Mateiță Călin Mihai

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Exploatarea stupinelor în zona montană pentru obținerea de sorturi speciale de miere. Lucrări
practice specifice tehnologiilor apicole specifice zonelor montane.

Mierea reprezintă un aliment prețios și diversificat, obținut din nectarul florilor și

prelucrat de către albine. Există numeroase sorturi de miere, fiecare având caracteristici unice în
ceea ce privește aromă, gust, culoare și proprietăți terapeutice. Printre acestea se numără mierea
de mană, mierea polifloră de munte, mierea monofloră, și alte sortimente valoroase, cum ar fi
mierea de salvie, de lavandă, de zmeură sau de sorb. Fiecare sort de miere are o istorie și o
distribuție specifică, fiind apreciată atât pentru calitățile sale organoleptice, cât și pentru
beneficiile aduse sănătății.
Mierea prezintă o gamă variată de arome și gusturi, determinate de tipul de flori de la
care provine nectarul. De la arome florale delicate și parfumate până la note mai pronunțate și
chiar ușor amărui, mierea poate satisface o paletă diversă de preferințe gustative. Culorile mierei
variază de la nuanțe deschise, cum ar fi galbenul pal sau chihlimbarul, până la nuanțe mai
închise, cum ar fi brunul închis sau chiar negrul. Consistența mierii poate fi fluidă sau vâscoasă,
în funcție de concentrația de zaharuri și de gradul de cristalizare. Mierea poate proveni dintr-o
varietate de surse florale, incluzând flori sălbatice, plante cultivate și arbori. Această diversitate
de origini conferă mierei un caracter distinct și oportunități nelimitate pentru explorarea
gusturilor și aromelor unice.
Mierea este recunoscută pentru proprietățile sale terapeutice și nutritive. Este o sursă
naturală de carbohidrați, vitamine, minerale și antioxidanți, care pot contribui la întărirea
sistemului imunitar, la vindecarea rănilor și la menținerea sănătății generale. Mierea are o durată
lungă de valabilitate și poate fi păstrată în condiții adecvate timp îndelungat fără să-și piardă
calitățile. De asemenea, este un ingredient versatil în bucătărie, fiind folosit în prepararea unei
game variate de mâncăruri, băuturi și produse de patiserie.

1. Sorturi de miere
Mierea de mană poate fi identificată organoleptic de către apicultor, când se apreciază
liber după culoare, mai ales în fagurii deschiși, ea are o culoare închisă, este vâscoasă, nu
cristalizează, are un ușor gust de zahăr caramelizat, iar fagurii care conţin miere de mană, de
regulă, nu sunt căpăciţi de către albine. Pentru identificarea precisă, se fac niște analize chimice
simple și accesibile, în care se utilizează ca reactivi apa de var sau alcoolul etilic de 90%. Se iau
probe de la cel puțin 20% din familiile de albine, de pe 2-3 faguri din fiecare și din diferite locuri
din cuib (în atenţie vor fi fagurii necăpăciţi). Se procedează apoi la reacţia cu hidroxid de calciu
(apă de var) sau alcool (Crivoi, 2022). Culoarea ei variaza in general intre: negricioasa, bruna,
rosiatica sau chiar usor verzuie. (Octan, 2016)
Miere de mana contine putine substante volatile, din acest motiv aroma ei nu este foarte
pronuntata. Totusi miere de conifere este ceva mai aromata si se poate simti un usor miros de
rasina de brad. Nu este la fel de dulce datorita continutului mare de minerale care acopera gustul
dulce al zaharurilor. Gustul mierii de mana este specific, usor caramelizat. (Octan, 2016)
Cea mai importanta sursa este reprezinta de secretiile dulci ale arborilor. Albinele preiau
rasina , o prelucreaza transformand-o in miere de mana. Acest lucru se intampla mai ales
primavara devreme sau toamna, cand natura nu prea mai ofera nectar, florile fiind putine. O alta
sursa a mierii de mana este reprezentata de excretiile dulci ale afidelor. Afidle se hranesc cu seva
plantelor, seva ce o extrag si o prelucreaza cu aparatul lor digestiv, surplusul de glucide
eliminandu-l sub forma unor picaturi dulci (mana). Albinele preiau aceste picaturi dulci si le
folosesc in producerea mierii de mana. (Octan, 2016)
