Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS:
ARGUMENT
CAPITOLUL 1. PROCESE TEHNOLOGICE DE OBTINERE A BRANZETURILOR.
1.1.
1.2.
1.3.
ARGUMENT
Branza este un fel de mancare stravechi, ale carei origini dateaza dinaintea istoriei inregistrate.
Probabil descoperita in Asia Centrala sau in Orientul Mijlociu, producerea branzei s-a raspandit
in Europa si a devenit o industrie sofisticata in timpul Imperiului Roman Antic. Pe masura ce
influenta romana s-a retras, au aparut tehnici de preparare locale distincte. Aceasta diversitate a
ajuns la apogeu in epoca industriala timpurie si a inceput apoi sa decada (dar in proportie mica)
datorita mecanizarii si a factorilor economici.
Origini
Originile exacte ale producerii branzei sunt necunoscute, iar estimarile aproximative se situeaza
din 8000 inainte de Cristos pana in 3000 inainte de Cristos. Creditul pentru descoperire apartine
cel mai probabil triburilor nomade turce din Asia Centrala, cam in acelasi timp cu inventarea
iaurtului, sau popoarelor din Orientul Mijlociu. O legenda comuna despre descoperirea branzei
povesteste despre un nomad arab carand lapte de-a lungul desertului intr-un recipient facut din
stomac de animal, care a descoperit cum laptele a fost separat in branza si zer de catre cheagul
din stomac.
Lasand la o parte legendele populare, cel mai probabil branza a aparut ca o modalitate de
conservare a laptelui batut si acidulat prin presare si sarare, cheagul fiind introdus mai tarziu poate cand cineva a observat ca branza preparata intr-un stomac de animal este mai solida si are o
textura mai buna.
Cea mai veche dovada arheologica a producerii de branza a fost gasita in picturile din mormintele
egiptene, datand in 2300 inainte de Cristos. Cele mai timpurii branzeturi au fost probabil destul
de acre si sarate, similare in textura cu branza taraneasca sau branza feta.
Din Orientul Mijlociu, branza a ajuns in Europa, unde climatul mai racoros a impus o sarare
agresiva pentru conservare.
Antichitate
Mitologia greaca il considera drept descoperitor al branzei pe zeul Aristeu, fiul lui Apollo.
In vremea romanilor, branza devenise o mancare comuna, consumata in fiecare zi, nu foarte
diferit de ziua de azi. Columella\'s De Re Rustica (65 inainte de Cristos) a descris detaliat
procesul de producere al branzei, folosirea cheagului, presarea branzei, sararea si imbatranirea.
Europa Evului Mediu
Romanii au adus in Europa un set uniform de tehnici de producere a branzei. Pe masura ce gloria
romana a apus, branza s-a diversificat foarte mult, popoarele si provinciile creand tipuri
traditionale. Franta si Italia sunt tarile cu cea mai mare diversitate in materie de branzeturi,
aproape 400.
Era moderna
3
Prima fabrica pentru productia in masa a branzei s-a deschis in Elvetia, in 1815, dar aceasta
intreprindere avut succes pentru prima oara in Statele Unite. Creditul se acorda de obicei, lui
Jesse Williams, proprietarul unei ferme de lactate din New York, care a inceput sa faca branza
dupa o modalitate asemanatoare cu linia de asamblare, folosind lapte de la fermele vecine.
In anul 1860 s-a inceput sa se reproduca masiv cheagul, si la sfarsitul secolului, oamenii de stiinta
creau culturi pur microbiene. Inainte de asta, bacteria folosita la fabricarea de branza era fie din
natura, fie din reciclarea zerului preparat mai devreme; culturile pure insemnau ca se va putea
produce o branza mult mai aproape de un standard comun.
In ziua de azi, branza facuta in fabrica a inlocuit aproape in totalitate vechea metoda de preparare.
Materia prima principala pentru industria laptelui si a produselor lactate o constituie laptele de
vaca , de oaie si de bivolita .
Laptele poate fi consumat ca atare sau sub forma diverselor produse prelucrate : iaurt , unt ,
branzeturi , etc.
Datorita compozitiei chimice , laptele si produsele lactate ocupa un loc important in alimentatia
omului , a bolnavilor , a copiilor si a batranilor , in special . El contine toate principiile nutritive
indispensabile organismului sub forma usor digestibila .
