[coal]

[Titlu curs]

PROCESUL TEHNOLOGIC DE
OBTINERE AL IAURTULUI DE
FRUCTE (CAISE)
[Subtitlu document]

Cuprins

Cuprins.1
Introducere...2
Capitolul I
Materii prime si auxiliare pentru obtinerea iaurtului
1.1 Laptele-importanta laptelui inalimentatie.........3
1.2 Compozitia chimica a laptelui..3
1.3Propietatile fizice ale laptelui....4
1.4 Propietatile organoleptice ale laptelui..7
1.5 Caisele..........8
1.6 Informatii nutritionale caise.9
1.7 Zaharul.....9
1.8 Propietatile Chimice ale Zaharului..9
Capitolul II....10
Utlije folosite la obtinerea iaurtului de caise
2.1 Utilaje.....10
2.2 Calibrorul...10
2.3 Masini cu barbotare de aer.....11
2.4 Masina de scos codite tip TMSC...12
2.5 Masina de scos samburi.....13
2.6 Pasteurizatorul cu placi.....13
2.7 Tanc de depozitare....13

Capitolul III
Tehnologia de obtinere
3.1 Receptia calitativa si cantitativa a laptelui......14
3.2 Normalizarea(standardizarea).14
3.3 Omogenizarea.15
3.4 Pasteurizarea...15
3.5 Rcirea laptelui la temperatura de nsmnare..16
3.6 Insamantarea laptelui......16
3.7 Ambalarea laptelui nsmnat17
3.8 Termostatarea pentru fermentare....17
3.9 Rcirea produsului..18
3.10 Depozitarea produsului.18
Capitolul IV..19
Norme de protective a muncii si igiena
4.1 Igiena personalului19
4.2 Igiena sectiilor de fabricare...19
4.3 Protectia muncii....20
Capitolul V
Anexe
5.1 Schema tehnologica de obinere a iaurtului cu caise.....21
5.2 Informatii nutritionale caise ....22
5.3 Ambalaje..22
5.4 Caise.....23
5.5 Lapte.....23
5.6 Produs finit.......23

INTRODUCERE

Chiar daca legenda spune ca secretul prepararii iaurtului a fost gasit intimplator inca in antichitate
de catre turci, cultura de iaurt a fost descoperita in anul 1908 de savantul rus I. Mecinicov.
In anul 1918 spaniolul Isaac Carasso, studiind lucrarile lui Mecinicov, a inceput producerea
industriala a iaurtului in laboratorul sau. Primele iaurturi se vindeau in oale de lut doar in farmacii
si numai conform retetelor. Spaniolul intreprinzator a numit iaurturile in cinstea feciorului sau
Danone (diminutivul de la Daniel). Deoarece iaurturile se bucurau de o cerere inalta, deja peste
patru ani capacitatea de productie in Spania a atins cota de o mie de oale pe an si au inceput sa fie
livrate si la curtea regala.
Cu multi ani mai tarziu tehnologia "Danone" a fost preluata de francezi. Totusi si in prezent
aceasta firma este lider pe vanzarile de iaurt in intreaga lume, obtinind 15% pe piata mondiala a
iaurturilor.
Iaurtul are un gust racoritor deosebit, care apare la adaugarea in lapte a bacteriei, care transforma
lactoza ce se contine in lapte, in acid lactic. In iaurtul "viu" se mai gaseste aceasta bacterie, care
ajuta la lupta cu microbii patogeni din intestine.
De obicei, iaurtul se produce din lapte de vaci, cu toate ca iaurtul grecesc (foarte dens) este
adesea produs din lapte de oaie (deoarece este mai gros). Pentru cei alergici la laptele de vaca,
acesta se poate inlocui cu iaurtul din lapte de capra.
Sortimentul iaurturilor variaza de la degresate (0.5 % grasime) pana la iaurturile grecesti cu
grasime de 9 %.
n societatea moderna, omul este asaltat n fiecare zi de ritmul cotidian impus de schimbarile tot
mai dese intervenite n evolutia societatii. Poluarea, stresul, intensele solicitari zilnice conduc
inevitabil la o scadere a rezistentei organismului, acesta fiind tot mai expus si mai vulnerabil.
Astfel, inevitabil, apar ntrebari referitoare la mentinerea sanatatii si protejarea organismului.
Acestea sunt ntrebari pe care fiecare persoana si le pune, chiar daca nu le formuleaza n mod
explicit.
Iaurtul este considerat alimentul sanatos din familia lactatelor. Este considerat unul din alimentele
care ajuta la prelungirea vietii. De obicei, iaurtul este corelat cu efectele sale benefice asupra
organismului. Multi l consuma drept adjuvant al digestiei. Iaurtul acidofil ajuta la redobndirea
florei bacteriene normale a colonului, ceea ce duce la o digestie completa si la o valorificare mai
buna a alimentelor bogate n fibre.
Efectele sale benefice n vindecarea diverselor boli intestinale l-au facut repede cunoscut iar
modul de producere a lui nu a mai putut ramne secret.
Dar, desi astazi, 30% din populatia globului consuma iaurt n mod regulat si este un aliment
foarte apreciat pentru gustul sau, iaurtul avea un statut aparte la nceputul secolului nostru - cnd
era consumat doar la indicatia medicilor! Secolul XX l-a transformat ntr-un aliment pentru
consumul zilnic.

Capitolul I
Materii prime si auxiliare pentru obtinerea iaurtului

1.1 Laptele-importanta laptelui in alimentatie (anexa 5.5)

Laptele este un lichid alb-galbui opac, de doua ori mai vascos decat apa, cu gust dulceag si miros
putin accentuat. Este un aliment de larg consum, ce trebuie sa ocupe un loc de frunte in
alimentatia omului in general, a bolnavilor, a copiilor si batranilor in special. In lapte
consumatorul gaseste alimentul cel mai complet deoarece el cuprinde toate principiile nutritive
indispensabile organismului, in raporturi cantitative optime si sub forma usor digerabila.
Principiile de tratare si transformare a laptelui in diferite produse precum si mentinerea calitatii
acestora, presupune cunoasterea compozitiei chimice a laptelui.