Primul mare avantaj al mierii de mana care imi vine in minte este ca poate fi consumata
si de catre persoanele alergice la polen – conditia de baza este ca mierea sa fie integral miere de
mana. Mierea de mana are in compozitia sa inhibina (un bactericid extrem de puternic), un
continut mare (de 6 ori mai mare dacat miere de salcam si de pana la 20 de ori mai mare decat
celelalte tipuri de miere) de saruri minerale, calciu si magneziu, substante care sunt foarte bine
asimilate de organism pe cale naturala. De asemenea are un continut ridicat de antioxidanti,
componente bioactive, enzime si substante antibiotice. (Octan, 2016)
Datorita continutului ridicat de minerale, mierea de mana este folosita in tratarea
rahitismului la copii si adolescenti precum si a spasmofiliei la adolescenti. De asemenea este un
aliat bun impotriva afectiunilor articulare si a osteoporozei. Mierea de mana isi pastreaza toate
calitatile chiar daca a fost supusa la temperaturi de peste 100° C. (Octan, 2016)
Din punctul de vedere al apicultorului, mierea de mană are următoarele dezavantaje: este
mai greu de obtinut, implica deplasari si costuri mai crescute, fagurii nu mai pot fi refolositi, se
vinde mai greu, uzeaza albinele, iar daca apicultorul nu este atent si intra la iernat cu miere de
mana in stupi, poate avea parte de mortalitati crescute.. (Octan, 2016)
Pentru albine dezavantajele ar fi că procesul de productie al mierii de mana le uzeaza mai
mult, si astfel mor mai repede, aparatul lor digestiv nu reuseste sa digere in totalitate mierea de
mana astfel intestinele lor se umplu rapid cu reziduri, iar pe timpul iernarii, daca albinele
consuma miere de mana si vremea nu le permite zboruri de curatire, acestea pot muri din motivul
mentionat mai sus (Octan, 2016).
După cum sugerează denumirea, mierea polifloră este obținută prin polenizarea unei
diversități de flori sălbatice. Caracteristicile vizuale și gustative ale acestei miere sunt influențate
semnificativ de locul în care cresc aceste flori sălbatice. De exemplu, mierea polifloră din Kauai
este culesă din plante variate precum hibiscusul, arborii de cafea și florile de pasiune, oferindu-i
un gust distinct și tropical care reflectă specificul regiunii. (Brightland, n.d. )
În ceea ce privește mierea polifloră, aceasta are de cele mai multe ori culori mai închise
față de celelalte sortimente. Putem avea miere polifloră galbenă, roșiatică, portocalie în funcție
de sezonul în care ne aflăm. Mierea provenită din florile primăverii sau începutului de vară are o
culoare ușor mai deschisă, căci așa sunt și florile. Spre sfârșitul verii sau chiar începutul toamnei,
plantele au culori roșiatice, portocalii, astfel că mierea va împrumuta din nuanțele acestea.
Mierea polifloră are o aromă mai puternică, ușor mai parfumată, motiv pentru care unii
oameni optează pentru mierea monofloră, mai blandă din acest punct de vedere. Însă, mierea
polifloră are mai multe beneficii pentru sănătate.
Mierea polifloră din zonele montane din România este culeasă dintr-o varietate de flori
caracteristice acestor regiuni. Printre acestea se numără, în general, florile alpine și subalpine
precum trifoiul de munte, lăcrămioare, răchită, gențiana, coada-calului, mușețelul de munte,
salvie, arnica și multe altele.
Mierea polifloră, denumită și miere multifloră, este un produs apicol de excepție, obținut
din nectarul colectat de albine de la o varietate de plante înflorite. Datorită diversității surselor de
nectar, această miere se remarcă prin conținutul său bogat în vitamine (B1, B2, B3, B5, B6,
vitamina C, vitamina K), minerale (Fe, Ca, Mg, Bor), enzime și antioxidanți esențiali pentru
sănătatea noastră. (Edesia, n.d.)
Consumul regulat al mierei poliflore aduce numeroase beneficii pentru organism. Printre
acestea se numără întărirea sistemului imunitar, protejându-ne împotriva infecțiilor și bolilor,
îmbunătățirea nivelului de energie și reducerea stresului oxidativ datorită conținutului său ridicat
de antioxidanți. (Edesia, n.d.)
