MIEREA DE ALBINE

Aspecte nutritionale si dietetice

CUPRINS
1.Mierea de albine................................................................................................3
1.2.Compozitia chimica a mierii ......................................................................5
2.Mierea aliment. Aspecte nutritionale si dietetice .............................................8
2.1 Mierea ca mijloc de prevenire a bolilor....................................................10
3 Sortimente de miere si indicatiile lor................................................................11
4. Bibliografie.......................................................................................................15

1. MIEREA DE ALBINE
Mierea de albine a fost primul aliment dulce descoperit si folosit de om din cele mai vechi
timpuri. Documentele spun ca mierea a fost folosita initial ca hrana, dar si in medicina si
ritualurile religioase. Hipocrate recomanda mierea pentru vindecarea unor afectiuni gastrointestinale, renale si respiratorii si pentru tratamentul ranilor. Dioscoride trata plagile folosind
mierea in aplicatii locale si Pliniu recomanda mierea amestecata cu untura de peste la tratarea
ranilor infectate.
Mierea de albine este produsul natural, elabirat de albine din nectarul florilor sau din secretiile
care provin din parti vii ale plantelor, ori din secretiile unor insecte (mierea de mana) care se
hranesc cu seva plantelor, pe care le transforma si le combina cu substante specifice,
inmagazinandu-le fagurii de stup.
Mierea este un aliment dulce, lichid siropos produs natural de catre albine ca hrana pentru ele
insele. Culoarea aurie si gustul delicios sunt inconfundabile. Dupa ce albinele culeg nectarul de
la o floare, il amesteca cu produse chimice din saliva lor pentru a rezulta mierea.
Albinele zboara inapoi in stup si-l pastreaza in celulele fagurilor. Excesul de umiditate este
inlaturat din miere cu ajutorul aripilor albinelor, pentru ca mierea sa fie gata pentru consum.
Rolul si actiunea naturala a albinelor este cu adevarat uimitoare, iar rezultatul este un produs
alimentar deosebit: mierea.
Mierea are in compozitia sa numeroase principii active binefacatoare pentru sanatate. Acestea
sunt in mare parte zaharuri precum si microelemente, enzime, acizi organici si vitamine, ce au un
efect pozitiv prin actiunea de reglare a unor functii importante ale organismului. Gratie acestor
calitati, mierea a fost utilizata ca remediu de-a lungul timpului pentru vindecarea unor afectiuni
(gastro-intestinale, renale, respiratorii) si pentru tratarea plagilor infectate.

Vindecarea plagilor - mierea cruda este un remediu care dateaza din Egiptul si Grecia antice.
Medicina moderna redescopera proprietatile de vindecare ale mierii. Cercetatorii considera ca
mierea are capacitatea de a ucide microbii. Aciditatea din miere si caracteristica sa de a
deshidrata bacteriile ar putea fi motivul pentru care mierea vindeca ranile.
Sursa de energie - mierea de albine pura este o sursa de carbohidrati, atat fructoza cat si glucoza
pe care organismul le transforma in energie. Glucoza ofera instant energie in timp ce fructoza
este mai lent absorbita si furnizeaza energie in mod constant. Sportivii si copiii activi ar trebui sa
consume miere intrucat aceasta le va oferi energia de care acestia au nevoie. Mierea pura de
albine este o sursa naturala de minerale cum ar fi calciu, fier si potasiu dar si vitamine din
complexul B.
Prevenirea alergiilor sezoniere - mirea pura de albine poate fi benefica pentru persoanele care
sufera de unele tipuri de alergii. Pentru ca albinele aduna polenul de la plantele native si il
transforma in miere, consumul de miere produsa la nivel local poate preveni aparitia alergiilor
sezoniere.
Alte beneficii ale mierii includ:
- este antifungica si hranitoare
- ajuta la asimilarea calciului in organism
- are efect antibacterian atat in diverse probleme interne cat si externe ale organismului
- poate stimula sistemul imunitar
Mirea de albine are dulceata si o compozitie chimica asemanatoare cu cea a zaharului de masa,
astfel incat cantitatile de servire recomandate pentru miere sunt similare cu cele ale zaharului de
masa. O lingura de miere este considerata o portie si nu se recomanda sa se depareasca 10 linguri
pe zi. Se va tine cont ca pentru evidenta consumului celor 10 linguri de zaharmiere se vor lua in
calcul toate produsele consumate, inclusiv alimentele ambalate.
Depasirea a 10 linguri pe zi poate cauza probleme gastrice, cum ar fi crampe stomacale, balonare
si diaree. Din cauza continutului mare de fuctoza, consumul excesiv poate sa interfere cu

