., se pot folosi urmatoarele tipuri de
preparate:
solutii
suspensii
unguente
pudre
supozitoare
Pentru piele:
pentru ingrijirea pielii : creme, lotiuni, sampoane.
pentru afectiuni ale pielii (dermatoze, arsuri, rani, ulcere varicoase cronice), singur sau in
combinatie cu alte remedii (compusi); iata citeva forme farmaceutice care pot fi utilizate:
comprese umede, lotiuni, unguente,
spray.
Apilarnilul, compus activ in produsele cosmetice:
Amestec cu miere, laptisor de matca, polen etc., folosit in masti cosmetice;
Creme, emulsii, lotiuni, sampoane etc.
Dozajul
Pentru adulti, doza zilnica uzuala este de aproximativ 300 mg (600-800 mg. daca este
necesar).
Pentru copii, doza este obisnuit 30-50 % din doza unui adult.
Pentru aria buco- si gastro-intestinala este bine sa se tina sublingual apilarnilul brut, liofilizat
sau in tablete, pina la completa diluare in saliva (minim 2-5 minute), apoi sa se inghita.
Contraindicatii
Pina in prezent nu au fost reportate reactii adverse, toxice sau alergice legate de
folosirea apilarnilului.
44
Totusi, deoarece apilarnilul contine mici cantitati de polen, propolis si miere, putem
presupune ca folosirea lui poate conduce la riscuri similare cu cele asociate compusilor sai.
Apilarnilul este contraindicat in urmatoarele cazuri:
1. Posibile reactii alergice la unii dintre compusii sai. Apilarnilul contine multe proteine.
2. Intoleranta la apilarnil
- Tonic royal, drajeuri cu laptisor de matca, preparate din laptisor de matca si glicocol.
Este prezentat in flacoane a 20 drajeuri avand in compozitie 2 g laptisor de matca pur,
respectiv 0,1 g laptisor de matca in fiecare drajeu;
- Melcalcin, produs granulat ce are in compozitle laptisor de matca, cal-
ciu, miere de albine si substante aromatizante
- Laptisor de matca liofilizat in fiole. Se prezinta liofilizat in fiole,
insotit de alte 10 fiole cu Solvent;
- Polen granule, se prezinta in cutii de 100 g si 150 g polen natural
granule;
- Polenapin, produs sub forma de tablete realizate prin comprimarea
polenului recoltat de albine. Ficare tableta conune 0,250 g polen. Se prezinta in
cutii cu 100 tablete;
- Polen drajeuri. granule de polen natural recoltat de albine glazurat
intr-un strat subtire de zahar. Se valorifica in plicuri de celofan cu 10 g fiecare
sau cutii cu cate 100 g;
- Polenolecitin. produs realizat din miere de albine, lecitina vegetala si
polen natural recoltat de albine. Se prezinta in cutii a 100 g;
- Melprosept, este un produs din miere si propolis. Propolisul se prezinta
sub doua forme:
miere propolizata 2 % in borcane de 200 g;
miere propolizata 5 % in borcane de 200 g;
- Vi-fort - supliment nutritiv, produs natural polivitaminic pe baza de
mire, extract de polen, extract de propolis, laptisor de matca, vitamine si saruri
minerale destinat sustinerii efortului fizic si intelectual, precum si sportivilor de
performanta
- VITAMAX-laptisor de matca, polen
- Royal Tonic - tonice generate care cresc imunitatea organismului. Contin un complex
de substante naturale: proteine incluzand toti aminoacizii esentiali; glucide, lipide - fn
special fosfolipide, saruri minerale si oligoelemente; vitamine; beta-caroten,
riboflavina, acid nicotinic.
45
- Royal Tonic Potent - recomandat ca adjuvant m terapia de cuplu, m cazul tulburarilor
aparute m viata sexuala.
- Royal Tonic Geriatric - recomandat m: prevenirea si cornbaterea tulburarilor trofice,
determinate de maintarea m varsta: dementa senila, secheleAVC ischemic,
ateroscleroza sistemica, osteoporoza.
- Royal Tonic Adulti - recomandat ca tonic general zilnic, imunostimulator,
neurotonic, vitaminizant.
- Royal Tonic Atletic - recomandat in: cresterea performantelor fizice la sportivi
precum si pentru persoanele care depun activitate fizica intensa sau m perioada de
recuperare dupa efortfizic intens (competitii, antrenamente).
- Royal Tonic Prenatal – recomandat in: sarcina.
- Imuno RoyalJunior-imunodeficienta, preventia infectiilorgripale, hipovitaminoze.