1.2 Compozitia chimica a laptelui

Din punct de vedere al compozitiei chimice, laptele ocupa o pozitie unica printre diferitele
alimente de origine animala deoarece el contine toti cei trei componenti de baza pentru o
alimentatie rationala:
-proteine
-grasimi
-hidranti in C
Laptele constituie un sistem chimic si fizico-chimic foarte complex atat in ce priveste diversitatea
componentilor cat si starea lor fizica. Laptele poate fi considerat ca o emulsie de grasimi intr-o
solutie apoasa, care contine numeroase substante dintre care unele sunt in stare dizolvata, iar
altele sub forma coloidala.
In compozitia laptelui apa este alimentul cantitativ cel mai important; reprezinta circa 87-87,5%.
Celelalte elemente constituie substanta uscata totala, care in mod obisnuit este de 12,5-13 %.
Prin indepartarea grasimii din substanta uscata totala se obtine substanta negrasa care reprezinta
circa 9%. Unii componenti ai laptelui se gasesc in cantitati mari, usor de dozat. Altii nu apar
decat ca urme, greu dozabile.
Laptele de vaca, avand substanta uscata totala in medie de 12,5 % contine urmatoarele substante:
Substantele organice din compozitia laptelui:
Grasimea trigliceride, steroli (colesterol, ergosterol, 7-dehidroergosterol), fosfolipide (lecitina,
cefalina, sfingomielina), acizi grasi liberi.
Substante azotate:
substante proteice: cazeina, proteinele zerului (lactalbumina, proteozopeptone, lactoglobulina),
anticorpi (aglutinine), enzime (oxidaze, reductaze - lactoperoxidaza, catalaza, reductaza
aldehidica; hidrolaze, fosforilaze lipaza, fosfataza, proteaza, amilaza).

substante neproteice: acizi aminati liberi, colina, guanidina, metal-guanidina, creatinina, creatina,
acid carbaminic, uree, acid uric, acid sulfocianic.
Substante neazotatelactoza, oligozaharide, acizi organici (acid lactic, acid citric, acid butiric,
acid piruvic), ceruri.
VitamineA, B1, B2, B3, B4, B5, B6, B12, C, D, E, K, P.
Substantele anorganice din compozitia laptelui:
Ca, Na, K, Mg, Mn, Fe, Co, Cu, Zn, P, floruri, cloruri, ioduri.
Gaze: O2, N2, CO2, NH3.

1.3 Propietatile fizice ale laptelui

DENSITATEA LAPTELUI - este raportul dintre greutatea laptelui la temperatura de 20O C si

greutatea aceluiasi volum de apa la temperatura de 4O C. Densitatea este cuprinsa intre 1,029 si
1,033 g/cm3, si variaza intre aceste valori in functie de raportul dintre concentratia laptelui in
substante solide negrase si grasimi. Cu cat continutul de substante proteice, lactoza si saruri
minerale creste, cu atat si densitatea laptelui creste in timp ce un continut ridicat de grasime scade
densitatea laptelui, de aceea laptele smantanit are densitate mai mare (1,034-1,040). Diluarea
laptelui cu apa determina de asemenea scaderea densitatii acestuia.
Prin smantanire si diluare simultana cu apa laptele nu-si modifica densitatea. De aceea
determinarea densitatii este insuficienta pentru a stabili eventuala falsificare a laptelui, in acest
scop este absolut necesara determinarea continutului de grasime si substanta uscata.
Densitatea laptelui variaza in functie de variatiile de temperatura la care a fost supus laptele in
prealabil, precum si de temperatura la care se face determinarea ei.
Pentru aceasta se folosesc areometre numite termolactodensimetre, gradate in limitele 1,0201,040, determinarea facandu-se de obicei la 20O C. Daca densitatea se determina la alta
temperatura se aplica o corectie a gradelor citite, dupa cum determinarea se face la o temperatura
mai inalta sau mai joasa.
TENSIUNEA SUPERFICIALA- este forta care se exercita la suprafata de contact a laptelui cu alt
flui. Valorile tensiunii superficiale ale laptelui si ale unor produse lactate lichide sunt mai mici
decat cele ale apei, datorita prezentei substantelor organice coloidale si a celor in emulsie.
Tensiunea superficiala a laptelui la 15 grade C este de circa 47-53 dyn/cm a laptelui smantanit 5257, a zerului 52-55, iar a apei de 76. Prin ridicarea temperaturii laptelui se mareste si tensiunea
superficiala. In cazul incalzirii laptelui la 85O C tensiunea superficiala a acestuia creste cu 2
dyn/cm, iar in cazul fierberii cu 3 dyn/cm.
Prin agitarea laptelui se ridica tensiunea superficiala cu 2 dyn /cm. Smantanirea centrifugala
urmata de agitare coboara tensiunea superficiala.
VASCOZITATEA-exprima frecarea moleculelor si se masoara in unitati centipoise cu ajutorul
vascozimetrelor. Aceasta reprezinta vascozitatea absoluta. Vascozitatea relativa se determina prin

stabilirea timpului necesar de curgere a volumelor egale de apa si lapte, in aceleasi conditii,
comparand vitezele de scurgere.
Vascozitatea medie, la 20O C in centipoise: apa=1, lapte integral=2, lapte smantanit =1,8.

Factorii care influenteaza vascozitatea laptelui sunt:

compozitia laptelui
stadiul de diviziune a globulelor de grasime
temperatura
modificari ale starii de hidratare a proteinelor
agitarea

CALDURA SPECIFICA: reprezinta numarul de calorii necesare pentru a ridica cu un grad

