Apiterapie 2 Anul 3, semestrul 1

Dozare

Este foarte important ca polenul să fie consumat lent, aceasta deoarece produsele apicole
pot produce, la unele persoane cu sensibilități cunoscute, reacții alergice. Dacă un pacient nu a luat
niciodată polen recoltata de albine, el trebuie să înceapă prin a pune 2 granule sub limbă, pentru a
face testul de sensibilitate (mâncărime, strănut, ușoară inflamare). Dacă se produce o astfel de
reacție alergică, este posibil să se administreze capsule cu polen, deoarece acestea trec de
membranele mucoasei. Dacă nu se produce nicio reacție, se începe cu 3 granule, crescând cantitatea
cu 2 granule la câteva zile, până se ajunge la cantitatea dorită.

Adulți – se începe cu o linguriță dimineața (cu o jumătatea de oră înainte de micul dejun),
urmată de puțină apă, suc sau lapte. Cantitatea zilnică se crește treptat cu câteva granule, până se
ajunge la 2 lingurițe pe zi. În mod normal, se poate consuma o cantitate de circa 1 linguriță pe zi.

Copii – se începe de la 3 granule, crescând treptat, la interval de câteva zile, cu câte 2

granule, până se ajunge la jumătate de linguriță pe zi. Polenul se poate consuma în amestec cu miere
sau poate fi omogenizat într-un lichid, la temperatura camerei.

O granulă (pelotă) de polen conține între 100.000 și 5.000.000.000 de grăuncioare

microscopice de polen, fiecare fiind, în parte, capabilă să asigure reproducerea speciei sale vegetale.

Pe lângă zecile de elemente nutritive pe care le conține, printre care sunt și vitaminele și
mineralele, enzime și coenzime, polenul este extrem de bogat în rutin. Acesta este un compus care
întărește capilarele și are o acțiune antiinflamatoare, antivirală, antimicrobiană. Principalele acțiuni
ale rutinului, ce pot explica și o parte din proprietățile polenului, sunt legate de:

- Ameliorarea condiției organismului în stările de alergie, prin diminuarea producerii și

eliberării de histamină;

- Menținerea stratului de colagen, esențial în păstrarea bunei structuri a epidermei;

- Are rol esențial în absorbția vitaminei C;

- Facilitează vindecarea rănilor;

- Întărește capilarele sanguine, fapt pentru care este recomandat în tratamentul venelor
varicoase, ulcerațiilor și hemoroizilor;

- Previne cancerul;

- Crește capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor virale.

Tipuri de polen și aplicații terapeutice

- Salcâm – sedativ;

- Castan dulce (comestibil) – favorizează circulația venoasă și articulară, decongestionează

ficatul și prostata;

- Rapița – efecte favorabile în ulcere varicoase (prin aplicare locală);

 Apiterapie 2 Anul 3, semestrul 1

- Păpădie – diuretic, acționează favorabil asupra rinichilor și vezicii urinare, depurativ și

ușor laxativ;

- Măr – efecte benefice asupra miocardului, efect tonic, vitalizant general;

- Coacăze negre – tonic general și antidiareic;

- Salvie – acțiune asupra funcției intestinale și a celei digestive; diuretic, poate contribui la
regularizarea ciclului menstrual;

- Cimbrișor – activează circulația, tonic ușor și afrodiziac, acționează ca pectoral și

antiseptic;

- Tei – sedativ, emolient.

LĂPTIȘORUL DE MATCĂ – este secretat de glandele hipofaringiene (uneori denumite

glandele pentru hrana puietului) ale albinelor lucrătoare tinere (albinele doici), pentru a hrăni larvele
tinere și matca adultă. Lăptișorul de matcă este folosit pentru hrănirea directă, imediat după
secreție, a mătcii și a larvelor, acesta nefiind depozitat. Este motivul pentru care nu constituie un
produs apicol tradițional. Singura situație în care recoltarea devine posibilă este în cursul creșterii
mătcilor, când larvele destinate a fi mătci sunt hrănite din abundență cu lăptișor de matcă. Larvele de
matcă nu pot consuma hrana atât de rapid, pe măsură ce le este oferită și, din acest motiv, lăptișorul
de matcă se acumulează în botci. Definiția exactă a lăptișorului de matcă comercial este deci legată
de metoda de producție: este hrana destinată larvelor de matcă în vârstă de patru, până la cinci zile.