Dupa mai multi ani de stagnare , productia mondiala de lapte a inceput sa creasca , desi la unele
tari precum Ucraina si Federatia Rusa a scazut . In contrast , productia a crescut deosebit de mult
in Noua Zeelanda si intr-o masuramai mica in Australia . Productia a crescut si in unele tari ale
Europei de Est , mai ales in Polonia . In Statele Unite productia de lapte a crescut doar marginal .
In tarile in curs de dezvoltare cresterea a fost mai puternica in Asia (India) si America de Sud .
Branzeturile in saramura se caracterizeaza printr-o tehnologie specifica de
prelucrare a laptelui si de maturare-pastrare in saramura . Sistemul de pastrare in saramura
asigura o durata lunga de conservare ( pana la 1an ) , ceea ce constituie o caracteristica
importanta atat din punct de vedere calitativ cat si economic a acestor branzeturi .
Prin valorificarea laptelui de vaca si oaie in perioada de varf de productie in branzeturi
conservate in saramura , se poate asigura uniformitatea consumului de branzeturi , mai ales in
perioada de minim de productie , cand majoritatea cantitatii de lapte se dirijeaza catre laptele de
consum si produse proaspete .
CAPITOLUL I .
PROCESE TEHNOLOGICE DE OBTINERE A BRANZETURILOR
vaca
87,5
12,5
oaia
83,0
17,2
bivolita
81,5
18,5
capra
87,0
13,0
9,0
10,2
10,3
8,9
2,8
0,6
3,5
4,6
1,1
6,8
3,6
0,7
8,2
3,2
1,0
4,1
4,5
4,5
5,0
4,6
0,75
0,85
0,8
0,8
Laptele constituie un aliment care prin compozitia chimica bogata si valoarea nutritiva
ridicata , acopera in cea mai mare masura necesarul uman de alimente de origine animala , fiind
indispensabil in hrana copiilor , bolnavilor sau a celor care isi desfasoara activitatea in medii
toxice. Totodata laptele este si materia prima din care se prepara numeroase produse lactate (unt ,
smantana , produse dietetice , branzeturi , produse lactate acide ), cu pondere mare cantitativa si
calitativa in alimentatia omului.
De obicei prin lapte se intelege laptele de vaca si care reprezinta 90% din productia
totala . Laptele de vaca contine in medie 87,5% apa , 3,5% grasime , 3,4% protide , 4,5%
lactoza , 0,7% saruri minerale si alti compusi chimici cu pondere scazuta . Acesti compusi se
gasesc in laptele sub diverse forme : in emulsie (substante rase , pigmenti , vitamine liposolubile )
, in dispersie coloidala ( substante proteice ) si in solutie (lactoza , saruri , pigmenti , vitamine
liposolubile ,unii compusi azotati ) .
Substantele proteice din lapte sunt formate din 80-85% cazeina , 10-12% lactalbumina si
5-8% lactoglobulina . Component de baza , cazeina se deosebeste de celelalte doua substante prin
faptul ca molecula sa contine acid fosforic , fiind o fosfoproteina . In lapte cazeina este legata de
sarurile de calciu ( formeaza complexul cazeino-fosfo lactic ) si precipita sub actiunea diversilor
factori in paracazeina de calciu , proprietate ce sta la baza fabricarii produselor lactate acide si a
branzeturilor .
Apa constituie mediul in care se gasesc dizolvate sau in suspensie componentele laptului .
Continutul in apa al laptelui variaza intre 87-87,4%.
Lipidele din lapte au in compozitia lor gliceride , steride , si fosfatide.
Gliceridele . In compozitia gliceridelor acidul oleic ocupa primul loc , apoi urmeaza acizii
: palmitic si stearic . Acesti trei acizi reprezinta 70-75%din totalitatea acizilor grasi.
Acizii grasi cu masa moleculara mica , ca :acidul butiric , acidul capronic , acidul caprilic
si acidul caprinic reprezinta 7-9%din totalul acizilor grasi ai grasimiidin lapte .
Intre lipidele complexe se gasesc : lecitine , cetaline etc .
Lecitinele au valoare nutritive ridicata . Prezinta importanta tehnologica deoarece asigura
stabilitatea emulsiei de grasime in faza apoasa a laptelui.