De asemenea, mierea polifloră are efecte pozitive asupra pielii, fiind utilizată în diverse
tratamente cosmetice pentru hidratare și regenerare. Cu toate acestea, este important să
consumăm mierea polifloră cu moderație, mai ales dacă avem afecțiuni precum diabetul sau
alergii alimentare. (Edesia, n.d.)
În concluzie, mierea polifloră reprezintă o sursă valoroasă de nutrienți esențiali și
antioxidanți, aducând multiple beneficii pentru sănătatea noastră. Prin integrarea acestei
delicatese în dieta noastră zilnică, putem susține sănătatea și bunăstarea organismului nostru în
mod natural și plăcut. (Edesia, n.d.)
Mierea monofloră este un tip de miere care provine predominant sau exclusiv din
nectarul unei singure specii de floare. Astfel, mierea monofloră este caracterizată de faptul că
majoritatea nectarului colectat de albine provine dintr-o singură sursă florală, ceea ce îi conferă o
aromă, gust și textură distinctive, specifice acelei specii de floare. Procesul de producție a mierii
monoflorale poate varia în funcție de perioada și zona de cules, precum și de disponibilitatea și
predominanța anumitor specii de flori într-o anumită regiune. Mierea monofloră este adesea
apreciată pentru caracteristicile sale unice și este considerată de către consumatori și apicultori ca
având o valoare superioară față de mierea polifloră sau mierea de miere de salcâm, rapită, tei,
lavandă, etc. De exemplu, mierea de salcam trebuie sa aiba un continut în polen de salcâm de
minim de 30%, iar mierea de zmeu trebuie să aibă peste 40% polen de zmeu.
Inițial, mierea de trifoi provenea din Noua Zeelandă și Canada, dar în prezent este cea
mai comună miere cultivată și recoltată în Statele Unite. Mierea are acea culoare ambră clasică și
oferă un gust dulce, uneori urmat de o ușoară notă ușor acrișoară. Mierea de trifoi se încadrează
în categoria mai ușoară și mai blândă. (Brightland, n.d. )
Un aspect semnificativ al mierei de trifoi îl reprezintă gustul său distinct și gustul residual
persistent. Acesta este caracterizat de o combinație subtilă între dulceața naturală și un iz
proaspăt de fân. Mierea de trifoi se cristalizează mai rapid decât alte tipuri de miere, datorită
conținutului său relativ mai mare de glucoză. Totuși, cristalizarea nu este un motiv de îngrijorare,
deoarece aceasta nu afectează calitatea sau siguranța mierii. În plus, mierea, spre deosebire de
majoritatea alimentelor, nu prezintă o dată de expirare. (Browning’s Honey, n.d.)
 Aspectul vizual al mierii de trifoi este dat de culoarea sa, care poate varia între alb și o
nuanță ambră deschisă. Această variație în culoare este influențată de momentul recoltării mierii
și de alte factori specifici mediului în care au fost culese florile de trifoi. O altă caracteristică
definitorie a mierii de trifoi o reprezintă aroma sa florală distinctă. Acest aspect olfactiv adaugă o
dimensiune suplimentară plăcerii senzoriale și contribuie la crearea unei experiențe
multisenzoriale unice în timpul consumului de miere de trifoi. (Browning’s Honey, n.d.)
Mierea de trifoi este recunoscută pentru gustul său plăcut și pentru beneficiile sale asupra
sănătății. Este o sursă valoroasă de vitamine și minerale, precum și de antioxidanți care ajută la
întărirea sistemului imunitar și protejează organismul împotriva bolilor. Antioxidanții din mierea
de trifoi, cum ar fi flavanoizii și acidul fenolic, contribuie la protejarea sănătății inimii și a
sistemului nervos central prin neutralizarea radicalilor liberi și reducerea inflamațiilor. Consumul
regulat de miere de trifoi poate ajuta la reglarea tensiunii arteriale și la reducerea nivelului de
colesterol „rău” în sânge, promovând sănătatea cardiovasculară și prevenind afecțiunile legate de
colesterol. (Browning’s Honey, n.d.)
Mierea de trifoi are proprietăți antibacteriene și antiseptice, ajutând la combaterea
infecțiilor și promovând vindecarea rănilor. Acidul fenolic din mierea de trifoi poate contribui la
protejarea sănătății creierului și la prevenirea unor afecțiuni neurologice precum depresia și
bolile neurodegenerative. (Browning’s Honey, n.d.)