capacitatea intestinului mic de a absorbi nutrientii. Acest lucru ar putea declansa disconfort
abdominal pana cand mierea va fi eliminata din sistemul digestiv.
Consumarea excesiva, pe termen lung a mierii poate avea efecte negative asupra tractului
gastrointestinal. Absorbtia substantelor nutritive ar putea deveni o problema permanenta chiar si
atunci cand mierea nu este prezenta in sistemul digestiv.
Mierea este usor acida si expunerea prelungita la alimente acide poate eroda smaltul dintilor,
precum si mucoasa esofagului, stomacului si intestinelor, fapt ce poate duce la aparitia refluxului
acid. Consumul excesiv de miere la fel ca si orice fel de consum de zahar ar putea determina
instabilitatea valorilor insulinei.
Falsificarea mierii. Mierea poate fi usor falsificata atat prin metode directe cat si indirecte.
Falsificarea directa a mierii se poate face prin:
-adaos de substante indulcitoare naturale: zahar, zahar invertit, sirop de porumb, melasa;
-adaos de edulcoranti de sinteza: zaharin E954, aspartan E951, ciclamati E952, sucraloza E 955:
-adaos de coloranti; caramel E150;
-adaos de conservanti: acid benzoic si benzoati (E 210-E219), acid salicilic si salicilati;
-adaos de polen pentru corectarea spectrului polinic si adaos de corectare a spectrului enzimatic
(extract de malt, drojdii).
Falsificarea indirecta a mierii se efectueaza prin hranirea albinelor cu zahar, sirop invertit, sirop
de porumb. In acest mod, albina elaboreaza o miere care, in parte, nu provine din nectar sau
secretiile plantelor si insectelor. Aceasta miere nu are valoarea biologica si curativa a mierii
naturale autentice. Mierea nu trebuie sa fie contaminata cu antibiotice sau alti contaminanti
biologici, fizici sau chimici.
1.2 Compozitia chimica a mierii
Exista numerosi factori care influenteaza compozitia chimica a mierii: calitatea si compozitia
materiei prime (nectar sau mana), abundenta acesteia, factorii climatici, modul de exploatare a
albinelor, modul de recoltare, conditionare si conservare. Mierea obtinuta va avea caractere
specifice conditiilor in care s-a produs. Elementele care intra in compozitia mierii pot fi impartite
in trei grupe: apa, substante zaharoase, substante nezaharoase.
5

Fig.1 Compozitia mierii naturale

Constituentii majori ai mierii sunt apa si substantele zaharoase, care reprezinta 99% din miere.
Mierea poate fi considerata o solutie concentrata de zaharuri, datorita faptului ca principalii
componenti ai mierii sunt substantele zaharoase:
Glucidele sunt aldehide sau cetone ale unor alcooli polivalenti si in functie de posibilitatea lor de
a se hidroliza se impart in: - glucide nehidrolizabile, numite oze, monoze, sau monozaharide,
(zaharuri simple). Ozele sunt oxialdehide sau oxicetone provenite din oxidarea unor polialcooli
si sunt denumite dupa numarul atomilor de carbon, cele mai raspandite fiind: pentoza, hexoza,
glucoza;
- glucide hidrolizabile, (capabile de a fi descompuse sub influenta acizilor sau enzimelor in
zaharuri mai simple), numite ozide, care se impart in: holozide, (in alcatuirea carora intra in
6