temperatura unui gram de substanta. Caldura specifica a laptelui este 0,92-0,93 cal/g -grd.
Cunoasterea caldurii specifice a laptelui si a produselor lactate este necesara pentru rezolvarea
problemelor de incalzire si refrigerare in intreprindere.
PUNCTUL DE CONGELARE: punctul de congelare sau punctul crioscopic al laptelui este
caracteristica cea mai constanta. Masurarea punctului de congelare serveste pentru stabilirea
falsificarii laptelui prin adaos de apa si a gradului de dilutie a acestuia. Laptele congeleaza sub
0O C si anume la -0,555O C. O valoare de 0,53 sau mai mica permite sus pectarea adaosului de
apa. Se considera ca scaderii punctului de congelare al laptelui cu 0,01O C ii corespunde o
adaugare de 1,82 % apa. Deoarece acidificarea naturala a laptelui duce la ridicarea punctului de
congelare, determinarile trebuie facute la laptele de vaca cu aciditate maxima de 20O T.
PUNCTUL DE FIERBERE: La presiunea atmosferica de 760 mm Hg, punctul de fierbere este de
100,55O C.
pH-ul SI ACIDITATEA LAPTELUI - Simbolul pH reprezinta logaritmul inversului concentratiei
in ioni de hydrogen - H +. pH-ul exprima aciditatea activa, libera sau actuala. Laptele de vaca are
pH -ul =6,6-6,8 deci o reactie usor acida.
Stabilirea valorii pH-ului laptelui prezinta o importanta deosebita, deoarece de ea depinde o serie
de proprietati ale laptelui dintre care cea mai importanta este stabilitatea cazeinei.
pH-ul laptelui poate fi masurat electronic cu ajutorul pH-metrului sau colorimetric cu solutii
indicatoare sau hartie indicatoare.
Determinarea electrometrica este mult mai precisa decat cea colorimetrica. In industrie se
folosesc pH-metre cu electrozi protejati de tuburi metalice pentru determinarea pH-ului laptelui
in bidoane sau vane si cu electrozi speciali pentru determinarea directa a pH-ului branzeturilor.
De obicei se folosesc electrozi de calomel cu clorura de potasiu solutie saturate (electrod de
referinta) si electrod de sticla, fie separate, fie combinate intr-un singur instrument.
In industria laptelui pentru determinarea colorimetrica a pH-ului se folosesc solutii de purpur de
brom-cresol, albastru de brom-timol si alizarina care permit stabilirea a trei grupe de pH:< 6,4;
6,6-6,8; 6,9. Hirtiile indicatoare pentru masurarea pH-ului laptelui trebuie sa aiba o marja de
eroare de 0,1 pana la 0,2.
Aciditatea titrabila a laptelui exprima aciditatea globala a acestuia si se determina prin titrare cu o

solutie de NaOH cu concentratie cunoscuta in prezenta fenolftaleinei ca indicat.

Pentru determinarea aciditatii globale a laptelui se cunosc trei metode:
*METODA SOXHLET HENKEL. 50 ml lapte se neutralizeaza cu NaOH 0,4. Aciditatea se
exprima prin numarul de mililitri folositi pentru neutralizare, inmultiti cu 2 pentru a se raporta la
100 ml.
*METODA THORNER. Se titreaza 100 ml lapte cu NaOH 0,1 n. Rezultatul se exprima in zecimi
de mililitru folositi la titrare. Fiecare zecime reprezinta un grad Thorner.
*METODA DORNIC: Se titreaza 10 ml lapte cu NaOH 0,9 n. Numarul de zecimi de ml folositi
la titrare exprima numarul de grade Dornic. In cazul acestei metode se foloseste o solutie de
NaOH 0,9 n pentru ca acidul lactic are o greutate moleculara de aproximativ 90. In acest caz: 1O
D= 1 mg acid lactic in 10 ml lapte, sau 0,1 g acid lactic la litru sau 0,01 % acid lactic. Folosinduse metoda Dornic, in unele tari aciditatea se exprima direct in acid lactic %.
Intre aciditatea titrabila si pH nu exista o corelatie precisa; diferite probe de lapte proaspat cu
acelasi pH pot avea aciditati diferite si invers, probe cu aceeasi aciditate - valori diferite ale pHului. Aceasta se explica prin aceea ca prin titrare cu hidroxid se satureaza capacitatea tampon a
laptelui in limitele de pH intre 6,6 si 8,2-8,5. Capacitatea tampon a laptelui depinde de cantitatea
de substante tampon in solutie (proteine, fosfati, citrati). Cu cat laptele este mai bogat in
substante proteice si anumite saruri cu atata aciditatea sa va fi mai mare. Prin urmare valoarea
aciditatii titrabile a laptelui proaspat exprima capacitatea tampon a laptelui si nu numai cantitatea
de acizi din lapte, spre deosebire de valorile pH care arata concentratia de ioni de hidrogen a
laptelui sau intensitatea reactiei ionice a laptelui.

1.4 Propietatile organoleptice ale laptelui

-CULOAREA- Culoarea alba opalescenta se datoreste dispersiei luminii asupra particulelor
coloidale. Culoarea galbena este data de continutul in pigmenti, cum este de exemplu carotenul,
care coloreaza faza grasa a laptelui.
Laptele mai contine si pigmenti galben-verzui din grupa flavinelor, ele coloreaza faza apoasa.
Culori anormale, roz, albastru, rosu, galben sunt date de dezvoltarea unor microorganisme care
produc pigmenti cu culorile respective.
-GUSTUL SI MIROSUlDefinirea gustului si aromei normale a laptelui este greu de facut. Se poate spune ca are un gust
si o aroma placuta specifica.
Este posibil, insa, sa se deosebeasca dupa gust si miros probe de lapte de diferite proveniente,
desi in acest caz aprecierile pot fi adesea subiective.
GUSTURI SI MIROSURI ANORMALE -Gusturile si mirosurile anormale se datoresc
urmatoarelor cauze:
*Absorbtia mirosurilor de catre lapte. Laptele absoarbe foarte repede mirosul substantelor in
preajma carora se afla. Astfel, daca langa un vas cu lapte se aseaza un flacon de terebentina sau
benzina, laptele prinde mirosul caracteristic al acestora.

*Mirosuri provenind prin introducerea in lapte a unor substante rau mirositoare, aceasta
introducere, desi involuntara este destul de frecventa. Este cazul mirosului de sapun cand vasele
sau mainile mulgatorului nu au fost bine clatite dupa spalare cu sapun, sau mirosul diferitelor
produse care au fost transportate in bidoane care ulterior nu au fost bine spalate.
*Mirosuri provenind de la nutreturile consumate de vacile de lapte. Cea mai importanta sursa de
patrundere in lapte a elementelor nedorite este incontestabil hrana animalului, de aceea se atribuie
alimentatiei vacilor de lapte un numar foarte mare de anomalii de gust si miros ale laptelui.
*Gustul neplacut al laptelui produs de anumite vaci. Exista vaci al caror lapte are un gust intr-o
oarecare masura neplacut, fara a se putea atribui acest defect al laptelui decat individualitatii.
S-a constatat de asemenea ca defectul apare spre sfarsitul lactatiei cand laptele are gust ranced si
amar. Vacile a caror mamela este infectata dau lapte cu gust neplacut, datorita modificarii
compozitiei chimice a acestuia.
*Gustul si mirosul neplacut de ranced, de seu, datorita oxidarii catalitice a grasimii laptelui.
Agentii acestor oxidari pot fi de natura chimica, fizica si enzimatica. Ca agenti chimici principali,
trebuie considerati: ozonul prezent in incaperi sterilizate cu lampi de lumina ultravioleta si
sarurile unor metale dintre care cele de cupru trebuie considerate mai periculoase. Principalul
agent fizic al oxidarii grasimilor este lumina solara. O expunere de 10 min. a laptelui la lumina
solara este suficienta pentru a imprima acestuia un gust de seu.
Agentul
enzimatic principal al rancezirii este lipaza, existenta in lapte. Intensitatea procesului de oxidare a
grasimii laptelui depinde de continutul laptelui in lipaza.

