Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Timisoara 2017
CUPRINS
INTRODUCERE.............................................................................................................................................3
MATERII PRIME SI AUXILIARE............................................................................................................4
“ECLER CU CREMA DE VANILIE”...........................................................................................................4
PROCESUL TEHNOLOGIC......................................................................................................................7
II.1. Schema de obtinere..............................................................................................................................7
II.5. Dozarea materiilor prime si auxiliare.................................................................................................11
II.6. Prepararea aluatului...........................................................................................................................12
II.7.Prelucrarea aluatului...........................................................................................................................13
II.8. Coacerea............................................................................................................................................13
II.9. Racirea...............................................................................................................................................13
II.10. Asamblarea si finisarea....................................................................................................................13
II.11. Transformarile care au loc in timpul................................................................................................14
CAPITOLUL III........................................................................................................................................14
CALITATEA PRODUSULUI FINIT........................................................................................................14
Defecte posibile.....................................................................................................................................15
III.3. Concluzii..........................................................................................................................................16
BIBLIOGRAFIE:......................................................................................................................................17
2
INTRODUCERE
Alimentele pe care le consumăm conţin diverse substanţe nutritive, fie care îndeplinind o
anumită funcţie în organism. Unele construiesc şi repară ţesuturi – care sunt componentele
organismelor noastre cum ar fi oasele, muşchii, pielea, părul etc. Altele furnizează energie sau
elimină toxinele care, dacă nu ar fi eliminate ar fi un pericol pentru organism, deci, este
important să consumăm o varietate de alimente care împreună să conţină cantitatea potrivită din
fiecare substanţă nutritivă. Dacă un aliment este consumat în exces, iar altul nu este consumat
îndeajuns, unele funcţii ale corpului vor fi afectate, reflectându-se în starea generală a sănătăţii.
Din cele mai vechi timpuri, de la prima revoluţie alimentară, cerealele au avut şi au o importanţă
deosebită pentru hrana omului. Astfel, încă din epoca paleolitică, hrana vegetală se asigura prin
culegerea de fructe, rădăcini şi seminţe ale unor plante, care erau consumate ca atare. Primele
mori apar în neolitic (3000 î. e. n.), antrenate iniţial cu braţele şi apoi cu animalele, simultan
trecându-se de la consumul de boabe fierte la cel de turte coapte preparate din cereale sfărâmate.
Popoarele din Orientul Mijlociu încă în 2500 – 2000 î.e.n. preparau un aluat de consistenţă
redusă, frământat în cuve mari de pământ, fermentat sau nefermentat şi uscat sub formă de turte
la soare sau copt (mai târziu), în cuptoare. Funcţie de starea socială a consumatorilor se stabileau
sorturile de făină (sortul de grâu pentru poporul de rând, făina cernută pentru stăpâni de sclavi şi
făina foarte fină, de cele mai multe ori îmbogăţită cu fructe (smochine, curmale, pentru faraoni şi
sclavi).
Grecii au perfecţionat tehnologia pâinii prin îmbunătăţirea calităţii şi lărgirea gamei sortimentale,
în izvoarele istorice se cunosc peste 72 sortimente.
Apariţia industrializării, aşezărilor omeneşti suprapopulate, rafinarea gusturilor în alimentaţie a
dus la mecanizarea şi modernizarea sistemelor şi principiilor tehnice folosite.
În ţara noastră primele unităţi de panificaţie de top industrial au fost construite de către armată.
Făina reprezintă materia primă de bază, care intră în cea mai mare proporţie în componenţa
produselor de panificaţie şi făinoase. Se utilizează, în principal, făină de grâu şi numai pentru
unele sortimente de pâine, ca adaos făina de secară.
Lărgirea permanentă a sortimentaţiei, concomitent cu progresul în tehnologia de fabricare a
multiplelor produse, impune utilizarea de făinuri cu însuşiri fizice şi tehnologice diferenţiate.
Calitatea făinii devine în prezent una din problemele fundamentale pentru industria panificaţiei şi
produselor făinoase. Aceasta deoarece mecanizarea avansată şi mai ales, automatizarea
proceselor tehnologice nu permit modificarea cu uşurinţă a parametrilor de lucru stabiliţi. Drept
urmare, pentru obţinerea produselor de bună calitate, în condiţii economice superioare, făina
trebuie să aibă însuşiri cât mai constante şi corespunzătoare cerinţelor de fabricaţie a fiecărui
sortiment sau grupe de produse.
Produsele de cofetărie patiserie reprezintă o categorie de produse foarte solicitate de clientii din
toate segmentele de vârste datorită valorii gustative şi estetice deosebite.