exclusivitate monozaharidele), fiind cele mai importante pentru studiul mierii, iar dintre acestea:
zaharoza, maltoza, trahaloza, melecitoza, pentozani, fructozani, heterozide (in alcatuirea carora
intra o componenta glucidica si una neglucidica, sau aglicon).
In miere se mai gasesc in cantitati mari si alte holozide complexe sau heterozide ca mucegaiuri,
gume, etc, denumite impropriu dextrine. In mierea de mana dextrinele pot depasi 5%. Prezenta
dextrinelor mareste vascozitatea mierii si ii da un aspect cleios, neplacut.
Substantele nezaharoase se gasesc in cantitati mici in mierea de albine, aproximativ 1% din
miere, si nu sunt lipsite de importanta, contribuind la specificitatea acestui apreciat produs.
Fermentii (enzimele sau diastazele), sunt catalizatori biologici cu originea in celula vie.
Principalii fermenti din mierea de albine sunt carbohidrazele, iar dintre acestea:
- invertaza si zaharaza (sucraza), actioneaza asupra zaharozei, scindand-o in glucoza si fructoza;
-amilaza: - alfa amilaza (amilaza dextrinogena), actioneaza asupra amidonului pe care ii
transforma initial in dextrine, iar in final in maltoza;
- beta amilaza (amilaza zaharogena), actioneaza asupra amidonului pe care ii transforma direct in
maltoza;
Substantele minerale totale din mierea de albine variaza in limite foarte largi datorita multor
factori, (natura materiei prime si gradul de impurificare al acesteia, conditiile climatice, modul de
extractie, prelucrare si conservare, etc).
Principalele elemente minerale din miere sunt: sodiu, potasiu, fosfor, magneziu, cupru, aluminiu,
mangan, fier, clor, sulf, siliciu, cat si unele microelemente: beriliu, galiu, vanadiu, zirconiu, titan,
nichel, staniu, plumb, argint.
Mierea de albine este valoroasa si prin continutul sau in vitamine, care provin in exclusivitate din
polenul si nectarul plantelor. Principalele vitamine din miere apartin celor doua grupe:

- hidrosolubile: Vitamina B1 (tiamina), Vitamina B2 (riboflavina), Vitamina B6 (piridoxina),

Vitamina PP (niacina), Vitamina H (biotina), Vitamina B12 (cianocobalamina), Vitamina C (acid
ascorbic), acid pantotenic, acid folic, rutina;
- liposolubile: Provitaminele A, Vitamina K

2. MIEREA ALIMENT
Mierea naturala contine peste 280 de compusi, din care predomina glucidele (amestesc de
fructoza-glucoza) si, in cantitati mici de zaharoza, maltoza; contine de asemenea,
macroelemente: potasiu, sodiu, magneziu, fosfor, sulf, clor si o serie de microelemnte: fier,
cupru, siliciu, galiu, vanadiu, beriliu, argint, zirconiu extrem de necesare functiilor metabolice
ale omului.
Mierea de mana are un continut de 5-10 ori mai mare de minerale in comparatie cu mierea
florala, de unde culoarea mai inchisa, vascozitatea mai mare si gustul usor lesios. De asemenea,
mierea naturala contine substante cu efect anti-inflamator si vitamine din grupul B, vitamina C si
vitamina K, precum si o varietate de enzime active de origine vegetala (mierea florala) si de
origine animala (mierea de mana).
Datorita prezentei unor microorganisme benefice si a compozitiei sale bogate si variate, mierea
naturala consumata cu moderatie de catre persoanele carora nu le este contraindicata (suferinzii
de diabet) are o serie de proprietati ditetico-terapeutice: activitate microbiostatica (franeaza
dezvoltarea microbilor) si microbicida (omoara microbii), capacitate antioxidanta (anihileaza
radicalii liberi) si are efect stimulator asupra microflorei intestinale probiotice, benefica.
Uneori mierea poate fi contaminata cu agenti nedoriti (drojdii ca Saccharomyces melis, S. Rozei)
sau chiar patogeni, cum sunt sporii de Clostridium botulinum, periculosi pentru sugari si copii
mici. Mierea natura favorizeaza absortia intestinala a fierului, fiind indicata suferinzilor de
anemie feripriva. De asemenea, mierea stimuleaza dezvoltarea microflorei lactice probiotice,
fiind recomandata celor care urmeaza tratamente cu antibiotice, celor care consuma alimente cu
8