1.5 Caisele (anexa 5.4)

Fructele acestei specii au o aroma si gust placut, un continut armonios intre acizi si zahar, bogate
in saruri minerale si vitamine, ceea ce le face sa fie foarte apreciate pentru consum in stare
proaspata cat si pentru o gama larga de produse finite.
Perioada de recoltare a caiselor, in mod conventional, se esaloneaza dupa cum urmeaza:
- soiuri timpurii, ale caror fructe ajung la maturitate in 25-VI-10.VII (de Arad, de Alexandria).
- soiuri semitimpurii, cu maturitate intre 10.VII - 20.VII cea mai buna Ungaria, Falca Rosie, de
Cenada)
- soiuri semitarzii, cu maturitate intre 2O.VII - 25.VII (Luizet, de Aiud, Paviot).
- soiuri tarzii, cu maturitate dupa 25.VII (Tivoli, Umberto, Tarzii de Bucuresti, Dulci de
Visani).
Din circa 15 soiuri de caise, mai importante, ca soiuri de perspectiva, pentru tara noastra, s-au
ales: Cea mai buna de Ungaria, Mari de Cenad de Olanda, Tivoli si Umberto. Judetele prioritare
din punct de vedere cantitativ in ordinea descrescanda sunt: Arges, Ialomita, Constanta, Ilfov,
Tulcea.
Detasabilitatea de pe sambure, fiind o caracteristica generala a speciei, fructele acesteia sunt
folosite la o gama larga de forme de industrializare dar in special pentru compot, gem si nectar.

1.6 Informatii nutritionale caise

Caisele sunt o surs excelent de vitamina A, vitamia C, beta-caroten, fibre i potasiu. Acestea
conin fitochimicale denumite carotenoide - compus care coloreaz n rou, galben i portocaliu,
fructele i legumele. Puterniculantioxidant licopen este unul din cele mai puternice carotidecare
se gsesc n caise. n plus, caisele ne ofer i cantiti importante devitamina B, C precum i
fosfor, magneziu, fier i calciu. Datorit fosforului aceste fructe sunt de mare ajutorpersoanelor
care au probleme cu memoria.
Principalii componenti din caise, la 100 de grame (anexa 5.2)

1.7 Zaharul

Zahrul este un aliment obinut din sfecla de zahr sau din trestia de zahr, cu un coninut mare
de zaharoz (un dizaharid solid, alb, cristalin), care i confer un gust dulce pronunat. Este folosit
n alimentaie pentru a ndulci mncrurile i buturile, dar i drept conservant. Se diger repede,
constituind o surs rapid de glucoz, un monozaharid care este folosit n celulele biologice
pentru producerea de energie. Exist dou tipuri de zahr: zahrul brut, nerafinat, care, pe lng
zaharoz, mai pstreaz i urme din alte substane naturale provenite din planta de extracie, i
zahrul alb rafinat, care conine exclusiv zaharoz, toate celelalte substane fiind nlturate prin
procedee chimice. Zahrul comercializat sub denumirea de zahr brun poate fi zahr brut,
nerafinat, sau zahr alb rafinat, care a fost colorat dup rafinare cu melas sau caramel.

1.8 Propietatile Chimice ale Zaharului

Din punct de vedere tiinific , zahrul face parte din categoria carbohidrai , cum ar fi
monozaharide , dizaharide sau oligozaharide . Monozaharidele sunt numite " zaharuri simple, "
cel mai important dintre ele fiind glucoza. Aproape toate zaharurile au formula CnH2nOn (este
ntre 3 i 7 ) . Glucoza are formula molecular C6H12O6.
Energia caloric a zahrului este 16,8 kJ (4,1 kcal) pe gram, pe cnd cea a alcoolului atinge 29,8
kJ (7 kcal) pe gram.

Capitolul II
Utlije folosite la obtinerea iaurtului de caise

2.1 Utilaje

Utilajele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie robuste, adica sa suporte functionarea, la capacitati maxime, intreaga campanie de
prelucrare;
-intretinere simpla;
-reglare usoara;
-precizia de lucru, in sensul diminuarii la maximum a deseurilor;
-sa fie igienice, adica sa fie confectionate din materiale care sa nu contamineze produsele si in
acelasi timp sa se poata cu usurinta spala - dezinfecta;
-polivalente, in sensul posibilitatii adaptarii, a cat mai multe operatiuni;
-cat mai putin voluminoase, pentru a ocupa spatii cat mai mici;
-putin costisitoare, pentru a fi competitive, in formarea pretului de cost a produslor realizate;
-in cazul prelucrarii cantitatilor mari dintr-un soi de materie prima
-dotarea cu linii automatizate, specializate in acest sens.

2.2 Calibrorul

CALIBRAREA adica sortarea materiei prime dupa marime - este o operatiune indispensabila
incadrarii in normele de calitate ale produsului finit, precum si asigurarii unei functionari ale
utilajelor in fazele ce urmeaza dupa calibrare, curatire , eliminarea samburilor , casei seminale
etc.. In consecinta de regula - desi sunt si exceptii calibrarea apare ca prima faza de lucru a
fluxului tehnologic.
Scopul principal al calibrarii este acela a constituirii de loturi uniforme din punct de vedere al
marimii, de repartizare, eventual, pe clase (calibre) in functie de cerintele normale de calitate ale
produsului finit. Elementele care stau la baza stabilirii calibrului fructelor sunt diametrul mare
(D) corobrat cu inaltimea (H). In cazuri speciale aprecierea marimii fructului reprezinta media
celor trei dimensiuni rezultate din formula:

D+d+H
M= -----------2

10

D: diametrul mare
d: diametrul mic
H: inaltimea

Calibrorul are urmatoarele characteristic tehnice:

-randament (cirese, visine)

1-1,2 t/h ;