Mierea de iarbă neagră se remarcă prin raritatea sa și producția limitată, datorită mai
multor factori semnificativi. În primul rând, reducerea extinderii suprafețelor ocupate de iarbă
neagră reprezintă un impediment major, asociat cu faptul că perioada optimă pentru colectarea
nectarului coincide cu necesitatea pregătirii familiilor de albine pentru iernat, moment în care
temperaturile încep să scadă. În al doilea rând, consistența gelatinoasă a mierii de Iarbă Neagră
constituie o provocare în procesul de extracție, aceasta neputând fi extrasă prin metode
convenționale, prin centrifugare cu o viteză mare putând fi extrasă doar o mică cantitate. Astfel,
pentru obținerea unei miere de calitate, se utilizează metoda "dublă extracție" sau metoda presării
fagurilor (Miere Săbăduș, n.d.).
Iarbă Neagră (Calluna vulgaris), cunoscută și sub denumirea de Negruș în Ardeal,
reprezintă o specie de plantă decorativă aparținând familiei Ericaceae, ce cuprinde multiple
soiuri caracterizate prin flori extrem de mici mov, albe, verzi sau roz. Această plantă perenă se
dezvoltă sub forma unor tufe, ajungând la o înălțime de aproximativ 60 de centimetri și se
găsește în habitatul spontan al zonelor montane și de câmpie. În România, această specie
vegetală poate fi întâlnită exclusiv în Munții Apuseni, la altitudini cuprinse între 1000 și 1500 de
metri. Înflorește între 15 iulie și 15 septembrie, dar furnizează nectar numai în anii în care
temperaturile din regiunea Apusenilor sunt deosebit de ridicate (Miere Săbăduș, n.d.).
 Considerată un elixir terapeutic, mierea de Iarbă Neagră se remarcă prin aroma intensă,
culoarea chihlimbarie și gustul ușor amar. Aceste caracteristici o recomandă ca produs premium,
iar originea sa antică, atestată încă din vremea faraonilor, adaugă o notă de prestigiu. În plus,
mierea de Iarbă Neagră nu este foarte dulce, ci mai degrabă ușor amară, ceea ce o recomandă în
special diabeticiilor (Miere Săbăduș, n.d.).
Mierea de Iarbă Neagră este considerată benefică în tratarea următoarelor afecțiuni:
afectiunile sistemului nervos, anemie, afectiunile rinichilor, reumatism, guta, impotriva
infectiilor intestinale și ca puternic antiseptic al cailor urinare. De asemenea, este cunoscut faptul
că prezintă proprietăți antioxidante mult mai intense decât alte sortimente de miere (Miere
Săbăduș, n.d.).
Salvia nu este doar un condiment în bucătărie. Aceasta reprezintă și sursa pentru o
varietate delicioasă de miere. Dacă este lăsată să ajungă la maturitate suficientă, planta de salvie
produce flori pe care albinele le polenizează pentru a produce o miere dulce și neutra. Cu toate
acestea, majoritatea fermierilor recoltează plantele de salvie înainte ca acestea să aibă șansa să
producă flori, ceea ce face ca această miere să fie destul de dificil de procurat. (Brightland, n.d. )
Mierea de lavandă este o miere ușoară până la medie, care are un gust subtil și miroase
exact ca floarea de levănțică. Este important să rețineți că mierea de levănțică autentică, care este
obținută din polenizarea florilor de levănțică, este diferită de mierea obișnuită de trifoi infuzată
cu muguri de levănțică, deci citiți cu atenție eticheta pentru a vă asigura că înțelegeți exact ce
achiziționați. (Brightland, n.d. )
O altă miere premium, mierea de floarea-focului (zburătaore, răscoare) provine de la
florile plantei de floarea-focului, care adesea înflorește pe terenul carbonizat în urma unui
incendiu de vegetație. Deoarece alte flori sălbatice înfloresc, de asemenea, în același timp, este
dificil să obții o miere de floarea-focului provenind dintr-o singură sursă. Mierea are o culoare
aurie clară și un gust dulce delicat (fără a menționa prețul mai ridicat), ceea ce i-a adus porecla
"sampania mierii". (Brightland, n.d. )
Mierea de zmeură este folosită atât pentru proprietățile sale terapeutice în prevenţia
apariției osteoporozei și a sclerodermiei, în reglarea activităţii ovarelor, în calmarea tusei, pentru
stimularea sistemului imunitar, ca remediu natural în cazul stărilor gripale, cât şi în uz extern ca
de exemplu pentru măști cosmetice și tratamente faciale, mierea de zmeură conferind suplețe și
catifelare pielii, dar în același timp având și efectul de reîntinerire a tenului matur.