- Hepavit-colecistite, cirozehepatice, convalescenta, hepatita cronica, hepatita virala
acuta;
- Giardinofug - giardioze;
- Osteofort - prevenirea si cornbaterea osteoporozei secundare menopauzei fiziologice
complicata cu afectiuni articulare degenerative;
- Osteocalcin - prevenirea si cornbaterea manifestarilor neurovegetative;
- Masculin - disfunctii sexuale masculine si tulburari de dinamica sexuala; Apilarnil &
propolis & polen - vitaminizant si nutritiv Tn perioada de convalescenta si malnutritie,
hepatoprotector;
- Steel Muscle - efort fizic intens, ca aport de vitamine minerale si substante nutritive;
- Hair Tonic - cornbaterea caderii parului, fragilitate si deteriorarea structurii parului;
- Royal Jelly & Ginseng - hepatoprotector, cornbaterea fenomenului de senescenta si
cresterea performantelor la sportivi;
- Polen kids - cresterea si dezvoltarea organismului copilului, afectiuni hepatice si
digestive;
- Otet de mere cu miere si polen - afecftiuni hepatice si digestive, cardiovasculare,
cure de slabire, astenie fizica si psihica;
- Phyto-imun - preventie si adjuvant m terapia infectiilor respiratorii.
Preparate apiterapeutice:
- Laxmel. compus din miere laxativa realizata din miere de albine si extract fluid de
frangula. Se prezinta in borcane de 100 g;
- Proposept. comprimate ce contin fiecare 0,1 g propolis, 0,5 g zaharoza si excipenti.
Se valorifica in cutii a cate 30 comprimate;
- Apireven, unguent si liniment cu venin de albine. Compozitia unguentului venin de
albine, nicotinat de benzil, camfor, extract capsici si extractum prooleumhiasciani;
- Mipropol*. supozitoare si ovule; este un produs natural obtinut din miere, laptisor de
matca, polen si propolis.Se prezinta sub forma de supozitoare sau ovule in cutii cu 30
buc. supozitoare sau ovule;
- Miprosept*. este realizat pe baza de miere de albine, extract moale de propolis,
lanolina si butir cacao sub forma de supozitoare si ovule. Prezentare in cutii de cate 30
supozitoare sau ovule;
- Propodenn. unguent cu propolis, se realizeaza din extract de propolis inglobat intr-o
baza de unguent. Se prezinta in tuburi de 20 g;
- Propolis spray, se realizeaza dintr-o concentrate de 10 % propolis substanta activa
imbuteliat in flacoane tip spray ce contin 100 ml.;
- Tinctura de propolis, confine in compozitie 30 % propolis pur in alcool. Se prezinta
in flacoane de 30 ml.;
46
- Propostamin*. produs realizat pe baza de nystamin, extract de propolis si
polietilenglicol. Este un preparat apiterapeutic pentru uz stomatologic, destinat
tratamentului candidozei bucale. Se prezinta in flacoane de cate 10 g (se elibereaza la
indicatia medicului);
- Propofaringit*. produs realizat sub forma de emulsie pe baza de propolis, miere si
laptisor de matca. Este un produs apiterapeutic folosit in O.R.L., pentru laringite,
faringite si se prezinta in flacoane de 20 ml. (se elibereaza la indicatia medicului);
- Propoheliant* este o solutie uleioasa pentru uz extern ce se foloseste in O.R.L. pentru
tratamentul rinitelor si rinosinuzitelor. Se prezinta sub forma de solutie in flacoane de
30 ml.
Produse cosmetice
47
CONCLUZII
Mierea de albine a intrat in alimentatia omului din timpuri stravechi, avind o valoare
nutritiva superioara..
Pe linga puterea sa calorica exceptionala, datorita compozitiei sale chimice, mierea
naturala contine o serie de substante antibiotice, fermenti si vitamine. Aceste componente ii
confera o mare valoare terapeutica ceea ce contribuie la vindecarea ranilor, arsurilor si a mai
multor boli. In special se pot trata cu miere bolile tubului digestiv, bolile de inima, de nervi si
altele.
Hotaritor pentru calitatea mierii si in special in ceea ce priveste continutul in fermenti
al mierii din comert este modul de tratare in timpul extractiei si al conservarii. Uneori sorturi
de miere cu un continut ridicat in fermenti datorita unei actiuni necorespunzatoare a luminii
sau a temperaturii ( incalzite peste 40C - 45C) se degradeaza, pierzind substantial din
valoarea lor alimentara si terapeutica.