-consum de apa

1m3/h;

-viteza de rotire (tambur)min

8ture/min;

-greutatea utilajului

380kg;

-energia electrica consumata

0,8 kw/h

Alimentarea masinii se face cu ajutorul unui elevator, calibrarea putandu-se efectua pentru cinci
diametre diferite. Pe parcursul calibrarii, fructele sunt stropite cu un jet de apa, care contribuie, in
mare masura, la evitarea traumatizarii acestora. Datorita picioarelor telescopice, se poate
modifica inclinarea calibrorului si in felul acesta modificarea vitezei trecerii fructelor prin
tambur.
Calibror pentru fructe cu pulpa tare numit si masina "Barbet". Aceasta este compusa din 2-5
tamburi, prevazuti cu perforatii diferite, ceea ce face posibilitatea calibrarii pe 3-6 dimensiuni.
Tamburii sunt captusiti cu cauciuc spongios pentru a feri fructele de traumatizari.
Calibrorul de tip mic are tamburii de 600 mm lungime si poate asigura o capacitate de 1-2 t/h.
Calibrorul de tip mare are tamburii de 1200 mm lungime si asigura o capacitate de 5
t/h.Consumul de energie electrica este de 0,8 kw/h respectiv 1,7 kw/h. Masina poate lucra
individual sau poate face parte dintr-o linie completa, compusa din rasturnator, masa de sertare
manuala, sector monocilindru pentru eliminarea fructelor subcalibrate (corpurilor straine de
dimensiuni mici). Pe partile laterale se pot amplasa suporti pentru incarcarea ambalajelor cu
fructe calibrate.

2.3 Masini cu barbotare de aer

Spalatorul tip UNIO , barbotare a apei cu ajutorul aerului , prezinta urmatoarele caracteristici :
-capacitate
3 t/h ;
-consum de apa
2-4 m3/h ;
-presiunea aerului in barbotare
0,05 atm;
-viteza benzii
0,17 m/sec;
-consum energie electrica
4,5 kw;
-greutate
1,1 t
Fructele introduse in bazinul cu apa sunt agitate datorita aerului introdus si prin aceasta se
faciliteaza o spalare satisfacatoare. Deoarece majoritatea fructelor plutesc in apa, prin intermediul
unei benzi transportoare cu sicane, acestea sunt evacuate, trecand si pe sub o baterie de dusuri.
Reinprospatarea apei se face continuu, dupa incetarea lucrului masina necesitand o
curatarebazinului cu apa, prin intermediul capacului de vizitare. Acest tip de masina s-a dovedit
mare consumatoare de utilitati, asa incat se prefera tipul U.M.A.I.A. ce are urmatoarele

11

caracteristici:
- capacitate
- consum de apa
presiunea aerului de barbotare
viteza benzii
- consum energie electrica
-greutate

3-5 t/h ;
2 m3 /h ;
0,2 atm ;
0,18 m sec ;
1,5 KW /h;
600 kg

Principiul de functionare este acela mentionat la masina tip UNIO. Ambele masini sunt indicate
numai pentru fructele cu pulpa ferma: caise, mere, pere, piersici etc.

2.4 Masina de scos codite tip TMSC

CURATAREA- este o faza complexa de pregatire a materiei prime si ea consta, in functie de

specie si sortiment , in diverse operatiuni cum ar fi indepartarea portiunilor afetate mecanic sau
criptogamic, eliminarea coditelor, sepalelor, ciorchinilor, samburilor, casei seminale (parti
necomestibile), cojii, pielitei (mai putin comestibila) etc.
Operatiunile se pot executa manual, actiune apreciata din punct de vedere calitativ dar cu un
consum neeconomic de forta de munca, cel mai adesea mecanizat, cu utilaje adecvate in acest
sens.
In cazul fructelor, care au coaja acoperita cu perisori, si in procesul tehnologic nu apare
necesitatea curatirii (de coaja), operatiunea de periere a acestora devine obligatorie. Masina
utilizata este foarte simpla din punct de vedere constructiv, pe un cadru fiind montate niste perii,
de obicei din material plastic, rotative, care efectueaza operatiunea de indepartare a perilor
(piersici, gutui pentru gem).
Una din obisnuitele operatiuni de indepartare a deseurilor fructelor este aceea a eliminarii
coditelor (pedunculului), operatiune ce necesita o imensa manopera in trecut, actualmente
aproape total mecanizata.
Diverse masini isi bazeaza principiul de functionare pe smulgerea acestor proeminente cu
ajutorul unor suluri metalice - acoperite sau nu cu cauciuc sau material plastic- care se rotesc in
sens contrar. Aceste suluri au un diametru adaptat la marimea fructului si grosimea coditelor,
evitandu-se totodata smulgerea particelelor de pulpa. Masinile sunt prevazute cu un dispozitiv
automat de avansare si evacuare a fructelor spre masa de triaj. Aceste tipuri de masini efectueaza
totodata si operatiunea de spalare a fructelor.
MASINA DE SCOS CODITE TIP TMSC, se utilizeaza cu precadere pentru cirese si visine.
Caracteristicile tehnice principale ale acesteia sunt:
-capacitate cirese-visine )
600-800 kg/h
-consum apa
2 m3/h
-greutate
370 kg
2.5 Masina de scos samburi

12

MASINI DE SCOS SAMBURI LA CAISE- Una din masinile simple tip Z-19, confectionata la
Marghita este semiautomata, caisele fiind asezate manual in alveole. Caracteristicile tehnice
principale ale masinii sunt:
- capacitate
6000 caise /h
- numar ponsoane
4 buc
- segmenti cu 4 alveole
10 buc
- consum de energie electrica
0,75 kw/h
Masina lucreaza independent si este servita de un muncitor. Caisele sunt asezate in pozitia
verticala in alveolele mesei rotative. Dupa operatiunea de eliminare a samburilor, segmentul
respectiv se frange, lasand sa cada in jgheabul de evacuare, pulpa fara samburi.

