Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Polenul la plante se prezintă ca o pulbere fină cuprinzând grăuncioare foarte mici, care nu
pot fi văzute cu ochiul liber. Din punct de vedere fiziologic, polenul reprezintă partea
reproducătoare masculină, care se formează pe anterele staminelor unei flori, semănând - doar
ca funcţie reproductivă, cu spermatozoidul regnului animal. Polenul ajunge pe organul feminin al
florii, mai precis pe stigmatul pistilului, purtat de vânt sau prin vectori. Polenul care se
răspândeşte cu ajutorul vântului, aşa cum este acela de plop sau de salcie, poartă numele de polen
anemofil. Tipul anemofil de polen este responsabil de apariţia majorităţii alergiilor, numite
"febră" sau "guturai" de "fân". Polenul care se transmite prin vectori, de obicei prin insecte,
poartă numele de polen entomofil. Acest polen, doar în mod excepţional este responsabil de
apariţia alergiilor, ba mai mult, el se comportă ca desensibilizant al reacţiilor alergice provocate
de tipul anemofil (mai multe despre polenul anemofil şi entomofil).
Albinele recoltează exclusiv polen entomofil. Aceasta, se prezintă sub forma unor
"ghemotoace", ceea ce reprezintă mari aglomerări de grăuncioare (peste 300.000 la un singur
transport). După recoltare, acest material valoros, este transportat la stup în coşuleţele de la
picioarele posterioare ale albinelor.
Pentru albine, polenul are un rol deosebit de important, ajutând la supravieţuirea şi
dezvoltarea insectelor, prin faptul că reprezintă unul din alimentele de bază ale întregului stup,
fiind cu totul indispensabil puietului..Apicultorii, recoltează polenul strâns de albine cu ajutorul
unor instrumente numite "colectoare de polen". După colectarea efectuată de către stupari,
polenul se uscă, devenind un produs apiterapeutic deosebit de apreciat. Produsul uscat se
prezintă sub formă de granule. Faţă de miere, în polen se regăsesc multe substanţe azotate
(proteine, amine, aminoacizi, acizi nucleici, etc.), ceea ce îi creşte cu mult valoarea
nutriţională.Polenul conţine toţi aminoacizii esenţiali, fiind un supliment de proteine complete.
Faţă de miere sau de păstură, polenul are un pH alcalin. Graţie acestei compoziţii complexe,
polenul este un valoros supliment alimentar natural, precum şi un produs apicol valoros în
dietetică şi terapeutică.
Polenul este una din cele m ai bogate surse naturale de seleniu, vitamine (B1, B2, B3,
B5, B6, B9) saruri minerale, oligoelemente si aminoacizi.
Acest minunat produs floral si apicol, are ca sursa potentiala peste 1000 de flori
diferite; prin urmare, atat compozitia sa cat si, proprietatile sale sunt foarte variabile.
Gratie naturii si rolului sau de element de polenizare a florilor, polenul are o
compozitie chimica speciala si complexa, care se deosebeste de toate celelalte produse vegetale
si-i confera un spectru de influenta surprinzator de larg asupra multor afectiuni si disfunctii ale
organismului uman.
Proprietatile principale ale polenului sunt legate de bogatia mare in elemente nutritive
(aminoacizi, vitamine, enzime, etc.).
Polenul este deosebit de eficient in combaterea carentelor nutritionale, regleaza
activitatea ficatului, rinichilor, stomacului, intestinului si sistemului nervos, combate oboseala
intelectuala si fizica, nervozitatea, insomniile si are efecte antivirale s i antibacteriene.
Datorita complexitatii elementelor sale componente, polenul a fost folosit timp
indelungat ca "medicament" sau "stimulent de crestere".
Numeroase cercetari efectuate de-a lungul timpului au relevat multiple posibilitati de
aplicare a polenului poliflor recoltat de albine in profilaxia s i terapeutica umana, obtinandu-se
rezultate foarte bune in prevenirea si combaterea anemiilor, a bolilor sistemului nervos si
endocrin, a unor afectiuni ale tubului digestiv si a hipovitaminozelor, etc.