E-uri conservanti, celor care fumeaza sau fac exces de alcool, pentru evitrarea instalarii
dosbiozei care poate avea urmari grave asupra sanatatii, inclusiv prabusirea sistemului imunitar
si aparitia sindromului de intestin permeabil.
Mierea poate fi ecologica, conventionala sau poate proveni de la plante modificate genetic.
Cercetarile recente au demonstrat ca beneficiile nutritive si curative ale mierii ecologice sunt
semnificativ superioare celorlalte si, totodata sunt mai sigure, avand niveluri scazute de
contaminanti. Pentru mierea de calitate, astazi se mai utilizeaza si termenul de miere vie.
Aceasta desemneaza o miere in starea sa naturala, asa cum este extrasa di stup, fara a se interveni
asupra compozitiei. Cu alte cuvinte este miere bruta, care nu a suferit nici tratamente termice
(incalzire la peste 40C) si nici tratamente chimice sau fizice (filtrare). Mierea incalzita la
temperaturi de peste 40C se degradeaza prin inactivitatea enzimelor, antioxidantilor, vitaminelor
si microflorei probiotice. Mai mult sub influenta caldurii fructoza se transforma intr-un compus
toxic HMF (hidroximetilfurfural). Continutul de HMF din miere este un indicator care
diferentiaza mierea ce poate fi pusa in consumul uman, fata de cea care este interzisa
consumului. Datorita transformarii in special a fructozei in HMF si substante melanoide, mierea
tratata termic se inchide la culoare. Produsele de cofetarie si patiserie vor fi indulcite cu miere
numai dupa ce s-au racit si nu innainte de a fi introduse in cuptor. Sosurile, dressing-urile cu
miere nu se incalzesc.
Desi mierea nu este un aliment complet, ea poate acoperi o parte semnificativa din nevoile
organismului de vitamine, enzime, antioxidanti, minerale, proteine, lipide, probiotice. Mierea
naturala este indicata in hrana oamenilor de toate varstele. Este utilizata si in alimentatia pre
post operatorie si artificiala. Mierea este un aliment energizant fiind util in combaterea oboselii,
surmenajului, stresului. Este un bun inlocuitor atat pentru alti indulcitori naturali, ca zaharul
rafinat, siropul de porumb, dar si al edulcorantiilor artificiali.
Pentru adulti, se recomanda in general un consum de 1-3 g/kg corp pe zi, iar pentru copii doza
este de jumatate din cea pentru adulti.
Cand mierea este consumata ca aliment, desi ea trebuie mai degraba considerata condiment,
trebuie sa tinem cont de urmatoarele:

-mierea trebuie tinuta in gura, sub limba, cat mai mult timp posibil, prentru a favoriza o mai mare
absortie a nutrientilor inca din cavitatea bucala;
-mierea trebuie consumata in cantitati mici si in mod repetat;
-cel mai indicat mod de a consuma mierea este cel in faguri; astfel putem beneficia de o gama si
mai larga de substante active biologic, constinute in ceara, si care nu se gasesc in miere;
- pentru consumul in scop nutritiv si curativ se recomanda mirerea poliflora ecologica;
2.1 Mierea ca mijloc de prevenire a bolilor
Diabetul studii recente, facute in mai multe tari ale lumii, arata ca inlocuirea totala a zaharului in
alimentatie cu miere duce la o scadere cu 60-70% a ratei aparitiei diabetului. Mai ales in
alimentatia copiilor si tinerilor este recomandata folosirea mierii ca unic indulcitor, deoarece
ajuta la prevenirea diabetului juvenil, altfel imposibil de vindecat prin mijloacele actuale.
Obezitatea se recomanda, de asemenea, inlocuirea totala a zaharului cu miere, care nu da aceeasi
dependenta ca si zaharicalele obisnuite. Cercetari recente arata ca peste 60% din obezii din
intreaga lume sunt, practic, dependenti de zahar si, mai ales, de produsele care il contin
(ciocolata, prajituri, sucuri, bomboane, inghetata). La miere, aceasta dependenta nu apare.
Caria dentara are drept cauza nu doar bacteriile fixate la nivelul smaltului dintilor, ci si anumite
tulburari metabolice produse, conform mai multor studii, de catre consumul de zahar. De la
aparitia zaharului in alimentatie, in urma cu 200 de ani, rata aparitiei unor boli cum ar fi caria
dentara, diabetul, obezitatea a crescut exponential. In prezent, caria dentara este cea mai
raspandita boala din lume, 98% din populatia planetei suferind de ea. Daca vreti sa franati
fenomenul aparitiei acestei probleme, inlocuiti complet zaharul cu mierea de albine.
Constipatia se previne foarte eficient prin consumul zilnic de miere. Doza care se ia in fiecare zi
este de doua lingurite de miere, pe cat posibil lichida si proaspata (obtinuta in anul respectiv).
Osteoporoza apare atunci cand in organism nu mai sunt sintetizati suficienti hormoni estrogeni,
hormoni care au un rol crucial in fixarea calciului in oase. Toate tipurile de miere contin in
cantitati mici laptisor de matca, cea mai bogata substanta naturala in acest tip de hormoni.
10