2.6 Pasteurizatorul cu placi

Este utilizat n industria alimentar n cazurile n care apare necesar transferul de cldur.
Pasteurizatoarele cu placi sunt utilizate ma frecvent, deoarece ele au dimensiuni mai mici in
comparatie cu cele tubulare. Ele sunt alcatuite dintr-o serie de placi unite intre ele, care formeaza
sectii separate- de preincalzire, pasteurizare si sectia de racire a laptelui. Laptele in strat de
2-4mm circula in contracurent cu agentii de incalazire si racire, avind la iesire temperatura de 4-6
gradeC. Procesul tehnologic decurge in flux continuu, fiind mentinut si controlat de dispozitive
automate. Capacitatea acestor aparate variaza de la 1000l/ ora pina la 15-25 mii l/ora.
Aceste utilaje sunt foarte eficace, deoarece permit economisirea in sectia de recuperare a 90% din
caldura consumata, iar cantitatea de abur pentru pasteurizare se micsoreaza de 8-10 ori.
Pentru pasteurizare se folosesc:
Cazane sau vane de pasteurizare cu pereti dubli;
Pasteurizatoare cu placi.

2.7 Tanc de depozitare

La centrele mari de colectare, dotate cu agregate de racire si la fabrici, laptele se depoziteaza in

tancuri izoterme, care asigura mentinerea unei temperaturi constante. Tancurile izoterme sunt
confectionate din tabla de aluminiu, tabla de otel inoxidabill sau din otel emailat. Cele mai
obisnuite sunt tancurile de 2000-15000 de litri capacitate. In majoritatea cazurilor au forma unui
cilindru orizontalsi sunt prevazute cu cu stut de umplere si robinet de scurgere, au agitator
actionat de un motor electric, si are vizor.
Izolatia acestor tancuri trebuie sa fie astfel realizata in asa fel incat intimpul verii, in decurs de 24
ore temperatura sa nu creasca cu mai mult de 1-2O C.

Capitolul III

13

Tehnologia de obtinere

Tehnologia clasica de obtinere a iaurtului cu pulpa de fructe presupune parcurgerea urmatoarelor

etape:

Recepia calitativ i cantitativ a laptelui

Normalizare
Omogenizare
Pasteurizare
Rcire la temperatura de nsmnare
nsmnare
Termostatare
Prercire
Amestecare
Ambalare
Rcire
Depozitare

3.1 Receptia calitativa si cantitativa a laptelui

Iaurtul se fabrica din lapte de vaca, oaie sau bivolita. Laptele materie prima trebuie fie propriu
consumului uman, stabil la incalzire (aciditate de maximum 19 grade T) i sa nu contina reziduuri
de antibiotice.

3.2 Normalizarea(standardizarea)

Laptele utilizat in procesul tehnologic poate fi lapte crud integral, lapte partial sau total degresat
sau lapte imbogatit cu unii constituenti. Normalizarea laptelui se face in functie de tipul dorit de
iaurt
Iaurt slab, din lapte smuntanit cu maxim 0.1% grasime;
Lapte gras, din lapte cu 2,8 %grasime;
Iaurt foarte gras, special, din lapte cu 6,0% grasime;

14

Iaurt extra, foarte gras, din lapte cu 4% grasime si 15% substanta uscata, ce se obtine prin
concentrarea partiala a laptelui, operatnune ce poate fi facuta doar in fabrici sau sectii dotate cu
instalatii de concentrare cu vacuum, special prevazute in acest scop.

3.3 Omogenizarea

Omogenizarea se face n scopul de a mpiedic separarea grsimii i de a conferi produsului

calitii organoleptice superioare. Prin fragmentarea globulelor de grsime i a miceliilor de
cazeina sunt asigurate premizele formari unor particule fine de coaguli, abea sesizabile la
examenul organoleptic. Repartizarea grsimiise realizeaz uniform, cazeina este mai uor
digestibil, iar eliminarea zerului este redus.
Omogenizarea se realizeaz prin trecerea laptelui nclzit uor (cca. 20 60C), printr-un apparat
special, la o presiune de cca. 150 atm.

3.4 Pasteurizarea

Pasteurizarea laptelui materie prim reprezint o etap extrem de important, care influeneaz
att salubritatea, ct i proprietile organoleptice ale produsului finit. n sistemul clasic,
pasteurizarea se realizeaz prin nclzirea laptelui la 80 90C, timp de 20 30 minute sau la 90
95C, timp de 5 minute. Pasteurizarea lapteluise face n vane cu pereii dublisau ninstalaii de
pasteurizare.
Normele de temperatur i timp sunt mult superioare pasteurizrii obinuite. Acest lucru este
absolut necesar din mai multe considerente, att de ordin microbiologic, ct i de ordin
tehnologic.
Din punct de vedere microbilogic, nclzirea laptelui la asemenea temparaturi asigur distrugerea
tuturor bacteriilor lactice i a bacteriilor de poluare (cel puin formele vegetative).
Acest lucru este absolut necesar deoarece supravieuirea n lapte a levurilor, a miceilor i aunor
bacterii aerobe are efecte negative asupra conservabilitii acestuia. n plus, prin aplicarea unor
temperaturi ridicate are loc distrugerea substanelor naturale inhibatoare din lapte i reducerea
potenialului redox al laptelui, prin eliberare a unor aminoacizi i scderea cantitii de oxygen
dizolvat. Toate aceste elemente concur la crearea unui mediu aproape ideal pentru multiplicarea
i aciunea microorganismelor din cultura starter.
Din punct devedere tehnologic, aplicarea unor temperaturi nalte conduce la denaturarea
parial/total a proteinelor solubile. n consecin, crete capacitatea de hidratarea proteinelor
laptelui, fapt care conduce la formarea unui coagul cu o consisten relativ ferm, dar cremoas,
apreciat de ctre consumatori. Cnd pasturizarea se realizeaz n vane, laptele este agitat continuu

15

n scopul uniformizrii temperaturii i prevenirii fenomenului Maillard. Ca etapintermediar,

dup pasteurizare, poate interveni concentrarea laptelui, care are ca scop atingerea unui coninut
optim de substan uscat i de grsime, i indirect, obinerea unui coagul cu proprieti
organoleptice superioare. Concentrarea parial asigur reducerea volumului iniial al laptelui cu
cca. 10 20%, astfel nct coninutul de substan uscat ajunge la cca. 15%, iar densitatea atinge
1,034 1,036 (se indic n special la obinerea iaurtului din lapte degresat, a iaurtului extra i a
iaurtului crem).