Lactoza . Singurul zahar continut de lapte este lactoza . Proportia sa in laptele de vaca
variaza intre 4,7% si 5,2% . Sub actiuneaunor microorganisme , lactoza fermenteaza , fiind
transformata in acid lactic , acid butiric , acid proionic saualcool etilic . Unele dintre procesele de
fermentare ale lactozei sunt utilizate pentru obtinerea unor produse din lapte.
Substante proteice .Laptele constituie o valoroasa sursa de proteine , cantitatea lor fiind
influientata de o serie de factori , ca : specia animalului , rasa , alimentatia etc . Principalele
proteine ale laptelui sunt cazeina , lactalbumina si lactoglobulina .
Cazeina se gaseste in lapte intr-o proportie de 2,7%. Ea este o fosfoproteida . Cazeina din
lapte este in stare coloidala sub forma de cazeinat de calciu . Din solutie , cazeina este coagulata
cu acizi , saruri (sulfat de magneziu , clorura de calciu ) si cheag . Coagularea cazeinei din lapte
prezinta o mare importanta practica la fabricarea branzeturilor .
Lactalbumina este o solutie din apa . Ea nu coaguleaza prin adaugare de acizi sau cheag .
Este precipitata prin incalzirea zerului la temperature de peste 60C . Aceasta proprietate a
albuminei serveste pentru separarea ei de cazeina . Prezinta importanta industriala la obtinerea
urdei . Lactalbumina are o mare valoare nutritive , deoarece contine aminoacizi esentiali .
Lactoglobulina nu precipita la cald , ci numai cu sulfat de magneziu in solutie saturata .
Are importanta alimentara datorita continutului in aminoacizi esentiali . Se considera ca
lactoglobulina ar contribui la imunitatea nou-nascutilor , avand aceasta importanta fiziologica
deosebita.
Substantele azotoase neproteice sunt reprezentate de : cateva vitamine din grupul B, ureei,
acid uric , ammoniac , creatina , creatinina etc .
Saruri minerale.Laptele contine aceleasi saruri minerale ca si tesuturile:cloruri,fosfati
citrati etc.In cantitati mici se mai gasesc:fierul,magneziul,aluminiul,zincul,florul etc.
Laptele reprezinta o sursa importanta de calciu si fosfor pentru organism.Calciul se
gaseste si in componenta cazeinei,in proportie de o,5%.
Sarurile minerale din lapte intervin in procese metabolice celulare si in stabilirea pH-ului
sangelui si limfei.
Vitaminele.In lapte se gasesc atat vitamine hidrosolubile catsi vitamine liposolubile.
Laptele de vaca contine urmatoarele itamine:B1,B2,B3,B6,B8,B12,PP,H,C,A,D,E SI K.Modul de
tratare a laptelui dupa mulgere are o mare importanta asupra continutului de vitamine.
In timpul prelucrarii laptelui pentru obtinerea untului si a branzeturilor se pierd o parte din
vitaminele hidrosolubile,acestea trecand in zer.
Enzimele mai importante din lapte sunt:
-amilaza,lactaza,lipaza,peroxidaza,reductaza,catalaza si fosfataza.
Amilaza prezenta in lapte are o activitate maxima la temperature de 30C si la un pH
cuprins intre 5,8 si 6,2.
Lactoza hidrolizeaza lactoza in glucoza si galactoza.Ea se gaseste in cantitate foarte mica
in lapte.
Lipaza naturala a laptelui este distrusa la 70C.Aciditatea ridicata si prezenta metalelor
grele (Cu,Fe,Mn etc.) impiedica activitatea lipazei.
Reductoza se gaseste in cantitate mica in laptele proaspat muls.Ea se formeaza prin
dizolvarea unor bacterii.
Calitatea laptelui se poate aprecia in functie de cantitatea de reductaza dupa viteza de
decolorare a albastrului de metilen.Cu cat cantitatea de reductaza este mai mare,cu atat
decolorarea albastrului de metilen se face intr-un timp mai scurt si deci cantitatea de
microorganisme din lapte este mai mare.
Aceste branzeturi se fabrica din lapte de vaca,de oaie si de bivolita sau din amestecul
lor.Ele se caracterizeaza printr-o fermentare si maturare de scurta durata.