Asadar, consumul zilnic de miere furnizeaza sistematic organismului acest ajutor hormonal,
ajutand la prevenirea acestei boli.
Menopauza prematura nu poate aparea la femeile care consuma zilnic miere, legume si fructe
crude. Aceste alimente sunt un puternic reintineritor, stimuland in mod armonios activitatea
ovarelor si intarziind aparitia menopauzei, cu pana la zece ani.
Lipsa de calciu si de magneziu nu este combatuta direct de miere, care contine totusi cantitati
destul de reduse din aceste minerale. In schimb, inlocuirea zaharului cu miere impiedica aparitia
carentelor in aceste substante, deoarece spre deosebire de "otrava alba" (cum este denumit
zaharul), mierea nu consuma si nu perturba asimilatia acestor doua minerale esentiale.
Tulburarile de crestere si de dezvoltare la copii pot fi extrem de eficient prevenite prin consumul
sistematic de miere de albine si de polen de albine. Ambele produse stimuleaza in mod armonios
procesele de crestere si de dezvoltare, atat la nivel fizic, cat si psihic sau mental.
3. SORTIMENTE DE MIERE SI INDICATIILE LOR
Mierea poate avea calitati terapeutice deosebite in functie de specia melifera de la care provine.
Mierea poliflora. Este elaborata de albine din nectarul mai multor flori, in special a celor care
apar primavara. Exte o miere complexa, de foarte buna calitate nutritionala si terapeutica. Se pot
gasi sortimente de miere poliflora de munte, deal si campie. Este considerata o miere "
completa", fiind recomandata cel mai des pentru diferite afectiuni. Datorita compozitiei (zaharuri
simple, glucoza si fructoza), este direct asimilabila. Mierea contine, in cantitati mici vitaminele
grupului B si vitamina C. De asemenea, mierea contine enzime: invertaza, amilaz, catalaz,
acizi organici: lactic, gluconic, saruri minerale: fier, potasiu,calciu,fosfor.
Mierea de floarea-soarelui. Normalizeaza tensiunea arteriala. Este indicata atat in hipertensiune
cat si in hipotensiune, boli cardiovasculare si cerebrovasculare. Este febrifuga si combate
anumite afectiuni stomacale.

11

Mierea de salcam. Culoarea mierii de salcam, imediat dupa recoltare, este transparenta, insa,
depinde de fagurii in care a fost facuta. Astfel poate avea nuante de la incolor la galben pai sau
galben deschis.
Mierea de salcam are un gust placut, dulce, este vascoasa si fluida si nu prezinta semne de
cristalizare cand este proaspata. Cristalizarea este un proces natural si depinde de raportul dintre
glucoza si fructoza din componenta mierii si de temperatura mediului. Datorita unei cantitati
mari de fructoza, aceasta nu se cristalizeaza decat dupa un an si jumatate doi ani, dar nici atunci
in totalitate.
Indicata in maladiile cardiovasculare, astm, tuse, infectii bronhopulmonare, tuberculoza,
pneumonie, reumatism. Fiind un bun antiseptic se recomanda in ulcerul gastric si duodenal si in
gastrita hiperacida. Este un bun calmant al sistemului nervos, fiind utila in tratarea nevrozelor.
Excelent tonic, folosit in tratarea asteniei, tulburarilor de memorie, pentru intarirea sistemului
imunitar. Este recomandata copiilor, convalescentilor, gravidelor si femeilor care alapteaza;
induce somnul, contribuind la calitatea acestuia impreuna cu mierea de tei.
Mierea de tei. Are o puternica aroma de tei ca un parfum proaspat, reflexe galben-aurii, uneori
verzui, oricum are culoare deschisa si este mai fluida.
Combate insomnia si calmeaza sistemul nervos. Este un bun antiseptic digestiv si pulmonar,
indicat in bronsita. Are efecte de stimulare a metabolismului si a detoxifierii la nivel celular.
Mierea paducel. Impreuna cu mierea de floarea-soarelui si mierea de iarba-neagra, mierea de
paducel este indicata in hipertensiune si bolile cardiovasculare si cerebrovasculare.
Mierea de cires, mar, par, prun. Impreuna cu mierea de iarba-neagra este utila in tratarea
vasopatiilor, in special venopatiilor, flebitelor, tromboflebitelor, varicelor. Impreuna cu mierea de
rapita, are efecte pozitive in maladiile renale.
Mierea de rapita. Mierea de rapita se recolteaza in luna mai, daca provine din insamantari de
toamna. Coloratia este foarte slaba, nu depaseste 35 mm pe scara Pfund (gradata de la 0 la
140mm). Mirosul este specific, amintind de varza. In schimb, gustul este foarte placut, nefiind
atat de dulce. Continutul de apa este destul de ridicat,18%, datorat si grabei de la recoltare,
12

