Apiterapie 1 Anul 3, semestrul 1

Apiterapia - reprezintă terapie tradițională care folosește mierea, polenul, ceara, lăptișorul
de matcă, propolisul, veninul de albine și alte produse ce țin de complexa alchimie a stupului, în
vederea menținerii sănătății corpului omenesc.

Stupii constituie o zonă nepoluată.

TIPURI DE MIERE DE ALBINE

În funcție de origine:

- Mierea de salcâm are un efect calmant;

- Mierea de castan are un efect decongestionant pentru ficat și prostată, favorizând

circulația sanguină;

- Mierea de măr este tonică și antidiareică;

- Mierea de tei are efect sedativ și calmant;

- Mierea de păpădie are efect depurativ și ușor laxativ;

- Mierea de rapiță este recomandată în tratamentul local al ulcerului varicos;

- Mierea de mure este tonică și antidiareică;

- Mierea de salcâm galben japonez este antihemoragică, micșorând timpul de coagulare și

reglează menstruația, influențează de asemenea funcțiile digestive;

- Mierea de cimbrișor este antiseptică, pectorală și afrodiziacă.

Produse apicole

Dacă în trecut, milenii de-a rândul, mierea a fost folosită ca atare în terapeutică, astăzi stau la
dispoziție, în afara acesteia, și alte produse apicole. Acestea pot fi împărțite în două categorii:

- Produse apicole naturale directe

o Mierea;

o Ceara;

o Propolisul;

o Polenul;

o lăptișorul de matcă;

o veninul de albină;

- Produse apicole indirecte, naturale sau produse derivate

o hidromelul;

1
 Apiterapie 1 Anul 3, semestrul 1

o oțetul de mere;

o cremele de ceară;

o turtele și prăjiturile de miere;

o preparatele cosmetice pe bază de produse apicole;

o diversele sortimente vitalizante alcătuite pe bază de produse apicole.

Bogată în zaharuri simple, direct asimilabile (glucoza și fructoza), mierea dispune de o putere
totală de îndulcire mai mare decât zaharurile, la un raport mai mic de calorii (100 g de miere aduc
300 kcal, față de 400 kcal ale zahărului uscat sau de cele 332 kcal ale unei soluții de zahăr, ce conține
17% apă.

Valoarea nutritivă nu se limitează la aceea a zaharurilor deoarece mierea conține și cantități

mici de vitamine din grupul B și urme ale vitaminei C. Prezența vitaminei B1 în anumite sortimente de
miere nu este întâmplătoare, deoarece de prezența acesteia depinde utilizarea glucozei cu rol de
carburant pentru celulele organismului. Elemente minerale (calciu, fier, potasiu – mai ales în
sortimentele de miere poliflorală și cele de miere de mană), aminoacizii liberi și enzimele ce
facilitează digestia, completează paleta de elemente nutritive de care organismul nostru poate
beneficia ori de câte ori mâncăm miere.

Cu ridicată valoare energetică (aliment prin excelență energetic), mierea este recomandată în
cazuri de anorexie, în special la copii sau la sugari, unde un avantaj deosebit este oferit chiar de
gustul său dulce. Mierea este, de asemenea, o reală valoare în cazurile de astenie profundă din
stările de convalescență, în surmenaj sau în oboseală fizică sau intelectuală (sportivi, studenți) sau
pentru a depăși astenia de primăvară de care suferă toate organismele la ieșirea din iarnă sau după
perioadele ploioase. La omul bolnav, mierea este indicată ca atare sau asociată cu alte produse
terapeutice indispensabile, în astenii, anorexii, stări de debilitate, stări carențiale diverse. Mierea
este foarte eficientă pentru corectarea carențelor nutriționale responsabile de apariția tulburărilor
de creștere, de demineralizarea oaselor sau de o dantură cu probleme. Ea își găsește, de asemenea,
un loc important în regimurile alimentare dietetice recomandate persoanelor suferinde de hepatită,
precum și în dieta de convalescență, după o afecțiune acută (cazurile de gripă).

POLENUL RECOLTAT DE ALBINE

Din punct de vedere nutrițional, polenul – definit ca super-aliment – și derivatul său natural,
păstura, precum și lăptișorul de matcă, cunoscut în multe regiuni ale globului ca hiper-aliment,
contribuie în mod esențial în alimentație prin elementele nutritive de bază, care își dovedesc
valoarea în numeroase situații. Un caz deosebit este reprezentat de denutrițiile proteice și, în
general, de toate tipurile de carențe nutriționale în care este necesar să se utilizeze produse a căror
concentrație în elemente nutritive este superioară mierii. Se știe, de altfel, că polenul recoltat de
albine conține toți aminoacizii esențiali și neesențiali în proporții interesante, ce fac ca acest produs
să fie înscris în rândul proteinelor vegetale de ordinul 2. Aceasta înseamnă că polenul conține toți

2
 Apiterapie 1 Anul 3, semestrul 1

aminoacizii esențiali, în proporții neechilibrate, în timp ce în proteinele de gradul 1, aceștia se găsesc

în proporții echilibrate.

În păstură, derivatul natural al polenului, gradul de disponibilizare a elementelor nutritive

este și mai ridicat, beneficiindu-se, în general, de o degradare a exinei (peretele celular al polenului),
cu punerea în libertate a elementelor nutritive.

Dintre toate produsele stupului, polenul, păstura și lăptișorul de matcă reprezintă pentru
alimentație importante surse de proteine și aminoacizi liberi. Valoarea nutritivă a păsturii este mult
mai mare acolo unde se creează dezechilibre nutriționale, printr-o limitare a diversității și cantității
de hrană.

Polenul are o compoziție chimică complexă, predominant proteică, zaharuri reducătoare și

nereducătoare, lipide simple și complexe, vitamine, enzime, substanțe minerale, principii cu acțiune
bactericidă și bacteriostatică, substanțe de tip hormonal, fitohormoni, pigmenți de natură
carotenoidă și flavonoidă.