Cu saramura de zer sau apa.
Din aceasta categorie fac parte:
-branza telemea din lapte e oaie;
-branza telemea din lapte de vaca;
-branza telemea din lapte de bivolita;
-branza telemea din lapte amestec;
-branza telemea din lapte de vaca cu inglobari de lactalbumina;
-branza Fetta.
Branza telemea s-a preparat in trecut din lapte de oaie si era cunoscuta sub denumirea
branza de Braila.Se prezinta sub forma de bucati paralelipipedice,cu latura de 10,5
cm,inaltimea de 8-9 cm,greutatea 1 kg.
Compozitia branzei telemea este:
Compozitia in %
Grasime
cu
substanta
uscata
minimum
Substanta uscata
NaCl
Oaie
Vaca
Bivolita
47-50
42-44
47-50
50-54
3-5
43-45
3-5
49-53
3-5
10
11
lactica existenta.Cantitatea de clorura de calciu adaugata variaza intre 15-40 g solutie la 100 l
lapte.
In timpul lunilor de vara se mai poate adauga o cantitate de 20-30 g solutie de
azotat de potasiu,pentru a preveni fenomenul de balonare.
Introducerea maielei .Maiaua se introduce in cantitate de 0,3-0,8% din cantitatea
de lapte.Maiaua pentru branza telemea contine Streptobacterium casei? si Streptococcus lactis,in
proportie egala.Maiaua are rolul de a determina aroma,gustul,maturarea si aspectul specific
sortimentului.
In conditiile de ferma sau de stana se face filtrarea si introducerea cheagului in
lapte imediat dupa muls,cand acesta are deja o temperature de 28-30C.
Pasteurizare,adaosul de saruri si insamantarea cu maia nu se justifica decat in
cazuri speciale.
Inchegarea laptelui.Coagularea laptelui se poate face pe doua cai:
-prin introducerea unei anumite cantitati de acizi organici sau acizi
minerali(clorhidric sau azotic);
-prin introducerea unor solutii enzimatice,cum sunt cele de cheag si pepsina.
Utilizarea coagularii cu ajutorul acizilor are inconvenientul ca provoaca eliminarea
si trecerea calciului in zer.Datorita acestui fapt,produsul obtinut are o valoare nutritiva si
biologica mai scazuta,iar gustul sec,usor innecacios,in schimb intreaga cantitate de albumina
este inglobata in masa coagulului.
Coagularea cu ajutorul enzimelor asigura inglobarea sarurilor de calciu in masa de
coagul,intrucat in urma gelificarii cazeina nu-si pierde calciul,ea fiind transformata din
fosfocazeina in paracazeina,care retine calciul existent,dar,in schimb,aproape toata albumina
trece in zer.Prezenta ionilor de calciu permite aparitia unor punti de legatura prin unirea de
catre ei a gruparilor (-OH) ale acidului fosforic cu cele carboxilice (-COOH) din molecula de
cazeina.
Cercetarile efectuate arata ca rolul important ce revine legaturilor ester-fosforice
in procesul de coagulare . Acest fapt explica de ce cazeina lipsita de fosfor nu coaguleaza in
prezenta cheagului . Laptele cu un continut ridicat de globulina are , de asemenea un effect
inhibator de coagulare acazeinei , cum este cazul colostrului , care nu coaguleaza sub actiunea
cheagului .
Cantitatea de cheag adaugata sub forma de solutie trebuie saasigure o durata de
coagulare a laptelui de 40-45 minute la telemeaua de vaca si 60-80 minute in cazul celei de oaie .
Prelungirea sau scurtarea duratei de inchegare influenteaza negative ( existenta ) consistenta si
cantitatea coagulului format.
12
Durata prea lunga de inchegare favorizeaza aparitia unui coagul moale si cu aciditate
ridicata .
Inchegarea rapida asigura obtinerea unui coagul dens , dar care inglobeaza o
cantitate mare de zer ce va fermenta ulterior , favorizand aparitia gustului acru .
