Farmacognozie AMF II – Dirinea Maria-Ștefania 08.11.

2021

Mel - Miere

Mierea este un lichid vâscos, limpede, a cărui culoare variază dupa origine, epocă și
mod de recoltare, de la galben până la cafeniu roșcat. Are gust dulce, miros specific florilor a
căror nectar s-a folosit. În timp, prin cristalizarea glucozei, devine mai consistentă, opacă.
Este produsă de diferite specii de albine (Apis melifera). Nectarul cules de albine
suferă in stomacul lor diferite transformări. Astfel, saliva albinelor prelucrătoare contine o
enzimă numită invertză , care transformă nectarul într-un amestec echimolecular de glucoză și
fructoză (zaharoză invertită).
Mierea folosită in scop alimentar este și cea farmaceutică. Se recoltează începând din
luna mai, pe toată perioada anotimpului cald.
Mierea figurează în cele mai vechi documente ale istoriei, în tăbliţele de argilă ale
culturilor mesopotamiene, unele datând din anul 2700 î.d.Hr., unde sumerienii precizau că
mierea era folosită ca medicament. După un mileniu, în Egiptul faraonic, într-un papirus se
aducea un elogiu reţetelor pe bază de miere şi ceară de albine, consacrate drept medicamente.
Incă din Antichitate a fost recomandată pentru tratarea unor afecțiuni gastrointestinale,
renale sau respiratorii, precum și a unor plăgi (Hipocrate, Discoride – “De Materia Medica”).
Recunoaşterea oficială a mierii ca medicament a avut loc abia în Evul Mediu.
Începând cu secolul al XVI-lea, mierea este inclusă în diferite preparate, distribuite în
farmaciile acelor timpuri. Dar, în tratatele de chimie şi farmacie de la începutul secolului XX,
figurează doar două produse ale stupului - mierea şi ceara. Mierea, folosită ca ingredient în 23
de preparate, iar ceara, fiind inclusă în compoziţia a 42 de unguente. Totuşi, după câteva
decenii de cercetări intense ale medicilor, chimiştilor, farmaciştilor şi biologilor din lumea
întreagă asupra acestui miraculos izvor de sănătate care este stupina, produsele stupului şi-au
recăpătat locul în terapiile medicale din zilele noastre.
Compoziția mierii
Mierea conține: 80% zaharuri – dintre care cele mai importante sunt: zaharoza, maltoza,
glucoza, hexoza, dextrine; 18% apa; 2% minerale, vitamine (A,C, PP, complexul B), polen,
enzime etc. Dintre enzimele conținute, se pot cita invertaza, sucraza, amilaza.
Sortimentele de miere şi sănătatea
Categoric, mierea nu este un simplu îndulcitor. "Compoziţia sa este tot atât de
complexă ca şi taina în care este învăluit stupul", spunea renumitul medic P.A.Weber.
Specialiştii consideră mierea ca fiind unul dintre alimentele cu o valoare energetică foarte
mare, revigorează organismul - fizic şi psihic - prelungind viaţa. Mierea se asimilează repede
şi, în funcţie de sortiment, nutriţioniştii o recomandă în combaterea a peste 50 de afecţiuni: de
la bolile de inimă, ficat, rinichi, plămâni, digestive, ORL, stări depresive, ciroze, otrăviri
alimentare cu ciuperci sau substanţe toxice, alcoolism şi insomnii.
Ca uz extern, se adaugă efectul cicatrizant în arsuri, coşuri şi răni, refacerea florei
microbiene naturale după tratament cu atibiotice etc.
Farmacognozie AMF II – Dirinea Maria-Ștefania 08.11.2021

În funcţie de nectarul adunat de albina culegătoare, mierea, de diferite sortimente, este

benefică în tratarea diverselor afecţiuni:

 mierea de salcâm (recomandată în special în astenie şi nevroze);

 mierea de tei (pentru insomnie, nevroze, bronşite, răceală, tuse);

 mierea de castan comestibil -dulce (în boli ale venelor, în descongestionarea ficatului
şi prostatei);

 mierea de cimbrişor (boli digestive şi pulmonare);

 mierea de mentă (dischinezii biliare, indigestii şi balonări);

 mierea de levănţică (astm bronşic şi enfizem pulmonar);

 mierea de rozmarin (în boli ale aparatului respirator);

 mierea de brad (în afecţiuni pulmonare);

 mierea din flori de câmp, polifloră (este recomandată în special în anemii);

 mierea de măr (este tonică şi antidiareică);

 mierea din flori de munte (se recomandă pentru acţiunea sa antimicrobiană, calmantă
şi expectorantă în boli de plămâni, respiratorii şi stări febrile).

Pe lângă toate aceste proprietăţi excepţionale, mierea are acţiune benefică și asupra
sistemului digestiv. Datorită virtuţilor sale diuretice, ajută la combaterea constipaţiei și se pare
că ar fi eficientă și în tratarea unor afecţiuni stomacale și intestinale. Totodată, pentru actiune
bactericida, la copii cu diaree sau gastroenterite se administreaza o solutie de 5% miere. În
afectiunile aparatului respirator si din sfera ORL, mierea se administreaza sub forma de
aerosoli, gargară sau colutorii (badijonarea pereților gurii) cu soluție 30%.