3.5 Rcirea laptelui la temperatura de nsmnare

Dup expirarea timpului de meninere la temperaturi ridicate (80 90C sau 90 95C), n vanele
de fermentare sau n rezervorul instalaiei de pasteurizare, laptele estercit la temperatura de 4548C pentru nsmnare cu culturi lactice. Operaiunea se realizeaz prin introducerea de ap
rece de la reea ntre pereii dubli sau canalele spirale ale vanei, suagitare continu a laptelui.
Temperatura la care se facercirea laptelui, depete cu puin temperatura optim de dezvoltare a
microflorei specifice iaurtului care este de 43 45C, depaire ce se face cu scopul de a acoperi
pierderile de cldur ce se produc n mod inevitabil n timpul preamabalrii i a manipulri
mbalajelor cu lapte nsmnat, pn la introducerea n termostat.

3.6 Insamantarea laptelui

Pentru fermentarea laptelui i obinerea produsului cu proprieti specifice, laptele se

nsmneaz cu o cultur liofilizat de bacterii lactice prin inoculare direct ce are
ncomponen bacteriile lactice termofile: Streptococcus termophilus si Lactobacillus delbrueckii
ssp. Bulgaricus. De asemenea nsmnarea laptelui mai poate fi fcut cu maia de bacterii lactice
selecionate.
n timpul adugrii culturilor starter i dup aceea, laptele va fi agitat, pentru a asigura o
repartizare ct mai uniform a acestora. Un aspectimportant ce trebuie avut n vedere la
nsmnarea laptelui este corelarea cantitilor de lapte din van cu capacitatea termostatului, n
sensul c, ntreaga cantitate de lapte nsmnat i ambalat, rezultat dintr-o van, s intre n
totalitate n camera de termostat existent. Deasemenea, la stabilirea cantitilor de lapte ce se
nsmneaz se va ine seam de capacitatea mainii de ambalare, astfel ca operaiunea s nu
dureze prea mult (cel mult o or), ntruct, odurat prea mare ar putea s duneze procesului de
coagulare a laptelui.

3.7 Ambalarea laptelui nsmnat (vezi anexa 5.3)

16

Dup ncorporarea fructelor se trece la dozarea n ambalaje din polipropilen/polistiren (125150g pentru porii individuale sau 500g pentru porii familiale) i nchidere cu folie de aluminiu.
Dozarea iaurtului n ambalaje se va realiza cu ajutorul unei maini automate de ambalare produse
lactate vscoase, la pahare.
Paharele cu iaurt se aeaz n navete de material plastic i se introduc n camera de rcire pentru
rcirea final.
Lapte nsmnat destinat fabricrii iaurtului, poate fi ambalat n:

Pahare din material plastic, cu capacitate de 125 500 g, nchise prin termosudar
cucapace din folie de aluminiu;
Flacoane din material plastic (PET), nchise cu capac nfiletat, avnd capacitatea de 250
1000 g;
Gletue din material plastic, nchise cu capac aplicat, sigilat i prevzute cu mner
flexibil, avnd capacitatea de 1000g.
Condiiile care trebuie s le ndeplineasc ambalajele folosite sunt, n general aceleai ca
la ambalarea laptelui de consum. De asemenea, se vor respecta prevederile din normele
igienico-sanitare pentru alimente i Norma sanitar veterinar referitoare la materialele
folosite la confecionarea ambalajelor, precum i condiiile n care se face ambalarea
produsului n secia de fabricaie.

Operaiunea de ambalare propriu-zis se face n mod diferit, n funcie de felul ambalajelor i a

utilajelor folosite.

3.8 Termostatarea pentru fermentare

Recipientele n care a fost ambalat laptele sunt introdus n camera speciale de termostatare.
Termostatarea asigur condiii optime pentru multiplicarea i aciunea celor dou specii
bacteriene. Cultura starter termofil realizeaz sub raport tehnologic dou aciuni principale:
prima const n transformarea lactozei n acid lactic, iar cea de a doua const n modificarea
proprietilor iniiale ale laptelui i apariia altora noi, caracteristice produsului format. Cele dou
specii care compun cultura starter acioneaz sinergetic, stimulndu-se una pe cealalta.
Multiplicarea lui Lactobacillus delbrueckii ssp. Bulgaricus este nsoit de eliberarea i
acumularea unor produi rezultai din metabolizarea unor aminoacizi, produi necesari creterii i
multiplicrii celei de a doua specii. n acelai timp Streptococcus salivarius ssp. thermophilus
acioneaz favorabil lactobacililor prin scderea concentraiei de oxigen i generarea unor
cantiti de acid formic. Aciunea acidifiant alactobacililor este mult mai intens dect cea
streptococilor: practic, lactobacilii pot produce acid lactic pn la 4%, comparativ cu 0,61,1% n
cazul streptococilor. Acumularea progresiv a acidului lactic contribuie la scderea pH-ului i
solubilizarea calciului coloidal. Atingerea punctului izoelectric al cazeinei (pH 4.6) antreneaz
coagularea cazeinei. Acidul lactic acumulat inhib dezvoltarea microorganismelor indezirabile,

17

generatoare de gaze sau putrefiante. Acidifierea este intens i determinant n cazul iaurtului ca
produs lactat acid. Activitatea fermentativ acelor dou specii bacteriene se soldeaz cu
acumularea de acid lactic i aldehid acetic, substane care imprim aroma specific iaurtului.
Termostatarea se realizeaz prin meninerea recipienilor la 43-45C, timp de 2,53 ore.
Activitatea bacterian se soldeaz cu acidifierea amestecului, formarea coagulului caracteristic i
apariia aromei specifice. Fermenatarea se ntrerupe cndcoagulul este bine format, iar aciditatea
are valori de 8090T (pH 4,6 4,7).

3.9 Rcirea produsului

Dup terminarea termostatrii, se procedeaz la rcirea produsului, operaiune ce seface n dou

faze:
Prercirea pn la temperatura de 1820 este indicat s se realizeze chiar n camera de
termostatare, prin ntreruperea agentului de nclzire i ventilarea aerului. Aceast operaiune
arerolul de a ntri coagulul, prevenindu-se astfel unele defecte privind consistena produsului ce
s-ar putea datora manipulrii cu ocazia introducerii n camera frigorific.
Rcirea la temperatura de 28C ce se realizeaz de regul n camera frigorifice. Ca urmare,
iaurtul sufer un proces de maturare fizic, coagulul devenind mai compact, aroma se
accentueaz, iar gustul este plcut.
La seciile de capacitate mic, ce realizeaz zilnic, ntr-un singur ciclu o producie de iaurt mai
redus, este deosebit de util folosirea unor camere de termostatare care sunt prevzute, pe lng
instalaia de nclzire i cu posibiliti de rcire la temperaturile necesare.
n acest caz, n aceeai ncpere se realizeaz termostatarea, prercirea i rcirea profund a
produsului.