mierea de rapita poate cristaliza chiar in faguri, devenind imposibil de extras. Valoarea ph este
relativ ridicata si aciditatea destul de slaba - (ph = 4, aciditatea totala de ordinul a 15 meg./kg).
Conductibilitatea electrica foarte scazuta indica un continut scazut in substante minerale.
Structura zaharurilor este caracterizata prin abundenta glucozei, care domina asupra fructozei.
Aceasta este cauza cristalizarii extrem de rapide a mierii. Ca si consecinta , mierea de rapita se
comercializeaza doar cristalizata. Aspectul este al unei creme, datorata cristalelor foarte fine.
Este indicata ca adjuvant in tratarea osteoporozei si in afectiunile de ateroscleroza. Precum si in
preventia unor forme de cancer. Mierea de rapita protejeaza ficatul si stimuleaza functiile
pancreasului (cu moderatie si sub indrumarea medicului, este indicata si in diabetul zaharat). De
asemenea inbunatateste functiile rinichilor si a splinei.
Mierea de faguri, mierea de capaceala. Este indicata in mentinerea unei bune igiene a cavitatii
bucale. De asemenea are efect pozitiv asupra vederii. Mierea de capaceala este utila in afectiuni
bronhopulmonare, dar si in detoxifiere, stimuland tranzitul intestinal si asigurand antioxidanti
naturali puternici.
Mierea de capsun. Este cunoscuta si ca mierea sportivilor, este antianemica, combate astenia,
oboseala fizica si intelectuala.
Mierea de maslin. Are o puternica actiune antioxidanta, chemopreventiva, fiind utila in preventia
unor forme de cancer. Este de asemenea indicata in ateroscleroza, boli cardiovasculare, hepatice
si alte hepatopatii, in bolile vezicii biliare si in HIV-SIDA.
Mierea de rozmarin si mierea de busuioc. Au efect sedativ, calmant, antistres si stimuleaza
digestia. Sunt recomandate in afectiuni nervoase, insomnii, agitatie si excitatie nervoasa, spasme
musculare, colici abdominale, tuse, bronsita. Sunt indicate persoanelor obosite, stresate dar si
copiilor.
Mierea de scortisoara si mierea de ghimbir. Sunt sortimente exotice ca si mierea de rozmarin si
busuioc. Se recomanda in afectiuni urinare, cistita, afectiuni renale, ateroscleroza, diabet zaharat,

13

colici abdominale, bronsita, tuse, in boli digestive, caderea parului si impotenta. Ambele
sortimente au si actiune imunostimulatoare.
Mierea de padure-deal. Indicata in tulburarile de crestere, afectiuni hepato-biliare, boli
gastrointestinale, cardiovasculare, astm bronsic, anemii, cicatrizant, in menopauza si in preventia
unor forme de cancer.
Mierea de Manuka. Provine din nectarul arborelui manuka, originar din Noua Zeelanda si sudestul Australiei. I se atribuie puternice proprietati antibiotice precum si alte efecte benefice
asupra functiilor organismului.
Mierea cu radiu. Provine din Abhazia, contine radiu natural radioactiv, care se gaseste in solul
acestei zone. Se utilizeaza in tratarea unor forme de cancer.
Mierea de menta. Este culeasa de albine din culturile de menta intinse pe zeci de hectare. Se
foloseste ca antitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic, antispastic. Usureaza digestia,
combate balonarea.
Mierea de trifoi - este obtinuta de albine, atunci cand sunt tinute in pastorala, in preajma
lanurilor cultivate cu soiurile furajere ale speciei Trifolium repens. Are o actiune diuretica foarte
buna, ajutand la eliminarea apei in exces din tesuturi si, de asemenea, are o actiune estrogena,
adica ajuta la fixarea calciului in oase, iar la femei favorizeaza accentuarea caracterelor feminine
si are efect intineritor puternic.
Mierea de mac - are un efect somnifer, antispastic si anafrodiziac (reduce excitabilitatea sexuala)
puternic. Are adesea o nuanta mai inchisa, din cauza ca are in compozitie si mici granule de
polen de mac, care este negru la culoare.

14

4.BIBLIOGRAFIE

15