Principalii constituenți ai lăptișorului de matcă sunt: apa, proteinele, zaharurile, lipidele și

sărurile minerale. Deși acestea apar cu variații semnificative de concentrație, compoziția lăptișorului
de matcă rămâne relativ constantă, indiferent de colonie și de rasa albinelor. Apa constituie
aproximativ 2/3 din lăptișorul de matcă proaspăt, dar din partea uscată, proteinele și zaharurile
(fructoza și glucoza) sunt de departe fracțiunile cele mai bine reprezentate.

Compoziție

- Apa – 57%

- Proteine – 17% din greutatea uscată;

- Zaharuri – 18% din greutatea uscată;

- Lipide – 3,5% din greutatea uscată;

- minerale – 2% din greutatea uscată.

Zaharurile sunt reprezentate de fructoză și glucoză, în proporții constante, asemănătoare

celor din miere.

Fracțiunea lipidică se află în procent de 80-90% din greutatea uscată din acizi grași.
 Apiterapie 2 Anul 3, semestrul 1

Cantitatea totală de cenușă reprezintă circa 1% din produsul proaspăt și 2-3% din greutatea
uscată.

Lăptișorul de matcă este foarte bogat în vitamine.

Vitaminele hidrosolubile sunt cel mai bine reprezentate, alături de vitaminele grupului B
formând un adevărat cocteil.

Vitaminele liposolubile – este foarte bogat în vitamina E dar nu regăsim vitaminele A, D și K.

Lăptișorul de matcă acționează ca tonic și stimulent, cu efecte euforice asupra omului

sănătos, dacă se administrează pe cale orală, timp de 1-2 luni, prin înghițire sau dizolvare sublinguală,
în doze cuprinse între 200-500 mg.

Pentru omul sănătos, lăptișorul de matcă acționează ca stimulent general, îmbunătățind

răspunsul imun și funcțiile generale ale organismului.

Doza zilnică de pulbere este de 30-100 mg/zi.

Produsele apicole sunt contraindicate persoanelor cu alergii grave la polen sau cu

hipersensibilitate la acesta, femeilor gravide și care alăptează.

PROPOLISUL

Componentele propolisului pot fi identificate în sursele vegetale vizitate de albine. Adeseori,

albinele vizitează plante din familia coniferelor, plopi, precum și alte specii, pentru a colecta rășini de
pe scoarța și mugurii acestor arbori.

Compoziția chimică – rășini, ceruri, uleiuri volatile, polen, glucide, aminoacizi, vitamine,
enzime, săruri minerale și impurități.

- 55% - rășini și balsamuri;

- 7,5 – 35% - ceruri de natură vegetală;

- 10% - uleiuri volatile;

- 5% - polen;

- 4-19% - impurități;

- Terpene;

- Vitamine – A, B, E, PP;

- Oligoelemente – aluminiu, argint, crom, cobalt, fier, magneziu etc.;

- Aminoacizi liberi – prolină și arginină;

 Apiterapie 2 Anul 3, semestrul 1

- Substanțe taninice, secreții ale glandelor salivare de la albine și componente prezente în

mod accidental.

Acțiunea biologică

Propolisul este cunoscut astăzi ca unul dintre cele mai surprinzătoare produse naturale,
datorită studiilor și cercetărilor care atribuie acestuia și diferitelor sale fracțiuni numeroase acțiuni
biologice și efecte terapeutice.

La ora actuală, pe plan mondial, propolisul este utilizat pe scară largă, în diferite formule de
medicamente, suplimente sau aditivi alimentari și băuturi. Între acțiunile terapeutice se pot număra:
antimicrobiană, antibiotică, antifungică, antiinflamatorie, analgezică, antioxidantă și antitumorală.

LARVELE DE ALBINE

Puietul de albine constituie ceea ce se numește al 8-lea produs al stupului. Acesta poate fi
valorificat în diferite formule nutriționale sau poate fi consumat în diferite rețete de preparate sau
chiar bază activă a unor medicamente. Se mai numește apilarnil.

Compoziție chimică a albinelor adulte și a larvelor acestora – grăsimi, apă, cenușă, proteine,
glicogen, vit. A, D și chitină.

Apilarnilul este obținut prin recoltarea conținutului celulelor de trântori, la vârsta de 7 zile și
a substanțelor nutritive din acestea, conținut ce este triturat, omogenizat și liofilizat, pentru a fi
conservat și utilizat. Are o consistență uniformă, aspect de gel, de culoare alb-gălbuie, gust ușor
astringent și aromă plăcută. Culoarea se schimbă după 2-4 ore de la expunerea la soare.