3.10 Depozitarea produsului

Iaurtul se depoziteaz la temperatura de 28C n camera frigorifice curate, dezinfectate i lipsite

de mirosuri strine. De asemenea, la depozitarea iaurtului se vor respecta condiiile prevzute de
Normele de igien i Norma sanitar veterinar.
Caracteristicile calitative optime ale iaurtului se obin dup 1012 ore de meninere la
temperatura de depozitare, motiv pentru care, nu este indicat livrarea naintea expirrii acestei
perioade de pstrare.

18

Capitolul IV
Norme de protective a muncii si igiena

4.1 Igiena personalului

Laptele si produsele lactate fiind produse de foarte larg consum si, totodata, medii bune pentru
dezvoltare a microorganismelor, in industria laptelui se impun conditii igienico-sanitare
deosebite.
La angajarea angajatilor direct productivi, acestia trebuie supusi unui control medical minutios,
care va fi repetat periodic. Se va da o atentie speciala igienei corporale a salariatilor. Inainte de a
intra in salile de productie, este obligatorie spalarea cu apa calda si sapun. Nu vor fi admisi in
lucru salariatii cu unghii netaiate, nebarbieriti, cu parul netuns normal.
Hainele personale vor fi pastrate in dulapuri speciale; in salile de productie salariatii vor vor purta
echipamentul de protectie sanitara (sorturi, cizme de cauciuc, pantalono si bluze de panza alba,
spalate si calcate, bonete sau basmale de tifon). Talpile incaltamintei vor fi dezinfectate prin
stergerea de presuri imbibate cu substante dezinfectante (formalina).

4.2 Igiena sectiilor de fabricare

Salile de fabricatie vor fi construite din materiale ce pot fi usor spalate si dezinfectate; peretii
acoperiti cu placi de faianta si vopsiti cu ulei, pardoselile din ciment sau preferabil din placi
antiacide.
Incaperile vor fi periodic spalate cu apa, in timpul aceleasi zile, si stropite cu solutii de clorura de
var sau formalina. Se recomanda ca la terminarea lucrului sa se foloseasca dezinfectarea cu
aerosoli de formalina sau sa se utilizeze lampi cu radiatii ultraviolete. In spatiile de maturare a
branzeturilor, rafturile si rastelele se vor spala cu cu solutii de soda, canalele de scurgere, cu
solutii de clorura de var. Rastelele se vor confectiona din materiale care nu permit dezvoltarea
mucegaiurilor.
Distrugerea larvelor de muste se va face cu solutii de clorura de var (5-10%0 sau lapte de var
(20%).

19

4.3 Protectia muncii

Normele de protectia muncii prevad toate regulile ce trebuie respectate de salariati si de cadrele
intreprinderilor, in vederea asigurarii sanatatii si vietii salariatilor, precum si in scopul asigurari
functionarii in cele mai bune conditii a masinilor si instalatiilor.
La angajare, fiecarui angajat i se va face instructajullegat de activitatea lui, de accidentele ce se
pot produce si de modul cum trebuie evitate aceste accidente.
Locurile periculoase de munca vor fi marcate vizibil; partile in miscare ale utilajelor,
angrenajelor, transmisiile prin curele sau lanturi vor fi protejate cu aparatori speciale.
Toate aparatele electrice vor fi legate la pamant pentru evitarea electrocutarilor.
In sectiile de productie vor exista truse de prim ajutor.
In laboratoare se vor folosi haine de protectie, iar in cazul efectuarii de lucrari cu substante
caustice sau cu acid sulfuric se vor folosii manusi si ochelari de protectie.
Toate sticlele cu reactivi vor avea etichete pe care se va indica substanta ce o contine. Substantele
toxice vor fi marcate in mod special si vor fi pastrate in dulapuri incuiate. Ele vor fi folosite
numai cu aprobarea sefului de laborator.
Se va da o atentie deosebita aerisirii corespunzatoare laboratoarelor unde se produc gaze iritante
sau toxice.
In laboratoare trebuie sa lucreze numai muncitori cu calificare speciala, bine instruiti in prealabil.
Turnarea acidului sulfuric in butirometre se va face numai cu automate sau cu pipete prevazute cu
doua bule de siguranta.
In cazul probei de determinare a grasimii se recomanda introducerea cu grija a reactivilor in
butirometru, iar amestecarea lor se face prin rastunarea butirometrului infasurat intr-o carpa.
Prin stropire pe piele, acidul sulfuric produce arsuri foarte grave, distrugand tesuturile cu care
vine in contact.
Cei care lucreaza cu acid azotic trebuie sa ia o serie de masuri de prevedere, deoarece arsurile
provocate de acesta sunt dureroase si se vindeca incet.
In caz de atingere se va spala imediat cu multa apa. Pentru evitarea oricarei posibilitati de
intoxicare sau de arsura cu acid azotic, acesta trebuie manipulat prin instalatii perfec etanse.

20

Capitolul V
Anexe
5.1 Schema tehnologica de obinere a iaurtului cu caise

21

5.2 Informatii nutritionale caise

DENUMIREA DETERMINARILOR

MEDIA

LIMITE

85,0

83-89

Zaharuri

10,4

9,5-12,8

Proteine

0,9

0,8-1

Grasimi

0,1

Celuloza

0,7

Apa

U/M

Substante minerale

0,6-0,8

0,6

0,6-0,7

Ca

mg

0,2

Mg

mg

7,0

7-8

mg

300,0

240-350

Na

mg

1,5

1-2

mg

20,0

2-24

Vitamina C (acid ascorbic)

Vitamina A (caroten)
Aciditate titrabila (malic)

5.3 Ambalaje

5.4 Caise

22

mg
mg
g

7,0

4-10

1,150

0,300-2

0,8

0,7-1,3

5.4 Caise

5.5 Lapte

5.6 Produs finit

23

Bibliografie

1. C. Toma,E. Meleghi,Tehnologia laptelui i a produselor lactate, Editura Didactica si

Pedagogica-1970
2. Constatin Banu, Cornelia Vizireanu, Procesarea industriala a laptelui, Editura Tehnica1998
3. Constanta Draganescu, Costache Georgeta, Aparate i utilaje n industria laptelui,
Editura Tehnica -1951
4. www.wikipedia.com/ro

24