Aprecierea momentului final al inchegarii se stabileste pe baza de procedee
legatein special de maiestria si experienta practica avuta in acest domeniu . In general , se cunosc
3 procedee mai utilizate :
-aprecierea consistentei coagulului , prin palparea cu dosul palmei asuprafetei acestuia ;
-introducerea degetului aratator in masa coagulului , la marginea vasului si scoaterea lui
usor , indoit ;
daca pe suprafata lui nu raman urme si resturi de coagul , iar zerul este limpede si
marginile rupturii sunt drepte , procesul de coagulare se considera incheiat ;
-apasarea coagulului cu fata palmei in apropiere de peretii vasului ; daca coagulul se
desprinde usor , iar zerul este limpede , coagularea este terminata si se poate trece la prelucrarea
coagulului .
Prelucrarea coagulului are ca scop eliminarea unei anumite cantitati de zer , prin
taierea si presarea acestuia pentru a se realize un anumit continut de apa in produsul finit , cat si
maturarea si pastrarea in bune conditii . Principalelele operatii de lucru (tehnologice ) sunt
:scoaterea coagulului si asezarea pe criuta ; taierea I si a II-a ; presarea .
Scoaterea coagulului din cazan se face cu ajutorul causului . Bucatile de coagul se
aseaza pe criuta , dupa ce in prealabil s-a pus un gratar de lemn ce se acopera cu o sedila . Pentru
o favoriza scurgerea zerului , sedila se inmoaie in apa . Pe sedila se poate presara , de asemenea ,
o cantitate de 50g de seminte de negritica ( nigella sativa ) la 100kg branza . Asezarea feliilorr de
coagul pe sedila se face in forma solzilor de peste sau atiglei de acoperis , suprapunandu-se
partial una peste alta , in mai multe straturi , pan ace se umple tot compartimentul criutei .
Scoaterea coagulului si punerea lui pe criuta trebuie sa se faca cat mai repede pentru a nu se raci ,
dar si cu atentie , pentru a nu-l sfarma . Racirea ingreuneaza eliminarea zerului , iar sfarmarea
duce la pierderi de substanta uscata , care trece in zer .
Taierea coagulului scos pe criuta se face dupa 10 minute , in lung si in lat , in fasii de 3-4
cm latime .Dupa taiere , se leaga colturile sedilei , doua cate doua , in diagonala , cat mai strans ,
pentru ca masa de cas sa aiba forma de paralelipiped cu fata cu fata superioara ptrata . Taierea a
II-a se face dupa un repaus de 10-15 minute , in acelasi mod ca mai inainte ; se leaga sedila si se
lasa in repaus .
Presarea se executa la 10-15 minute dupa taierea a II-a . Pentru presare se desnoada
colturile sedilei , si se taie drept marginile coagulului , iar masa rezultata se marunteste si se
introduce in cavitatea formata de nodul sedilei.Dupa aceasta operatie sedila se pliaza in doua
13
colturi,in forma de plic,iar peste masa de cas se aseaza greutati,revenind 0,5-1 kg pentru un kg de
branza.
Durata presarii variaza intre 45-90 minute si se considera incheiata cand zerul se scurge in
picaturi rare si limezi.Nu se recomanda o presare mai puternica intrucat odata cu zerul se elimina
o cantitate apreciabila de gasime si cazeina fin precipitata,provocand inrautatirea calitatii branzei
si cresterea consumului specific.
Portionarea si sararea.Dupa presare si scugere sedila se desface,iar cu ajutorul unui sablon
de scandura,avand latimea de 12-14 cm,masa de banza se taie cu cutitul in bucati de forma
patrata,a caror inaltime este de 10-12 cm.In timpul verii bucatile de branza se stropesc cu apa
rece,dupa care sunt trecute la sarare.
Sararea se face prin procedeul mixt:mai intai in saramura,apoi prin sararea
uscata.Saramura trebuie sa aiba o concentratie de 20%,vara si 22%,iarna.Durata de mentinere in
saramura este de 14-18 ore.Temperatura saramurii se recomanda sa fie de 12-16C.Dupa sararea
umeda,bucatile se aseaza pe crinta si se presara peste ele sare grunjoasa,cu bobul de 2,5
milimetri,in proportie de 2%.Utilizarea sarii fine duce la aparitia si formarea rapida a cojii,fapt
care impiedica eliminarea zerului din masac branzei.Sararea uscata are drept scop extragerea
lenta a zerului inglobat si previne aerarea produsului.Durata acestei sarari este de 8-12 ore.