Din datele si observatiile mai recente rezulta ca mierea din zona montana si in special
mierea de mana de la conifere (mierea de brad) prezinta un continut mai mare de fermenti si
de substante antibiotice.
Mierea e cel mai sanatos aliment natural si nu degeaba se spune ca pe Tarimul
Fagaduintei curg riuri de miere. Putina lume stie ca exista tratamente cu miere pentru aproape
toate tipurile de afectiuni. Bineinteles ca nu orice miere e buna, atit la gust cit si ca proprietati
terapeutice.
In primul rind mierea trebuie sa fie naturala, adica produsa de albine fara interventia
artificiala a apicultorului. Unii crescatori de albine dau acestora un fel de sirop de zahar care e
prelucrat intr-o miere de proasta calitate. Trebuie ca albinele sa isi ia singure nectarul din flori
si apoi sa transforme zaharoza din nectar in glucoza si fructoza. O miere naturala nu ar trebui
sa aiba mai mult de 20% apa, fiindca albinele "capacesc" celulele fagurilor si pun mierea la
pastrat doar dupa ce apa s-a evaporat in aceasta proportie.
Un alt criteriu al recunoasterii mierii naturale este "zaharisirea". Procesul de zaharisire
sau cristalizare este cit se poate de firesc si nu reprezinta o deteriorare a mierii. Mai mult,
mierea falsificata nu se zahariseste. Este doar o chestiune de gusturi alegerea intre mierea
fluida si cea cristalizata: unele natiuni nordice prefera chiar sa consume numai miere
cristalizata fiindca li se pare mai gustoasa si este sigur naturala. Pe de alta parte, mierea
zaharisita poate fi "dezlegata", adica adusa din nou la starea fluida prin fierberea borcanului
intr-o cratita cu apa. Dar, din pacate, mierea astfel de-cristalizata isi pierde unele din
proprietati.
Exista mai multe feluri de miere. Depinde din ce fel de flori isi iau albinele nectarul (ele
culeg si nectar si polen dar mierea rezulta doar din prelucrarea nectarului). Cea mai cunoscuta
miere e cea de salcam, care este obtinuta pe la sfirsitul lui aprilie sau inceputul lui mai.
Aceasta miere are culoarea albicioasa si aroma specifica. Apoi vine mierea de tei, prin iunie,
dar si aici totul depinde de vreme, de temperatura de afara. Iunie-iulie este perioada in care se
obtine mierea de floarea soarelui, care are virtuti terapeutice foarte mari, fiind buna pentru
cardiaci. Mierea poliflora se face vara din fineata si unii spun ca e cea mai buna la gust. Altii
spun ca cea mai aromata e mierea de izma pe care o obtin numai cei care merg cu stupii in
Delta Dunarii. Mai exista "mierea de mana" provenita de la arbori ca bradul, molidul,
stejarul, fagul. Aceasta este singura miere de culoare inchisa, un brun foarte intunecat.
Orice miere este buna, cu conditia sa fie naturala. Si nicio miere nu poate fi judecata
doar dupa aspect fiindca gustul este cel care diferentiaza pina la urma o miere de alta.
48
Zece lucruri pe care nu v-ati gandit niciodata sa le faceti
cu ajutorul mierii
1. Taiati cateva petale de trandafir In bucati mici, adaugati ceva miere si lasati acest
amestec sa fermenteze cateva zile. Medicamentul care rezulta vindeca toate iritatiile gatului si
tulburarile respiratorii.
2. Tusea de care nu scapati o puteti Inlatura cu un ceai produs din fierberea a doua linguri
de miere In apa cu o ceapa .
3. Un suc proaspat facut din hrean ras si miere este un excelent afrodisiac, ajutand totodata
si la bolile de rinichi.
4. Radeti cativa morcovi, amestecati-i cu miere si apa, iar sucul rezultat aplicati-1 pe
zgarieturi si rani. Procesul de cicatrizare este accelerat.
5. Cand sunteti obositi, o baie calda cu miere, menta si frunze de nuc va reface circulatia.
6. In Rusia, depresiile nervoase si astenia sunt adeseori tratate cu frunze de aloe, lamaie si
miere. Pacientii iau trei linguri din aceasta mixtura In fiecare zi timp de o luna.
7. Polenul proaspat, colectat din urdinis, ajuta la tratarea bolilor de ficat si colite.
8. Laptisorul de matca este un excelent antiseptic care vindeca cele mai multe infectii ale
pielii.
VIVID declara ca toate cele zece recomandari trebuie Insotite de cuvantul "este posibil sa..."
49
BIBLIOGRAFIE
50