Mierea de sorb (lemn acru) este căutată de iubitorii de miere din întreaga lume. Este o
miere rară și excepțională, ce are un conținut redus de zahăr. Este adesea câștigătoare a premiilor
culinare și este renumită la nivel mondial ca una dintre cele mai bune tipuri de miere de pe
planetă. Producția de miere de sorb are loc în Munții Appalachia, unde arborii de sorb sunt cei
mai abundanți. Mierea de sorbir este de obicei de o culoare ambră ușoară și se distinge prin
gustul său răcoros și untos, chiar asemănător cu cel al prăjiturii de ghimbir, potrivindu-se bine cu
o gamă variată de alimente și băuturi (Willingham, 2020).
Manuka este renumită pentru beneficiile sale vindecătoare, dar surprinzător de gustul său
este și delicios. Este originară din Noua Zeelandă, unde albinele polenizează florile arbustului de
arbore de ceai - exact aceeași plantă responsabilă pentru uleiul de arbore de ceai extrem de
popular. Similar cu uleiul de arbore de ceai, mierea de manuka autentică se remarcă prin gustul
și mirosul său distinct. Dată fiind popularitatea acestei mieri și oferta limitată, piața este inundată
de falsuri, deci este recomandat să verificați cu atenție furnizorii înainte de a achiziționa o miere
de manuka autentică. (Brightland, n.d. )
În final, sorturile de miere reprezintă nu doar o bogăție culinară, ci și o comoară
terapeutică, oferindu-ne o varietate de opțiuni pentru a satisface gusturile și nevoile noastre. De
la mierea de mană, cu aroma sa distinctă și proprietățile sale terapeutice valoroase, la mierea
polifloră de munte, cu gustul său bogat și diversitatea florilor care o compun, și până la mierea
monofloră, cu arome și caracteristici unice, fiecare sort ne încântă și ne surprinde în felul său.
Astfel, prin cunoașterea și aprecierea sorturilor de miere, putem explora lumea apicolă în toată
splendoarea sa și să ne bucurăm de beneficiile naturii în cel mai dulce mod posibil.

2. Lucrări practice specifice tehnologiilor apicole specifice zonelor

montane.
Extragerea și prelucrarea mierii reprezintă un proces esențial în industria apicolă,
asigurând calitatea și siguranța produsului final. Acest proces implică mai multe etape, începând
de la recoltarea fagurilor plini cu miere din stupi și până la depozitarea mierii în recipiente
adecvate (Asociałia”DOMINOU”, 2010).
Primul pas în procesul de extragere constă în scoaterea fagurilor din stupi în momentul în
care aceștia sunt cel puțin jumătate plini. Este important ca fagurii să fie recoltați la momentul
optim, pentru a asigura o calitate superioară a mierii (Asociałia”DOMINOU”, 2010).
După recoltare, fagurii sunt transportați într-un spațiu special destinat pentru extragere și
prelucrare. Aici, aceștia sunt descapaciți, adică stratul de ceară care acoperă celulele de miere
este îndepărtat, pentru a permite accesul la miere (Asociałia”DOMINOU”, 2010).
Extracția propriu-zisă a mierii este realizată cu ajutorul unui extractor tangențial, care
folosește forța centrifugă pentru a separa mierea de faguri. Acest proces este delicat și trebuie
efectuat cu atenție pentru a nu deteriora fagurii și a obține o cantitate maximă de miere
(Asociałia”DOMINOU”, 2010).
 După extracție, mierea este supusă unei etape de filtrare și limpezire, în care impuritățile
și particulele nedorite sunt îndepărtate pentru a obține o miere curată și transparentă. Această
etapă este esențială pentru aspectul și calitatea finală a mierii (Asociałia”DOMINOU”, 2010).
Ultima etapă în procesul de prelucrare a mierii este depozitarea în recipiente adecvate.
Mierea este turnată în borcane sau alte recipiente igienice și etichetată corespunzător, indicând
originea și data producerii. Depozitarea se face în condiții optime, la o temperatură constantă și
ferită de lumină și umiditate excesivă (Asociałia”DOMINOU”, 2010).