3
CAPITOLUL I
Faina – este produsul obtinut prin macinarea graului preluand selectiv componenti
alimentari ai acestuia. Dintre acestea cele mai folosite in patiserie-cofetarie sunt tipurile 000 si
680 corespunzatoare fainii albe.
- amidonul;
- celuloza.
Proteinele au insa o valoare biologica redusa, fiind partial complexe si lipsite de lizina.
4
Substantele minerale (P si K), cat si vitaminele din complexul B ridica valoarea nutritiva
a fainii, desi este lipsita de vitaminele A, D, C.
Laptele – este produsul natural secretat de glandele mamare ale animalelor mamifere sub
forma de lichid alb-galben, apos, mai vascos ca apa, cu gust dulce, standardizat sub denumirea
de “lapte crud integral”.
Zaharul – este un produs de larg consum obtinut prin prelucrarea sfeclei de zahar sau a
trestiei de zahar, utilizat in scopul indulcirii produselor alimentare. Din punct de vedere chimic
este un zaharid (zaharoza 99,6%) care prin ingerare se asimileaza rapid si integral producand
energie.
- tos
- farin
- bucati.
5
Ouale. Oul este unul dintre cele mai complete alimente, continand practic toate trofinele
esentiale pentru alimentatia omului.
Oul contine:
- substante minerale deosebite, printre care fosfor lecitrinic, fier usor asimilabil, calciu,
precum si vitaminele liposolubile D si E.
Compozitia chimica:
Variaza in functie de specie si hrana pasarii, greutatea oului si raportul dintre compontele
sale.
Compo- Substante
Apa Proteine Lipide Glucide Vitamine
nente minerale
B1, B2, B6,
Albus 86 12,6 urme 1 0,6
B12, PP.
A1, B1, B2,
Galbenus 50,8 16,2 31,7 - 1,1
D, E
Prelucrarea primara:
Untul – aspect in sectiune, suprafata continua, fara picaturi vizibile de apa, goluri de aer
sau impuritati; consistenta: masa compacta nesfaramicioasa; culoare alb-galben deschis,
uniforma in toata masa, cu luciu caracteristic la suprafata si in sectiune; miros placut cu aroma
bine exprimata; gust placut, aromat, proaspat, fara gust strain.
6
Ouale – coaja nevatamata curata, camera de aer (inaltimea) – 5 mm; albusul – consistenta
densa, transparent, dens, de culoare alb spre roz; galbenusul – semiglobular, usor aplatizat, bine
delimitat de albus ; densitatea – in solutie de 6% NaCl nu pluteste; gust si miros caracteristic
oului proaspat.
Sarea – este solida sub forma de cristale (cuburi) transparente, cu gust sarat, este solubila
in apa, fara miros, culoare alb cenusie, fara gust strain si fara impuritati.
Zaharul – este format din cristale de zaharoza de culoare alba lucioasa; cristalele trebuie
sa fie de marime cat mai uniforma, nelipicioase, si sa nu formeze conglomerate, sa nu contina
impuritati mecanice; este solubil in apa; solutia trebuie sa fie clara, fara sedimente, dulce, fara
miros si gust strain.
Vanilia – se prezinta sub forma de baton lung de 10-15 cm, flexibil, de culoare alba, cu
suprafata lucioasa sau acoperita cu pori fini de vanilina.
Amidonul – de culoare alba, sub forma de pulbere, fara impuritati sau corpuri straine.
CAPITOLUL II
7
PROCESUL TEHNOLOGIC
8
Coacerea
9
II.2. Schema tehnologica
II.3.
Reteta de fabricatie a
10
Oua Buc. 8
C. Materii auxiliare pentru crema
Lapte Litru 0,500
Oua Buc. 4
Zahar kg 0,175
Amidon Kg 0,100
Vanilie Kg 0,005
Regim tehnologic
Timp de preparare a aluatului 15 minute
Temperatura initiala de coacere 220-2500C
Temperatura moderata 220-1800C
Durata de coacere 10-15 minute
Lungimea eclerului cu crema de vanilie 10-12 cm
Are scopul de a aduce materiile intr-o stare corespunzatoare pentru prepararea aluatului si
desfasurarea procesului tehnologic:
- amestecarea
- cernerea
- incalzirea.
Pentru cernerea fainii folosim cernatorul vertical cu sita rotativa. La cernatorul cu sita
cernatoare, faina este ridicata de melc si impinsa pe peretii laterali ai sitei, obligand-o sa treaca
prin orificii (diametrul orificiilor sitei este de 1 mm).