Ambalarea branzei telemea se face in putini,butoaie sau in bidoane metalice sau e
plastic.Interiorul ambalajelor de lemn se captuseste cu folie sau sac de polietilena,pentru a asigura
etanseitatea si a preveni scurerea saramurii.Pe fundul ambalajului se pune mai intai un strat de
sare grunjoasa,apoi se aseaza cat mai strans bucatile de branza in straturi,fara a lasa spatii intre
ele.In prima zi ambalajele se completeaza numai la jumatate din capacitatea lor.A doua zi se
scurge excesul de zer rezultat,iar putinele se completeaza la capacitatea intreaga si se lasa astfel
inca 18-24 ore.In a treia zi se face din nou scurgerea zerului acumulat si se mai adauga inca un
strat de branza.Continutul se completeaza cu saramura de zer dezalbuminat prin fierbere,avand
aciditatea de 120T,iar concentratia de sare este de 7-10%.Pentru telemeaua proaspata,aciditatea
zerului va fi de el putin 50T,iar continutul desire 5-7%.In cazul in care se folosesc saci de
polietilena,trebuie avuta grija ca nivelul saramurii sa depaseasca cu 4-6 cm suprafata stratului
superior.Ambalajul se lasa desfacut 4-5 zile,completandu-se zilnic saramura absorbita,dupa care
sacul se leaga in asa fel ca sa nu ramana aer deasupra solutieide saramura.Putina se capaceste si
se trece in deposit timp de 7-21 de zile,in functie de temperature.Pe timpul maturarii,temperatura
incaperilor trebuie sa fie de 12-16C.Datorita maturarii,produsul capata aroma si gustul
specifice,dar valoarea nutritiva creste,ca urmare a fenomenului de usoara peptonizare suferit de
cazeina sub actiunea bacteriilor lactice si cazeinice.
Depozitarea.Branza telemea,dupa maturare,se pastreaza in depozite frigorifice la
temperature de 4-8C si durata de pastrare de maximum 12 luni,iar in depozitele simple,cum sunt
14
15
Materia prima (lapte de vaca,de oaie sau de bivolita) trebuie sa aiba caracteristici
organoleptice si fizico-chimice conform normativelor in vigoare,asigurandu-se astfel obtinerea
unui produs cu indici calitativi corespunzatori.Limitele de aciditate maxima admisa la receptia
laptelui,crud integral,inainte de intrarea in fabricatie sunt:
-lapte de vaca
19T;
-lapte de oaie
23-26T (in functie de perioada);
-lapte de bivolita
21T.
Dupa receptia calitativa si cantitativa,in vederea indepartarii impuritatilor
mecanice,laptele se curata cu ajutorul curatitorului centrifugal.Aceasta curatire prezinta
importanta deosebita,in special pentru laptele e oaie,unde gradul de impurificare este mai ridicat
si pot aparea modificari nedorite de culoare si de calitate ale produsului fint.Laptele se
normalizeaza la continutul de grasime care sa asigure in podusul finit grasimea necesara.
Pasteurizarea laptelui este o faza deosebit de importanta a procesului de fabricatie a
branzei telemea.In urma cercetarilor efectuate,s-a stabilit ca regim de pasteurizare,pentru toate
tipurile de lapte,temperature de 67-68C,cu mentinerea laptelui la aceasta temperature 20 de
minute.
S-a considerat ca acest regim de temperature asigura eficacitatea din punct de vedere
bacteriologic sin u produce modificari sensibile ale componentilor laptelui.Se poate pasteuriza
laptele si in aparate cu placi,la temperature de 71-74C,insa sistemul de pasteurizare la
temperatura joasa prezinta o serie de avantaje care-l fac sa fie recomandat.
Pregatirea laptelui pentru inchegare se face dupa pasteurizarea laptelui,cand se
raceste la temperatura de 33-32C,i se adauga 10-15 g clorura de calciu la 100 l lapte si maia de
bacterii lactice selectionate in proportie de 0,05%-0,4%,in functie de anotimp si temperatura
mediului;de obicei vara se foloseste maia in proportie de 0,05-0,15%,iar iana 0,15-0,40%.