În concluzie, procesul de extragere și prelucrare a mierii este complex și necesită atenție
și expertiză pentru a obține un produs de calitate superioară. Apicultorii trebuie să fie
familiarizați cu fiecare etapă a procesului și să respecte standardele de igienă și siguranță pentru
a asigura succesul și satisfacția clienților (Asociałia”DOMINOU”, 2010).
Pe lângă procesul de extragere și prelucrare a mierii, există și alte aspecte importante de
luat în considerare în gestionarea stupinei și în îngrijirea albinelor (Asociałia”DOMINOU”,
2010).
Pentru a asigura o iernare sănătoasă și un nou început în sezonul următor, apicultorii
trebuie să efectueze lucrări specifice toamnei în stupină. Aceste lucrări includ intensificarea
creșterii puietului, asigurarea rezervelor de hrană pentru iernare și pregătirea cuibului familiilor
de albine (Asociałia”DOMINOU”, 2010).
În ceea ce privește intensificarea creșterii puietului, este esențial ca familiile de albine să
iasă din iarnă cu o populație numeroasă și sănătoasă. Aceasta se poate realiza prin asigurarea de
matci tinere și viabile și prin deblocarea cuiburilor pentru a permite matcilor să depună ouă într-
un ritm constant (Asociałia”DOMINOU”, 2010).
Asigurarea rezervelor de hrană pentru iernare este, de asemenea, o sarcină crucială pentru
apicultori. Aceste rezerve sunt folosite de albine pentru autointreținere și pentru creșterea
puietului în primele luni ale primăverii. Calitatea hranei este un aspect important, iar mierea din
faguri trebuie să fie de cea mai bună calitate, fără impurități sau contaminări
(Asociałia”DOMINOU”, 2010).
În ceea ce privește pregătirea cuibului familiilor de albine pentru iernare, există mai
multe metode și tehnici pe care apicultorii le pot aplica. Aranjarea fagurilor în cuib într-un mod
optim, asigurându-se că fiecare familie are suficiente rezerve de miere și polen pentru iarnă, este
esențială pentru supraviețuirea albinelor în sezonul rece (Asociałia”DOMINOU”, 2010).
Lucrările de toamnă în stupină necesită atenție și experiență din partea apicultorului,
deoarece o pregătire corespunzătoare în acest sezon poate influența în mod semnificativ
sănătatea și productivitatea stupului în sezonul următor (Asociałia”DOMINOU”, 2010).
 În concluzie, gestionarea unei stupini și producția de miere implică mai multe aspecte și
etape, fiecare fiind la fel de importantă pentru obținerea unui produs de calitate. Apicultorii
trebuie să fie dedicați și bine pregătiți pentru a face față provocărilor acestui domeniu și pentru a
asigura succesul și sustenabilitatea activității lor în timp (Asociałia”DOMINOU”, 2010).
 Bibliography
Asociația”DOMINOU”. (2010). TEHNOLOGIA CREŞTERII ALBINELOR. Craiova: Asociația
”Dominou”.
Brightland. (n.d. ). The Ultimate Guide to the Different Types of Honey. Preluat de pe
https://brightland.co/blogs/field-notes/types-of-honey
Crivoi, L. (2022, septembrie 5). Mierea de mană – cum o deosebim, de ce nu se lasă albinelor
pentru iernat. Preluat de pe Agrobinznes.ro: https://agrobiznes.ro/17634-mierea-de-
mana-cum-o-deosebim-de-ce-nu-se-lasa-albinelor-pentru-iernat/
Edesia. (n.d.). Mierea polifloră – câteva motive pentru care să o alegi. Preluat de pe
https://edesia.ro/mierea-poliflora-cateva-motive-pentru-care-sa-o-alegi/
Honey, B. (n.d.). What Is Clover Honey? Preluat de pe https://www.browningshoney.com/what-
is-clover-honey/
Octan. (2016, ianuarie 15). Mierea de mana - Tot ce trebuie să știi. Preluat de pe Apicultura
Online : https://apicultura-online.com/mierea-de-mana-tot-ce-trebuie-sa-stii/
Mierea Săbăduș. (n.d.). Preluat de pe https://www.mieresabadus.ro/produs/miere-de-iarba-
neagra-220g/
Willingham, J. (2020, decembrie 26). WHAT TYPE OF HONEY IS BEST? Preluat de pe World
of Honey: https://worldofhoney.com/2020/12/26/best-type-of-honey/#best-honeys