11
Avantajul cernatorului cu sita rotitoare este ca executa o cernere buna a fainii si este
montat pe roti, putand fi deplasat in orice loc. De asemenea, este prevazut si cu un dispozitiv de
macinare a pesmetului de paine si un dispozitiv de rasturnare a sacului.
Pregatirea grasimilor: grasimile lichide se folosesc ca atare sau sunt incalzite. Untul se
introduce in aluat cubulete.
12
Dozarea materiilor solide ca sarea, zaharul, untul, zaharul vanilat, se cantaresc cu
cantarul manual.
Laptele se pune la foc, impreuna cu zaharul, untul, si putina sare, cand a dat un clocot se
amesteca cu telul pana ce se incorporeaza si sa nu se prinda de fundul vasului. Apoi tragem de pe
foc, amestecand pana ce compozitia se racoreste se adauga ouale unul cate unul amestecandu-se
in continuare dupa fiecare ou, pana ce acesta se incorporeaza in aluat.
Aluatul astfel preparat trebuie sa fie potrivit de moale pentru a fi turnat in forme sau in
tava unsa cu posul.
Intr-o cratita emailata se pune laptele la clocotit si vanilina, se lasa circa 15 minute sa se
parfumeze laptele. Se freaca bine intr-un castron ouale, zaharul, amidonul, apoi se toarna laptele
fierbinte putin cate putin, amestecandu-se mereu sa nu se prinda de fundul vasului.
Cand crema incepe sa se lege, se freaca mai repede si mai vartos, ca sa se desfasoare toate
cocoloasele, si se da deoparte, lasand crema sa se raceasca.
- se pune intr-un cazanel si apoi in bazin-marine, amestecand din cand in cand cu
atentie, pentru a nu fi stropita cu apa pana isi modifica consistenta;
- in functie de utilizari se adauga si ulei (150 ml) pentru stabilirea consistentei;
13
- se aseaza apoi vasul pe gheata si se tableaza (amesteca) pana se raceste la
temperatura de 370C;
- pentru a avea siguranta ca este bine potrivita, se ia proba (putina ciocolata, turnata
pe hartie si introdusa la rece, sa se intareasca repede, sa prezinte luciu, sa se desprinda usor de pe
hartie si prin rupere sa fie constanta). Prezentand acesti indici de calitate, ciocolata se poate
folosi la finisarea preparatelor.
II.7.Prelucrarea aluatului
Divizarea se realizeaza cu ajutorul posului prin turnare si se obtin cojile pentru ecler.
II.8. Coacerea
Gradul de coacere se apreciaza dupa consistenta cojii, care trebuie sa fie tare la pipait. La
coacere se utilizeaza cuptorul tunel electric.
II.9. Racirea
Glasarea
Eclerul obtinut se introduce cu fata in jos in ciocolata cuvertura, preparata pana la nivelul
taieturii. Se aseaza pe placul de lucru cu partea glasata in sus, si se pune la rece pentru intarirea
glazurii.
14
Sunt determinate de cele doua procese termice – oparirea si coacerea – care au ca efecte
finale afanarea, formarea scheletului poros si rumenirea preparatelor.
- proteinele din albus se transforma in vapori care prin dilatare se masoara cresterea
temperaturii, ajuta la formarea scheletului poros;
- volumul preparatului, creste miezul afanat, apare format din spatii egale cu
structura de fagure;
- coaja intarita prezinta crapaturi, cat si pori prin care ies vaporii.
CAPITOLUL III
- placut
Aspect vizual
- specific
Gust
- sa nu se simta gustul de faina
Culoare - galbena
Miros - specific ingredientelor adaugate
Aspect interior - fara aglomerari
15
- galbena
Culoare
- bine copt
- specific
Miros
- aroma de ciocolata si vanilie
- sa nu fie crud
Aspect interior
- crema sa nu fie branzita
- neatentia lucratoru-lui
- aspect mat - temperatura ridicata a - idem
fondantului
- glazura lipicioasa - control pe faze
- temperatura scazuta a
- frisca depaseste fondantului - indepartarea surplusului
suprafata prajiturii
- neatentie la decorare
16
III.3. Concluzii
BIBLIOGRAFIE:
http://biblioteca.regielive.ro/licente/industria-alimentara/materii-prime-si-auxiliare-
folosite-la-fabricarea-aluatului-oparit-329879.html
17
http://calorii.slabute.ro/calorii-aluat-oparit-preparat-reteta-inclusiv-aluat-ecler.html
http://www.qreferat.com/referate/alimentatie/Proiect-alimentatie-ECLER-CU-C131.php
18