Maiaua pentru branza telemea este formata dintr-un amestec de Str.lactis si
Lb.casei,iar raportul intre aceste doua microorganisme variaza in functie de sezon.In sezonul rece
raportul este 1 : 1 pentru a favoriza activitatea mai acidifianta a Lb.casei,iar in sezonul cald
raportul ajunge la 8 : 1.Cele doua specii de microorganisme se cultiva separat si apoi se introduce
in lapte.Se recomanda ca adaosul culturii sa se faca in timpul racirii laptelui pasteurizat,la
temperatura de 38C.
In cazul laptelui proaspat,cu aciditate redusa,se recomanda ca,dupa insamantarea
cu maia la temperature de 38C,sa se mentina la temperatura de inchegare inca 30 minute pana la
16
zerului.Presarea se considera terminata in momentul cand aciditatea masei de branza atinge 60T
( 50-70T ) si continutul optim de apa este intre 63-65%.Din blocul de cas presat,dintr-o sedila,se
taie 30 calupuri egale cu latura de 11 cm,care se aseaza pe crinta cat mai sus,calup langa
calup,mentinandu-se astfel 15 minute.In perioada de vara,calupurile de branza se stropesc cu apa
pentru a se raci mai repede.
18
Telemea maturat
de oaie
bivoli
vac
Calitatea
Aspect: interior
- n seciune
Consisten
Telemea proaspt
oaie
vac
sup. I II I II
sup. I
II
I
II
buci ntregi, cu suprafaa curat, pot aprea urme de sedil; la calitatea II -a se
admit buci deformate cu rare crpturi la suprafa, iar la cea proaspt de vac
se admit buci deformate,
past curat, uniform, se admit rare goluri de presare la calitatea superioar i I i
goluri de presare la calitatea II -a i ochiuri de fermentare. La sortimentele
proaspete fr goluri de presare i ochiuri de fermentare
mas compact legat, de consisten uniform, se rupe uor, fr a se sfrma la
sortimente maturate. La calitatea a II -a se admite consisten uor sfrmicioas.
La sortimente proaspete, consisten, fin, moale uor elastic.
Cufoare
-la brnza telemea de oaie culoarea va fi alb, uniform n toat masa, n ruptur
cu aspect porelanos -la brnza telemea de bivoli culoare alb-glbuie, uniform n
toat masa -la brnza telemea de vac culoare alb pn la alb cu nuan glbuie
Miros i gust
plcut, specific de brnz maturat, uor srat, acrior sau de brnz proaspt,
dulceag, acrior, slab srat.
2.2 . CARACTERISTICILE FIZICO CHIMICE
Tipul
Telemea maturat
Caracteristici
Calitatea
de oaie
sup. I
bivoli
II
Telemea proaspt
vac
II
sup.
Oaie
II
vac
I
II
Grsime raportat la
substan uscat, %,
min
50
47 47
47
47
50
42
40
47
42
40
Ap, % max
55
55 55
55
55
55
57
57
57
60
60
Substane proteice,
%min
16
16 16
16
16
16
16,5 16,5
15
16
16
clorur de sodiu
- n telemea,%
- n zer,%
2,5...4
2,5....4
2,5...4
2,5...3,5
2,5...3,5
6...10
6...10
6...10
5..7
5..7
19
Aciditate, T n
saramura de zer, %min
150
150
150
50
50
Saramur
maturat
120
6...10
50
5...7
pentru brnzeturi
Se cntresc circa 5 g de brnz, ntr-un pahar Berzelius de 100 cm 3. Se trateaz proba
cu 30 cm3ap cald (70...80C), pn ce se obine o suspensie ct mai fin. Coninutul paharului se
trece cantitativ ntr-un balon cotat de 100 cm3 ap cald (70 ...80C). Se rcete la 20C i apoi se
aduce la semn cu ap. Se agit puternic, se las n repaus 10... 15 minute i se filtreaz printr-o hrtie
de filtru cu porozitate medie, ntr-un balon Erlenmeyer uscat, de 250 cm3.
Se iau cu pipeta 50 cm3 filtrat, se introduc ntr-un balon Erlenmeyer de 250 cm3, se
adaug 1 cm3 cromat de potasiu i se titreaz cu o soluie de azotat de argint, soluie 2,906% pn
la virarea culorii n rou-crmiziu, care nu dispare prin agitare.
pentru saramur
20
[ %]
23
coaja brnzei i care cu timpul se elimin. Formarea golurilor sub coaj se poate atribui unei
srri insuficiente a brnzei i dezvoltarea bacteriilor gazogene n vecintatea cojii deja formate.
Coaj cu crpturi este un defect care se poate datora unor cauze multiple. n cazul cnd
brnza se fabric dintr-un lapte cu aciditate ridicat, se obine o coaj care prezint un grad redus
de elasticitate i, n timpul procesului de maturare, datorit deshidratrii pastei, coaja nu rezist la
contractare i formeaz crpturi mrunte care se pot uni ntre ele. De aceea se impune a se lua
msuri ca uscarea cojii s se fac lent i treptat, ferind-o de aciunea curenilor de aer puternici.
C. Defecte de culoare
Aceste defecte pot modifica att coaja, ct i pasta brnzeturilor.
Culoarea cenuie - negricioas se ntlnete mai des la brnzeturile moi. De obicei,
coloraia ncepe la coaj i odat cu maturarea nainteaz i n interiorul pastei. Defectul de
culoare se datorete prezenei fierului, de la recipientele de transport sau de la diferite utilaje
ruginite cu care laptele vine n contact.
Adesea brnza poate prezenta poriuni negre, deoarece la ambalare n lzi, cuiele nu au
fost bine btute n lemn, intrnd n bucile de brnz.
O alt cauz a nnegririi brnzeturilor o constituie bacteriile i mucegaiurile care se
dezvolt la anumite brnzeturi moi. n ncperile de maturare sau depozitare cu umiditate ridicat,
se dezvolt foarte uor i mucegaiuri din genul Cladiosporium de culoare brun- neagr, care
contamineaz brnzeturile. Pentru combaterea acestor mucegaiuri se recomand dezinfecia prin
afumare cu sulf, cu formalin, precum i tratarea stelajelor i a rafturilor cu lapte de var.
Culoarea albstruie apare pe suprafaa brnzeturilor nti sub form de pete care se pot
ntinde i n interiorul pastei, defect n special la brnzeturile moi (tip Romadour). Dup unii
autori, originea defectului l constituie un ferment, care la reacia acid a mediului descompune
substanele proteice, dnd produi de coloraie albstruie- azurie.
n cazul brnzei vaier, aceste defecte apar n a cincea lun de fermentare sau chiar mai
trziu, eventual poate s apar pe marginile brnzei care se desfac.
Concomitent cu culoarea miezului se formeaz crpturi i pete brune- negricioase n
masa de brnz. Acest defect este nsoit de un miros i gust foarte neplcut, fecaloid care mai
trziu este datorat aciunii bacteriilor proteolitice, brnza atacat avnd un pH ridicat, acestea
produc modificrile neplcute ale gustului i mirosului, probabil i culoarea.
Combaterea defectului se realizeaz prin respectarea unei igiene perfecte n timpul
mulgerii i desfurrii procesului tehnologic i, deoarece bacteriile proteolitice sunt sensibile la
aciunea cldurii, se recomand ca nclzirea a doua s se fac la temperatura de 56C.
Culoarea roietic este un defect ntlnit att la brnzeturile tari, ct i la cele moi. La
nceput, pe suprafaa cojii, apar pete de culoare roie brun. Suprafaa brnzei are un aspect uscat,
24
25
28
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
BIBLIOGRAFIE
Banu C., Manualul inginerului de industria alimentara, volumul II, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1998;
Chintescu G., Dimitriu M., Produse si preparate lactate obtinute in gospodarie, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1986;
Chintescu G., Indrumator pentru tehnologia branzeturilor, Editura Tehnica, Bucuresti.
Banu,C.,,a., Manualul inginerului de industria alimentar, vol I i II, Editura
Tehnic,Bucureti,1998.
Dan Valentina Microbiologia alimentelor. Ed. Alma, Galai, 2001.
Chintescu Chintescu G, Cartea muncitorului din industria laptelui, Educatia Tehnica
Bucuresti, 1980
Costin M, Tehnologia laptelui si a produselor lactate, Educatia Didactica Pedagogica,
Bucuresti, 1965
Standarde de Stat Metode de analiza lapte si produse lactate, Departamentul Industriei
Alimentare, Bucuresti 1984
Norme specifice de protectie a muncii pentru fabricarea produselor lactate, 1999.
29
30